Anulare act. Sentința nr. 3010/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3010/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 1648/332/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 315/R
Ședința publică de la 07 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător C. M.
Judecător V. R.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta-pârâtă I. I. T. I. M.-I. împotriva sentinței civile nr.3010/13.12.2012 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimata-reclamantă N. T., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimata-reclamantă asistată de avocat M. C., lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată lipsa recurentei-pârâte și a apărătorului acesteia.
Având în vedere dispozițiile art.104 alin.13 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, instanța dispune reapelarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La al doilea apel nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat Z. M., pentru recurenta-pârâtă și intimata-reclamantă asistată de avocat M. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat M. C., pentru intimata-reclamantă, depune la dosar chitanța de plată a onorariului de avocat.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat Z. M., pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii pronunțată de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată. Arată că, deși reclamanta a solicitat anularea contractului de vânzare cumpărare autentic, invocând viciul de consimțământ – dolul, nu s-a făcut dovada existenței vreunei manevre dolosive a recurentei pentru a determina reclamanta să încheie acest act. Mai mult, actul a fost încheiat la notar, ce a fost înștiințat că reclamanta nu este știutoare de carte, mențiune ce există în cuprinsul contractului și nu poate fi combătută până la înscrierea în fals, iar notarul a dat citire contractului în prezența a doi martori.
Avocat M. C., pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului conform susținerilor din întâmpinare, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Vânju M. la data de 24.05.2012, reclamanta N. T. a chemat în judecată pe pârâtul T. I. M. I. Întreprindere Individuală pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare autentificat sub nr.489/20.02.2012 încheiat la Biroul Notarial Public Vînju M. M. Cocuța, pentru existența dolului ca viciu de consimțământ, repunerea părților în situația anterioară încheierii actului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut faptul că s-a prezentat la data de 20.02.2012, la Biroul Notarului Public, la insistența nepoatei sale Ț. N., care se înțelesese cu un domn C. G. în calitate de reprezentant al pârâtului, să vândă suprafața de 15.000 m.p. teren arabil situat în extravilanul satului Valea Anilor, ., P 94, teren aflat în proprietatea indiviză a reclamantei și soțului acesteia decedat Ț. N., conform titlului de proprietate nr._/18.04.2005. Reprezentantul pârâtului, profitând de faptul că reclamanta nu știe carte, a trecut în promisiunea bilaterală o altă suprafață de teren cu aceeași dimensiune de 15.000 m.p., proprietatea sa exclusivă situată în același intravilan T 32/2, P 13, pe care o deține în baza titlului de proprietate nr._/18.04.2005. Prețul vânzării convenit de nepoata sa cu C. G. reprezentantul pârâtului de 2.700 lei a fost achitat de către acesta nepoatei sale la data autentificării promisiunii de vânzare cumpărare.. Arată că la biroul notarial i s-a solicitat doar actul de identitate după care s-a încheiat promisiunea de vânzare cumpărare al cărei conținut, fiind analfabetă, nu a putut să-l citească, nu l-a semnat sau pus amprenta digitală.
Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.1214 C.civ.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a depus la dosar: copia titlului de proprietate definitiv nr._/18.04.2005, nr._/18.04.2005, copie promisiune bilaterală de vânzare cumpărare autentificată sub nr.489/20.02.2012, declarație Ț. N., împuternicire avocațială, chitanța privind dovada achitării taxei de timbru și timbrul judiciar
Pârâtul T. I. M. I. Î.I., a depus în apărare la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca inadmisibilă, nefiind respectate disp.art.720 ind.1 C.proc.civ., având în vedere că reclamanta avea obligația îndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe, fiind un litigiu între profesioniști.
Pe fond, a arătat că nu a efectuat nici o manoperă dolosivă menită să inducă în eroare reclamanta cu privire la obiectul contractului de vânzare cumpărare, având în vedere că notarul public face mențiunea că reclamantei i s-a citat actul în întregime.
La termenul din 20.09.2012, din oficiu, instanța a pus în discuția părților excepția invocată de reprezentantul pârâtului, aceea de nerespectare a disp.art.720 ind.1 C.proc.civ. îndeplinirea procedurii prealabile de conciliere directă, apoi a dispus unirea excepției cu fondul cauzei.
