Modificare măsuri privind copilul. Sentința nr. 899/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 899/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 15-02-2013 în dosarul nr. 13932/225/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 18/2013
Ședința publică de la 15 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător S. C.
Grefier Lucreția I.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta reclamantă D. A., împotriva sentinței civile nr.899/22.11.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin intimați fiind autoritate tutelară P. MUN.DROBETA T. S. și D. G., având ca obiect modificare măsuri privind copilul.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat S. A. pentru apelanta reclamantă,intimatul pârât D. G.,martoraVătuiu L.,lipsă autoritatea tutelară.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură a fost depusă o cerere de către intimatul reclamant prin care indică numele și adresa martorului.
A fost audiată martora prezentă V. L. sub prestare de jurământ susținerile sale fiind consemnate în declarația atașată la dosar.
Intimatul pârât D. G. a declarat că renunță la audierea martorului precizat în cerere.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art. 150 și următoarele cod procedură civilă, a constat încheiate dezbaterile și a acordat cuvântul asupra apelului civil de față;
Avocat S. A. pentru apelanta reclamantă a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în ceea ce privește stabilirea domiciliului minorului ,iar pe fondul cauzei să se admită acțiunea și să se dispună ca domiciliul minorului să fie stabilit la mama reclamantă în Drobeta Turnu Severin,..20, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
Intimatul pârât D. G. a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, reclamanta nu a ținut legătura cu minorul timp de trei ani, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr._ la data de 19.09.2012, reclamanta D. A., în contradictoriu cu pârâtul D. G. și Autoritățile tutelare Primăria Drobeta Turnu Severin, a solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța sa dispună reincredintarea minorului D. I. D., mamei, si obligarea paratului la plata unei pensii de întreținere in favoarea minorului.
In fapt, reclamanta a arătat ca, din căsătoria părtilor a rezultat minorul D. I. D., iar acesta a fost încredințat tatălui in urma desfacerii căsătoriei
Reclamanta a mai arătat ca, minorul a locuit pana in data de 04.07.2012 la parat.
In drept, cererea nu a fost motivată.
In dovedirea cererii reclamanta a atașat la dosar, in copie, următoarele înscrisuri: certificat de nastere D. I. D., carte de identitate D. I. D., sentinta civila nr. 6066/05.11.2010 pronuntata de Judecatoria Drobeta Turnu Severin in dosar nr._ .
Pentru termenul de judecata din data de 25.10.2012 reclamanta a depus la dosar precizare de acțiune prin care a solicitat acordarea custodiei depline asupra minorului.
Paratul a depus la dosar întimpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata. Acesta a arătat ca, reclamanta nu a manifestat niciodată interesul de a vizita sau de a oferi in vreun fel suport material sau afectiv pentru creșterea minorului pana in urma cu o luna.
Paratul a depus la dosar adresa nr._/28.09.2010 emisa de Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului A. si copie certificat nastere D. I. D..
La termenul de judecata din data de 25.10.2012 reclamanta a solicitat exercitarea autoritatii parintesti asupra minorului sa se faca in exclusivitate de către mama, stabilirea locuinței minorului la mama reclamanta si obligarea paratului la plata unei pensii de întreținere in favoarea minorului in raport de venitul net lunar realizat de acesta, solicitările acesteia fiind consemnate si atașate la dosar, fila 22 dosar.
Instanța, in baza art.167 C.., a încuviințat pentru reclamanta: proba cu înscrisurile depuse la dosar si proba testimoniala cu martorul D. A. si pentru parat: interogatoriului reclamantei, proba cu înscrisuri si proba testimoniala cu martorul N. G..
La dosar au fost atașate adeverința nr. 5314/08.11.2012 emisa de RAAN Sucursala Romag Prod privind veniturile realizat de parat si ancheta psihosociala întocmita de Autoritatea Tutelara P. mun.Drobeta Turnu Severin.
