Îmbogatirea fara justa cauza. Sentința nr. 1700/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1700/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 16720/225/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1072/R
Ședința publică de la 21 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. M.
Judecător C. Z.
Judecător L. B.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de reclamantul Ș. I. împotriva sentinței civile nr.1700 din 22.03.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, intimată fiind pârâta ., având ca obiect îmbogățirea fără justă cauză.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: avocat Navligu I. pentru recurentul-reclamant, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții ridicate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, a constatat încheiate dezbaterile și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat Navligu L. pentru recurentul-reclamant, solicită admiterea recursului și modificarea în totalitate a sentinței în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea introdusă la Judecătoria Dr.Tr.S. la data de 09.12.2011 și înregistrată sub nr._, reclamantul Ș. I. a chemat în judecată pe pârâta ., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la restituirea sumei de_,10 lei, reprezentând pierderea suferită de către reclamant prin plata c/valorii prestațiilor efectuate de către BNP Ș. I., constând în taxele notariale legale ca urmare a tehnoredactării și autentificării unor contract de vânzare cumpărare, taxe notariale ce se compun din: taxe percepute de Biroul de Carte Funciară, impozitul pe transferul proprietății, onorariul și TVA, plată pe care a făcut-o în numele pârâtului și cu care acesta s-a îmbogățit. A solicitat ca suma să fie actualizată cu dobânda legală până la data restituirii integrale a sumei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că la cererea pârâtei . prin reprezentant, a tehnoredactat 4 contracte de vânzare - cumpărare, pe care le-a autentificat sub nr. 2193,2194,2195 și 2196, toate datate la 28.12.2007 și a făcut demersurile necesare în vederea intabulării în Cartea Funciară până la sfârșitul anului 2007, întrucât începând cu anul 2008 pentru înscrierea în CF se percepea o taxă mai mare, ceea ce însemna costuri mai mari cu 8100 lei pentru pârâtă, urmând ca ulterior aceasta să vireze în contul BNP Ș. I. c/valoarea taxelor notariale deoarece la acea dată firma nu dispunea de lichidități. Reclamantul a susținut că de bună credință a achitat la BNP Ș. I., în numele pârâtei toate taxele notariale și de carte funciară în sumă de_,10 lei.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și a invocat excepția tardivității și autorității de lucru judecat, însoțită de xerocopie sentință comercială nr. 361/23.04.2009 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr. S..
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de pârâtă, însoțit de copie s.c. nr. 370/26.01.2011 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr. S..
Prin sentința civilă nr.2176/23.03.2012 Judecătoria Dr.Tr.S. a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins acțiunea.
Prin Decizia nr.873/R/05.07.2012, Tribunalul M. a admis recursul declarat de reclamantul Ș. I. împotriva sentinței civile nr.2176/23.03.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare.
Pe rolul Judecătoriei Dr.Tr. S., s-a înregistrat dosarul cu nr._ cu termen de judecată la data de 05.10.2012
Prin sentința civilă 1700/22.03.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._ a fost respinsă acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul Ș. I. - notar public, a chemat în judecată pe pârâta . Șimian pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată să-i plătească suma de 25.485,10 lei reprezentând c/valoare prestații efectuate de către BNP Ș. I., constând în taxe notariale legale ca urmare a tehnoredactării și autentificării unor contracte de vânzare-cumpărare. De asemenea, a solicitat ca suma datorată să fie actualizată cu dobânda legală până la data restituirii integrale a sumei.
A mai menționat că a convenit cu pârâta să facă aceste plăți pentru ea și deși a fost notificată a refuzat să achite taxele notariale.
Prin ordonanța din 23.02.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C. s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului învinuit pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art.289 și art.291 cod penal și neînceperea urmăririi penale pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.215 cod penal.
