Prestaţie tabulară. Decizia nr. 189/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 189/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 189/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 189/R
Ședința publică din 9 aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ț. D.
Judecător: P. M. B.
Judecător: P. G. G.
Grefier: O. V.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurenta Crăilă I., domiciliată în ., nr. 85, județul Maramureș împotriva sentinței civile nr. 788 din 14.03.2013 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect uzucapiune.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 02.04.2014, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr. 788/14.03.2013, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta Crăilă I. în contradictoriu cu pârâta . P..
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele considerente: P. acțiunea civilă înregistrată sub dosar nr_ /29 noiembrie 2012, reclamanta C. I. a chemat în judecată pe pârâta . P., solicitând instanței: -să constate că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în extravilanul localității L. la Tisa, în natură teren la locul numit L., în suprafață de 4 ha și 3230 mp, teren între vecinii G. N., F. Ș., V. A. și Smuleac V., cu titlu de uzucapiune, cu joncțiunea posesiei cu cea exercitată de antecesorii reclamantei în drepturi; -să dispună înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului în cartea funciară prin înființarea unei coli de carte funciară.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că este în posesia utilă a terenului fânaț la locul numit L., în extravilanul localității L. la Tisa, în suprafață de 4 ha și 3230 mp, de peste 35 de ani.
Imobilul i-a fost predat reclamantei de tatăl acesteia, care anterior și el a folosit terenul în condițiile prevăzute de disp. art 1846 și următoarele din codul civil, anterior, din perioada celui de-al doilea război mondial.
Imobilul ce formează obiectul prezentei acțiuni figurează pe numele reclamantei în registrul agricol și nu face parte din domeniul public.
În drept au fost invocate art. 1846 și urm. din vechiul cod civil, art. 1890 Cod civil, art. 36 alin 4 din Legea nr. 7/1996.
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru de 91 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat și reținut următoarele:
Terenul în litigiu a fost identificat prin nota de constatare întocmită de ing Tordoi A. potrivit căreia imobilul este situat în extravilanul localității L. la Tisa, jud. Maramureș, la locul numit „L.” între vecinii: nord-G. N., la sud-la sud- F. S., la est-V. A., iar la vest- Corneștean V. și Smuleac V., având o suprafață de 4 ha și 3230 mp. Terenul este acoperit în proporție de 50-60 % cu vegetație forestieră compusă din arbuști și arbori de diferite esențe silvice. S-a susținut că terenul nu are date de carte funciară deoarece localitatea L. la Tisa nu are cărți funciare.
Conform adeverinței nr. 34/2013 eliberată de BCPI Sighetu Marmației evidențele de carte funciară pentru localitatea L. la Tisa sunt în Ucraina.
Potrivit martorilor Smuleac I. și Dzerabeniuc V., terenul a aparținut părinților reclamantei, Lazarciuc A. și I., ce îl foloseau în anul 1945, fiind folosit de reclamantă după decesul acestora. Suprafața terenului este de aproximativ 3-4 ha și nu este îngrădit, având limite naturale. Reclamanta mai are un frate pe nume Lazarciuc P. care o ajută la munca pe teren, conform martorului Smuleac I., ce are teren în vecinătate de 3 ani.
Din adresele 5021/2012 și 686/2013 eliberate de . că reclamanta figurează înscrisă în registrul agricol în vol I, poz. 85 cu teren în suprafață de 2,2 ha fânețe, la locul numit „L.” din anul 1981, anterior figurând înscris tatăl său Lazarciuc A..
În ceea ce privește întrunirea condițiilor necesare pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, s-a reținut că posesia unui bun există în momentul în care sunt întrunite cele două elemente, respectiv –elementul material (corpus) ce constă în folosința exercitată direct asupra bunului și elementul psihologic (animus) ce se traduce în voința celui care posedă de a exercita stăpânirea lucrului pentru sine.
Aceste două condiții, pe lângă celelalte calități ale posesiei, de a fi continuă, neîntreruptă, netulburată și publică, trebuie întrunite indiferent de actul normativ sub care a început ea să curgă.
În speță, se constată că reclamanta nu a făcut dovada elementului corpus cu privire la suprafața solicitată în condițiile în care părinții săi, iar ulterior ea figurează în registrul agricol cu o suprafață mult mai mică de doar 2,2 ha. De asemenea, acest lucru nu poate fi probat în condițiile în care terenul nu este îngrădit ci are doar limite naturale astfel că este foarte greu de stabilit suprafața folosită.
Pe de altă parte, reclamanta a declarat cu privire la situația de CF a terenului că localitatea L. la Tisa nu are cărți funciare, susținere de este contrazisă de adresa BCPI Sighetu Marmației conform căreia există cărți funciare și pentru această localitate, dar arhiva este în Ucraina. Astfel, pentru că nu s-au făcut demersuri pentru clarificarea situației de carte funciară a terenului nu pot fi identificați proprietarii de carte funciară și nu se poate stabili dacă posesia exercitată a fost continuă sau, dimpotrivă, întreruptă prin acte de dispoziție reflectate în operațiuni tabulare.
