Prestaţie tabulară. Decizia nr. 472/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 472/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 472/2013
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIE CIVILĂ Nr.472/R
Ședința publică din 16 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. S.-T.
Judecător D. T.
Judecător D. W.
Grefier A. S.
Pe rol este judecarea recursului formulat de recurenții D. V. și D. M. ambii cu dom. în Tăuții Măgherăuș ., jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr._ din 11.12.2012 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect prestație tabulară.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 09.10.2013, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 16.10.2013, când a pronunțat prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 11.12.2012 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamanții D. V. și D. M., în contradictoriu cu pârâta M. D. M..
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că reclamanții D. V. și D. M. a chemat-o în judecată pe pârâta M. D. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună majorarea suprafeței de teren cu nr. topo 180/3 din CF 913 Tăuții de Jos de la 400 mp la 608 mp, conform raportului de expertiză topografică efectuat în cauză de către d-nul expert P. C. G. și a planului de amplasament și delimitare, care urmează să facă parte integrantă din hotărâre; să valideze vânzarea-cumpărarea intervenită la data de 6.10.1981 între antecesorii pârâtei M. D., numiții G. I. și C. R., în calitate de vânzători pe de o parte și reclamanți, în calitate de cumpărători, pe de altă parte, cu privire la suprafața de teren de 608 mp înscrisă în CF 913 Tăuții de Jos, nr. topo 180/3, UAT Tăuții Măgherăuș, vânzare intervenită pentru suma de 16.500 lei ROL, actualizată 2.000 lei; să constate că pe terenul care a revenit reclamanților cu nr. topo 180/3 din CF 913 Tăuții de Jos se află edificată o anexă gospodărească și o casă de locuit, ambele în valoare de 18.000 lei, proprietatea reclamanților; să dispună notarea construcțiilor și întabularea dreptului de proprietate astfel dobândit de reclamanți în CF cu privire la construcții și terenul în suprafață de 608 mp, conform planului de amplasament și delimitare întocmit de către d-nul expert P. C. G., plan de amplasament și delimitare care să facă parte integrantă din sentință, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au învederat instanței că au cumpărat în anul 1981, de la părinții pârâtei o suprafață de teren de 608 mp, pe care și-au edificat o casă de locuit și o anexă gospodărească, dar terenul cumpărat de reclamanți figurează în CF doar cu suprafața de 400 mp, cuprinși pe nr. topo 180/3, din CF 913 Tăuții de Jos, în realitate acest teren având o suprafață de 608 mp. Reclamantul a arătat că folosește terenul de la data cumpărării, în mod pașnic, netulburat și sub nume de proprietar, terenul este îngrădit, iar ei sunt cunoscuți ca și proprietari și asupra edificatelor.
Pârâta a depus întâmpinare și s-a prezentat în fața instanței, arătând că nu se opune admiterii acțiunii.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța a reținut că din cuprinsul extrasului CF 913 Tăuții de Jos, depus la dosarul cauzei, proprietari tabulari ai terenului nr. topo 180/3, categoria arător în intravilan în suprafață de 400 mp sunt antecesorii pârâtei M. D. M., respectiv G. I. și soția C. R.. Din certificatul de deces depus la dosarul cauzei, a rezultat că proprietarul tabular G. I. a decedat la data de 31.07.1999.
De asemenea, instanța a constatat că la data de 6.10.1981, între proprietarul tabular G. I. pe de o parte, în calitate de promitent vânzător și reclamantul D. V. în calitate de promitent cumpărător pe de altă parte, a fost încheiat un înscris sub semnătură privată intitulat "contract de vânzare-cumpărare", având ca obiect un teren situat în . suprafață de 700 mp, în schimbul unui preț de_ lei.
Raportat la toate aceste aspecte, instanța a reținut că înscrisul sub semnătură privată intervenit între părți, intitulat contract de vânzare-cumpărare, nu are efect translativ de proprietate, acesta având valoarea unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare, intervenită între părți, convenție sinalagmatică care nu dă naștere în sarcina promitentului vânzător decât a unui obligații de a face, respectiv de a încheia în viitor contractul de vânzare-cumpărare, astfel cum acesta a fost proiectat, dar în forma cerută de lege pentru valabilitatea convențiilor având ca obiect terenuri, respectiv forma autentică.