Instanța a audiat minorul D. I. D., in camera de consiliu, declarația fiind consemnata si atașata la dosar.
In cauza au fost audiați martorii D. A. si N. G., declarațiile acestora fiind consemnate si atașate la dosar.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința supusă apelului a admis în parte acțiunea, s-a dispus ca exercitarea autorității părintești asupra minorului D. I. D., născut la data de 18.09.1997, să se facă de ambii părinți ,au fost respinse celelalte petite ca neîntemeiate.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr._, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, s-a dispus desfacerea căsătoriei părților și încredințarea minorului D. I. D., născut la 24.09.1997, spre creștere și educare, tatălui pârât.
Conform art.403 Cod civil, în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
Potrivit dispozițiilor art.46 din Legea nr.71/2011, dispozițiile hotărârilor judecătorești privitoare la relațiile personale și patrimoniale dintre părinții divorțați înainte de . noului cod civil și copiii lor minori pot fi modificate potrivit art.403 Cod civil, respectiv considerându-se îndeplinită condiția schimbării împrejurărilor care au stat la baza hotărârii judecătorești prin care s-a dispus încredințarea minorului.
Prin urmare, dacă divorțul a intervenit înainte de . Codului civil, oricare dintre părinți poate solicita instanței de tutelă, potrivit art.403 Cod civil, acordarea exercițiului autorității părintești, fără a mai fi necesară dovedirea modificării împrejurărilor care au determinat încredințarea copilului spre creștere unuia sau altuia dintre părinți. Instanța de tutelă urmează a analiza, potrivit interesului superior al copilului, posibilitatea exercitării în comun a autorității părintești de către ambii părinți, în caz contrar, dacă există motive temeinice pentru acordarea exercițiului autorității părintești unuia singur dintre părinți, dispunându-se astfel.
Raportat la probatoriul administrat în cauză, în temeiul art.397 și art.400 Noul cod civil, instanța va dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorului D. I. D., născut la data de 24.09.1997, să se facă în comun, de ambii părinți, nefiind dovedite motive temeinice care să determine instanța să dispună exercitarea autorității părintești asupra minorului în exclusivitate de către mama reclamantă.
La luarea acestei măsuri, instanța are în vedere și dispozițiile art. 2 alin. 1 și 3 din Legea 272/2004, potrivit cărora orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în domeniul respectării și promovării drepturilor copilului se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al acestuia. Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copiii și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Pe de altă parte, potrivit art. 30 (1), art. 31 (1) și art. 33 din Legea 272/2004 copilul are dreptul să crească alături de părinții săi. Ambii părinți sunt responsabili pentru creșterea copiilor lor. Copilul nu poate fi separat de părinții săi sau de unul dintre ei, împotriva voinței acestora, cu excepția cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege și numai dacă acest lucru este impus de interesul superior al copilului.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și răspunsurile reclamantei la interogatoriu, instanța reține că minorul a fost încredințat pârâtului spre creștere și educare prin sentința civilă nr._, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, irevocabilă (f.15-17), reclamanta fiind obligată la plata unei pensii de întreținere în favoarea minorului, în cuantum de 107 lei lunar, începând cu data de 05.11.2010 și până la majorat . Până în iulie 2012, minorul a locuit împreună cu tatăl său la domiciliul acestuia, iar reclamanta a manifestat un total dezinteres față de fiul său, în sensul că aceasta nu l-a vizitat pe minor, nu a păstrat legătura cu acesta și nu a contribuit material sau afectiv la creșterea minorului. Astfel, din caracterizările cadrelor didactice de la instituțiile de învățământ frecventate de minor, depuse de pârât la dosar (f.40-43), coroborate cu declarația martorului N. G., instanța reține că, până în iunie 2007, minorul a avut o situație școlară bună, nu a înregistrat absențe, iar tatăl său păstra o permanentă legătură cu instituția de învățământ. De asemenea, pârâtul își petrecea mult timp cu copilul, mergea cu acesta în excursii și era preocupat de pregătirea lui extrașcolară, în vederea absolvirii examenului de capacitate. Reclamanta nu a mers niciodată la școală, pentru a se interesa de situația copilului, cadrele didactice susținând că nu o cunosc pe mama copilului. Instanța va înlătura ca fiind nesinceră afirmația martorului D. A., care a susținut că reclamanta a încercat să ia legătura cu copilul inclusiv prin vizite la instituția de învățământ, însă copilul refuza să vorbească cu mama sa, declarația acesteia fiind contrazisă de materialul probator administrat. În situația în care mama ar fi fost interesată de copil, ar fi depus mai mult efort pentru a lua legătura cu acesta și pentru a contribui la o dezvoltare normală a acestuia, atât fizică, dar și emoțională. De asemenea, dacă reclamanta ar fi fost preocupată de minor, nimic nu o împiedica pe aceasta să țină legătura cu unitatea școlară, chiar dacă minorul ar fi refuzat să îi vorbească atunci când îl vizita la școală.