Totodată s-a dispus emiterea unei adrese către Biroul Notarului Public M. Cocuța pentru a se înainta instanței înscrisurile existente la dosarul privind promisiunea bilaterală de vânzare – cumpărare autentificată sub nr. 489/20.02.2012, încheiată între numiții N. T. și Î.I T. I. M. – I..
Relațiile au fost comunicate cu adresa nr.1018/28.09.2012, prin care a înaintat instanței promisiune bilaterală de vânzare cumpărare autentificată sub nr.489/20.02.2012, certificat fiscal nr.1/2 din data de 20.02.2012, titlul de proprietate nr._/18.04.2005, certificate de înregistrare la ORC de pe lângă Tribunalul M. . nr._, buletin de identitate N. T., carte de identitate T. M. I., C. G., Ț. N. și cerere pentru autentificarea actului, care a fost semnată și de cei doi martori prezenți la autentificarea înscrisului.
Pârâtul, în apărare a solicitat audierea martorilor C. G. și Ț. N..
Din depoziția martorului C. G., s-a reține faptul că martora Ț. N. l-a contactat și l-a rugat să-i caute o persoană care să-i cumpere un teren, care era dreptul său de moștenire. Când s-au prezentat la notariat, în titlul de proprietate, era trecută doar reclamanta N. T., martora Ț. N. nu era trecută în acest titlu. Reclamanta nu a semnat convenția bilaterală de vânzare cumpărare pentru că a spus că este neștiutoare de carte, aceasta fiind semnată decât de el și de cealaltă martoră. Notarul a citit părților convenția bilaterală de vânzare cumpărare, iar reclamanta a fost de acord cu vânzarea. De față a fost și soțul reclamantei care a fost și el de acord cu vânzarea terenului. A arătat că i s-a prezentat un singur titlu de proprietate în care reclamanta era singura moștenitoare. Martora Ț. N. a spus că are și ea moștenire din acel titlu, și că s-a înțeles cu reclamanta să vândă acel teren și să-i dea banii.
Martora Ț. N. a declarat că a fost de față la Notarul Public când s-a încheiat promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare între reclamantă și pârât, iar reclamanta nu a semnat această promisiune însă nu știe de ce nu a semnat. Reclamanta a fost de acord cu vânzarea însă banii i-a primit martora, deoarece a înțeles că la baza acestei vânzări a stat titlul său de proprietate și a vândut terenul său nu al reclamantei. Na a știut că reclamanta a prezentat titlul său și nu pe al ei. A arătat că înțelegerea cu pârâtul a fost aceea că îi vinde terenul său din titlul său de proprietate și nu terenul reclamantei, iar prezența reclamantei la notariat a fost aceea că în titlul său era trecută și reclamanta, ele fiind în indiviziune, astfel că nu putea vinde fără reclamantă.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.3010/13.12.2012 Judecătoria Vânju M., a admis acțiunea, pentru următoarele considerente:
Excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârât, în sensul neîndeplinirii procedurii prealabile a concilierii directe, este, în opinia instanței, neîntemeiată deoarece la încheierea contractului dintre părți, promitentul-cumpărător a fost reprezentat în fața notarului public de reprezentantul T. M. I., ce și-a dat acordul, la perfectarea actului, în numele și pentru societatea cumpărătoare, întreprindere individuală, ori acțiunea formulată de reclamantă nu este una comercială, ci una de drept comun. Apreciind astfel excepția ridicată ca nefondată, instanța a respins-o ca lipsită de temei.
Pe fond: prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.489 din 20.02.2012, reclamanta N. T., promitent-vânzător, s-a obligat să-i vândă pârâtului T. M. I. Î.I, promitent cumpărător, reprezentat de pârâtul T. M. I., suprafața totală de 15.000 m.p., teren arabil extravilan cu amplasamentul, întinderea și vecinătățile înscrise în titlul de proprietate nr._/18.04.2005, situat pe raza . Anilor, jud. M..
Prețul vânzării a fost de 2700 lei, suma achitată integral în ziua datei autentificării contractului.