Instanța a reținut, de asemenea, și faptul că respectivul contract de vânzare-cumpărare depus la dosarul cauzei, care are doar valoarea unei promisiuni de vânzare-cumpărare, este încheiat în fapt doar între promitentul vânzător G. I. și promitentul cumpărător D. V., atâta timp cât în extrasul CF depus la dosarul nr. 913 Tăuții de Jos apar ca și proprietari tabulari ai terenului în litigiu G. I. și soția C. R.. În aceste condiții, s-a desprins concluzia că numai unul din cei doi proprietari tabulari și-a asumat obligația de a încheia în viitor un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, obligație pe care ulterior ar fi putut s-o transmită unui eventual succesor, în condițiile în care acesta ar fi acceptat succesiunea în termenii prevăzuți de dispozițiile legale în materie. Astfel, nefăcându-se dovada existenței unui mandat expres între soți în sensul dispozițiilor art. 35 alin. 2 din Codul familiei, în vigoare la data încheierii promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare, de natură a-l împuternici pe proprietarul tabular semnatar al promisiunii sinalagmatice să încheie convenția și în numele celuilalt proprietar tabular, convenție care se înscrie în sfera actelor de înstrăinare sau de grevare a unor imobile, așa cum textul legal mai sus amintit prevede, convenția fiind așadar încheiată, semnată și respectiv asumată doar de către unul dintre proprietarii tabulari, nu se poate concluziona că celălalt proprietar înscris în cartea funciară și-a asumat la rândul său obligația de a încheia în viitor un contract de vânzare-cumpărare în forma prevăzută de lege pentru valabilitatea acestuia, respectiv forma autentică. În aceste condiții este absurd de presupus că proprietarul înscris în CF nesemnatar al promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare neasumându-și obligația de a consimți la înstrăinarea efectivă a imobilului prin încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în formă autentică ar fi putut să transmită în sarcina unui succesor o obligație așa cum am arătat anterior, neasumată și care obligație nu s-ar fi putut considera ca fiind transmisă decât în condițiile unei acceptări a succesiunii de către pârâtă, în calitate de moștenitoare a semnatarilor promisiunii de vânzare-cumpărare depusă la dosar.
Astfel, prin raportare la dispozițiile art. 651 Cod civil, instanța a constatat deschisă succesiunea după defunctul G. I., la data înscrisă în certificatul de deces ale acestuia, iar pe cale succesorală acesta ar fi putut transmite moștenitoarei lui, respectiv pârâta M. D. M., obligația de a consimți la perfectarea în formă autentică a vânzării la care antecesorul său defunct G. I. s-a obligat prin încheierea convenției sinalagmatice de vânzare-cumpărare, cu valoare de promisiune, dar numai în privința cotei pe care acesta o deținea în imobilul care a făcut obiectul convenției sinalagmatice sub semnătură privată, având în vedere că în lipsa unui mandat expres din partea celuilalt proprietar tabular și nefăcându-se dovada că acesta a consimțit la încheierea înscrisului nu putea să dispună decât de cota lui ideală din dreptul de proprietate asupra terenului, și aceasta numai în cazul în care reclamanții pe cale oblică, ar fi solicitat dezbaterea succesiunii în favoarea pârâtei M. D. M., făcând astfel, implicit, dovada acceptării succesiunii de către aceasta, în termenul legal de prescripție al dreptului de opțiune succesorală prevăzut de art. 700 Cod civil, astfel încât preluarea tuturor obligațiilor pe care și le-a asumat antecesorul pârâtei să fie efectivă, înscriindu-se astfel, pe deplin, în sfera noțiunii de continuator a persoanei defunctului, atât din punctul de vedere al îndeplinirii obligațiilor asumate de către acesta, cât și din punctul de vedere al exercitării drepturilor.
Dar, pentru ca această obligație de a face, respectiv de a încheia în viitor un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică să se fi transmis în mod valabil către pârâta M. D. M. în calitate de succesoare a potențialului vânzător, ar fi trebuit ca aceasta să fi acceptat succesiunea după autorul ei în termenul legal prevăzut de dispozițiile art. 700 Cod civil, astfel încât să poată fi ținută de obligația asumată de antecesor cu privire la terenul care face obiectul prezentului litigiu, reclamanții în calitate de creditori ai succesiunii putând fi astfel legitimați să solicite pe cale oblică, dezbaterea moștenirii rămase după defunctul G. I. cu circumscrierea interesului lor strict la bunul în privința căruia invocă anumite pretenții.
Așadar, pentru ca obligația asumată prin încheierea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare să se fi transmis către pârâtă, în calitate de continuator al persoanei defunctului, este necesar a fi făcută dovada acceptării succesiunii, astfel încât validarea convenției prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic să se fi putut face între reclamanți, în calitate de promitenți cumpărători și pârâta în calitate de succesoare a promitentului vânzător și care astfel era ținută a respecta obligația asumată de autorul ei.
Instanța, în ședința publică din data de 30.10.2012 a pus în discuția părților tocmai aceste aspecte, respectiv dacă reclamanții înțeleg să formuleze petite în sensul acceptării și dezbaterii succesiunii, reclamanții prin reprezentant, arătând că s-ar fi impus dezbaterea masei succesorale și, implicit timbrarea acestor petite, doar în situația în care reclamanții ar fi achiziționat terenul de la pârâtă, aspecte cu privire la care instanța reține că, în ipoteza în care s-ar fi dezbătut succesiunea după defuncții proprietari tabulari, antecesorii pârâtei, iar ulterior contractul de vânzare-cumpărare s-ar fi încheiat cu aceasta în forma cerută de lege pentru valabilitatea acestuia, dreptul de proprietate s-ar fi transmis prin convenția astfel încheiată ca efect al contractului încheiat cu proprietarul bunului, transferul dreptului de proprietate făcându-se ca efect al încheierii unui contract de vânzare-cumpărare în forma cerută de lege, cu un succesor acceptant al unei succesiuni.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții D. V. și D. M., solicitând a se dispune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În motivarea recursului, s-a învederat Tribunalului că recurenții au prezentat din eroare un contract în care nu apare semnătura mamei pârâtei, acesta era la intimată, astfel că susținerea din motivarea sentinței de fond, respectiv a lipsei consimțământului celuilalt coproprietar nu subzistă. După ce s-a finalizat acțiunea la fond, pârâta datorită bunăvoinței sale, a căutat prin înscrisurile sale și a găsit un contract semnat de mama sa.