S-a reținut de asemenea, că reclamanta a invocat joncțiunea posesiei sale cu cea exercitată de antecesorii săi, dar raportat la faptul că aceasta mai are un frate ce o ajuta la munca terenului, conform martorului Smuleac I., nu se poate susține cu certitudine că întreaga perioadă de la decesul părinților săi (ce nu s-a stabilit când a avut loc), posesia sa a fost exclusivă.
Împotriva sentinței civile nr. 788/14.03.2013, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr._, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865 a formulat recurs recurenta-reclamantă Crăilă I., solicitând: admiterea recursului și modificarea în întregime a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii cu toate capetele de cerere.
În motivarea recursului său, recurenta-reclamantă Crăilă I. a arătat că invocă motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, apreciind că sentința recurată este lipsită de temei legal și contrară probelor administrate.
În motivele de recurs, recurenta a arătat că, în opinia sa, toate probele administrate au confirmat temeinicia acțiunii sale, respectiv s-a dovedit fără echivoc ca imobilul a fost folosit de recurentă începând cu anul 1981, în condițiile dispozițiilor art. 1847 si următoarele din vechiul cod civil.
De asemenea, s-a dovedit, în opinia recurentei, împrejurarea că aceasta a preluat imobilul de la părinții săi, care și ei la rândul lor au folosit imobilul în condițiile dispozițiilor art. 1847 din vechiul cod civil, începând din anul 1945(având și o moară ce a fost construită de ei la acea vreme pe teren).
Pe baza materialului probatoriu ce a fost administrat, instanța trebuia să dea eficiență dispozițiilor art. 1847 și următoarele din codul civil, precum și dispozițiilor art.36 din Legea nr. 7/1996 și să admită acțiunea.
Cu toate acestea, interpretând greșit probele administrate, prima instanță a respins acțiunea și a pronunțat astfel o hotărâre, în opinia recurentei, contrară probelor și dispozițiilor legale în materie.
În opinia recurentei, prima instanță a nesocotit: declarațiile martorilor Smuleac I. (f.24) și Dzerabeniuc V. (fila 25) care confirmă faptul că a exercitat o posesie utilă asupra imobilului din litigiu, cu toate caracteristicile enumerate de art. 1847 din codul civil, posesia exercitată de recurentă având caracter exclusiv.
Martorul Smuleac I. a arătat că uneori la cererea recurentei a fost ajutat la munci de către fratele său Lazarciuc P., dar posesia exclusivă exercitata de recurentă nu poate fi pusă sub semnul întrebării în baza depoziției martorului.
Deoarece prima instanță a interpretat eronat depoziția acestui martor (în sensul că posesia exclusivă exercitată de recurentă ar fi îndoielnică), aceasta anexează motivelor de recurs declarația autentica dată de fratele său Lazarciuc P. în data de 24.07.2013 în fața notarului public G. C. -L..
Nota de constatare întocmita de ing.T. A., prin care imobilul ce formează obiectul procesului a fost identificat, măsurat, limitele terenului au fost stabilite corect (mejda naturală alcătuită din vegetație forestieră), vecinătățile la fel, expertul a întocmit și schița necesară pentru atribuirea unui număr cadastral și deschiderea unei coli funciare.
Adresele nr. 5021/2012 și 686 /2013 eliberate de . confirmat faptul că reclamanta figurează înscrisă în registrul agricol în vol.I. pozitia 85 cu teren în suprafață de 2,2 ha fânețe la locul L. din anul 1981, iar anterior anului 1981 figurează înscris tatăl reclamantei, numitul Lazarciuc A..
Este adevărat că în registrul agricol suprafața terenului este menționată a fi 2,2 ha (la data înscrierii terenului în registrul agricol nu s-a știut exact suprafața terenului), dar acest aspect nu poate justifica respingerea acțiunii deoarece prin coroborarea tuturor probelor, instanța trebuia să stabilească suprafața reală a terenului (având la dispoziție nota de constatare și declarațiile martorilor).
Adresa nr. 34/12.02.2013 eliberată de Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Sighetu-Marmației confirmă susținerea reclamantei în sensul că pentru localitățile L. la Tisa, Remeți și Săpânța nu se deține evidența de carte funciară pe teritoriul României, deoarece arhiva de carte funciară pentru aceste localități a fost mutată pe teritoriul Ucrainei. Deși adresa nr.34/12.02.2013 nu se referă la data mutării arhivei, este de notorietate că mutarea arhivelor a avut loc în timpul celui de-al doilea război mondial.
Împrejurarea relevată de adresa nr. 34/12.02.2013 constituie un impediment obiectiv și real pentru reclamantă de a afla titularii dreptului tabular al imobilului în litigiu, neavând posibilitatea de a consulta vechile arhive aflate pe teritoriul unui stat străin.
In această situație instanța trebuia să analizeze cauza prin aprecierea liberului acces la justiție al reclamantei, așa cum se procedează constant de instanța din Sighetu-Marmatiei în cauze similare.
