Rectificare carte funciară. Decizia nr. 157/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 157/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 157/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
Decizia civilă nr. 157/A
Ședința publică din 09 aprilie 2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. W.
Judecător: M. B. P.
Grefier: C. M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului declarat de către reclamanții C. A. I., C. B. F., L. G. C., toți cu domiciliul procesual ales în Baia M., .. 17A, jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 9925 din 09.10.2013, pronunțată de Judecătoria Baia M., în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile asupra cererii și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 19.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și pentru a delibera, a amânat pronunțarea soluției pentru data de 26.03.2014, 02.04.2014 și pentru astăzi, când a decis următoarele:
Tribunalul,
Deliberând asupra apelului civil declarat de C. A. I., C. B. F. și L. G. C., constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 9925 pronunțată la data de 9 octombrie 2013 de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesuale active, invocate din oficiu cu privire la cererile având ca obiect modificarea Titlului de proprietate nr. 6089/44/11.12.2000, eliberat defunctei Szamoși E., obligarea la punerea în posesie și la eliberarea unui titlu de proprietate suplimentar către aceeași defunctă și au fost respinse aceste cereri formulate de reclamanții C. A. I., C. B. F. și L. G. C., în contradictoriu cu pârâtele H. E., C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Tăuții Măgherăuș și C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ca fiind introduse de persoane lipsite de calitate procesuală.
Instanța a admis excepția inadmisibilității cererii de modificare a Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2304/20.09.2006 de notarul public I. S. G., încheiat între reclamanții C. A. I., C. B. F. și L. G. C. și pârâta H. E. și a respins ca inadmisibilă această cerere.
Excepția prescripției extinctive cu privire la cererea de modificare a contractului încheiat de părți, invocată de pârâta H. E. a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Cererile părților având ca obiect cheltuieli de judecată au fost respinse.
Pentru a pronunța această hotărâre Judecătoria a reținut faptul că reclamanții C. A. I. și L. G. C., în calitate de cumpărători și pârâta H. E. (conform CF E.), sunt părți ale Contractului de vânzare-cumpărate autentificat sub nr. 2304 din 20.09.2006 (f. 14-15).
Imobilul vândut este situat în Tăuții Măgherăuș, constând în teren grădină, situat în locul numit „Mojna”, în suprafață totală de 9.067 mp, ce este înscris în CF nr. 1109 Tăuții Măgherăuș, nr. topo 694, vânzătoarea declarându-se proprietar al bunului vândut în baza Certificatului de moștenitor nr. 52/2002, completat prin Încheierea nr._/20.12.2002.
Conform Certificatului de moștenitor, pârâta H. E. este moștenitoarea legală a beneficiarei Titlului de proprietate nr. 6089/44/11.12.2000 eliberat de C. Județeană de Fond Funciar Maramureș, defuncta Szamosi E. C., prin titlu fiind atestată reconstituirea în favoarea defunctei a dreptului de proprietate asupra terenului cu suprafața de 9.100 mp, teren livadă situat în locul menționat în contractul analizat, prin încheierea de completare stabilindu-se identificarea aceluiași teren cu date de carte funciară, în sensul că „terenul grădină în „Mojnă”, în suprafață de 9.100 mp – pct. 1 din certificat, este înscris în CF nr. 1109 Tăuții Măgherăuș, nr. topo 694 – în suprafață redusă de 9.067 mp și apoi se cere intabularea în CF a acestei suprafețe existente în Cartea Funciară”.
Din cuprinsul CF nr. 1109 Tăuții Măgherăuș instanța a reținut că s-a realizat intabularea succesivă a terenului cu suprafață de 9.067 mp „Grădina în Mojnă”, mai întâi în favoarea defunctei Szamosi E., în baza Titlului de proprietate nr. 6089/44/11.12.2000 și cu titlu de drept reconstituire în baza L. nr. 18/1991, apoi în favoarea pârâtei H. E., fiica beneficiarului reconstituirii în baza Certificatului de moștenitor nr. 52/2002, cu titlu de drept moștenitor.
Prin urmare, cererile reclamanților se referă la un teren ce a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, reconstituirea fiind finalizată în cadrul procedurii prevăzute de legile fondului funciar, prin eliberarea TP nr. 6089/44/11.12.2000.
