Servitute. Sentința nr. 1899/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1899/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 10150/225/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 134/2013
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător C. M.
Grefier N. C. B.
Pe rol judecarea, după casare, a apelului civil formulat de apelantul pârât B. A. împotriva sentinței civile nr. 1899/13.03.3012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin intimat reclamant fiind N. R., având ca obiect servitute.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat N. L. ce substituie pe avocat F. R. pentru apelantul pârât și avocat F. M. pentru intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că prin serviciul registratură s-a depus răspunsul la obiecțiunile la raportul de expertiză întocmite de către expert P. O..
Avocat N. L. ce substituie pe avocat F. R. pentru apelant depune la dosar delegația de substituire și solicită efectuarea unei expertize prin care să se răspundă în concret la obiecțiunile formulate de apelant întrucât expertul P. O. nu a răspuns la acestea.
S-a pus în discuție cererea formulată.
Avocat F. M. pentru intimat solicită respingerea cererii formulată de apărătorul apelantului întrucât expertul a răspuns punctual la solicitările instanței.
Apreciind că nu este necesară soluționării cauzei efectuarea unei noi expertize, instanța respinge cererea.
Avocat N. L. ce substituie pe avocat F. R. pentru apelant depune la dosar o cerere de suspendare a cauzei prin care solicită suspendarea cauzei pendinte întrucât pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin se află în curs de soluționare dosarul nr._/225/2012 ce are ca obiect revendicare și obligație de a face. La cerere a anexat copia acțiunii civile din dosarul nr._/225/2012, raport de expertiză efectuat în dosarul anterior menționat.
S-a pus în discuție cererea formulată.
Avocat F. M. pentru intimat se opune suspendării cauzei.
Apreciind că nu există motive pentru suspendarea cauzei, instanța respinge cererea.
Nemaifiind alte cereri, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat N. L. ce substituie pe avocat F. R. pentru apelant pune concluzii de admitere a apelului și pe fond respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată. A precizat că reclamantul nu avea calitate procesuală activă astfel că acțiunea formulată este lipsită de interes în condițiile în care este proprietar doar al spațiului unde funcționa brutăria iar societatea a fost radiată la 14.05.2010.
Avocat F. M. pentru intimat pune concluzii de respingere a apelului, menținerea sentinței ca temeinică și legală, respingerea excepției lipsei de interes, respingerea excepției lipsei calității procesuale active, omologarea raportului de expertiză, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Drobeta Turnu Severin la data de 19.07.2011 sub nr._ reclamantul N. R. a chemat în judecată pe pârâtul B. A. pentru ca prin hotărârea ce o va pronunța instanța să stabilească o servitute de trecere, inclusiv cu un mijloc de transport, de la calea publică la spațiul de producție pe care îl deține pe terenul ocupat de pârât.
În motivarea cererii a arătat că este proprietarul spațiului de producție denumit „Brutăria Malovăț” în baza procesului verbal de adjudecare la licitație nr. 677/24.04.2000 emis de Cooperativa de Consum Drobeta Turnu Severin. La data de 15.07.2011 pârâtul a efectuat un gard, blocându-i calea de acces pretinzând că este proprietarul acelei suprafețe de teren și deține autorizație de construcție. A mai precizat că datorită amplasării și revendicărilor efectuate spațiul deținut de reclamant a rămas izolat, cu singura posibilitate de acces direct de la calea publică pe suprafața de teren îngrădită de pârât. S-a precizat apoi că brutăria, al cărei proprietar este reclamantul face parte dintr-un complex de active al Cooperativei de Consum Drobeta Turnu Severin situat pe o suprafață de 1.032 m.p. dată în folosință de . durata existenței construcțiilor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 616 și urm. C.civ.
În ceea ce-l privește pe pârât, acesta a formulat întâmpinare la data de 25.10.2011 solicitând respingerea acțiunii și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat că prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat la 31.03.2010 a cumpărat de la Primăria . în suprafață de 103 mp teren curți construcții în intravilanul .. cadastral_. De asemenea a mai dobândit prin același contract lotul 3, în suprafață de 79 mp teren curți construcții notat pe schiță cu 1CC situat în intravilanul .. cadastral_, fără construcții, cu vecinii: la răsărit rest proprietate L. nr. 4, la apus rest proprietate L. nr. 1 și 2, la miazăzi drum, iar la miazănoapte Primăria Malovăț, terenul fiind înscris în CF nr._ a localității Malovăț. La data de 14.07.2011 a obținut autorizația de construire a gardului de împrejmuire a terenului cu nr. cadastral 43, nr. carte funciară_.
