Revendicare imobiliară. Decizia nr. 566/2012. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 566/2012 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 04-07-2012 în dosarul nr. 566/2012
cod operator 4204
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 566/R
Ședința publică din 04 iulie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. S.-T.
Judecători: D. T.
: D. W.
Grefier: B. D.
Pe rol este soluționarea recursului civil declarat de către reclamanta S.C. TGT P. SRL, cu sediul în ., jud. Maramureș împotriva sentinței civile nr. 177 din 29.03.2012, pronunțată de Judecătoria Tg. Lăpuș în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile asupra recursului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 27.06.2012, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta, când instanța, în aceeași compunere, pentru a delibera, a amânat pronunțarea soluției pentru astăzi, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 177/2012 din 29.03.2012, pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta . STL, având ca obiect revendicare imobiliară, despăgubiri și cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 2321 mp situat în . care se află un bufet ce a aparținut Consumcoop Tg. Lăpuș, vândut societății comerciale Bar Cris S.R.L. și închiriat pârâtei, teren care este proprietatea reclamantei fiind înscris în CF nr. 8, nr. topo 34-35/1 Lăpuș, obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 10.000 lei pe fiecare zi cu titlu de daune interese începând cu data notificării acesteia, respectiv, 30.05.2011, notificare care face obiectul dosarului nr. 13/2011 al Biroului executorului Judecătoresc T. A. C. până la data eliberării terenului și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Reclamanta a arătat că este proprietara tabulară a terenului situat în . în CF nr. 8 Lăpuș, nr. topo. 34-35/1, pe acest teren se află o construcție cu destinație bufet, despre care S.C. Consumcoop Tg. Lăpuș susține că a fost proprietatea sa. Imobilul a fost vândut printr-un contract sub semnătură privată către S.C. Bar Cris S.R.L. care, la rândul său, l-a închiriat pârâtei. În clădirea aflată în litigiu se desfășoară activități de comerț. Societatea Consumcoop Tg. Lăpuș a promovat anterior o acțiune civilă împotriva reclamantei S.C. TGT P. S.R.L. prin care a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare având ca obiect imobilul în litigiu și a Deciziei Primarului prin care a fost restituit terenul. Prin decizia civilă nr. 119/R/09.02.2011, rămasă irevocabilă, pronunțată de Tribunalului Maramureș, acțiunea a fost respinsă.
De asemenea, reclamanta a precizat că în prezent se află în litigiu cu S.C. Consumcoop Tg. Lăpuș și S.C. Bar Cris S.R.L. pe rolul instanțelor judecătorești fiind înregistrată o acțiune vizând revendicarea aceluiași teren de la persoanele juridice care îl foloseau fără drept la acea vreme. Solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei pe zi până la data lăsării în deplină proprietate și posesie a terenului, având în vedere că la această sumă se ridică pierderile reclamantei datorate lipsei de folosință.
S-a reținut că la solicitarea pârâtei, instanța a încuviințat efectuarea unei expertize topografice, raportul de expertiză întocmit de către expert Brodacs I. fiind depus la filele 99-110 dosar. Întrucât pârâta nu a achitat onorariul expertului judiciar în cuantumul fixat la nivelul sumei de 1.500 lei, instanța nu a luat în seamă expertiza efectuată, cu atât mai mult cu cât nici reprezentantul reclamantei nu a fost de acord să achite onorariul expertului.
Analizând acțiunea civilă dedusă judecății prin raportare la probatoriul administrat și dispozițiile art. 480 și 483 din Codul civil de la 1864, instanța a apreciat-o nefondată, reținând că reclamanta susține că pârâta ar ocupa cu spațiul comercial mai sus amintit o suprafață de teren din . nr. 8 Lăpuș nr. topo. 34-35/1.