Recurenta a precizat că pârâta dorește și recunoaște că părinții săi au vândut terenul reclamanților, care și-au edificat o casă de locuit. Și dacă ar vrea să meargă la notar nu se poate clarifica situația pentru că suprafața de teren reală este mai mare, or majoritatea suprafeței de teren nu poate fi clarificată extrajudiciar. Pârâta este unica moștenitoare urmând a se depune și suplini dezbaterea succesiunii pe care reclamanta nu a discutat-o în fața instanței de fond.
Intimata M. D. a depus la dosar întâmpinare prin care a arătat că este de acord cu admiterea recursului întrucât amândoi părinții au fost de acord cu vânzarea terenului și ambii au semnat contractul de vânzare-cumpărare. Originalul contractului este la pârâtă și recunoaște semnătura ambilor părinți. Pârâta este singura moștenitoare după ambii părinți și recunoaște că aceștia au vândut în 1981 terenul de aproximativ 6 ari, nu a fost de față la vânzare, dar știe că l-au vândut familiei D. și aceștia au achitat prețul. Pe teren familia D. și-a construit o casă de locuit și o anexă. Nu are nicio pretenție de la familia D..
Analizând sentința recurată, prin prisma înscrisurilor noi depuse în recurs, în conformitate cu prevederile art. 305 Cod procedură civilă, Tribunalul reține următoarele:
Instanța de fond și-a fundamentat hotărârea de respingere a acțiunii promovate de cei doi reclamanți pe considerentul că promisiunea de vânzare-cumpărare depusă la dosar este semnată doar de unul dinte cei doi proprietari de carte funciară asupra terenului a cărui vânzare s-a promis și că nu s-a făcut dovada acceptării succesiunii de către pârâta M. D., reclamanții neînțelegând să formuleze petite în sensul acceptării și dezbaterii succesiunii.
În recurs recurenții au depus la dosar în copie și au prezentat instanței spre vedere în original un script intitulat „contract de vânzare-cumpărare” pe care sunt aplicate două semnături în legătură cu care intimata M. D. a arătat că aparțin defuncților săi părinți.
De asemenea, recurenții au depus certificatul de calitate de moștenitor nr. 142/2013 din 7.10.2013 emis de notar public Hauși I. S. în dosarul nr. 159/2013, conform căruia moștenitoarea legală a defunctului G. I., decedat la 31.07.1999 este intimata M. D., în calitate de fiică, în cotă de 1/1 parte.
Recurenții au mai depus și certificatul de moștenitor nr. 70/2004 din 27.04.2004 emis de notar public C. S. în dosarul nr. 83/2004, conform căruia unica moștenitoare legală a defunctei G. R., decedată în 3.11.1992 este intimata M. D. M., în întregime.
Cele două înscrisuri noi depuse relevă că intimata este succesoarea legală a defuncților săi părinți, pe cale de consecință nu mai subzistă considerentele pentru care prima instanță a respins acțiunea, fără a mai cerceta (evident neimputabil acesteia) fondul cererii de chemare în judecată.
De asemenea, prin prisma și a înscrisului pe care este aplicată semnătura despre care s-a arătat că ar fi aparținut lui G. R., instanța de fond va proceda la cercetarea sub toate aspectele a cauzei, cu respectarea dispozițiilor materiale și procedurale specifice soluționării cererii de „validare” a vânzării-cumpărării, urmând a pronunța hotărârea în funcție de ansamblul materialului probator, iar în măsura în care se va dispune efectuarea unei expertize tehnice judiciare, se vor avea în vedere dispozițiile art. 57 din OUG nr. 80/2013.
Raportat la aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 312 alin. 5 teza I Cod procedură civilă, recursul va fi admis, iar cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții D. V. și D. M., ambii domiciliați în Tăuții Măgherăuș, ., județul Maramureș, în contradictoriu cu intimata M. D., domiciliată în Baia M., ./13, județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr._ din 11.12.2012, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 octombrie 2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORI GREFIER
S.-T. A. Ț. D. W. D. S. A.
Red.STA/12.11.2013
Tred. A.S. / 13.11.2013 - 2 ex
Judecător la fond: C. C. P.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 385/2013. Tribunalul MARAMUREŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1604/2013.... → |
|---|