Pârâtul a mai invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului care nu este și proprietarul terenului pe care se află Brutăria Malovăț, ci doar al spațiului în care funcționează brutăria, proprietarul terenului fiind B. F.. Totodată, a invocat excepția lipsei de interes a reclamantului de a demola gardul și a crea o cale de acces. A precizat că reclamantul nu mai desfășoară nici un fel de activitate comercială în brutăria respectivă, întrucât forma de organizare în care își desfășoară acesta activitatea, respectiv N. Ghe. R. PF a fost radiată din data de 14.05.2010.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat, pentru reclamant, proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului (fila 73) și proba testimonială cu martorii B. T. (fila 76) și N. P. (fila 75), iar pentru pârât proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului (fila 83) și proba testimonială cu martorii B. M. ( fila 84) și Ș. F. (fila 74).
În cadrul probei cu înscrisuri, reclamantul a depus: contractul de vânzare cumpărare încheiat între Cooperativa de Consum Drobeta Turnu Severin și PF N. R. (fila 40), contract de comodat bun imobil autentificat sub nr. 450/10.02._ (fila 41), sentința civilă nr. 3667/25.08.2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin (filele 33-35), decizia nr. 1080/R/06.09.2011 a Tribunalului M. (filele 36 - 39).
În cadrul aceleiași proba pârâtul a depus: lista de responsabilități și documentația tehnică pentru autorizația de construire (filele 11-17), contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 916/31.03.2010 de BNP G. V. (fila 18), plan de amplasament și delimitare a imobilului (filele 19-20), extras de carte funciară pentru informare nr._ (filele 21-22), încheierea OCPI nr. 7461/14.04.2010 (fila 23), extras de carte funciară pentru informare nr._ (fila 25), încheierea OCPI nr. 6497/02.04.2010 (fila 26), autorizația de construire nr. 13/14.07.2011 (fila 29), factura fiscală . nr._ (fila 32), sentința civilă nr. 3667/25.08.2011 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin (filele 33-35), decizia nr. 1080/R/06.09.2011 a Tribunalului M. (filele 36 - 39), actul de adjudecare nr. 6/11.05.2010 (fila 56), proces verbal de punere în posesie din 30.08.2010 (fila 57), certificat constatator privind firma N. Ghe. R. PF eliberat de Camera de Comert, Industrie și Agricultură M. din 12.04.2011 (fila 59), extras de carte funciară nr._ (fila 60), încheierea nr._/19.10.2010 (fila 61).
A fost încuviințată și administrată proba cu expertiză tehnică judiciară topografică, raportul întocmit de exp. P. O. fiind depus prin serviciul registratură la data de 23.01.2012 (filele 89-92).
Potrivit art. 137 alin.1 C.pr.civ. instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În raport de cele două excepții invocate, instanța a apreciat, în raport de caracterul și efectele pe care le produc, excepția care trebuie analizată prima este cea privitoare la calitatea procesuală pentru că prin soluționarea acesteia se determină cadrul procesual, urmând ca numai ulterior să se verifice dacă reclamantul are un folos practic pentru a justifica punerea în mișcare a procedurii judiciare.
Calitatea procesuala activa, ca si condiție de exercițiu a acțiunii civile, presupune existenta unei identități intre persoana reclamantului si titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății. Întrucât reclamantul este acela care declanșează procedura judiciară, lui îi revine obligația de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât și calitatea procesuală a pârâtului. Această obligație își are temeiul în dispozițiile art. 112 Cod procedura civila care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază pretenția reclamantului. Prin indicarea pretenției sale, precum și a împrejurărilor de fapt și de drept pe care se bazează această pretenție reclamantul justifică îndreptățirea pe care o are de a introduce cererea împotriva unui anumit pârât.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința supusă apelului a admis acțiunea.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârât prin întâmpinare.
A fost respinsă lipsa excepția lipsei de interes a reclamantului invocată de pârât prin întâmpinare.
A fost stabilită o servitute de trecere în favoarea reclamantului pe terenul pârâtului din calea publică la clădirea cu destinație de brutărie aparținând reclamantului cu o lățime de 4 m delimitată pe anexa 1 la raportul de expertiză de punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-1.
A fost omologat raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert P. O..
