Pretenţii logodnă. Sentința nr. 817/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 817/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-03-2013 în dosarul nr. 2411/225/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 25/R/MF
Ședința publică de la 12 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător A. B.
Judecător M. P.
Grefier D. A. D.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul reclamant Rocsoiu N. E., împotriva sentinței civile nr.817/MF/01.11.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimata parata Taroi I. A., având ca obiect pretenții/logodna.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. D. pentru recurentul reclamant și intimata parata Taroi I. A. personal si asistata de avocat F. Rmona, lipsa fiind recurentul reclamant Rocsoiu N. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat P. D. pentru recurentul reclamant a depus la dosar împuternicirea avocațială de reprezentare în original, dovada achitării taxei de timbru în original în cuantum de 1176 lei si timbru judiciar in valoare de 5 lei și chitanța privind onorariu de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată închise dezbaterile și în temeiul art. 150 cod procedură civilă, a acordat cuvântul asupra recursului;
Avocat P. D. pentru recurentul reclamat a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea acțiunii așa cum a fost formulat.
Instanța de fond a dat hotărârea cu încălcarea dispozițiilor legale. Pârâta recunoaște că s-au efectuat cheltuieli pentru nuntă, iar nunta trebuia făcută în anul 2011.
A solicitat cheltuieli de judecată.
Avocat F. R. pentru intimata parata a solicitat respingerea recursului ca nefundat, menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică.
Instanța de fond a admis corect probele de la dosar, reclamantul începând cu octombrie 2010 a virat bani în contul pârâtului.
A solicitat cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei de față,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 23.02.2012, reclamantul Rocșoiu N. E., împotriva pârâtei Ț. I. A. a solicitat instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna obligarea paratei la plata sumei de 10 000 Euro, actualizata.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat ca, a cunoscut-o pe parata in 18.11.2009 in mun.Drobeta Turnu Severin cu ocazia revenirii acestuia in tara si refacerii documentelor de identitate (parata avand locul de munca la Serviciul de Evidenta a Populatiei Drobeta Turnu Severin).
La aproximativ un an de la data cunoasterii paratei, partile au hotarat sa se casatoreasca, prin luna august 2010 (cand s-au logodit), incepand sa faca planuri de nunta. De la aceasta data reclamantul a inceput sa transfere prin banca cu titlu de imprumut diverse sume de bani, din Suedia, resedinta acestuia, in Drobeta Turnu Severin, domiciliul paratei.
Reclamantul a mai aratat ca, a aflat anterior incheierii casatoriei că parata nu mai nutreste aceleasi sentimente fata de acesta, intrand . o persoana de sex masculin, casatorita, ceea ce era mai mult decat evident faptul ca nu mai putea continua acea relatie.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 266-270 si urm. Cod civil, art.112 C..
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar, in copie, următoarele înscrisuri: tabel filele 4-6 dosar, inscrisurile filele 7-14 dosar, inscrisuri filele 60-75 dosar, contract de credit la GE Monei Bank, traducere autorizata pentru suma de 60 000 coroane suedeze, opt raduceri autorizate ale extraselor bancare, bilant transport din 17.12.2011, extras de la Registrul de Evidenta a Populatiei din Suedia, dovada veniturilor anuale ale reclamantului, convorbiri telefonice transcrise de reclamant, stat de plata reclamant, dovada achizitiei aspiratorului m,arca Electrolux, planse foto, bon de comanda nr. 3366/23.07.11 emis de C. Drobeta, bonuri fiscale prezentate de parata.
Parata a formulat intimpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata si obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
Parata a mai aratat ca, sustinerile reclamantului privind logodna care ar fi fost incheiata intre acestia si privind culpa paratei in determinarea reclamantului de a rupe presupusa logodna nu sunt adevarate.
In intimpinare parata a precizat ca este adevarat ca partile au avut o relatie, insa nu a fost incheiata nicio logodna, in sensul prevazut de Noul Cod Civil, nu a existat o petrecere de logodna iar parintii partilor nu s-au cunoscut. In luna august 2010, moment la care reclamantul precizeaza ca a fost incheiata logodna, acesta era casatorit cu fosta sotie.
Cu privire la intreruperea relatiei dintre parti, parata a aratat ca, vinovat de ruperea relatiei este reclamantul.
Parata a depus la dosar, in copie: chitante nr. 04/04.08.2011, nr._/1.06.2012, nr._/29.06.2011, nr._/28.12.2011, copia bonurilor de contract curierat nr._ și nr._, decizia in 10.03.2011 și sentința nr. 15/MF /30.01.2012, extrase de cont din perioada 05.08._12, adresa nr._/16.08.2012 emisa de IPJ Mehedinti, carte de identitate parata, bon fiscal, card cora, chitanta nr._/28.03.2011, factura nr. 599/10.10.2011 si chitanta nr. 599/10.10.2011.
