Reparare prejudicii erori judiciare. Sentința nr. 465/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 465/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 465/2014
cod operator 4204
ROMÂNIA
T. MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 465
Ședința publică din 19 martie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. W.
Grefier: C. M.
Ministerul Public reprezentat prin procuror Băgeag L.
din cadrul Parchetului de pe lângă T. Maramureș
Pe rol fiind pronunțarea soluției asupra cererii formulată de reclamantul P. P. cu domiciliul în Repedea, nr. 763, jud. Maramureș prin curator P. D. domiciliat în com. Tîrnova, ., în contradictoriu cu pârâtul Statul R. prin Direcția R. a Finanțelor Publice Cluj cu sediul în Cluj N., Piața A. I., nr. 11, jud. Cluj și sediul procesual ales în Baia M., ., jud. Maramureș, având ca obiect acordare de compensații financiare victimelor unor infracțiuni (Legea nr. 211/2004).
Dezbaterile asupra cererii și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 26.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și pentru a delibera, a amânat pronunțarea soluției pentru data de 05.03.2014, 12.03.2014 și pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
T.
Asupra acțiunii civile de față,
P. acțiunea civilă formulată și precizată sub nr. de mai sus, reclamantul P. P. prin curator P. D. a chemat în judecată S. R., prin Direcția R. a Finanțelor Publice Cluj, cu sediul în Cluj N., Piața A. I., nr. 11, jud. Cluj și sediul procesual ales în Baia M., .. 2A, jud. Maramureș.
S-a solicitat obligarea Statului R. prin Ministerul de Finanțe, prin Direcția R. a Finanțelor Publice Cluj N. la plata sumei de 250.000 lei reprezentând daune morale și daune materiale, respectiv 25.300 lei daune materiale și 224.700 lei reprezentând daune morale.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în fapt, în data de 19.11.2009, tatăl său P. G. a fost găsit decedat pe o uliță din satul Repedea. În urma cercetărilor s-a constatat că tatăl său a fost ucis iar la data de 20.11.2009 a fost reținut pentru 24 ore, iar ulterior a fost arestat preventiv.
Pe parcursul derulării cercetării penale s-a menținut arestarea preventivă a reclamantului, de asemenea și pe parcursul cercetării judecătorești, deși nu au existat dovezi că reclamantul ar fi autorul omorului.
Arestul preventiv s-a menținut pe o perioadă de 253 zile.
Instanța de judecată, respectiv T. Maramureș în dosarul_, prin Sentința penală nr. 377/06.10.2010 l-a achitat, considerând că este nevinovat.
Împotriva acestei sentințe, P. de pe lângă T. Maramureș a formulat apel. Curtea de Apel Cluj, la data de 06.04.2011, respinge ca nefondat apelul prin decizia penală nr. 76/06.04.2011, iar împotriva acestei decizii, P. de pe lângă Curtea de Apel Cluj a formulat recurs la Înalta Curte de Casație și Justiție care la data de 17.01.2012 respinge recursul ca nefondat.
P. privarea de libertate reclamantul a suferit atât din punct de vedere fizic cât și moral, sens în care solicită repararea prejudiciului, în cuantum de 250.000 lei (respectiv 25.300 lei daune materiale și 224.700 lei reprezentând daune morale).
În drept s-au invocat disp. art. 504 și următoarele Cod procedură penală, art. 23 și art. 52 alin. 3 din Constituția României.
Pârâtul a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
Pârâtul a arătat că măsurile preventive dispuse împotriva reclamantului în cauza penală au fost legale, la data luării măsurilor existând motive verosimile că s-a comis infracțiunea și că el ar fi autorul.
Reclamantul nu a formulat recurs la măsura arestului preventiv.