A fost obligat pârâtul la plata sumei de 1719,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în urma licitației organizate prin procesul verbal de adjudecare nr. 677/24.04.2000 N. R. a devenit proprietar al construcției Brutăria Malovăț situată în . (fila 40). În aceste condiții, fiind proprietarul construcției reclamantul își justifică calitatea procesuală activă.
Potrivit art. 616 cod civil „proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său, pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar ocaziona”.
Textul, de aplicare în materia raporturilor de vecinătate constituie o reglementare legală care acordă proprietarului unui fond înfundat, devenit dominant, dreptul de trecere pe locul vecinului ce se circumscrie unui drept real asupra lucrului altuia (jus in re aliena) și care transferă în favoarea titularului fondului dominant exercițiul unor prerogative din conținutul juridic al dreptului aservit. Ca o consecință, dacă legitimarea procesuală pasivă revine exclusiv proprietarului fondului aservit căruia i se aduce o îngrădire a dreptului de proprietate prin crearea unui drept de acces pe terenul proprietatea sa, calitatea procesuală activă în acțiunile în stabilirea unei servituți de trecere, privite ca acte de conservare și administrare a fondului dominant înfundat este recunoscută nu numai proprietarului acestuia din urmă, ci și celor care au un drept real principal asupra fondului dominant, cum este cazul în speța de față.
Nu a avut relevanță în cauză aspectul că proprietar al terenului este o altă persoană, respectiv B. F., astfel cum rezultă din actul de adjudecare nr. 6/11.05.2010 (fila 56).
Pentru aceste motive, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes, instanța a reținut că prin aceasta s-a înțeles folosul practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă. Cum în cauză reclamantul a încheiat contractul de comodat bun imobil autentificat sub nr. 450/10.02._ de BNP I. M. (fila 41) prin care a cedat comodatarului . Prod SRL dreptul de folosință asupra brutăriei C3 în suprafață utilă de 167,28 mp si asupra magaziei C4 în suprafață utilă de 11,56 mp, iar din declarațiile martorilor audiați B. T. (fila 76), N. P. (fila 75), B. M. ( fila 84) și Ș. F. (fila 74) reiese că brutăria funcționează în prezent, instanța apreciază că reclamantul are interes în promovarea prezentei acțiuni, acesta fiind legitim, născut și actual.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul este proprietarul brutăriei Malovăț situată în ., imobil obținut prin actul de adjudecare nr. 677/24.04.2000, în urma căruia s-a întocmit contractul de vânzare cumpărare între Cooperativa de Consum Drobeta Turnu Severin și N. R. pentru suma de_ lei (fila 41).
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 916/31.03.2010 de BNP G. V. pârâtul a achiziționat de la Primăria . în suprafață de 103 mp notat pe schița raportului de expertiză tehnică efectuat în cauză cu 1CC și lotul 3 în suprafață de 79 mp având nr. cadastral_ cu vecini: la răsărit: rest proprietate L. 4, la apus: rest proprietate lot. 1 și 2, la miazăzi drum, iar la miazănoapte primăria Malovăț.
Din cuprinsul planului de amplasament și de delimitare aflat la fila 17, precum și din schița anexa a raportului de expertiză (fila 92) rezultă că imobilul construcție cu destinația de brutărie aparținând reclamantului și terenul pârâtului se învecinează.
Sintagma „loc înfundat” cuprinsă în textul art. 616 Cod civil desemnează ideea existenței unui teren sau construcții care, fiind mărginit de terenurile altor proprietari nu are o ieșire la drumul public, suficientă pentru exercițiul normal al atributelor dreptului de proprietate.
În aplicarea acestui text, se are în vedere imposibilitatea absolută de a ieși la calea publică, precum și cazurile în care ieșirea ar prezenta inconveniente grave sau periculoase, excluzând conduita culpabilă a proprietarului locului înfundat. Dimpotrivă, ori de câte ori locul are ieșire la calea publică pe un drum care, în anumite împrejurări, este impracticabil, dar care poate deveni practicabil cu anumite investiții, textul citat nu-și găsește aplicarea.
Caracterul de loc înfundat, precum și inconvenientele sau greutățile pe care le-ar prezenta trecerea la calea publică, reprezintă chestiuni de fapt. Raportându-se la particularitățile speței, din declarațiile martorilor audiați, cât și din concluziile raportului de expertiză topo efectuat de expert P. O. a rezultat faptul că într-adevăr construcția Brutăria Malovăț are caracterul unui loc înfundat.