Reclamantul a invocat prin acțiune cauze de nulitate absolută și relativă a promisiunii bilaterale de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 489/2012, motivând că în momentul încheierii contractului a fost într-o eroare gravă (obstacol) asupra naturii juridice a actului, știind că se încheie un antecontract de vânzare cumpărare între numita Ț. N. și pârât, cu privire la suprafața de 15.000 m.p. teren arabil extravilan prevăzut în titlul de proprietate definitiv nr._/18.04.2005 teren ce se afla în indiviziune cu reclamanta și nu în titlul de proprietate nr._/18.04.2005, teren cei aparține reclamantei, fiind proprietate exclusivă.
Conform art. 953 C. civ., consimțământul nu este valabil exprimat, când este dat prin eroare, smuls prin violentă sau surprins prin dol, acest text conținând concluzia ca este producătoare de efecte juridice numai manifestarea de voință liberă, conștientă, reală, iar nu si cea alterată printr-un viciu de consimțământ.
Eroarea obstacol, invocată de reclamantă, numită și destructivă de voință, este cea mai gravă formă a erorii, căzând fie asupra naturii juridice a actului juridic, fie asupra identității obiectului.
În raport de aceasta, susținerea reclamantei în sensul că nu există consimțământul său pentru a vinde terenul, este fondată, având în vedere că probele administrate, confirmă concluzia ca reclamanta a avut cunoștință despre antecontractul încheiat între numita Ț. N. și pârât, cu privire la suprafața de 15.000 m.p. teren arabil extravilan prevăzut în titlul de proprietate definitiv nr._/18.04.2005 teren ce se afla în indiviziune cu reclamanta și nu în titlul de proprietate nr._/18.04.2005, teren ce-i aparține reclamantei.
Din mențiunile contractului a rezultat fără nici un dubiu că actul juridic nu a fost autentificat după ce părțile au consimțit încheierea acestuia, l-au citit și semnat în nume propriu, pentru a se putea reține existența deplinului lor acord, având în vedere că acest antecontract semnătura este aceeași atât la promitentul vânzător cât și la promitentul cumpărător.
Fiind un act juridic încheiat în formă autentică, mențiunile sale fac dovada deplină până la înscrierea în fals, înscrisul bucurându-se de prezumția de validitate, conform dispozițiile art. 1173 C. civ.
Astfel, dolul reprezintă totalitatea manoperelor viclene pe care una din părți le utilizează pentru a o determina pe cealaltă parte să încheie actul juridic, pe care, în lipsa acestor metode, nu l-ar fi încheiat. Dolul nu viciază consimțământul în mod direct, ci prin mijlocirea erorii pe care o provoacă, astfel că modul în care a acționat pârâtul, este un afront adus oricărei reguli de conduită socială și norme de bune moravuri.
De altfel, nici depozițiile martorilor audiați în cauză nu au confirmat susținerile pârâtului. Declarația martorei Ț. N. a confirmat concluzia ca reclamanta nu a avut cunoștință despre natura juridică a contractului, respectiv cu privire atât la promitentul vânzător cât și cu privire la obiectul contractului, pe care apoi nu l-a semnat.
Dată fiind lipsa consimțământului la încheierea actului, probele administrate au dus la concluzia că acesta nu este valabil.
Se poate reține că prin acest act, s-a urmărit crearea aparenței schimbării proprietarului, în realitate vânzătorul a acționat cu voința juridică de a fi de acord cu înstrăinarea terenului aparținând numitei Ț. N. care a și procurat un preț, iar cumpărătorul a urmărit dobândirea proprietății reclamantei și nu a numitei Ț. N., ceea ce în fapt a și înfăptuit.
Apreciind că acțiunea de față formulată de reclamantă este întemeiată, a fost admisă în fond ca atare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie cu trimitere la disp. art.304 pct.9 c.pr.civ.
În motivarea căii de atac exercitată, recurentul a arătat că prin sentința pronunțată, instanța de fond a ignorat probele administrate, soluția fiind dată cu aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor Legii 36/1995.
S-a susținut că, în încheierea de autentificare, notarul public a făcut mențiunea că i s-a citit intimatei reclamante actul în întregime ceea ce concordă cu declarațiile martorilor audiați de instanță, așa încât nu se justifică susținerile potrivit cărora nu ar fi avut cunoștință despre obiectul contractului încheiat.