Relativ la art. 5 din Convenția CEDO este de reținut că prin acest text legal sunt reglementate situații de privare de libertate licită, una dintre acestea fiind cea prevăzută la paragraful 1 lit. c, respectiv aceea în care o persoană poate fi reținută când există motive verosimile de a se bănui că a săvârșit o faptă incriminată de normele interne de drept penal ale unui stat contractant. Curtea a statuat că faptele ce au dat naștere la bănuielile în discuție nu trebuie să fie de același nivel cu cele necesare pentru justificarea unei condamnări, sau pentru a fundamenta o anumită acuzație, acestea urmând a fi probate în faza ulterioară a urmăririi penale angajată împotriva unei persoane căreia i s-a restrâns libertatea.
Art. 5 paragraf 5 al Convenției CEDO garantează un drept executoriu la reparație numai victimelor unei arestări sau ale unei detenții contrare art. 5. Ori în speță, măsura arestării a avut un caracter legal, astfel încât nu sunt îndeplinite condițiile acordării dreptului la reparație.
Răspunderea statului, astfel cum este reglementată în art. 504 Cod proc. pen. este o răspundere delictuală și potrivit principiilor acestei forme de răspundere fiecare element al acesteia trebuie dovedit de către reclamant (prejudiciu, fapta culpabilă, vinovăție și legătura de cauzalitate) ceea ce nu este cazul în speță.
Într-adevăr reclamantul a fost privat de libertate pe o perioadă de 180 zile, dar nu rezultă sub nicio formă caracterul nelegal al măsurii arestării preventive în cursul soluționării cercetării penale.
De asemenea pârâtul a arătat că reclamantul nu a dovedit cuantumul pretențiilor sale.
În probațiune s-au depus înscrisuri, s-a administrat proba testimonială cu martorii (S. A., B. Ș., B. M.) și s-a procedat la administrarea probe cu interogatoriul reclamantului.
Analizând întreg probatoriul administrat în cauză, tribunalul reține următoarele:
Reclamantul P. P. a fost arestat preventiv în perioada 20.XI.2009-2.07.2010, 253 de zile, fiind bănuit de uciderea tatălui său P. G. (găsit decedat pe o uliță din satul Repedea la 19.XI.2009).
Judecata pe fond a cauzei penale în care reclamantul avea calitatea de interpret s-a realizat în dosar_ al Tribunalului Maramureș care prin Sentința penală 377/6.X.2010 l-a achitat pe reclamant în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod proc.penală.
Împotriva acestei sentințe, P. de pe lângă T. Maramureș, a formulat apel. Curtea de Apel Cluj la data de 06.04.2011 respinge ca nefondat apelul prin decizia penală nr. 76/06.04.2011, iar împotriva acestei decizii P. de pe lângă Curtea de Apel a formulat recurs la Înalta Curtea de Casație și Justiție care la data de 17.01.2012 respinge recursul ca nefondat.
Potrivit art. 504 alin. 2 și alin. 3 din Codul de procedură penală, are dreptul la repararea pagubei persoana care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal. Privarea sau restrângerea de libertate în mod nelegal trebuie stabilită, după caz, prin ordonanță a procurorului de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j) ori prin hotărâre a instanței de revocare a măsurii privative sau restrictive de libertate, prin hotărâre definitivă de achitare sau prin hotărâre definitivă de încetare a procesului penal pentru cauza prevăzută în art. 10 alin. 1 lit. j).
Din momentul în care România a devenit parte contractantă a Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, textele de lege care vizează drepturi și garanții care fac obiectul de reglementare ale acestei convenții se interpretează în conformitate cu dispozițiile acesteia, potrivit principiului preeminenței dreptului internațional, consacrat de dispozițiile art. 11 și ale art. 20 din Constituția României.
Or, dreptul la libertate și siguranță este garantat de art. 5 din Convenție, care în partea 1 lit. c prevede că nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția cazului în care a fost arestat sau reținut în vederea aducerii în fața autorității judiciare competente, sau când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Dreptul la despăgubiri în situația lipsirii nelegale de libertate este garantat, de asemenea, de art. 5 din Convenție, care condiționează acordarea de despăgubiri doar de existența unei arestări nelegale, fără a fi necesară o hotărâre judecătorească anterioară prin care să se constate nelegalitatea reținerii sau arestării.
