Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 418/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 418/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 2845/332/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 473/R
Ședința publică de la 22 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. V.
Judecător F. M.
Judecător L. B.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de pârâta N. C., împotriva sentinței civile nr. 418 din 28.02.2013 pronunțată de Judecătoria Vînju M., intimate fiind reclamantele P. I. și P. D., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns:recurenta-pârâtă și avocat H. A. pentru intimatele-reclamante lipsă P. I. și P. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se ia act că prin serviciul registratură, s-a depus la dosar de către recurenta-pârâtă N. C., chitanța nr._/08.04.2013, ce atestă achitarea taxei de timbru în cuantum de 46 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, după care:
Avocat H. A. pentru intimatele-reclamante, depune la dosar împuternicire avocațială, chitanța nr.96/22.04.2013 și întâmpinare, un exemplar de pe aceasta îi comunică recurentei-pârâte.
Recurenta-pârâtă solicită reapelarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată pentru a avea posibilitatea să ia cunoștință de conținutul întâmpinării.
Având în vedere dispozițiile art.104 alin.12 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, instanța încuviințează cererea formulată și dispune reapelarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La al doilea apel nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurenta-pârâtă și avocat H. A. pentru intimatele-reclamante lipsă P. I. și P. D..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții ridicate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, a constatat încheiate dezbaterile și a acordat cuvântul asupra recursului.
Recurenta-pârâtă solicită admiterea recursului, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar concluziilor scrise.
Avocat H. A. pentru intimatele-reclamante, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea adresată Judecătoriei Vînju M. la data de 07.09.2012 și precizată la data de 28.02.2013 reclamanții P. I. și P. D. a chemat în judecată pe pârâta N. C. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 300 lei reprezentând repararea justă și echitabilă a prejudiciului material suferit de aceștia ca urmare a faptei culpabile a pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au susținut faptul că sunt proprietarii imobilului în suprafață de 1091 m.p. teren, cu nr. cadastral 390, înscris în cartea funciară cu nr.221/N/ care se învecinează la Sud cu N. C., care deține viță de vie. Arată că această viță de vie a crescut de dimensiuni considerabile, depășind limita gardului ce desparte cele două proprietăți și a afectat solariile lor.
Menționează că s-au adresat Primăriei Rogova, pentru ca a veni la fața locului și a constata cele sesizate, astfel că la data de 01.08.2012 reprezentanții acesteia s-au deplasat la fața locului și au încheiat o notă de constatare cu nr.1639 cu privire la aspectele sesizate.
Reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.613 alin.2 C.civ și au depus la dosar în dovedirea acțiunii: împuternicirea avocațială, nota de constatare nr.1639 încheiată la 01.08.2012 de Primăria comunei Rogova, copie contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1514/23.05.2008, chitanță privind onorariul de avocat, copie certificat de căsătorie al reclamanților, factură proformă, planșe fotografice, copii cărți de identitate reclamanți, chitanța privind dovada achitării taxei de timbru și timbrul judiciar și a solicitat audierea F. V. și F. D..
Pârâta N. C., prin serviciul registratură a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, certificatul nr.1711/05.04.2012, nr.2977/23.08.2005 privind încadrarea în grad de handicap, certificat de deces N. P. G., adeverință nr.765/09.10.2012.
La termenul din 22.11.2012 a fost audiată pârâta care a declarat că deține o gospodărie situată în vecinătatea proprietății reclamanților, iar după decesul părinților săi, s-a împărțit cu sora sa, aceasta vânzând partea ei reclamanților. Recunoaște că este vegetație lângă gardul reclamanților, o coardă de viță de vie s-a strecurat printre gard, dar nu înseamnă că au fost distruse cele două solarii de lângă gard, iar reclamanții aveau posibilitatea să taie acele corzi de vie dacă îi deranja. Reclamanta a sunat-o și i-a spus să cumpere 1 kg de erbicid, pentru buruieni, însă în acel moment nu a putut să vină să facă curățenie.
În apărare pârâta a solicitat audierea martorilor B. M. și B. A..
Din depoziția martorilor B. A. și B. M., se reține faptul că în curtea pârâtei a crescut vegetație, corzile de viță de vie s-au întins peste gardul reclamanților, iar cârceii de viță de vie s-au prins de plasa de protecție. Au mers la solicitarea pârâtei la domiciliul acesteia și au ajutat-o la curățenie.
