Obligaţie de a face. Decizia nr. 94/2014. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 94/2014 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 94/2014
cod operator
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.94/A
Ședința publică din 06.03.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. T. A. A.
JUDECĂTOR: G. B.
GREFIER: R. M.
Pe rol este pronunțarea soluției asupra apelului declarat de către pârâtul T. G. D., domiciliat în localitatea V. de S., ., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr.1220 din data de 30.05.2013 pronunțată de Judecătoria V. de S., în dosarul nr._, având ca obiect obligație de a face -demolare construcție.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc la data de 27.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța în aceeași constituire, având nevoie de timp pentru a delibera, în baza art. 260 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi 06.03.2014, când a decis următoarele.
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă nr.1220 din data de 30.05.2013 pronunțată de Judecătoria V. de S. s-a admis cererea formulată de reclamantul Orașul V. de S. prin primar în contradictoriu cu pârâtul T. G. D., acesta fiind obligat să desființeze construcția tip locuință S+P+1E realizată nelegal în V. de S., ., jud.Maramureș, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii, constatând că nu a îndeplinit măsura de intrare în legalitate a construcției, dispusă prin procesul verbal de contravenție nr. 1/31.01.2012.
În caz contrar, a fost autorizat reclamantul să procedeze în sensul desființării construcției, pe cheltuiala pârâtului.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul Orașul V. de S. prin primar a solicitat instanței să constate că pârâtul T. G. D. nu s-a conformat celor dispuse prin procesul-verbal nr.1/31.01.2012 și să dispună desființarea de către acesta a construcției situate pe . executată în mod ilegal, fără autorizație de construire, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești, în caz contrar, această obligație să fie îndeplinită de către reclamant, pe cheltuiala pârâtului.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că la data de 31.01.2012 s-a constatat că pe . din V. de S., s-a construit fără autorizație un imobil S+P+1E, fapt ce a determinat sancționarea pârâtului, luându-se măsura opririi lucrărilor și . la data de 01.08.2012.
Procesul-verbal menționat, nu a fost contestat, devenind executoriu, astfel încât, contravenientul trebuia să intre în legalitate până la data de 01.08.2012, astfel cum s-a dispus. Termenul însă a expirat și nici până la această dată nu s-a intrat în legalitate în ceea ce privește autorizarea executării construcției.
Reclamantul s-a prevalat de dispozițiile art.32 și 28 alin.3 din Legea 50/1991 și art.56¹ din Legea 350/2001, art.82 și urm.C.pr.civ., art.112 și urm.C.pr.civ. .
Analizând susținerile părților raportat la probatoriul administrat și dispozițiile legale aplicabile în speță, prima instanță a reținut că, așa cum atestă procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.1/31.01.2012, pârâtul a fost sancționat în temeiul art.26 alin.1 lit.a din Legea 50/1991, cu amendă în cuantum de 1000 lei, pentru faptul că, a executat fără autorizație de construire, pe . din V. de S., un imobil S+P+1E, fiind luată măsura opririi lucrărilor și instituindu-se în sarcina sa obligația de a intra în legalitate până la data de 01.08.2012.
Construcția a fost identificată și în urma deplasării instanței la fața locului, fiind încheiat procesul-verbal din data de 20.05.2013.
La expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul-verbal de constatare a contravenției, pârâtul nu a obținut autorizația necesară, respectiv nu s-a conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal, motiv pentru care, potrivit art.32 alin.1 lit.b din Legea 50/1991, reclamantul a sesizat în mod întemeiat instanța de judecată pentru a dispune desființarea construcției realizată nelegal.
Apărările pârâtului, legate de motivele pentru care nu a reușit să obțină autorizația de construire, nu pot înlătura consecințele legale ale neîndeplinirii acestei obligații.
Executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire, emisă în condițiile Legii 50/1991, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.
Reclamantul a inițiat procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcții, însă nu s-a ajuns la eliberarea actului final necesar pentru a intra în legalitate, nefiind obținut acceptul vecinilor, care a fost stabilit ca fiind necesar în vederea autorizării, prin certificatul de urbanism nr.173/21.12.2011 eliberat pârâtului.
Obținerea acestui acord se impune, raportat la prevederile art.27 alin.1 lit.a din Ordinul nr. 839 din 12 octombrie 2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
Pârâtul se află în litigiu având ca obiect servitute de vedere, grănițuire și despăgubiri (dosar nr._ al Judecătoriei V. de S.) cu unul dintre vecinii săi nemijlociti (cel care nu și-a dat acordul), iar construcția edificată în vecinătatea imediată a construcției existente, poate cauza acesteia prejudicii privind rezistența mecanică și stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea și mediul ori siguranța în exploatare, astfel cum s-a putut constata în mod evident cu ocazia deplasării la fața locului.