Această orientare este oglindită în numeroase hotărâri de speță (exp. Decretul 8801 din 28.10.2009 Secția civilă și de proprietate intelectuală – ÎCCJ).
Referitor la prejudiciul moral reclamat în cauză tribunalul reține că, acesta nu poate fi stabilit prin rigori abstracte stricte, din moment ce el diferă de la persoană la persoană, în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărui caz.
Nici argumentul potrivit căruia persoana ce a fost supusă unui prejudiciu moral poate determina întinderea acestuia nu poate fi primit, deoarece, dacă ar fi așa, determinarea unui astfel de prejudiciu ar fi lăsat doar la aprecierea subiectivă a persoanei interesate.
De asemenea, prejudiciul moral nu poate fi determinat nici prin aprecieri privind eventualele oportunități de a desfășura activități sau de a continua activități care erau în curs la momentul lipsirii de libertate.
De aceea, nici Curtea Europeană, atunci când acordă despăgubiri morale nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate.
La stabilirea prejudiciului moral trebuie avute în vedere pe lângă durata arestării și criterii subiective ce țin de persoana reclamantului (fost inculpat) cu personalitatea acestuia, cu gradul de percepere a tuturor implicaților și consecințelor unei arestări preventive, în funcție de pregătirea sa, de relațiile sociale, de mediul existențial și de poziția sa socio-profesională.
Reclamantul P. P. este o persoană cu probleme de sănătate, fiind încadrat în gradul II de handicap și având curator numit în persoana numitului P. D. prin Dispoziția 945/15.XI.2010 emisă de Primăria Repedea.
Din actele dosarului și din constatarea nemijlocită efectuată cu ocazia administrării probei cu interogatoriul reclamantului, instanța constată că percepția emoțională și cognitivă a reclamantului este mult sub medie acesta având o capacitate redusă de a înțelege pe deplin contextul realității în complexitatea acesteia, gestică și expresii neelaborate situate la un nivel banal, ceea ce denotă un oarecare grad de retard mintal, ceea ce a și determinat încadrarea sa în grad de handicap.
În acest context personal, reclamantul a fost afectate de moartea tatălui său și de arestarea sa, fiindu-i dor de tată și fiind supărat că nu e lăsat acasă.
Martora S. A. (fila 101) a arătat că reclamantul era supărat, știindu-se nevinovat și că la eliberarea sa comportamentul sătenilor față de el, nu s-a schimbat, fiind în continuare prietenoși cu el știindu-l nevinovat și neagresiv.
Așadar din punct de vedere social reclamantul nu a suportat consecințe fiind perceput de comunitate la fel ca înainte de decesul tatălui său.
Din punct de vedere moral însă reclamantului i s-a produs o suferință ca urmare a arestării sale. Acesta a dus dorul casei, a fost necăjit de acuzarea care i se aducea, îi era dor de tatăl lui și a suferit la nivelul său de percepție emoțională.
Având în vedere aspectele de mai sus instanța reține că suma de 10.000 lei ce va fi acordată reclamantului este suficientă pentru compensarea prejudiciului moral suferit de acesta.
Nu vor fi acordate daune materiale reclamantul nedovedind în niciun fel că a suferit vreo pierdere materială la fel cum nu s-au dovedit afecțiunile fizice reclamate de acesta (probleme la ochi, la picioare). Martorii audiați nu au constatat leziuni fizice dobândite de reclamant în arest și nici acte medicale nu s-au depus în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul P. P. domiciliat în . jud. Maramureș, prin curator P. D. domiciliat în comuna Târnova . jud. A. împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în București ., reprezentat prin Direcția Generală R. a Finanțelor Publice Cluj, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, cu sediul în Baia M. . jud. Maramureș și în consecință:
Obligă pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să plătească reclamantului P. P. suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.03.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
W. D. M. C.
Red.: W.D./08.05.2014
T.red.: M.C./12.05.2014/5 ex.
.>
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 72/2014. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 97/2014. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