Reclamanții au solicitat modificarea acestui titlu, în sensul reducerii suprafeței înscrise în cuprinsul lui, de la 9.100 mp, la 7.170 mp, solicitând apoi punerea în posesie a beneficiarei titlului și eliberarea către aceasta a unui titlu suplimentar pentru suprafața de 1.897 mp, care nu se regăsește în teren, deși prețul a fost plătit pentru întreaga suprafață de 9.067 mp, a terenului descris în Contractul de vânzare-cumpărare de care reclamanții se prevalează.
Cererile având ca obiect, fie modificarea unui titlu de proprietate eliberat în cadrul procedurilor reglementate de legea specială privind fondul funciar, fie punerea în posesie ori eliberarea unui titlu de proprietate suplimentar, s-a reținut că sunt cereri ce pot fi formulate numai de destinatarii legii, în conformitate cu dispozițiile art. 8 din Legea nr. 18/1991, al căror cuprins este: “Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite. Stabilirea dreptului de proprietate se face, la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate în limita unei suprafețe minime de 0,5 ha pentru fiecare persoană îndreptățită, potrivit prezentei legi, și de maximum 10 ha de familie, în echivalent arabil. Prin familie se înțelege soții și copiii necăsătoriți, dacă gospodăresc împreună cu părinții lor”.
Așadar, caracterul strict personal al unor astfel de cereri, a căror procedură de soluționare este strict reglementată de legea specială, conduce la concluzia că este neîntemeiat argumentul reclamanților în baza căruia au solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active în aceste cereri, acțiunea oblică neputând fi exercitată pentru a valorifica drepturi cu privire la care debitorul reclamantului manifestă pasivitate în realizarea lor, dacă aceste drepturi au, la rândul lor, un caracter strict personal.
A admite contrariul însemnă a deschide calea eludării dispozițiilor legale speciale în materia reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, creând posibilitatea implicită pentru cel care a neglijat folosirea căii procedurale a plângerii împotriva actelor de reconstituire ce au precedat eliberarea titlului a cărui regularitate sau valabilitate este discutabilă, să discute acest aspect, chiar și prin succesorii săi cu titlu particular, în afara cadrului legal.
Pârâta H. E. nu s-a arătat interesată de modificarea titlului eliberat autoarei sale, iar reclamanții au afirmat că, uzând de calea acțiunii oblice, nu aduc atingere drepturilor pârâtei, dimpotrivă, prin acest demers complinesc aceste drepturi.
Însă calitatea procesuală este o condiție generală, esențială pentru exercitarea acțiunii ce presupune existența identității de persoană între cel ce reclamă un drept și cel ce este titularul dreptului în raportul de drept material dedus judecății.
Instanța nu a primit argumentul întemeiat pe acțiunea oblică, pentru motivele expuse, astfel că a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, și s-au respins, ca fiind formulate de persoane lipsite de calitate în cererile având ca obiect modificarea TP nr. 6089/44/11.12.2000, punerea în posesie și eliberarea unui titlu de proprietate suplimentar pentru suprafața ce lipsește în fapt, față de cea la care se referă contractul de care reclamanții s-au prevalat, aceștia din urmă neavând calitate procesuală nici în cadrul unei acțiuni oblice, nici în cadrul unei acțiuni directe.
S-a mai reținut ca un argument de text suplimentar pentru susținerea soluției date excepției analizate faptul că dispozițiile art. 1329 și ale art. 1334 cod civil (1864), aplicabile în lipsă de stipulație contrară între părți, raportat la care cumpărătorii reclamanți nu ar putea susține că nu au avut altă cale legală pentru protejarea drepturilor afirmate, calea de urmat fiind cea prevăzută de textele precitate.
În fine, întrucât reclamanții, în sprijinul cererilor analizate, au arătat că în Dosarul nr._ al Judecătoriei Baia M., soluționat cu Sentința civilă nr. 3110/25.03.2010, definitivă și irevocabilă la data de 05.05.2011, s-a efectuat o expertiză topografică pentru determinarea limitelor terenului dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare analizat în cele ce precedă, iar printre concluziile raportului de expertiză s-a consemnat și aceea privind modalitatea tehnică de soluționare a litigiului dintre părțile acelui dosar, reclamanții din prezenta cauză figurând în aceeași calitate, instanța arătând că, prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active, nu s-a adus atingere lucrului judecat prin sentința evocată, pentru bunul motiv că expertul nu se poate substitui, prin concluziile sale, instanței de judecată.