Cererea de recurs este legal timbrată conform art. 11 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Intimata nu a depus întâmpinare și nu și-a desemnat reprezentant în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală.
Analizând sentința civilă nr. 788/14.03.2013 a Judecătoriei Sighetu Marmației prin prisma motivelor de recurs invocate și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta, asistată, respectiv reprezentată prin avocat, care a redactat și cererea de chemare în judecată, nu motivează nici în fapt și nici în drept chemarea în judecată în calitate de unic pârât a Comunei B. M. reprezentată prin P..
Din probele administrate nu s-a dovedit că terenul menționat în cuprinsul acțiunii civile formulate în prezenta cauză ar fi inclus în domeniul privat al Comunei B. M..
S-a susținut că terenul nu are date de carte funciară, deoarece localitatea L. la Tisa nu are cărți funciare.
Conform adeverinței nr. 34/2013 eliberată de BCPI Sighetu Marmației evidențele de carte funciară pentru localitatea L. la Tisa sunt în Ucraina.
Potrivit martorilor Smuleac I. și Dzerabeniuc V., terenul a aparținut părinților reclamantei, Lazarciuc A. și I., ce îl foloseau în anul 1945, fiind folosit de reclamantă după decesul acestora. Suprafața terenului este de aproximativ 3-4 ha și nu este îngrădit, având limite naturale. Reclamanta mai are un frate pe nume Lazarciuc P. care o ajută la munca pe teren, conform martorului Smuleac I., ce are teren în vecinătate de 3 ani.
Din adresele 5021/2012 și 686/2013 eliberate de . că reclamanta figurează înscrisă în registrul agricol în vol I, poz. 85 cu teren în suprafață de 2,2 ha fânețe, la locul numit „L.” din anul 1981, anterior figurând înscris tatăl său Lazarciuc A..
În ceea ce privește întrunirea condițiilor necesare pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, s-a reținut că posesia unui bun există în momentul în care sunt întrunite cele două elemente, respectiv –elementul material (corpus) ce constă în folosința exercitată direct asupra bunului și elementul psihologic (animus) ce se traduce în voința celui care posedă de a exercita stăpânirea lucrului pentru sine.
Aceste două condiții, pe lângă celelalte calități ale posesiei, de a fi continuă, neîntreruptă, netulburată și publică, trebuie întrunite indiferent de actul normativ sub care a început ea să curgă.
În speță, se constată că reclamanta nu a făcut dovada elementului corpus cu privire la suprafața solicitată în condițiile în care părinții săi, iar ulterior ea figurează în registrul agricol cu o suprafață mult mai mică, de doar 2,2 ha. De asemenea, acest lucru nu poate fi probat în condițiile în care terenul nu este îngrădit ci are doar limite naturale astfel că este foarte greu de stabilit suprafața folosită.
Pe de altă parte, reclamanta a declarat cu privire la situația de CF a terenului că localitatea L. la Tisa nu are cărți funciare, susținere de este contrazisă de adresa BCPI Sighetu Marmației conform căreia există cărți funciare și pentru această localitate, dar arhiva este în Ucraina. Astfel, pentru că nu s-au făcut demersuri pentru clarificarea situației de carte funciară a terenului nu pot fi identificați proprietarii de carte funciară și nu se poate stabili dacă posesia exercitată a fost continuă sau, dimpotrivă, întreruptă prin acte de dispoziție reflectate în operațiuni tabulare.
S-a reținut de asemenea, că reclamanta a invocat joncțiunea posesiei sale cu cea exercitată de antecesorii săi, dar raportat la faptul că aceasta mai are un frate ce o ajuta la munca terenului, conform martorului Smuleac I., nu se poate susține cu certitudine că întreaga perioadă de la decesul părinților săi (ce nu s-a stabilit când a avut loc), posesia sa a fost exclusivă.
Raportat la considerentele ce preced, tribunalul constată că niciuna dintre criticile formulate prin memoriul de recurs nu este întemeiată.
În mod eronat se susține în memoriul de recurs că prima instanță ar fi interpretat în mod greșit probele de la dosar, după cum în mod eronat se susține în memoriul de recurs că hotărârea ar fi lipsită de temei legal.
În speță, nu se verifică incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în care ar putea fi încadrate criticile formulate prin memoriul de recurs, după cum nu se verifică niciun alt caz de modificare sau casare a sentinței prevăzute de codul de procedură civilă 1865.
Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă 1865, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat, menținându-se sentința recurată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurenta-reclamantă Crăilă I., domiciliată în L. la Tisa nr. 85, Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 788/14.03.2013, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9.04.2014.
Președinte Judecători Grefier
Ț. D., P. M. B., P. G. G. O. V.
Red. Ț.D./9.04.2014
T.Red. O.V./14.04.2014
2 ex.
Judecător la fond: C. E. I.
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 157/2014. Tribunalul... | Pretenţii. Decizia nr. 581/2013. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