Reclamantul a depus la dosar, la termenul din 04.04.2012 precizare de actiune prin care a solicitat obligarea paratei si la restituirea urmatoarelor bunuri mobile: 1 televizor LED marca Samsung, cu diagonala de 101 cm, 1 aspirator marca Philips, 1 inel de logodna de 18 K avand 3 grame si piatra semipretioasa de zirconiu. Acesta a aratat ca, dintr-o greseala de dactilografiere a fost mentionata luna august ca si data a logodnei, pe inelul de logodna fiind gravata data de 29.11.2011.
In drept au fost invocate dispozitiile art. 132 C..
Parata a formulat raspuns la precizarea de actiune in care a precizat ca televizorul marca Samsung a fost cumparat de aceasta impreuna cu reclamantul iar mai mult de jumatate din pret a fost achitat de parata; aspiratorul marca Philips nu se afla in posesia paratei iar inelul a carei restituire o solicita reclamantul a fost facut cadou de ziua paratei, are gravata pe el data nasterii paratei si nu a reprezentat un inel de logodna.
Instanta in baza art. 167 C. a incuviintat pentru reclamant si parata proba cu inscrisuri, proba testimoniala cu interogatoriul acestora.
In cauza au fost audiati martorii M. M., Rocșoiu E. C., G. A. Lenhard, M. F., A. M. L., declarațiile acestora fiind consemnate si atașate la dosar.
In baza art. 189 al.1 pct.1 C. martorii Rocșoiu C. si M. M. au fost inlaturati de la audiere fiind in grad prohibit de lege.
Instanța a luat interogatorii reclamantului si paratei, raspunsurile acestora fiind consemnate si atașate la dosar.
Pentru termenul de judecata din 27.06.2012 parata a formulat note de sedinta fata de motivele invocate in actiunea principala si motivarea in drept a actiunii.
Prin notele de sedinta din 19.09.2012 parata a contestat continutul convorbirilor telefonice redate de catre reclamant si depuse la dosar.
La termenul de judecata din 03.10.2012 instanta a dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile motiv pentru care prin tragere la sorți numește expert pe B. C. și dispune a se emite adresă către acesta pentru a efectua raportul de expertiză având ca obiective: dacă reclamantul a trimis pârâtei sume de bani raportat la actele de la dosar, în ce sumă, care sunt înscrisurile privind acest aspect urmând a se explicita în detaliu eventual trimiterea acestor sume, raportat la înscrisuri a sumei totale trimise, ce bunuri au fost cumpărate în vederea încheierii căsătoriei, și care ar fi suma totală urmând a se ține seama atât de actele depuse de reclamant cât și de cele depuse de pârâtă, să se stabilească dacă pârâta a efectuat cheltuieli în vederea încheierii căsătoriei raportat la înscrisurile existente și care este cuantumul acestor cheltuieli urmând a se avea în vedere și obiectivele propuse de părți și care vor fi depuse la dosar.
La termenul de judecata din 25.10.2012 instanta a revenit asupra efectuarii expertizei contabile.
Ambele parti au depus la dosar concluzii scrise.
Prin sentința civilă nr. 817/02.11.2012 Judecătoria Drobeta Turnu Severin a respins ca neîntemeiată acțiunea așa cum a fost precizată, având ca obiect pretenții logodnă, formulata de reclamantul Rocșoiu N. E., împotriva pârâtei Ț. I. A.. A obligat reclamantul la plata sumei de 500 lei către pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
A dispus restituirea onorariului de expert în sumă de 500 lei, achitat de reclamantul Rocșoiu N. E. la CEC Bank cu chitanța nr._/1 din data de 15.10.2012.
Pentru a pronunța acestă sentință, instanța de fond a reținut următoarele;
Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Ț. I. A., obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 euro, actualizată, reprezentând contravaloare despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantului de către pârâtă, din vina căreia s-a rupt logodna încheiată între părți în august 2010.
Prin precizarea de acțiune de la fila 57-59 dosar, reclamantul a solicitat, pe lângă cele menționate în acțiunea inițială, și obligarea pârâtei la restituirea bunurilor mobile: un televizor LED marca Samsung, cu diagonala de 101 cm, un aspirator marca Philips, un indel de logodnă de 18 K, având 3 gr și piatră prețioasă de zirconiu, susținând că acestea au fost cumpărate de reclamant, în vederea încheierii logodnei și căsătoriei. Prin aceeași precizare de acțiune, reclamantul a arătat că, dintr-o greșeală de dactilografiere, a fost menționată luna agust ca și dată a logodnei, întrucât pe inelul de logodnă este grevată data de 29.11.2011. Mai precizează reclamantul că a oferit pârâtei inelul cu ocazia sărbătorilor de iarnă 2011-2012 și nu a fost timp să facă logodna, pentru că pe 5 ianuarie 2012 a plecat din țară, începând serviciul în Suedia în 07.01.2012.