Astfel, concluzia formulată de expertul din acea cauză, cu privire la modalitatea tehnică de rezolvare a litigiului, și anume primirea în altă parte, de către una dintre părți, a suprafeței de 1.897 mp, pentru a nu se mai suprapune terenurile acestora, nu a fost primită nici de instanța în fața căreia s-a administrat proba, astfel cum rezultă din considerentele Sentinței civile nr. 3110/25.03.2010, pronunțate în Dosarul nr._ al Judecătoriei Baia M..
Prin urmare, demersul actual al reclamanților, determinat de soluția și considerentele sentinței evocate, este menit să înlăture efectele acesteia asupra acțiunii în revendicare formulate prin completarea cererii introductive ce a făcut obiectul Dosarului nr._, iar nu să complinească dreptul pârâtei vânzătoare, astfel cum au susținut reclamanții în cuprinsul răspunsului la întâmpinare.
În privința cererii de modificare a Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2304/20.09.2006, instanța a invocat din oficiu inadmisibilitatea cererii, iar pârâta H. E., a invocat excepția prescripției, întemeiată pe dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Ambele excepții sunt de fond, astfel că a fost analizată cu prioritate excepția inadmisibilității cererii cu obiectul enunțat.
Invocarea inadmisibilității acestei cereri a avut în vedere forța obligatorie a contractului încheiat între părți, convenția legal făcută având putere de lege între părțile contractante, aceeași convenție impunându-se totodată și instanței de judecată, conform art. 969 C.civ.
Prin urmare, modificarea contractului nu poate fi făcută decât de părțile contractului, instanței fiindu-i oprit să cenzureze voința părților sub alte aspecte decât cele impuse de limitele libertății de a contracta.
Pentru aceste motive cererea de modificare a Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2304/20.09.2006, a fost respinsă ca inadmisibilă.
Însă, punându-se în discuție, la termenul din 02.10.2013, înțelesul noțiunii de „modificare a contractului”, iar reclamanții, prin apărător, arătând că se impune modificarea actului întrucât este lovit de nulitate absolută parțială, cauza de nulitate fiind eroarea-obstacol ce poartă asupra bunului vândut sub aspectul întinderii acestuia, instanța a examinat cererea cu același obiect și față de nulitatea absolută parțială a actului cu privire la care s-a cerut modificarea, invocată pe cale de excepție, reclamanții neînvestind instanța cu o cerere în nulitate.
Nulitatea actului este acea sancțiune de drept ce lipsește actul juridic de efectele care contravin normelor edictate pentru valabila întocmire a acestuia, nulitatea absolută intervenind atunci când normele nesocotite sunt de ordine publică, ocrotind un interes ce excede interesului părților actului.
Printre cauzele de nulitate absolută ale actului juridic este și eroarea-obstacol care, spre deosebire de eroarea viciu de consimțământ, este distructivă de voință, întrucât poartă asupra naturii actului sau asupra identității obiectului material al acestuia.
Pentru reclamanți s-a arătat că este lovit de nulitate absolută parțială contractul de vânzare-cumpărare a cărui modificare s-a solicitat, întrucât bunul vândut nu are, în realitate, întinderea stipulată în contract, iar în măsura părții lipsă (1.897 mp), actul nu este valabil.
Cererea în modificarea contractului de vânzare-cumpărare este inadmisibilă și sub această motivare, întrucât calitățile, însușirile bunului cu privire la care s-a încheiat contractul, nu țin de identitatea lui.
În cauză s-a înstrăinat un bun constând într-un teren, vânzarea fiind făcută în condițiile art. 1329 C.civ. (1864), astfel că nici vânzătorul, nici cumpărătorul nu pot cere decât complinirea/reducerea prețului, în cazul în care excedentul sau lipsa prețuiește a 20-a parte din prețul total al vânzării.
Prin urmare, nefiind reținută nulitatea absolută parțială a contractului a cărui modificare s-a solicitat, iar legea punând la dispoziția părților contractante alte căi procesuale, cererea de modificare a contractului s-a respins și sub acest motiv, ca fiind inadmisibilă.
Față de soluția dată excepției inadmisibilității cererii de modificare a Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2304/20.09.2006, ce a fost analizată cu întâietate, întrucât numai în legătură cu o cerere admisibilă se poate pune problema prescripției dreptului la acțiune ce include o astfel de cerere, s-a constatat că a devenit de prisos a se mai examina excepția prescripției extinctive, ce a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Raportat la considerentele expuse, fiind admise excepțiile analizate, s-au respins corespunzător cererile în legătură cu care s-au invocat, constatându-se că a devenit de prisos a se mai analiza fondul acestor cereri, de prisos fiind a mai fi analizate și cererile aflate în raporturi de accesorialitate cu cele respinse.