Accesul la drumul public se făcea și înainte tot pe proprietatea pârâtului, fapt atestat și de scara construită în fața brutăriei, astfel cum reiese din schița anexată raportului, or și martorii audiați, atât ai reclamantului, cât și ai pârâtului au relatat că în prezent cea mai accesibilă cale de acces la drumul public se face pe proprietatea pârâtului.
Deși reclamantul a chemat în judecată doar unul din vecini, la calcularea căii de acces expertul a ținut cont de toate vecinătățile terenului, concluzionând că cea mai scurtă și cea mai economicoasă cale de ieșire la drumul public este cea identificată pe anexa 1 a raportului de punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-1 pe o suprafață de 79 mp.
Raportat la caracterul activității, respectiv brutărie, instanța a apreciat că pentru buna funcționare a producției este necesară instituirea servituții de maniera identificată de expert, astfel ca accesul cu materia primă și produsele finite să poată fi făcut și cu mijloace auto.
Este adevărat că din economia reglementărilor cuprinse în art. 616 și 619 Cod civil rezultă fără echivoc că dreptul de servitute recunoscut proprietarului fondului dominant înfundat implică pentru acesta din urmă și o obligație corelativă, respectiv aceea de a-l despăgubi pe proprietarul fondului aservit proporțional cu paguba ce trecerea o pricinuiește acestuia, însă această obligație nu este una absolută, de esența creării servituții. Aceasta deoarece, procesul civil este guvernat de principiul disponibilității care lasă la libera apreciere a părților litigante fixarea cadrului procesual și a limitelor investirii instanței.
Ori, în speță, pârâtul nu a înțeles să învestească instanța cu o cerere reconvențională pentru acordarea despăgubirilor aferente prezumtivei pagube produse prin crearea servituții.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat apel pârâtul B. A. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel pârâtul a susținut că în mod netemeinic instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția lipsei de interes. Deși pârâtul a arătat că a făcut dovada că reclamantul nu este proprietarul terenului pe care se solicită instituirea unei servituți, instanța în mod netemeinic a considerat că acest aspect nu are nici o relevanță în cauză. Soluționând astfel excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, instanța nu a avut în vedere faptul că prevederile Codului civil în vigoare la data introducerii acțiunii, respectiv art. 576 c.civ. potrivit cărora servitutea este o sarcină impusă unui fond pentru uzul și utilitatea unui imobil având alt stăpân. Terenul pe care funcționează brutăria este proprietatea unei alte persoane, respectiv numita B. F., cu care reclamantul s-a aflat în litigiu. Nefiind proprietarul terenului pe care se află brutăria, reclamantul nu justifică calitatea procesuală activă pentru a solicita stabilirea unei servituții de trecere.
In mod netemeinic și nelegal, instanța de judecată a omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de d-nul P. O., fără a da eficiență obiecțiunilor pe care le-a formulat pârâtul în prezenta cauză.
Expertul P. O. apreciază că cea mai economică cale de acces o reprezintă trecerea pe întreg terenul pârâtului, stabilind că terenul supus servituții reprezintă întreaga suprafață de teren cu număr cadastral_ proprietatea pârâtului și nesocotește astfel dreptul de proprietate al pârâtului ,instanța își însușește punctul de vedere al expertului, stabilind servitutea de trecere pe întreg terenul pârâtului,lipsindu-l pe acesta în totalitate de atributul folosinței cu privire la acest teren.
Deși instanța de fond a stabilit o servitute de trecere în favoarea reclamantului pe terenul pârâtului,nu stabilește c/val. servituții pe lună/an calendaristic, apreciind că pârâtul nu a investit instanța cu această cerere.
Pârâtul a menționat faptul că deși a formulat în acest sens și obiecțiuni la raportul de expertiză, invocând faptul că nu a fost stabilită c/val. servituții pe lună/an calendaristic, stabilindu-se doar o valoare a terenului, care nu corespunde unei contravalori a servituții ce ar urma să fie plătită de reclamant, în situația admiterii acțiunii și expertul nu a răspuns acestei obiecțiunii, instanța a considerat cercetarea judecătorească încheiată înainte de a se stabili contravaloarea unei servituți.
Față de aceste prevederi legale și față de obiecțiunile formulate în acest sens la raportul de expertiză, a considerat că instanța trebuia să clarifice și acest aspect al contravalorii servituții în care urma să se stabilească și taxa de timbru pentru stabilirea servituții, în funcție de valoarea acesteia.