Din iulie 2012, de când minorul locuiește la mama sa, acesta înregistrează un număr foarte mare de absențe nemotivate, iar mama sa nu colaborează cu unitatea școlară și nu a participat la nici o ședință cu părinții. Chiar minorul a arătat, cu ocazia ascultării sale în camera de consiliu (f.33) că are ședință cu părinții, dar nu știe dacă mama sa va putea să meargă, pentru că are clienți programați la salonul de coafură. Faptul că minorul este neglijat de către reclamantă este probat și de declarația martorului N. G., care a relatat că l-a văzut pe minor în oraș în jurul orei 12 noaptea, împreună cu alți copii.
Instanța nu va reține afirmația martorei D. A., conform căreia minorul era închis în casă și bătut de către tată, întrucât aceste aspecte nu au fost percepute în mod direct de către martor, ci au fost cunoscute chiar din discuțiile purtate cu minorul și nu se coroborează cu celelalte probe administrate.
Ancheta psihosocială la domiciliul reclamantei și pârâtului, relevă faptul că ambii părinți dispun de condiții materiale pentru creșterea și educare a minorului.
Fiind audiat, minorul a declarat că dorește să locuiască la mama sa, însă instanța apreciază că opțiunea acestuia este influențată de comportamentul reclamantei, care îl lasă nesupravegheat pe minor la o vârstă la care nu este în măsură a discerne asupra consecințelor faptelor sale.
Având în vedere situația de fapt reținută, raportată la temeiul de drept incident și expus anterior, instanța apreciază că exercitarea autorității părintești asupra minorului de către ambii părinți corespunde interesului superior al acestuia, nefiind dovedite motive temeinice care să determine instanța să dispună ca exercitarea autorității părintești să se facă în exclusivitate de către unul din părinți.
În ce privește cererea reclamantei de stabilire a locuinței minorului la mamă, instanța o va respinge ca neîntemeiată, având în vedere probatoriul administrat, apreciind că este în interesul minorului ca acesta să locuiască la tatăl său, așa cum s-a dispus prin sentința civilă nr._, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ .
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel reclamanta D. A. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel a susținut că instanța de fond a analizat superficial probele administrate în speță și în mod greșit a respins cererea reclamantei de stabilire a domiciliului minorului la mamă, fără să aibă în vedere probele administrate în instanță, probe din care rezultă fără nici un dubiu că mama este cea îndreptățită să aibă grijă de minor.
In mod greșit instanța de fond a reținut că minorul are un comportament necorespunzător și mai multe absențe începând cu anul 2007 de când locuiește la mamă, întrucât așa cum rezultă din probele administrate, în anul 2007 părțile nu erau divorțate,iar minorul a locuit cu tatăl său timp de doi ani după despărțirea părinților și numai din luna iulie a acestui an copilul locuiește împreună cu mama sa.