În ce privește cheltuielile de judecată, în baza art. 451 C.proc.civ., s-a respins cererea reclamanților căzuți în pretenții, respinsă fiind și cererea pârâtei H. E., având același obiect, instanța constatând că dovada achitării de către aceasta a onorariului avocatului său a fost depusă în copie și după închiderea dezbaterilor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel C. A. I., C. B. F. și L. G. C. solicitând instanței de judecată admiterea apelului declarat, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea apelului s-a arătat că instanța de fond a invocat din oficiu excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și excepția inadmisibilității, excepțiile fiind soluționate prin admiterea lor.
În privința calității procesuale active s-a arătat că s-a achiziționat, potrivit Contractului de vânzare-cumpărare nr. 2304/20.09.2006 al Biroului Notarului Public S. C.-I. G. terenul în suprafață de 9067 mp înscris în CF 1109 Tăuții Măgherăuș nr. topo 694 de la vânzătoarea H. E.. Aceasta moștenise terenul de la antecesoarea sa Szamoși E..
Deși în titlul de proprietate figurează suprafața de 9100 mp., în teren Szamoși E. a fost efectiv pusă în posesie cu suprafața de 7170 mp suprafață ce a fost transmisă cu ocazia perfectării contractului de vânzare-cumpărare. În dosarul nr._ al Judecătoriei Baia M. a fost formulată acțiune având ca obiect grănițuire, în acest dosar rezultând faptul că Szamosi E. deținea doar suprafața de 7170 mp în loc de 9100 mp.
Deși s-a solicitat Comisiei Locale să se atribuie teren în altă parte, pentru suprafața de 1897 mp, C. L. a refuzat acest lucru.
Intimata H. E., deși inițial a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii ulterior acesta a refuzat și a rămas în pasivitate motiv pentru care s-a formulat prezenta cerere.
În drept au fost invocate prevederile art. 466, art. 480 alin.3 C.proc.civ., respectiv art. 974 C.civ.
La data de 6 ianuarie 2014 la dosarul cauzei a fost depusă din partea Comisiei Locale de fond funciar Tăuții Măgherăuș întâmpinare în cuprinsul căreia s-a arătat că se lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a fi pronunțată în cauză.
Aceleași solicitări au fost formulate și de C. Județeană Maramureș pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, prin întâmpinarea depusă la fata de 9 ianuarie 2014.
Prin întâmpinarea depusă al data de 15ianuarie 2014 de intimata H. E., acesta a solicitat instanței să dispună respingerea cererii de apel, sentința pronunțată de Judecătoria Baia M. fiind una legală și temeinică.
În apel, a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel, instanța reține următoarele:
La data de 11 decembrie 2000, C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Maramureș a eliberat defunctei Szamosi E. titlul de proprietate nr. 6089/44 pentru suprafața de 9100 mp teren situat în localitatea Tăuții Măgherăuș în locul numit Moiră terenul având categoria de folosință livadă. Copia titlului de proprietate a fost depusă la fila 4 din dosarul Judecătoriei Baia M..
Prin procesul-verbal de punere în posesie semnat de reprezentantul beneficiarului reconstituirii dreptului de proprietate, s-au realizat operațiunile de delimitare în teren a suprafeței de 9100 mp, indicându-se vecinătățile terenului: nord: C. I., Est: Canal, Sud L. F. și la Vest S. M. (f.5 din dosarul Judecătoriei Baia M.).
Prin certificatul de moștenitor nr. 52/2002 al Biroului Notarilor Publici V. D.-B. D., s-a constatat calitatea de moștenitoare a defunctei Szamoși E. C. decedată la data de 11.04.1999 a pârâtei H. E., în calitate de fiică. Potrivit mențiunilor din cuprinsul certificatului de moștenitor, Szamoși V. nu a acceptat moștenirea.
Între H. E. (E. potrivit mențiunii de CF) și C. A. I., în nume propriu și în calitate de mandatar al lui L. G. C., s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2304 la data de 20 septembrie 2006 de Biroul Notarilor Public Asociați S. C.-I. G..