În cadrul dosarului nr._ în care s-a pronunțat sentința comercială nr. 361/23.04.2009, Judecătoria Dr. Tr S. a respins definitiv și irevocabil cererea înregistrată la data de 09.05.2008 de către BNP Ș. I. împotriva aceleiași pârâte. S-a solicitat obligarea societății pârâte la plata sumei de 25.485,10 lei reprezentând taxe notariale legale ca urmare a tehnoredactării și autentificării următoarelor acte autentice: 2193,2194,2195 și 2196/28.12.2007.
Din coroborarea probelor s-a reținut că la data perfectării contractelor, taxele notariale aferente au fost achitate din suma de bani pe care reclamantul Ș. I. o împrumutase de la societatea pârâtă, operând o compensație convențională, acțiunea fiind respinsă ca neîntemeiată.
În cauză reclamantul a menționat că este aplicabil principiul îmbogățirii fără justă cauză, patrimoniul său fiind micșorat cu contravaloarea taxelor notariale plătite în numele pârâtei.
Pentru ca „actio de in rem verso”( acțiunea in îmbogățire fără justa cauză) să fie admisibilă, se cer întrunite următoarele condiții: mărirea unui patrimoniu, micșorarea unui patrimoniu ca o consecință a măririi celui dintâi, existenta unei legături între mărirea unui patrimoniu și micșorarea celuilalt si respectiv condițiile juridice ale intentării acțiunii in restituire, respectiv absenta unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane in detrimentul alteia, absenta unui alt mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite de către cel care și-a micșorat patrimoniul (așa numitul caracter subsidiar al acțiunii de restituire întemeiata pe îmbogățirea fără justă cauză).
Raportul juridic dedus judecății în prezenta cauză a constat într-un contract de împrumut, respectiv în neexecutarea obligației de restituire de către debitor.
Contractul de împrumut de consumație propriu-zis este un contract real și unilateral, ceea ce presupune atât dovedirea acordului de voință, cât și a faptului material al predării bunului împrumutat.
Dovada faptului material al remiterii sumei de bani poate fi făcută cu orice mijloc de probă.
Potrivit art.1169 Cod civil, dovada existenței împrumutului revine împrumutătorului, respectiv reclamantului, iar debitorului – pârâtei – îi revine sarcina de a face dovada contrară.
Atunci când debitorul contestă existența împrumutului, precum în prezenta cauză, îi revine sarcina de a proba nevalabilitatea contractului de împrumut în dovedirea existenței căruia creditorul a propus și administrat anumite probe.
Astfel, reclamantul a susținut sub aspect probatoriu existența celor 4 chitanțe fiscale și a bonului fiscal privind plata taxelor notariale, taxe carte funciară, TVA, anexate în copie la dosar.
Pârâta a invocat faptul că contractele notariale în cu nr.2193, 2194, 2195 și 2196/2007 poartă mențiunea că societatea cumpărătoare a achitat toate taxele, susținând în continuare excepția prescripției dreptului la acțiune și autorității de lucru judecat. Ca probatoriu a indicat sentința comercială nr.361/23.04.2009 pronunțată de Judecătoria Dr Tr S..
Din declarațiile martorilor B. M. și F. Z. C., care lucrează ca secretare în cadrul Biroului Notarial N. Public Ș. I., s-a reținut că martorii nu știu de existența vreunui împrumut făcut de reclamant către pârâtă, în vederea achitării taxelor notariale, carte funciară, TVA, în sumă de 25.485,10 lei. Taxele notariale se achită notarului, secretarul eliberând doar chitanța, iar secretarul are obligația tehnoredactării contractului, care ulterior este verificat împreună cu notarul.
Dacă s-ar interpreta mențiunile înscrise de notar public, pe cele 4 chitanțe fiscale, respectiv plătit de notar Ș. I., exclusiv pentru plăți notariale, atunci reclamantul ar fi trebui să probeze acest fapt, respectiv remiterea banilor.
Prin urmare, nu s-a făcut dovada de către reclamant a existenței împrumutului făcut pârâtei, nu există un înscris, fie și sub semnătură privată a împrumutului făcut pârâtei pentru a face dovada plății, mai mult copiile celor 4 chitanțe fiscale și bonul fiscal, de la fila 17 dosar, sunt emise de BNP Ș. I. și nu de persoana fizică Ș. I., plățile figurând în Registrul General Notarial făcute de ..