S-a relevat că deși corespunde adevărului că terenul mai sus identificat aparține reclamantei, aceasta nu a probat în vreun fel suprafața pretins a fi ocupată, practic suprafața revendicată, limitându-se doar să revendice întreaga suprafață înscrisă în CF.
În condițiile în care construcția nu este întabulată se impunea administrarea probei cu expertiză tehnică topografică în vederea evidențierii suprafeței ocupate respectiv administrarea probei testimoniale pentru dovedirea ocupării propriu-zise a terenului aferent construcției (cel adiacent ei și destinat deservirii construcției). Deși instanța a pus în discuția reclamantei la ședința publică din data de 19.01.2012 efectuarea unei expertize topografice în cauză, proba a fost declinată explicit de reclamantă. La aceeași dată, instanța a încuviințat însă efectuarea unei expertize pentru identificarea terenului aferent construcției și a terenului aferent căii de acces la imobilul „Bufet Lăpuș” din . reprezentantului pârâtei care s-a obligat să achite onorariul expertului judiciar.
S-a reținut că pentru termenul de judecată din data de 15.03.2012, expertul judiciar Brodacs I. a depus raportul de expertiză topografică solicitat. Având în vedere că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a achita onorariul expertului și nici reprezentantul reclamantei nu a înțeles să-și manifeste disponibilitatea în acest sens, instanța a omis la pronunțarea hotărârii luarea în considerare a raportului depus la dosar.
Văzând că reclamanta nu a probat în suprafața ocupată în mod real, instanța a respins petitul vizând „revendicare”.
De asemenea, s-a constatat că reclamanta nu a probat în nici un fel nici al doilea petit în despăgubiri întemeiat pe dispozițiile art. 483 din Codul civil de la 1864. Raportat la temeiul de drept invocat și la modul în care a fost formulată cererea accesorie este evident că reclamanta nu a avut în vedere posibilitatea conferită de legiuitor pentru constrângerea debitorului unei obligații de a face astfel cum este prevăzută de dispozițiile art. 580 ind. 3 din Codul de procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S.C. TGT P. SRL solicitând, în conformitate cu prevederile art. 304 pct.9, art. 3041 și art. 312 alin.1, 2 și 3 Cod procedură civilă, ca Tribunalul prin hotărârea ce va pronunța să admită recursul, să modifice în totalitate sentința atacată, în sensul admiterii în totalitate a acțiunii în revendicare promovate în contradictoriu cu pârâta S.C. Dany & M. M. SRL, respectiv să dispună obligarea pârâtei să lase în deplină proprietate și netulburată posesie terenul în suprafață de 2312 mp, să oblige pârâta să plătească reclamantei suma de 10.000 lei pe zi cu titlu de daune interese, începând cu data notificării și a punerii în întârziere a acesteia respectiv 30.05.2011, cu cheltuieli de judecată în primă instanță în sumă de 2216 lei.
În motivarea recursului, s-a învederat Tribunalului că la solicitarea pârâtei prima instanță a încuviințat efectuarea unei expertize topografice de către expertul Brodacs I., raportul a fost depus pentru termenul de judecată din data de 15.03.2012 dar ulterior pârâta a refuzat să achite onorariul expertului și nici reclamanta nu s-a oferit să plătească. S-a precizat că în loc să oblige pârâta la plata onorariului expertului prin darea în debit sau altă măsură procedurală de obligare la plată, prima instanță a decis să nu ia în seamă expertiza efectuată în cauză și a respins acțiunea reclamantei, pe motiv că nu s-a probat suprafața ocupată efectiv de pârâtă, cu toate că reclamanta a făcut dovada că este proprietară tabulară a terenului și nici pârâta nu a contestat acest lucru.
Recurenta a menționat că imobilul clădire care ocupă o parte din terenul său este amplasat în centrul parcelei astfel că de 5 ani reclamanta nu poate folosi terenul deloc și din cauza amplasamentului clădirii, în mijlocul terenului, reclamanta nu putea decât să revendice întreaga suprafață care este proprietatea sa tabulară.