Potrivit înscrisului depus în copie certificată pentru conformitate la filele 14-15 din dosarul Judecătoriei Baia M., se constată că obiectul actului juridic îl constituie imobilul situat în Tăuții Măgherăuș în natură grădină teren având suprafața de 9067 mp, C. A. I. dobândind cota de 1/9 parte din imobil, iar L. G. C. cota de 8/9 parte din imobilul înscris în CF 1109 Tăuții Măgherăuș nr. top 694. În privința cumpărătoarei C. A. I. s-a făcut mențiunea în contractul de vânzare-cumpărare că acesta este căsătorită cu C. B. F., astfel că bunul a fost dobândit ca bun comun al soților.
Prezentul litigiu este rezultatul faptului că suprafața imobilului, astfel cum acesta a fost identificată în teren, este mai mică decât cea menționată în înscrisurile avute în vedere de părți la momentul încheierii actului juridic, și menționate în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare.
În dosarul nr._, reclamanții C. A. I., C. B. F. și L. G. C. au solicitat în contradictoriu cu vecinii terenului înscris în CF 1109 Tăuții Măgherăuș nr. top 694 stabilirea liniei de hotar dintre proprietăți. Prin Sentința civilă nr. 3110 pronunțată la data de 25 martie 2010 de Judecătoria Baia M. (f.17-20 din dosarul Judecătoriei Baia M.) a fost admisă în parte acțiunea formulată stabilindu-se linia de hotar dintre proprietăți. Cu această ocazie s-a reținut că reclamanții au pretins în dosarul arătat și o suprafață de teren susținând că acesta ar fi deținută fără drept de vecinii D. și C.. O astfel de cerere are ca și scop revendicarea suprafeței de teren. S-a mai reținut că reclamanții C. A. I., C. B. F. și L. G. C. au fost nevoiți să renunțe faptic la o parte din terenul lor în favoarea celui care întabulat. Atât reclamanții, cât și pârâții D. și C. au cumpărat suprafața de teren care era în posesia vânzătorilor la data la care a fost încheiat contractul, perimetrele terenurilor cumpărate fiind de comun acord stabilite și delimitate cu vânzătorul. De asemenea, s-a mai reținut în sentința arătată că înscrierile din CF nu garantează suprafața de teren și nici configurația parcelei, ci doar proprietatea.
Se constată că printr-o hotărâre judecătorească devenită irevocabilă prin respingerea apelului și neformularea recursului s-a stabilit faptul că reclamanții C. A. I., C. B. F. și L. G. C. au cumpărat terenul, astfel cum acesta este delimitate în schița depusă la fila 11 din dosarul Judecătoriei, teren care se învecinează cu terenul folosit de numiții D. și C. persoane care figurează înscriși cu terenul având numărul cadastral 3303/6, 3303/5 respectiv 3303/4.
Se constată că în dosarul anterior soluționat, dosarul nr._ s-a stabilit linia de hotar între proprietatea cumpărată de reclamanți și proprietățile vecine, reținându-se faptul că terenul a fost măsurat și s-a cumpărat exact terenul folosit de vânzători la momentul la care a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare.
Pentru a-și justifica cererea formulată în prezentul dosar, reclamanții au arătat că cererea a fost formulată pe calea acțiunii oblice având în vedere starea de pasivitate a pârâtei H. E..
Instanța constată că în procedura prevăzută de legea 18/1991, urmare a cererii formulate pentru reconstituirea dreptului de proprietate privată s-a dispus reconstituirea dreptului pentru suprafața de teren de 9.100 mp, fiind eliberat defunctei Szamosi E. titlul de proprietate emis la data de 11.XII.2000, aflat la fila 4 din dosarul Judecătoriei Baia M., după ce anterior la data de 16.IX.2000 s-a realizat punerea în posesie a beneficiarului titlului de proprietate.
La acest moment-eliberarea titlului de proprietatea și acceptarea amplasamentului, procedura administrativă prevăzută de lege pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a fost finalizată.
Reclamanții au arătat în cuprinsul cererii de chemare în judecată faptul că beneficiara titlului de proprietate a înstrăinat întregul drept care i se cuvenea în temeiul legilor fondului funciar, astfel că fiind înstrăinat întregul „drept ce i se cuvenea în temeiul legilor fondului funciar”, fiind plătit prețul, reclamanții sunt îndreptățiți să solicite modificarea titlului de proprietate și în numele titularului cererii de reconstituire (titular care este decedat și după care s-a dezbătut succesiunea), să solicite atribuirea unei alte suprafețe de teren, în completarea suprafeței existente, într-o altă locație.