Nu s-a putut susține însă nici prescripția dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă, întrucât legat de litigiu dintre părți a existat o plângere penală pentru fals, uz de fals și înșelăciune formulată de pârâtă împotriva reclamantului soluționată prin Ordonanța nr.474/P/2008 din 23.02.2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C..
Față de cele ce preced, instanța a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale, respectiv că patrimoniul său a fost micșorat cu contravaloarea taxelor notariale plătite de el în sumă totală de 25.485,10 lei, în numele pârâtei, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă ca nedovedită.
Împotriva hotărârii mai sus menționate a declarat recurs reclamantul Ș. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că sentința atacată cuprinde motive contradictorii și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, că au fost înlăturate fără temei motivele pe care le-a invocat în susținerea cererii și nu a fost luată în considerare întreaga documentație depusă la dosarul cauzei, iar instanța nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 129 Cod de procedură civilă în sensul de a stărui prin toate mijloacele legale pentru a stabili adevărata stare de fapt și aplicarea corectă a legii.
Instanța de fond, în rejudecare, a interpretat greșit raportul juridic dedus judecății, stabilind în mod greșit că reclamantul nu a făcut dovada plății prestațiilor către BNP Ș. I., în condițiile în care din s.c. nr. 361/2009 rezultă că el a făcut plata contravalorii prestațiilor efectuate de BNP Ș. I., din banii săi, ca persoană fizică, iar din s.c. nr. 370/2011rezultă că reclamantul nu are vreo datorie către pârâtă.
Recurentul a mai menționat că înțelegerea sa cu pârâta rezultă din cele două sentințe menționate, iar dovada că a plătit reiese din cele 4 chitanțe și bonul fiscal eliberate de BNP Ș. I..
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii cererii și obligării intimatei să-i restituie suma de 5.485,10 lei reprezentând pierderea suferită ca urmare a plății contravalorii taxelor notariale și de carte funciară de care a beneficiat aceasta, actualizată cu dobânda legală de la data scadenței până la data plății efective.
Analizând recursul formulat instanța constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Instanța de recurs constată că sentința atacată nu cuprinde motive contradictorii, prima instanță analizând întreaga documentație depusă la dosar și pronunțând o soluție temeinică și legală. Recurentul invocă și nerespectarea dispozițiilor art. 129 cod proced. Civ., fără a menționa însă ce demersuri trebuia să facă instanța pentru îndeplinirea rolului activ.
În ceea ce privește sentința nr. 370/2011, analizând-o, instanța de recurs constată că aceasta nu prezintă relevanță pentru soluționarea litigiului de față. Astfel, prin aceasta a fost respinsă acțiunea în pretenții formulată de către reclamantul B. C-tin împotriva pârâților Ș. I. și ..
De asemenea, în ceea ce privește s.c. nr. 361/2009, prima instanță a menționat-o doar în cuprinsul considerentelor, fără a-și întemeia motivarea pe vreun considerent din această sentință. În mod corect prima instanță nu a avut în vedere considerentele sentinței nr. 361/2009, acestea neavând autoritate de lucru judecat, ci doar dispozitivul.
Astfel, analizând întregul material probator aflat la dosar, s-a reținut în mod temeinic și legal de către prima instanță că reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale, și anume a faptului că a achitat sumele respective de bani, nici cu înscrisuri, nici cu martori, chitanțele invocate nereprezentând o dovadă în sensul celor invocate de reclamant.
În consecință, față de considerentele expuse, instanța va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul Ș. I. împotriva sentinței civile nr.1700 din 22.03.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, intimată fiind pârâta ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2013
Președinte, F. M. | Judecător, C. Z. | Judecător, L. B. |
Grefier, D. D. |
C.Z../D.D. 2 ex.
Cod operator 2626
5.11.2013
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 183/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1397/2013. Tribunalul... → |
|---|