Martora C. V., a declarat că deține un teren învecinat cu suprafața aparținând părților, și a fost la reclamanți, care i-au arătat că niște corzi de viță de vie au pătruns de la pârâtă la reclamanți și le-a afectat plasa de protecție la solar, care este amplasat la un metru de gardul ce desparte cele două proprietăți. Pe acea porțiune, reclamanții au cultivat fasole pe care nu au mai recoltat-o, aceștia au mai făcut curățenie, iar la începutul lunii septembrie, pârâta împreună cu doi oameni a defrișat vegetația ce era lângă gard. A mai văzut-o pe pârâtă și cu un an înainte când a făcut curățenie în grădină.
Și martorul F. D., a declarat că, reclamanții i-au arătat niște corzi de viță de vie care au pătruns de la pârâtă la aceștia și le-a afectat plasa de protecție de pe un solar. Plasa de protecție nu a mai putut fi folosită, reclamanții fiind obligați să o taie datorită faptului că vița de vie s-a agățat de plasă. Reclamanții nu au mai putut recolta nimic întrucât datorită umbrei nu a crescut cultura de fasole și ceapă.
În ședința publică din 24.01.2013, instanța a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize agricole, fiind numit expert P. P. cu un onorariu provizoriu de 600 lei pentru a se stabili prejudiciul produs reclamanților având în vedere procesul verbal încheiat de către Primăria Comunei Rogova și declarațiile martorilor.
La termenul de azi însă, instanța a luat act că reclamanții au declarat că înțeleg să renunțe la expertiza încuviințată.
Prin sentința civilă 418/28.02.2013 pronunțată de Judecătoria Vînju M. în dosar nr._ a fost admisă în parte acțiunea, obligată pârâta N. C. să plătească reclamanților despăgubiri civile în suma de 300 lei, reprezentând c/val. plasei de protecție și suma de 632,50 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții au chemat în judecată pe pârâta N. C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 300 lei reprezentând repararea justă și echitabilă a prejudiciului material suferit de aceștia ca urmare a faptei culpabile a pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
Art.998 si 999 C civ instituie răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie și constituie temeiul pentru stabilirea condițiilor generale ale răspunderii.
Potrivit art.998 C.civ „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara”, iar conform art.999 C.civ. „omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa”.
Pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală se cer a fi îndeplinite cumulativ patru condiții și anume: existenta unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, un raport de cauzalitate intre prejudiciu și fapta ilicită și vinovăția celui care a cauzat prejudiciu
Sarcina probei referitoare la existența elementelor răspunderii civile delictuale revine victimei prejudiciului, deoarece, potrivit principiului general, ea este cea care reclamă ceva in justiție.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut faptul că reclamanții sunt proprietarii imobilului în suprafață de 1091 m.p. teren, cu nr. cadastral 390, înscris în cartea funciară cu nr.221/N/ care se învecinează la Sud cu pârâta N. C., care deține pe această latură viță de vie, ce a crescut de dimensiuni considerabile, depășind limita gardului ce desparte cele două proprietăți și care a afectat solariile reclamanților, așa cum rezultă din nota de constatare nr.1639 încheiat la data de 01.08.2012 de Primăria comunei Rogova.
Și martorii audiați în cauză, au declarat că au văzut cum coardele viței de vie de pe terenul pârâtei, au crescut peste gardul ce desparte cele două proprietăți, afectând plasa de protecție a solarului.
Astfel reclamanții au făcut dovada că prin fapta culpabilă a pârâtei l-i s-a cauzat un prejudiciu material.
Referitor la cuantumul daunelor materiale, din factura proformă și precizarea de acțiune depuse la dosar de către reclamanți, rezultă că acesta este în sumă de 300 lei.
Pentru aceste considerente instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanți și a obligat pârâta să plătească reclamanților despăgubiri civile în suma de 300 lei, reprezentând c/val. plasei de protecție distrusă de către coardele viței de vie aparținând pârâtei.
În baza art.274 C.p.civ., instanța a obligat pârâta să plătească reclamanților suma de 632,50 lei, cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar și onorariu de avocat.
Împotriva hotărârii mai sus menționate a declarat recurs pârâta N. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat că, instanța în mod eronat a reținut faptul că vița-de-vie a crescut considerabil și că a afectat plasa de protecție de pe solariile vecinilor, fiind vorba despre două, trei vițe-de –vie care au crescut printre ochiurile de sârmă și s-au agățat, fără a produce nici o pagubă, că deși la termenul de judecată din data de 24.01.2013, instanța a încuviințat proba cu expertiza agricolă, la termenul următor s-a renunțat la această probă, întrucât expertul nu avea ce să constate la fața locului.
A susținut că instanța de fond a reținut în mod eronat că plata de protecție a fost afectată de vița-de-vie, deoarece această plantă prin natura ei este agățătoare dacă nu este tăiată, dar nu perforează sau distruge. În acest mod vecinii ei au urmărit prin simplul fapt că nu au tăiat buruienile ce au trecut pe terenul lor, să o forțeze să le vândă proprietatea, aceștia putând cu o simplă foarfece de vie sau alt obiect să taie coardele devie care chiar erau puține, pentru a nu pătrunde nici măcar prin gardul de sârmă.
