Pretenţii. Decizia nr. 581/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 581/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 27-11-2013 în dosarul nr. 581/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 581/R
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: P. G. G.
Judecător: Ț. D.
Judecător: P. M. B.
Grefier: O. V.
Pe rol este soluționarea recursului civil declarat de recurentul S. Județean de Urgență „Dr. C. O.” B. M. cu sediul în B. M. .. 31, jud. Maramureș împotriva Sentinței civile nr. 1887 pronunțată la data de 20 februarie 2013 de Judecătoria B. M. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa recurentului S. Județean de Urgență „Dr. C. O.” B. M. și a intimatului M. M. Nicușor.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că, în urma verificărilor efectuare în baza de date privind evidența populației, prin intermediul grefierului desemnat cu atribuții în acest sens și s-a constatat că intimatul M. M. Nicușor figurează la aceeași adresă din B. M., ./33, jud. Maramureș, la care a fost citat pentru acest termen de judecată.
Având în vedere faptul că intimatul M. M. Nicușor a fost citat și prin afișare la ușa instanței, instanța constată că procedura de citare este legal îndeplinită.
Constatând că recurentul S. Județean de Urgență „Dr. C. O.” B. M. solicită prin cererea de recurs judecarea în lipsă, instanța față de actele și lucrările dosarului reține cauza în pronunțare.
Tribunalul,
Deliberând asupra recursului declarat de S. Județean de Urgență „Dr. C. O.” B. M., constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1887 pronunțată la data de 20 februarie 2013 de Judecătoria B. M. în dosarul nr._, a fost respinsă cererea în despăgubire introdusă de reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ DR. C. O. B. M., în contradictoriu cu pârâtul M. M. NICUȘOR.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că reclamantul S. JUDEȚEAN DE URGENȚĂ „DR. C. O.” B. M. a solicitat obligarea pârâtului M. M. NICUȘOR la plata sumelor reprezentând asistență medicală acordată numitului S. I., acesta fiind internat la Secția O.R.L. în perioada 30.07. - 02.08.2010 și în perioada 11.08. – 18.08.2010, așa cum rezultă din cele două fișe de decont depuse la dosarul cauzei.
Necesitatea acordării asistenței medicale s-a impus ca urmare a faptei pârâtului M. M. Nicușor, prin care a cauzat numitului S. I. leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 55-58 zile de îngrijiri medicale, fapta fiind cercetată penal în Dosarul nr. 3272/P/2010 al P. de pe lângă Judecătoria B. M..
Conform declarației date în formă autentică la data de 02.08.2010, între pârâtul M. M. Nicușor și numitul S. I., a intervenit un acord, în sensul că primul i-a plătit celui de-al doilea, suma de 10.000 lei cu titlu de îngrijiri medicale și alte daune suferite ca urmare a incidentului produs între aceștia.
Numitul S. I. a mai arătat că a primit suma de bani de la pârât și nu mai are nici o pretenție bănească de la acesta, retrăgându-și plângerea penală formulată împotriva lui M. M. – Nicușor.
Acțiunea S. Județean de Urgență „Dr. C. O.” B. M., are o configurație proprie, calitatea procesuală a acestui subiect fiind recunoscută potrivit art. 313 din Legea nr. 95/2006. Instanța de fond a reținut că pârâtul M. M.-Nicușor a despăgubit pe beneficiarul serviciilor medicale prestate, destinația despăgubirii fiind chiar costul îngrijirilor medicale ce i-au fost acordate de S. Județean de Urgență „Dr. C. O.” B. M., cu consecința că nu va mai putea fi ținut, în cadrul răspunderii delictuale, de obligația de despăgubire.
Instanța constată că beneficiarul îngrijirilor medicale a primit despăgubirea în data de 02.08.2010, astfel încât costul asistenței medicale de care a beneficiat se impune a fi suportat de către acesta.
S-a considerat că răspunderea delictuală a pârâtului nu mai poate fi analizată, lipsind condiția ca prejudiciul să nu fi fost reparat încă, configurația acțiunii civile a Spitalului Județean de Urgență „Dr. C. O.” B. M., în limitele art. 313 din Legea nr. 95/2006, nu mai poate fi reținută în cauză, astfel că a fost respinsă acțiunea, reclamantului rămânându-i deschisă acțiunea împotriva beneficiarului asistenței medicale acordate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal S. Județean de Urgență „Dr. C. O.” B. M., solicitând admiterea recursului declarat și modificarea sentinței atacate în sensul de a se admite acțiunea promovată.
În motivarea cererii formulate s-a arătat că prin Adresa nr._/10.09.2010, P. de pe lângă Judecătoria B. M. a adus la cunoștința reclamantului faptul că s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M. M. Nicușor pentru infracțiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. 1 C.pen., fapta fiind comisă asupra persoanei vătămate S. I..