Recurenta a arătat că și-a fundamentat petitul privind obligarea pârâtei la daune, pe dispozițiile art. 998 și art. 1081 Cod civil, a făcut dovada notificării și punerii în întârziere a pârâtei prin executor judecătoresc, astfel încât și-a dovedit pretențiile.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând recursul declarat, Tribunalul îl apreciază fondat, urmând a-l admite, pentru considerentele ce succed:
În ședința publică din data de 19.01.2012, instanța de fond a dispus efectuarea unei expertize topografice de către expertul Brodacs I., având ca obiectiv identificarea sub toate aspectele a terenului aferent construcției și căii de acces în imobilul „Bufet Lăpuș” din . sarcina pârâtei S.C. Dany & M. M. SRL, obligația achitării avansului onorariu expert în cuantum de 700 lei.
În data de 12.03.2012 a fost depus la dosar raportul de expertiză în specialitatea topografie, iar pârâtei i s-a pus în vedere să facă dovada achitării sumei totale de 1500 lei în contul domnului expert Brodacs I., sub sancțiunea neluării în seamă a expertizei.
Pârâta nu a achitat onorariul expertului, iar instanța la pronunțarea hotărârii a omis a lua în considerare raportul depus la dosar și a constatat pe cale de consecință că reclamanta nu a probat suprafața ocupată în mod real de construcție, respingând petitul de revendicare.
Din analiza prevederilor art. 170, art. 1711, art. 201, art. 202 și art. 213 alin.1 și 2 Cod procedură civilă rezultă că sancțiunile prescrise de lege pentru neachitarea onorariului expertului desemnat în vederea efectuării expertizei într-un litigiu civil sunt, în funcție de momentul în care intervine refuzul de achitare, decăderea din probă și obligarea părții sau a părților la achitare, prin încheiere executorie. Jurisprudențial s-au avansat și alte soluții, de exemplu aplicarea dispozițiilor art. 1551 Cod procedură civilă atunci când cheltuielile au fost stabilite în sarcina reclamantului.
Tribunalul apreciază așadar că soluția instanței de fond în sensul neluării în seamă a raportului de expertiză depus la dosar, pentru care nu s-au achitat cheltuielile de efectuare, excede reglementării în materie. Trebuie operată distincția între proba în sine și suportarea cheltuielilor ocazionate de administrarea acesteia.
Constatând că prin aplicarea sancțiunii neluării în seamă a raportului de expertiză, cu consecința respingerii cererii introductive ca nedovedită pe petitul de revendicare, prima instanță a lăsat necercetat fondul cauzei Tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 3044, art. 312 alin.1 teza I, alin.3 teza a 3-a și alin.5 teza 1 Cod procedură civilă, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare, având în vedere și necesitatea respectării dublului grad de jurisdicție reglementat în materie civilă.
În rejudecare instanța de fond se va pronunța asupra cauzei în raport de probele de la dosar și de cele a căror administrare ar fi apreciată utilă justei soluționări a litigiului, urmând a se verifica și relevanța în cauză a hotărârii definitive pronunțate în dosarul nr._ al Tribunalului Maramureș, indicat de reclamantă prin scriptul depus la fila 35 dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta S.C. TGT P. SRL, cu sediul în ., județul Maramureș, în contradictoriu cu intimata S.C. Dany & M. M. SRL, cu sediul în ., județul Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 177/2012 din 29.03.2012, pronunțată de Judecătoria Târgu Lăpuș în dosarul nr._, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 4 iulie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
S.-T. A. Ț. D. W. D. B. D.
în concediu legal de odihnă,
semnează președintele instanței
Red. S.T.A/. 24.07.2012
Dact. C.C /4 ex / 24.07.2012
..07.2012
Judecător la fond B. C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 328/2014. Tribunalul MARAMUREŞ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 204/2012. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