Motivul pentru care minorul nu mai dorește să locuiască cu pârâtul este că acesta este violent ,îl lovește și îl neglijează, ținându-l închis în casă mai multe zile, singur și fără mâncare.
In mod eronat a reținut instanța de fond că reclamanta nu a încercat să ia legătura cu fiul său și manifesta dezinteres față de acesta, probele administrate relevând contrariul acestor susțineri. Mai mult instanța de fond nu a avut în vedere opțiunea minorului care dorește să locuiască cu mama sa, acesta având o vârstă la care poate să discernă binele de rău, fără a putea fi influențat de vreunul din părinți.
De asemenea instanța nu a avut în vedere că reclamanta locuiește cu minorul dar și cu părinții săi,astfel că oricât s-ar susține că salonul de coafură ar ține-o prea ocupată tot este în interesul copilului să locuiască împreună cu familia mamei decât cu tatăl care lipsește câte 2-3 zile și îi trimite un ban prin colegi la serviciu.
Pe de altă parte instanța de fond a încredințat minorul unui tată care este mai mult plecat decât acasă, astfel că minorul ar fi mai tot timpul singur și nesupravegheat, instanța nu a apreciat corect interesul minorului cu atât mai mult cu cât un copil la vârsta aceasta ,solicită mai mult prezența mamei.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la disp. art. 295 și următoarele c.pr.civ. tribunalul constată că este nefondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:
În mod firesc copilul minor locuiește cu părinții săi neputând să fie separat de aceștia fără încuviințarea lor, decât în cazurile prevăzute de lege iar stabilirea locuinței copilului după divorț constituie un asemenea caz. Această măsură se ia și în cazul în care autoritatea părintească se exercită în comun, de ambii părinți neexistând o contradicție între aceste două măsuri deoarece ele privesc situații diferite și au efecte diferite .
Criteriul stabilirii locuinței la unul dintre părinți este interesul superior al minorului iar în evaluarea acestuia instanța trebuie să tină seama de o . aspecte de fapt respectiv: condiții pentru dezvoltare fizică, psihică și intelectuală pe care le oferă fiecare părinte, posibilitățile materiale ale părinților, vârsta copilului, conduita părinților față de copii, legături de afecțiune, sexul, posibilitatea părinților de a aloca timpul necesar pentru creșterea și educarea copiilor, moralitatea acestora etc .
Raportat la aceste criterii se constată că, în mod corect instanța de fond a apreciat, față de materialul probator, că este în interesul minorului să locuiască în continuare cu tatăl său . Astfel din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, înscrisuri ce vizează situația școlară a minorului, rezultă cu certitudine că acesta a început să absenteze de la școală după ca s-a mutat la mama sa ( adeverința fila 10 dosar apel și fila 21 ) iar pe perioada cât a locuit cu tatăl a avut o situație școlară bună .Faptul că minorul era supravegheat pe perioada cât a stat la tatăl său reiese și din declarația martorei V. L. prietenă cu apelanta care relatează că intimatul îl suna pe minor pe telefonul fix atunci când era la serviciu .
Așa fiind, în mod corect, a apreciat instanța de fond că opțiunea minorului de a locui cu mama sa este influențată de atitudinea și comportamentul acesteia care îl lasă nesupravegheat, minorul având o vârstă la care poate fi ușor influențat și nu este în măsură a discerne asupra consecințelor faptelor sale .
Pentru aceste considerente se apreciază apelul nefondat și va fi respins .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă D. A., împotriva sentinței civile nr.899/22.11.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin intimați fiind autoritate tutelară P. MUN.DROBETA T. S. și D. G., ca nefondat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Februarie 2013
Președinte, M. C. O. | Judecător, S. C. | |
Grefier, Lucreția I. |
OMC/LI/4 ex./05.03.2013
Jud.fond.B. L.
Confidențial cod.op.2626
| ← Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 327/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