Solicitarea de obligare la plata sumei de 4236,19 lei a fost făcută în temeiul art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, potrivit căruia persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătății altor persoane răspund potrivit legii și sunt obligate să suporte cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Instanța de fond a reținut că în dosarul penal nr. 3272/P/2012 părțile s-au împăcat, pârâtul din prezenta cauză achitând părții vătămate suma de 10.000 lei cu titlu de îngrijiri medicale și alte daune suferite de S. I., astfel că acesta și-a retras plângerea penală. Astfel, fiind achitate costurile serviciilor medicale nu mai poate fi antrenată răspunderea delictuală.
S-a mai arătat că prevederile art.998-999 C.civ. sunt aplicabile speței deduse judecății, fiind îndeplinite condițiile pentru admiterea acțiunii formulate.
Existența și întinderea prejudiciului este dovedită prin faptul că persoana vătămată, urmare a leziunilor suferite a beneficiat de servicii medicale spitalicești cu ocazia a două internări a căror contravaloare a fost de 4236,19 lei așa cum rezultă din deconturile de cheltuieli anexate cererii de chemare în judecată.
Deoarece S. I. a avut calitatea de asigurat, acesta nu a suportat cheltuielile de spitalizare, acestea fiind avansate de Casa de Asigurări de Sănătate, reclamantul subrogându-se în drepturile CAS Maramureș potrivit art. 313 din legea 95/2006.
În ceea ce privește declarația de împăcare dintre părți, s-a arătat că aceasta nu este opozabilă reclamantului deoarece nu a fost parte la înțelegerea părților. Mai mult decât atât, înțelegerea părților nu se referă la cheltuielile de spitalizare pe care le-ar fi decontat Casa de Asigurări de Sănătate Maramureș.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 C.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 29 iulie 2010, intimatul-pârât M. M. Nicușor l-a agresat pe S. I. cauzându-i leziuni ce au necesitate pentru vindecare un număr de 55-58 zile de îngrijiri medicale. Acest aspect rezultă din adresa din data de 24 august 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. M..
În perioada 30 iulie 2010-2 august 2010, respectiv 11 august 2010-18 august 2010, S. I. a fost internat în Secția ORL din cadrul Spitalului Județean de Urgență „Dr. C. O.” din B. M. unde a beneficiat de îngrijiri medicale în sumă totală de 921 lei (pentru prima internare), respectiv 3315,19 lei (pentru a doua internare).
Sumele arătate au fost decontate ca și contravaloare a serviciilor medicale, reclamantului, de către Casa de Asigurări de Sănătate a Județului Maramureș. Potrivit art. 313 alin. 1 din legea 95/2006 „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.”
Astfel în cauză se constată că reclamantul, în calitate de furnizor de servicii medicale are calitate procesuală activă pentru a solicita de la persoana vinovată de daunele aduse sănătății părții vătămate S. I. contravaloarea serviciilor medicale de care a beneficiat acesta.
Răspunderea pentru o astfel de faptă se realizează potrivit legii, respectiv dispozițiilor generale privind răspunderea civilă delictuală-art. 998-999 C.civ..
În ceea ce privește fapta ilicită, se constată, chiar și în lipsa dosarului de urmărire penală, că pârâtul-intimat l-a agresat pe S. I., cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 55-58 zile de îngrijiri medicale. În dosarul nr. 3272/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. M. s-a confirmat propunerea de neîncepere a urmăririi penale deoarece la data de 2 august 2010 partea vătămată și-a retras plângerea penală.
Astfel, fapta ilicită constă în . provocată beneficiarului de servicii medicale S. I. de către intimatul-pârât M. M. Nicușor.
În ceea ce privește vinovăția instanța reține că, potrivit art. 998-999 C.civ., forma vinovăției nu are importanță atât timp cât, ea există sub una dintre formele intenției sau culpei, partea vinovată urmând să răspundă chiar și pentru cea mai ușoară culpă. Din actele dosarului, instanța reține că în sarcina intimatului-pârât poate fi constatată intenția ca și formă de vinovăție având în vedere fapta de vătămare corporală (art. 181 alin. 1 C.pen.) pentru care a fost format dosarul nr. 3272/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. M..
În privința raportului de cauzalitate instanța constată că acesta este unul direct prin fapta intimatului-pârât M. M. Nicușor cauzându-i-se părții vătămate S. I. daune sănătății, acesta a beneficiat de serviciile medicale prestate de reclamant și decontate de Casa de Asigurări de Sănătate Maramureș.