Valoarea terenului în cauză nu are relevanță în cauză, ceea ce trebuia stabilit cu prioritate este c/val. servituții, respectiv cât valorează dreptul de folosință al căii de trecere pe terenul pârâtului și suma pe care reclamantul trebuia să o plătească, pe viitor,pârâtului pentru utilizarea servituții de trecere.
Prin decizia civilă nr. 178/16.11.2012, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă, în dosarul nr._, s-a admis apelul formulat de apelantul pârât B. A., împotriva sentinței civile nr.1899/13.03.3012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin intimat reclamant fiind N. R..
A schimbat sentința în sensul că a obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 51,5 lei/an reprezentând contravaloare servitute conform raportului de expertiză întocmit de expert P. O..
A menținut restul dispozițiilor sentinței.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că potrivit art. 576 c.civ definește servitutea ca fiind o sarcină impusă asupra unui imobil pentru uzul și utilitatea unui imobil având alt proprietar.
Raportat la aceste dispoziții legale s-a decis că atât proprietarul unui teren înfundat cât și cel al unei construcții pot solicita servitute de trecere peste terenul ce le blochează accesul la calea publică și având în vedere că reclamantul a făcut pe deplin dovada proprietății asupra construcției ,,Brutărie Malovăț,, cu procesul verbal de adjudecare acesta are atât calitate procesuală activă și justifică și interes în promovarea acțiunii de față.
În conformitate cu disp. art. 616 c.pr.civ. ,, proprietarul locului înfundat poate să ceară vecinului său dreptul de trecere spre calea publică pentru folosirea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi pentru pagubele ce i le-ar produce,,.
În practică, datorită situației locurilor, fie că este vorba de terenuri ce nu au ieșire la calea publică, fie că este vorba de construcții situate pe terenuri aflate în aceste condiții servitutea de trecere are o aplicație semnificativă, prin loc înfundat în sensul art. 616 din vechiul c.civ înțelegându-se acel teren care este înconjurat de alte diferite proprietăți, fără ca titularul dreptului de proprietate asupra fondului dominant să aibă vreo altă posibilitate de ieșire la calea publică .
În situația dedusă judecății atât expertiza efectuată în fața primei instanțe cât și în apel a concluzionat că terenul pe care se află construcția proprietatea reclamantului este ,, loc înfundat ,, în sensul dispozițiilor legale susmenționate și prin urmare în mod corect a stabilit instanța de fond servitutea de trecere în favoarea reclamantului intimat pe terenul pârâtului apelant.
Conform dispozițiilor art. 616 c.pr.civ. servitutea legală de trecere se stabilește cu titlu oneros astfel că proprietarul fondului dominant va fi ținut să despăgubească pe proprietarul fondului aservit cu echivalentul lipsei de folosință a terenului utilizat pentru trecere, stabilită în raport de valoarea lui de circulație.
Raportat la aceasta apare întemeiat motivul de apel referitor la contravaloarea servituții și având în vedere că prin raportul de expertiză a fost stabilită o valoare de 51,5 lei/an s-a admis apelul, a schimbat sentința în sensul că a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 51,5 lei/an reprezentând contravaloare servitute conform raportului de expertiză întocmit de expert P. O.. S-au menținut restul dispozițiilor sentinței.
Împotriva deciziei nr.178/2012 a formulat recurs pârâtul B. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că în mod netemeinic instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și excepția lipsei de interes.
Arată că deși a probat faptul că reclamantul nu este proprietarul terenului pe care se solicită instituirea unei servituți, instanța în mod netemeinic a considerat că acest aspect nu are nicio relevanță în cauză.
Soluționând astfel excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, instanța nu a avut în vedere faptul că prevederile codului civil în vigoare la data introducerii acțiunii, respectiv art. 576 Cod civil, potrivit cărora servitutea este o sarcină impusă unui fond pentru uzul și utilitatea unui imobil având alt stăpân, și este evident că aceasta presupune existența a două imobile ce aparțin la doi proprietari diferiți, fiind constituită în profitul unui imobil pentru a asigura utilitatea acestuia, punerea lui în valoare.
Mai arată că terenul pe care funcționează brutăria este proprietatea unei alte persoane, respectiv numita B. F., cu care reclamantul s-a aflat în litigiu având ca obiect revendicare și obligația de a demola construcția cu destinație de brutărie și doar această persoană are calitatea procesuală activă pentru a solicita a unei servituți.