În mod corect a reținut Judecătoria că reclamanții nu au calitate procesuală activă. După cum s-a reținut și în hotărârea judecătorească pronunțată în dosarul nr._, reclamanții au cumpărat terenul situat în locul numit Moiră, achiziționând suprafața de teren folosită de vânzătoare, suprafață ce putea fi identificată la momentul cumpărării (din considerentele sentinței nr. 3110/25.03.2010 a Judecătoriei Baia M. rezultând că terenul a fost măsurat, identificat, stabilindu-se pe actualele linii de hotar și perimetrul terenului cumpărat), terenul făcând parte din patrimoniul vânzătoarei, dobândit prin moștenire de la antecesoarea sa.
Astfel se constată că nu se poate reține că reclamanții au cumpărat „dreptul la reconstituirea dreptului ce se cuvenea antecesoarei vânzătoarei în baza legilor fondului funciar”, (dreptul de a solicita reconstituirea fiind exercitat, iar defuncta a beneficiat de reconstituire) ci au cumpărat un teren identificat prin datele de carte funciară și cu privire la care s-a realizat ori s-au putut realiza procedurile de măsurare a suprafeței de teren care a făcut efectiv obiectul vânzării.
Faptul că nu s-a înstrăinat vocația la reconstituirea dreptului de proprietate ci s-a vândut un teren se poate reține și din faptul că deși în titlul de proprietate este menționată suprafața de 9100 mp, în actul de vânzare este menționată o suprafață mai mică, iar suprafața din teren înstrăinată a fost cea aflată în folosința vânzătoarei la momentul înstrăinării (nu suprafața menționată în CF, suprafață care are un caracter relativ, mențiunile din cartea funciară făcând doar dovada dreptului de proprietate nu și dovada suprafeței imobilului înscris). Chiar și în memoriul de apel, reclamanții-apelanți reclamanții arată că punerea în posesie s-a realizat doar pentru suprafața de 7170 mp.. Cu toate acestea, indiferent de suprafață, procesul-verbal de punere în posesie și indicarea vecinătăților a fost acceptat de persoana care a semnat în numele beneficiarului reconstituirii.
De asemenea, se constată că vânzarea s-a realizat la aproximativ 6 ani după ce s-a eliberat titlul de proprietate, astfel că nu se poate susține întemeiat că vânzarea a avut ca obiect „dreptul la reconstituire”, ci vânzarea, astfel cum rezultă în mod cert și fără putință de tăgadă a vizat terenul care a intrat în patrimoniul vânzătoarei prin moștenire, teren identificat fizic de către cumpărători și care se afla în folosința vânzătoarei. Procedura de reconstituire era, așadar, la momentul vânzării finalizată.
Se constată că vânzarea-cumpărarea realizată prin contractul autentificat sub nr. 2304 din 20 septembrie 2006 (la 6 ani după punerea în posesie și după eliberarea titlului de proprietate) este un act juridic care nu poate fi analizat prin prisma legilor fondului funciar și este supus regulilor prevăzute de art. 1294-1404 C.civ. 1864, act normativ sub imperiul căruia a fost încheiat.
În prezenta cauză a fost depusă practica judiciară. Speța depusă la dosarul cauzei nu este similară prezentei spețe și oricum fiind pronunțată într-o decizie de speță nu este obligatorie instanțelor de judecată. În prezenta cauză nu s-a făcut dovada existenței unui antecontract de vânzare-cumpărare cu beneficiarul reconstituirii dreptului de proprietate, titular care ar fi rămas în pasivitate și nu ar solicita eliberarea titlului pentru terenul respectiv. Dimpotrivă în prezenta cauză s-a vândut și s-a cumpărat un anumit teren, teren care a fost măsurat de părți, aceștia au consimțit la încheierea contractului, însă ulterior s-a constatat că suprafața pusă la dispoziție de vânzător (altul decât beneficiarul titlului de proprietate) era mai mică decât cea menționată în actul de înstrăinare.