De asemenea, recurentul a arătat că deși intimata reclamantă susține că nu i s-ar fi luat amprenta digitală și că actul nu a fost autentificat, aceste aspecte sunt infirmate de disp. art.66 din Legea 36/1995, potrivit cărora mențiunea notarului public că partea contractantă nu știe carte suplinește lipsa semnăturii, actul fiind încheiat în prezența a doi martori asistenți care au semnat actul în condițiile art.65 din Legea 36/1995.
Intimata reclamantă N. T. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, raportat la obiectul raportului juridic dedus judecății, tribunalul constată următoarele:
Intimata reclamantă N. T., prin cererea de chemare în judecată, a solicitat anularea promisiunii bilaterală de vânzare cumpărare autentificată sub nr.489/20.02.2012 invocând dolul ca viciu de consimțământ, cererea având ca temei de drept disp. art.1214 c.civ.
Potrivit acestui text „consimțământul este viciat prin dol atunci când partea s-a aflat într-o eroare provocată de manoperele frauduloase ale celeilalte părți, ori când aceasta din urmă a omis, în mod fraudulos, să-l informeze pe contractant asupra unor împrejurări pe care se cuvenea să i le dezvăluie”.
Cu alte cuvinte, dolul ca viciu de consimțământ, are în structura sa un element obiectiv – utilizarea de mijloace viclene (manopere frauduloase) pentru a induce în eroare și un element subiectiv constând în intenția de a induce în eroare o persoană pentru a o determina să încheie un anumit act juridic.
Fiind un fapt juridic, dolul poate fi probat prin orice mijloc de probă deoarece nu se prezumă (art.1214 al.4 c.civ.).
Pentru a fi antrenate consecințele dolului ca viciu de consimțământ la încheierea actului juridic (respectiv anularea actului) partea al cărui consimțământ pretinde că a fost viciat are obligația să facă dovada celor două elemente din structura dolului, respectiv cel material (utilizarea de mijloace viclene, manopere dolosive, frauduloase) și cel intențional respectiv intenția de a induce în eroare provenită de la cocontractant.
Din analiza probelor administrate în cauză nu se poate reține că recurentul pârât ar fi utilizat mijloace viclene, manopere dolosive, șiretenii, manopere frauduloase pentru a o determina pe intimata reclamantă să încheie actul juridic – promisiunea de vânzare cumpărare a cărei anulare o solicită.
De asemenea, nu s-au administrat probe din care să rezulte intenția intimatului pârât de a induce în eroare pe intimata reclamantă pentru încheierea actului juridic a cărui anulare se solicită.
De altfel, în cererea de chemare în judecată, intimata reclamantă nu se referă în nici un mod și sub nici un aspect la recurentul, pârât cu care a încheiat actului juridic, făcând referire la numitul C. G. – persoană care conform actelor existente la dosar nu are nici o implicare, nefiind reprezentant, prepus ori girant al afacerilor recurentului.
Intimata reclamantă a probat aspecte care exced dovada dolului, cum ar fi faptul că nu știe carte, că nu i s-a citit de către notar actul juridic, că nu l-a semnat, că a fost dusă la notar la insistențele nepoatei sale Turlan N..
Față de cele arătate, tribunalul constată în raport de temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, respectiv art.1214 c.civ., că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de acest text pentru a aplica sancțiunea anulării actului.
Așa fiind, instanța va admite recursul, va modifica sentința, iar pe fond va respinge acțiunea.
Văzând și disp.art. 274 c.pr.civ., urmează a obliga intimata la plata sumei de 617 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă I. I. T. I. M.-I. împotriva sentinței civile nr.3010/13.12.2012 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimata-reclamantă N. T., având ca obiect anulare act.
Modifică sentința.
Respinge acțiunea.
Obligă intimata la plata sumei de 617 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Martie 2013.
Președinte, C. P. | Judecător, C. M. | Judecător, V. R. |
Grefier, M. B. |
Redactat M.C.M.
tehnoredactat M.B., Ex.2/ pag.5
jud.fond N. A.
Cod operator 2626
18.03.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2045/2013. Tribunalul... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 76/2013.... → |
|---|