Nefiind proprietarul terenului pe care se află brutăria, reclamantul nu justifică calitate procesuală activă pentru a solicita stabilirea unei servituți de trecere. Mai mult, imobilul reclamantului are o situație juridică incertă, proprietarul terenului putând oricând solicita demolarea clădirii, sau invocând accesiunea, să preia clădirea plătind o despăgubire proprietarului acesteia.
Critică decizia pentru faptul că în mod netemeinic a fost respinsă de către instanță excepția lipsei de interes a reclamantului, față de faptul că reclamantul nu mai desfășoară nici un fel de activitate comercială în brutăria respectivă, întrucât forma de organizare în care își desfășura acesta activitatea, respectiv N. Ghe. R. PF a fost radiată din data de 14.05.2010.
Faptul că reclamantul a încheiat un contract de comodat cu . Prod SRL, nu are relevanță în cauză, întrucât societatea comodatară nu are autorizație de funcționare pentru acest spațiu, fapt pe care îl va dovedi cu actele ce le va depune în prezenta cauză.
O altă critică este aceea că în mod netemeinic și nelegal, instanța de judecată a omologat raportul de expertiză întocmit în cauză de dl. expert P. O., fără a da eficiență obiecțiunilor pe care le-a formulat în prezenta cauză.
Expertul a stabilit servitutea de trecere pe întreg terenul reclamantului reprezentat de lotul 3, dobândit prin contract de vânzare-cumpărare, de la Primăria comunei Malovăț, stabilind pentru terenul pârâtului o sarcină deosebit de împovărătoare.
Prin contractul mai sus menționat, reclamantul a dobândit lotul 3, în suprafață de 79 mp, teren curți construcții, notat pe schița anexă a contractului de vânzare-cumpărare cu ICC, situat în intravilanul comunei Malovăț, cu nr. cadastral_.
Deși dl expert P. O. apreciază că cea mai economicoasă cale de acces o reprezintă trecerea pe întreg terenul pârâtului, stabilind că terenul supus servituții reprezintă întreaga suprafață de teren cu nr. cadastral_ proprietatea pârâtului și nesocotește astfel dreptul de proprietate al pârâtului instanța își însușește punctul de vedere al expertului, stabilind servitutea de pe întreg terenul pârâtului, lipsindu-1 pe acesta în totalitate de atributul folosinței cu privire la acest teren.
Seajunge astfel la situația în care pârâtul nu mai poate practic să intre pe terenul proprietatea sa, pierzând în totalitate folosința acestui teren, care ajunge să servească doar intereselor reclamantului, care nici măcar nu este proprietarul dominant.
La stabilirea corectă a amplasamentului drumului de trecere trebuie să se țină seama în aceiași măsură, de interesele obiective și subiective ale fondului aservit, ca și de nevoia celui ce solicită trecerea, pentru că numai astfel se poate garanta utilizarea netulburată a servituții și respectarea sa de bunăvoie, aceasta fiind opinia exprimată și de instanța supremă în Decizia nr. 134/1994.
Recurentul mai arată că, deși instanța stabilește o servitute de trecere în favoarea
reclamantului pe terenul pârâtului, nu stabilește contravaloarea servituții pe lună/an calendaristic, apreciind că pârâtul nu a investit instanța cu această cerere.
Apreciază că doar acesta din urmă motiv de apel a fost considerat întemeiat de către instanța de apel, care a schimbat sentința atacată în sensul că obligă reclamantul să plătească pârâtului suma de 51,5 lei pe an reprezentând contravaloare servitute conform raportului de expertiză întocmit de expert P. O..
Arată că motivele pentru care consideră că Decizia nr. 178/2012 Tribunalului M. este nelegală sunt următoarele:
La termenul din 16.11.2012, instanța de apel a luat cauza în pronunțare deși suplimentul la raportul de expertiză a fost depus cu mai puțin 5 zile înainte de termenul de judecată și nu a putut fi observat de către părți, cu nerespectarea termenului prevăzut de art. 209 Cod pr. civilă.
Solicită să se observe că suplimentul la raportul de expertiză nu a fost depus în termenul legal, însă cu toate acestea, instanța de apel nu a considerat că se impune amânarea cauzei pentru studierea suplimentului la raportul de expertiză, afectându-i grav dreptul la apărare. Nerespectarea dreptului la apărare i-a vătămat grav interesele, fiind lipsit de dreptul de a formula obiecțiuni, de a propune o nouă expertiză.