A susținut că probele prezentate și declarațiile martorilor au fost în sensul că solariile celor doi nu au pățit nimic, iar recurenta își asumă obligația de a aduce în bune condiții locul respectiv. A mai precizat că sumele stabilite sunt oricum neconforme cu situația petrecută și exagerate.
A solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat și modificarea sentinței criticate în sensul respingerii cererii.
Intimatele-reclamante au depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii instanței de fond. Au susținut că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența prejudiciului, a faptei ilicite, a raportului de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta ilicită, precum și a vinovăției celșui care a cauzat prejudiciul. Că, din probatoriul administrat reiese în mod evident că vița de vie pe care recurenta o deține, datorită neglijenței acesteia, a crescut de dimensiuni considerabile, depășind limita gardului ce desparte cele două proprietăți afectându-i solariile. În ceea ce privește proba cu expertiza aceasta probă nu își mai regăsește utilitatea atât timp cât s-a solicitat numai contravaloarea plasei de protecție distrusă, iar acțiunea a fost admisă în parte, doar cu privire la acest aspect. Au considerat intimații că înscrisurile existente la dosar și depozițiile martorilor audiați sunt suficiente pentru a face dovada incontestabilă a faptului că datorită faptei culpabile a recurentei li s-a cauzat un prejudiciu, constând în distrugerea plasei de protecție a solariilor, precum și a cuantumului pagubei produse.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor invocate, raportat la probele administrate și temeiul legal operant, Tribunalul constată că recursul este fondat, din următoarele considerente:
Din coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză a rezultat că părțile dețin proprietăți învecinate, iar vița de vie pe care recurenta o deține, a crescut considerabil, o parte din corzile acesteia întinzându-se până la solariile deținute de intimate, afectându-le astfel plasa de protecție.
Pentru ca prejudiciul sa fie susceptibil de reparare se cer a fi întrunite unele condiții, si anume: sa fie cert si sa nu fi fost reparat încă.
Caracterul cert al prejudiciului presupune că acesta este sigur, atât în privința existentei, cât si în privința posibilității de evaluare.
Repararea prejudiciului în cadrul răspunderii delictuale are drept scop sa înlăture integral efectele faptei ilicite, iar nu să constituie o sursă de dobândire a unor venituri suplimentare, în plus față de paguba suferită.
În speță, prin probele administrate, nu s-a făcut dovada cuantumului cert al prejudiciului, astfel că în mod greșit instanța de fond a apreciat că acesta ar fi de 300 lei, doar pe baza susținerilor celor doi reclamanți. Astfel, nu s-a dovedit ce dimensiuni avea plasa de protecție care a fost efectiv deteriorată și care ar fi valoarea corespunzătoare a acesteia. De remarcat că nici unul dintre martori nu a făcut aprecieri cu privire la valoarea prejudiciului cauzat.
Nici cu factura proforma, reclamantele nu fac dovada prejudiciului efectiv cauzat de recurentă, atât timp cât a fost emisă pentru suma totală de 878,40 lei neputându-se aprecia criteriile pe baza cărora a fost avută în vedere doar suma de 300 lei din această valoare, iar din conținutul acesteia nu rezultă pe numele cărei persoane a fost emisă .
Pe de altă parte, o factură proforma nu reprezintă un document justificativ, atâta timp cât nu este urmată imediat de o factură fiscală, în caz contrar având valoarea unei invitații de cumpărare prin care se comunică detaliile produsului, prețul și aspecte necesare achitării contravalorii acestuia.
Reclamantele nu au prezentat însă nici o factură de achiziționare a plasei de protecție, iar în privința expertizei, care ar fi putut stabili dimensiunile și valoarea plasei de protecție, au renunțat.
Față de considerentele de mai sus, Tribunalul apreciază recursul ca fiind fondat, astfel că va dispune modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta N. C., împotriva sentinței civile nr. 418 din 28.02.2013 pronunțată de Judecătoria Vînju M., intimate fiind reclamantele P. I. și P. D..
Modifică sentința.
Respinge acțiunea.
Obligă intimații la plata sumei de 45,8 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2013
Președinte, M. V. | Judecător, F. M. | Judecător, L. B. |
Grefier, D. D. |
Red. M.V/ tehnoredactat D.D.
07 mai 2013/Ex.2
Jud. fond Anișoara N.
| ← Servitute. Sentința nr. 1899/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Fond funciar. Sentința nr. 99/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