În ceea ce privește prejudiciul, instanța constată contrar celor arătate de instanța de fond că prejudiciul cauzat prin prestarea serviciilor medicale de către reclamantul S. de Urgență „Dr. C. O.” din B. M., nu a fost reparat.
După cum s-a arătat mai sus, cheltuielile de spitalizare solicitate de reclamant, reprezintă cheltuielile serviciilor medicale decontate de Casa de Asigurări de Sănătate Maramureș, furnizorului de servicii. Aceste cheltuieli pentru spitalizare nu au fost suportate de partea vătămată S. I., iar acesta nu era îndreptățit să le solicite și să le încaseze de la intimatul-pârât M. M. Nicușor.
Potrivit art. 165 din legea 95/2006, spitalele de urgență funcționează ca și spitale publice și furnizează servicii medicale. În cadrul spitalelor publice pot fi organizate și secții private care să furnizeze servicii medicale cu plată. Potrivit art. 188 din același act normativ spitalele publice sunt instituții finanțate integral din venituri proprii și funcționează pe principiul autonomiei financiare, iar veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele încasate pentru serviciile medicale, alte prestații efectuate pe bază de contract, precum și din alte surse, conform legii. Contractul de furnizare de servicii de sănătate în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate se încheie între Spital și Casa de Asigurări de Sănătate.
În prezenta cauză raportul juridic dintre persoana vătămată care a beneficiat de serviciile medicale ale reclamantului nu au fost relații contractuale în baza cărora beneficiarul îngrijirii medicale cu plată să fi fost obligat la plata sumelor ce reprezintă serviciul medical prestat. Dimpotrivă, S. I. a beneficiat de asistență medicală în baza calității sale de asigurat la sistemului public de sănătate, reclamantul a încasat suma de 4236,19 lei de la Casa de Asigurări de Sănătate, iar în temeiul art. 313 din legea 95/2006 s-a subrogat în drepturile Casei de Asigurări de Sănătate și a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei amintite.
Așadar, la momentul întocmirii declarației potrivit căreia au fost achitate sumele ce reprezintă îngrijiri medicale, partea vătămată S. I. nu avea nici calitatea de reprezentant al reclamantului și nici o altă calitate în temeiul căreia să poată încasa la data de 2 august 2010 sume de bani pentru îngrijiri medicale prestate în baza calității de beneficiar al sistemului de asigurare publică de sănătate.
Faptul că din punct de vedere al pagubelor suferite de S. I. acesta nu mai are nici o pretenție de la intimatul pârât M. M. Nicușor, astfel că acesta și-a retras plângerea penală, nu are nici o relevanță în prezenta cauză. Declarația părții vătămate ar fi putut fi avută în vedere, în cazul în care, toate serviciile medicale de care a beneficiat numitul S. I. ar fi fost servicii medicale cu plată, iar acestea ar fi fost achitate personal de acesta.
Instanța reține că pârâtul-intimat poate fi obligat la plata sumei solicitate de recurentul-reclamant, fiind îndeplinite condițiile răspunderii potrivit art. 313 din legea 95/2006 coroborat cu prevederile art. 998-999 C.civ., text legal aplicabil la data săvârșirii faptei ilicite.
Reținând aspectele de mai sus, instanța consideră recursul declarat de S. Județean de Urgență „Dr. C. O.” B. M. fondat, astfel că acesta va fi admis, sentința atacată va fi modificată în sensul admiterii cererii formulate și a obligării pârâtului la plata sumei de 4236,19 lei.
În recurs recurentul nu a solicitat cheltuieli de judecată, astfel că instanța va lua act de acest fapt.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de S. Județean de Urgență „Dr. C. O.” B. M. cu sediul în B. M. .. 31, jud. Maramureș împotriva Sentinței civile nr. 1887 pronunțată la data de 20 februarie 2013 de Judecătoria B. M. în dosarul nr._ pe care o modifică în sensul că:
Admite cererea formulată de reclamantul S. Județean de Urgență „Dr. C. O.” B. M. cu sediul în B. M. .. 31, jud. Maramureș în contradictoriu cu pârâtul M. M. Nicușor cu domiciliul în B. M. ./33 jud. Maramureș citat și prin afișare la ușa instanței.
Obligă pârâtul M. M. Nicușor la plata sumei de 4236,19 lei în favoarea reclamantului S. Județean de Urgență „Dr. C. O.” B. M..
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 noiembrie 2013.
Președinte Judecători Grefier
P. G. G., Ț. D., P. M. B., O. V.
Red./T.Red./M.B.P./16.12.2013
2 ex.
Judecător la fond: S. E. M.
| ← Prestaţie tabulară. Decizia nr. 189/2014. Tribunalul MARAMUREŞ | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 290/2013. Tribunalul... → |
|---|