Chiar și în măsura în care instanța ar admite capetele de cerere astfel cum acestea au fost formulate, reclamanții nu ar dobândi nici un folos practic. Se constată că solicitările acestora vizează și modificarea contractului de vânzare cumpărare în sensul de obliga pârâta, ulterior completării suprafeței de teren, să înstrăineze suprafața de teren în favoarea reclamanților. Se consideră că în mod corect a reținut și Judecătoria Baia M. faptul că o astfel de solicitare nu poate fi admisă. Părțile au stabilit care este obiectul vânzării și nu au consimțit la înstrăinarea unei alte suprafețe de teren decât cea arătată și identificată în cuprinsul Contractului de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public.
Se constată că din acest punct de vedere, cererea de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act autentic în măsura în care pârâta nu s-ar prezenta la notarul public pentru a încheia în formă autentică actul de înstrăinare nefiind întemeiată în această situație se constată că reclamanții nu au nici un interes în solicitarea de anulare și de emitere a unui titlu suplimentar în numele antecesoarei pârâtei H. E..
Potrivit art. III din Legea 169/1997 anularea și implicit orice modificare a titlului de proprietate (modificarea putând fi realizată doar în măsura în care titlul nu a fost valabil întocmit-în prezenta cauză se invocă faptul că suprafața menționată în titlul de proprietate este mai mică decât cea existentă în teren, astfel că sub acest aspect se invocă nevalabilitatea titlului), poate fi făcută și de orice persoană care are interes în cauză. Prin prisma aspectelor arătate anterior, se poate reține că neavând nici un interes în solicitarea de anula titlul de proprietate pentru suprafața de 1897 mp și de a se dispune emiterea unui alt titlu de proprietate pentru o suprafață de teren din rezerva comisiei locale, reclamanții nu au calitate procesuală activă, nu pot solicita astfel de modificări ale titlului de proprietate nefiind persoane interesate.
Revenind la capătul de cerere având ca obiect modificarea/anularea parțială a contractului de vânzare cumpărare, instanța consideră că nici acest capăt de cerere nu poate fi reținut. Se reține că părțile au stabilit obiectul contractului, astfel că modificarea contractului poate interveni prin consimțământul părților sau în cazurile prevăzute de lege prin intermediul instanței de judecată. În prezenta cauză părțile nu au consimțit la modificarea actului juridic.
Solicitarea de ase modifica actul juridic încheiat a fost precizată în sensul constatării nulității absolute parțiale a actului invocându-se eroarea obstacol, în privința suprafeței de teren de 1897 mp. Se reține că eroarea obstacol a fost definită ca fiind falsa reprezentare a unei stări care cade fie asupra naturii actului juridic care se încheie (nu este cazul în speța dedusă judecății-părțile intenționând să încheie un contract de vânzare-cumpărare), fie asupra identității fizice a obiectului în sensul că una dintre părți crede că tratează cu privire la un anumit bun, iar cealaltă parte are în vedere un alt bun. Faptul că reclamanții au avut reprezentarea bunului care face obiectul vânzării rezultă din toate actele depuse la dosarul cauzei. Susținerea că au avut reprezentarea că vor cumpăra 9067 mp, iar nu 7170 mp nu poate fi considerată ca eroare obstacol deoarece terenul pe care au dorit să-l achiziționeze este terenul pe care l-au cumpărat, însă, având și ei o parte de culpă au constatat că terenul respectiv are o suprafață mai mică.
În privința celorlalte capete de cerere având ca obiect obligarea comisiilor să pună în posesie pe pârâta H. E., să se elibereze un nou titlu de proprietate, să se realizeze mențiunile în CF și să se dispună validarea unui contract cu privire la care părțile nu și-au exprimat consimțământul, contract de care să aibă ca și obiect terenul solicitat a fi reconstituit pârâtei într-o altă locație, având caracter subsidiar solicitărilor analizate anterior, și acestea au fost în mod corect respinse de Judecătorie.
Reținând aceste aspecte, instanța constată că apelul declarat este nefondat, astfel că, în temeiul art. 480 C.proc.civ., acesta va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Respinge apelul declarat de C. A. I., C. B. F. și L. G. C. cu domiciliul procesual ales în Baia M. .. 17A, jud. Maramureș împotriva Sentinței civile nr. 9925 pronunțată la data de 9 octombrie 2013 de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ .
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 aprilie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
W. D. P. M. B. M. C.
(concediu de odihnă, semnează grefier șef secție)
Red./dact./M.B.P./03.07.2014
8ex./.>
Jud. la fond E. M. S.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 669/2014. Tribunalul... | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 189/2014. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