Solicită să se aibă în vedere și faptul că nu a fost convocat la efectuarea suplimentului la raportul de expertiză, acest raport fiind nul absolut, întocmit în condițiile art. 105, alin. 2 cu nerespectarea prevederilor imperative ale art. 208 Cod pr.civilă.
Decizia instanței de apel se sprijină pe un raport de expertiză care este efectuat cu nerespectarea formelor cerute de lege, nelegal iar Decizia instanței de apel este de asemenea nelegală.
O altă critică se referă la faptul că deși a fost stabilit ca obiectiv al suplimentului la raportul de expertiză să se stabilească dacă există și alte posibilități de stabilire a servituții de trecere pe alte terenuri, suplimentul la raportul de expertiză nu a răspuns acestui obiectiv iar instanța de apel nu face referire la răspunsul expertului privind acest obiectiv.
Un alt motiv de nelegalitate al Deciziei nr. 178/2012 este întemeiat pe prevederile art. 295 din Cod pr. civilă.
Arată că instanța de apel nu a cercetat primele două motive invocate, nu a verificat nici stabilirea situației de fapt și nici aplicarea legii de către prima instanță.
Solicită să se observe că motivarea instanței de apel este cuprinsă practic pe finalul paginii 5 și la pagina 6 din Decizie.
Astfel instanța de apel face o scurtă referire la calitatea procesuală activă și interesul reclamantului de a promova acțiunea de față, considerând că acestea sunt justificate de faptul că reclamantul face dovada proprietății asupra construcției denumită Brutăria Malovăț.
Această mențiune nu constituie o examinare a primelor două motive de apel, nu se face referire la considerentele pentru care a susținut lipsa calității procesuale active și excepția lipsei de interes, acestea nefiind observate de către instanța de apel.
Apreciază că instanța de apel nu a cercetat cele două excepții, fapt ce atrage casarea cu trimitere spre rejudecare a cauzei de către instanța de apel.
O altă critică se referă la faptul că instanța de apel nu se pronunță în nici un fel, în ceea ce privește motivul 2 de apel, care a vizat omologarea raportului de expertiză efectuat de către P. O., cu respingerea obiecțiunilor pe care a înțeles să le formuleze la acest raport de expertiză.
Un alt motiv de critică este acela că nu au fost avute în vedere apărările sale vizând faptul că servitutea de trecere, astfel cum a fost stabilită de către dl. expert P. O., îl lipsește pe apelant de folosința acestui teren, care ajunge să servească doar intereselor reclamantului N. R., fără a se ține seama de interesele obiective și subiective ale apelantului, ca proprietar al fondului aservit.
Recurentul solicită să se aibă în vedere că și acest motiv de apel a fost nesocotit de instanța de apel, care nu 1-a observat, nu 1-a reținut la motivarea apelului, acest motiv de apel nefiind nici respins și nici admis, ci pur și simplu ignorat, devenind incidente în cauză, prevederile art. 304, pct. 7 din codul de procedură civilă raportat la prevederile art. 312 alin. 3, teza a II-a.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea acestei Decizii cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru examinarea tuturor motivelor de apel invocate.
În drept, își întemeiază recursul pe prevederile art. 304, pct. 7, art. 304 pct. 9, art.312 alin. 3, teza a II-a, raportat la prevederile art. 295, art. 105 alin. 2. art. 208, art. 209 Cod pr. civilă.
Prin d.c.nr.1604/22.02.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ a fost admis recursul, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare la instanța de apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut că instanța nu s-a pronunțat pe aspectele esențiale în cauză neanalizând pricina în raport de motivele de fapt și de drept invocate de apelant.
Cu privire la raportul de expertiză supliment dispus de instanța de apel nu s-a dat relevanță solicitării apelantului că obiectivul fixat cu privire la c/val servituții să aibă în vedere două repere pe an și pe lună și nu s-a răspuns de către expert la celălalt obiectiv stabilit, acela de a constata dacă există sau nu o altă posibilitate de stabilire a servituții pe un alt teren.
Instanța de recurs a susținut că s-a încălcat dispoziția de a se depune dovezi cu privire la convocarea părților, apelantul susținând că nu a avut cunoștință de data și ora fixată pentru efectuarea suplimentului la raport ce ar fi necesitat posibilitatea părților de a prezenta documentele și a da lămuriri relevante fiind nevoie de o lucrare la fața locului.