A apreciat prima instanță că în situația în care pârâtul a considerat că refuzul vecinului de a-și da acordul este nejustificat, putea să solicite instanței de judecată să constate acest lucru, astfel cum prevede art.27 alin.6 din Ordinul amintit, situație în care hotărârea instanței, dacă solicitarea sa ar fi fost fundamentată, urma să fie acceptată de către emitentul autorizației de construire în locul acordului vecinilor și fiind realizate și celelalte etape necesare emiterii autorizației, s-ar fi putut realiza . termenul instituit prin procesul-verbal de constatare a contravenției.
Cum pârâtul nu a realizat aceste demersuri, ignorând dispozițiile legale, prima instanță, având în vedere dispozițiile art. 32 din Legea 50/1991, a admis acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul T. G. D. solicitând schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală activă, cu cheltuieli de judecată.
P. motivele de apel apelantul a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Orașul V. de S., având în vedere că în acțiunile promovate în temeiul dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 50/1991, calitatea procesuală activă o are Primarul unității administrativ teritoriale și nu unitatea V. de S..
A arătat că potrivit art. 32 al. 1 lit. b și al. 3 din Legea 50/1991 în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. 1, organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune desființarea construcțiilor realizate nelegal, iar în cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.
Competența aplicării sancțiunii în cazul în care se constată săvârșirea unei contravenții în domeniu este stabilită de art. 27 din Legea 50/1991 astfel: „ 1) Președinții consiliilor județene, primarii și organele de control din cadrul autorităților administrației publice locale și județene au obligația să urmărească respectarea disciplinei în domeniul autorizării executării lucrărilor în construcții în cadrul unităților lor administrativ-teritoriale și, în funcție de încălcarea prevederilor legale, să aplice sancțiuni sau să se adreseze instanțelor judecătorești și organelor de urmărire penală, după caz” . Al. 5 al aceluiași articol prevede că procesele-verbale de constatare a contravențiilor, încheiate de organele de control ale administrației publice locale, se înaintează, în vederea aplicării sancțiunii, șefului compartimentului care coordonează activitatea de amenajare a teritoriului și de urbanism sau, după caz, președintelui consiliului județean ori primarului unității administrativ-teritoriale sau al sectorului municipiului București în a cărui rază s-a săvârșit contravenția.
În speță, organul care a aplicat și a dispus sancțiunea amenzii și oprirea lucrărilor și . la 01.08.2012 este Primarul V. C., așa cum rezultă din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.1/31.01.2012.
Intimatul Orașul V. de S. a solicitat respingerea excepției ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, respingerea apelului ca nefondat.
Apelul este întemeiat.
Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr.1/31.01.2012 a fost încheiat de organul de control din cadrul primăriei orașului V. de S., sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 1000 lei fiindu-i aplicată apelantului contravenient T. G. D., pentru executarea fără autorizație de construire a unui imobil S+P+1E în V. de S. pe ., de către primarul orașului V. de S., corespunzător prevederilor art. 27 al. 5 din Legea 50/1991 republicată.
O dată cu aplicarea amenzii contravenționale s-a dispus oprirea executării lucrărilor și . la data de 01.08.2012.
Conform art. 32 al. 1 din Legea 50/1991 în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; b) desființarea construcțiilor realizate nelegal. În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).
În speță, sancțiunea a fost aplicată de către Primarul Orașului V. de S. în temeiul prevederilor art. 27 alin. 5 din același act normativ, iar acțiunea de desființarea a lucrărilor executate de apelantul pârât fără autorizație a fost introdusă de Orașul V. de S.. Împrejurarea că primarul a semnat cererea de chemare în judecată este lipsită de relevanță, cât timp din conținutul acesteia rezultă fără echivoc faptul că primarul a acționat în calitate de reprezentant al Municipiului și nu în nume propriu.
Pentru a fi parte în procesul civil, printre altele, reclamantul trebuie să facă dovada că are calitate procesuală activă. Câtă vreme legea acordă calitate procesuală activă pentru promovarea cererilor întemeiate pe prevederile art. 32 din Legea nr. 50/1991 doar organului care a aplicat sancțiunea, iar Orașul V. de S. nu îndeplinește această cerință, fiind, potrivit Legii nr. 215/2001, o entitate distinctă de cea reprezentată de primarul orașului, Tribunalul va admite excepția invocată și, în consecință, va admite apelul declarat de apelantul T. G. D. împotriva sentinței civile nr.1220 din data de 30.05.2013 pronunțată de Judecătoria V. de S. pe care o va schimba în tot urmând a respinge acțiunea formulată de Orașul V. de S. ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul T. G. D., domiciliat în V. de S., ., jud. Maramureș, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat H. I., în Baia M., . jud. Maramureș, împotriva Sentinței Civile nr. 1220 din 30.05.2013 a Judecătoriei V. de S. pe care o schimbă în tot în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Orașul V. de S. invocată de apelantul pârât și, în consecință:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul Orașul V. de S. prin primar împotriva pârâtului T. G. D. ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 06.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
S. T. A. A. G. B. R. M.
Red.Tehnored.G.B./11.04.2014
.>
Jud.fond: A.-M. L.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 132/2014. Tribunalul MARAMUREŞ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 214/2014. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