După casare, cauza a fost înregistrată la nr._ .
Prin încheierea din 7 mai 2013 instanța de apel a încuviințat proba cu înscrisuri și cu expertiză considerându-se pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Instanța a trasat ca și obiective pentru expert să stabilească contravaloarea servituții pe an și lunar, să facă verificări cu privire la existența unei alte posibilități de stabilire a servituții pe un alt teren, avându-se în vedere o valoare reală a servituții, raportat la prețurile practicate pentru închirierea spațiilor comerciale din zona respectivă.
Raportul de expertiză concluzionează că nu există o altă cale de acces pentru stabilirea servituții, că redevența ce trebuie plătită pentru o servitute de trecere nu poate fi comparabilă cu închirierea unor spații comerciale, și nu poate fi comparabilă nici cu situația unui teren ce se concesionează care presupune o posesie totală și continuă pe o perioadă determinată.
Expertul a calculat despăgubirea anuală pentru servitutea de trecere la 51,13 lei/an, urmând ca redevența lunară să fie de 4,26 lei.
Împotriva raportului de expertiză depus s-au formulat obiecțiuni de către intimatul apelant B. A., care a susținut că expertul nu a stabilit dacă mai sut și alte căi de acces la Brutărie în afară de calea de acces pe terenul reclamantului. S-a solicitat ca expertul să întocmească o schiță care să cuprindă terenurile învecinate, căile de acces ale acestor terenuri la drumul public, distanța de la . la drumul de acces trecând pe terenurile învecinate.
Suplimentul la raportul de expertiză a fost depus la 17.09.2013.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate raportate la disp. art.295 și urm. C.civ., se constată că apelul este fondat.
Potrivit disp. art. 616 c.civ., proprietarul al cărui loc este înfundat adică nu are nici o ieșire la calea publică poate reclama o trecere pe terenul vecinului său pentru a-i folosi propriul fond, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocaziona.
Prin loc înfundat se înțelege acel teren care este înconjurat de diferite proprietăți fără ca titularul dreptului de proprietate asupra fondului dominant să aibă vreo altă posibilitate de ieșire la calea publică.
În cauza dedusă judecății, prima instanță a reținut în mod corect că reclamantul este proprietarul brutăriei Malovăț, situat în ., imobil obținut prin actul de adjudecare nr.677/24.04.2000 în urma căruia s-a întocmit contractul de vânzare cumpărare între Cooperativa de Consum Drobeta Turnu Severin și N. R. pentru suma de_ lei, justificând atât calitatea procesuală cât și interes în cauza dedusă judecății.
În cauză s-au efectuat mai multe expertize care au concluzionat că terenul pe care se află construcția proprietatea reclamantului este înfundat în sensul dispozițiilor menționate, că nu există o altă cale de acces pentru stabilirea servituții.
În consecință prima instanță a stabilit în mod corect servitutea de trecere în favoarea reclamantul intimat pe terenul pârâtului apelant.
Potrivit disp. art.616 c.civ., proprietarul fondului dominant va fi ținut să despăgubească pe proprietarul fondului aservit cu echivalentul lipsei de folosință a terenului utilizat pentru trecere, stabilită în raport de valoarea lui de circulație.
Referitor la contravaloarea servituții, motivul invocat în apel apare întemeiat. Având în vedere că prin raportul de expertiză calculul despăgubirii anuale pentru servitute a fost stabilit la 51,13 lei/an, 4,26 lei/lună, apelul va fi admis și schimbată sentința în sensul obligării reclamantului să plătească pârâtului redevența stabilită prin raportul de expertiză menționat.
Se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelantul pârât B. A. împotriva sentinței civile nr. 1899/13.03.3012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin intimat reclamant fiind N. R., având ca obiect servitute.
Schimbă sentința în sensul că obligă reclamantul să plătească pârâtului suma de 81,13 lei/an (4,26 lei lunar) redevență conform raportului de expertiză întocmit de expert P. O..
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimatul reclamant la 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantul pârât.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Septembrie 2013.
Președinte, L. B. | Judecător, C. M. | |
Grefier, N. C. B. |
Red.LCB
Dact.CNB
Ex. 4/16.10. 2013
Cod operator 2626
| ← Fond funciar. Sentința nr. 4445/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 418/2013.... → |
|---|