Instanța reține că, prin noul Cod civil, ce a intrat în vigoare la 01 octombrie 2011, a fost reglementată instituția logodnei. Astfel, potrivit prevederilor art.266 alin.1 Cod civil, logodna este promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria, iar alin.3 al aceluiași articol prevede că încheierea logodnei nu este supusă nici unei formalități și poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.
De asemenea, conform art.269 alin.1 Cod civil, partea care rupe logodna poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contactate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum și pentru orice alte prejudicii cauzate, iar potrivit alin.2 al art.269 Cod civil, partea care, în mod culpabil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna, poate fi obligată la despăgubiri în condițiile alin.1.
Art.268 alin.1 cod civil prevede că, în cazul ruperii logodnei, sunt supuse restituirii darurile pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea încheierii căsătoriei, cu excepția darurilor obișnuite.
Cum dispozițiile art.24 din Legea nr.71/2011 prevăd că dispozițiile privind logodna sunt aplicabile numai în cazul în care aceasta a fost încheiată după data intrării în vigoare a Codului civil, instanța apreciază că se impune a se stabili, cu prioritate, data încheierii logodnei între părți, respectiv dacă aceasta se situează înainte sau după . Codului civil.
Instanța reține că, sub acest aspect, poziția procesuală a reclamantului a fost oscilantă. Astfel, în acțiunea formulată, reclamantul a susținut că a cunoscut-o pe pârâtă în noiembrie 2009, în municipiul Drobeta Turnu Severin, iar în august 2010 s-au logodit și au hotărât să se căsătorească, începând să facă planuri de nuntă. Ulterior reclamantul, prin precizarea de acțiune de la fila 57-59 dosar, susține că a fost menționată luna august 2010 ca și dată a logodnei, dintr-o greșeală de dactilografiere, în realitate data încheierii logodnei fiind 29.11.2011, când i-a oferit pârâtei inelul de logodnă, iar această dată este gravată pe inelul oferit pârâtei cu ocazia încheierii logodnei.
Instanța apreciază că data încheierii logodnei este august 2010, așa cum reclamantul a menționat inițial în acțiunea formulată, aceasta fiind reținută de instanță din întregul material probator administrat în cauză, nefiind rezultatul unei erori materiale, așa cum a susținut reclamantul.
Întreaga motivare de fapt, din cuprinsul acțiunii inițiale, a fost întemeiată pe faptul încheierii logodnei în agust 2010, reclamantul precizând (f.2 dosar) că de la acestă dată a început să transfere
prin bancă, cu titlu de împrumut, diverse sume de bani din Suedia în România, în contul pârâtei. Afirmația reclamantului este susținută de înscrisurile depuse de acesta la dosar (f.90-97), din care reiese că, începând cu data de 09.08.2010, a virat diverse sume de bani în contul pârâtei, dar și de chitanța de la fila 33 dosar, ce probează achitarea, la data de 04.08.2011, a sumei de 420 lei, reprezentând avans nuntă. în consecință, este ne netăgăduit că între părți a fost încheiată logodna, în sensul art.266 alin.l Cod civil, părțile făcându-și reciproc promisiuni cu privire la încheierea căsătoriei, înainte de octombrie 2011, data intrării în vigoare a Codului civil, atâta vreme cât a fost achitat de către părți o sumă de bani cu titlu de avans nuntă, iar cu privire la această sumă de bani reclamantul pretinde că i-ar fi aparținut.
De asemenea, martorul M. F. (f.104), audiat la solicitarea reclamantului, a declarat că sumele de bani trimise de reclamant în țară au fost folosite doar cu privire la nunta ce urma să aibă loc între părți, în toamna anului 2012. Ori, așa cum s-a reținut anterior, sume de bani au fost trimise pârâtei de către reclamant începând cu august 2010, așa cum reiese chiar din întrebările formulate de reclamant la interogatoriul luat de acesta pârâtei (f.98-100). Martorul L. L. M.(f.l68), audiat tot la solicitarea reclamantului, a relatat că părțile s-au cunoscut în 2009 sau 2010, reclamantul s-a îndrăgostit de pârâtă, relațiile dintre aceștia au devenit foarte apropiate, reclamantul hotărând să se recăsătorească, deși nu divorțase.
Este adevărat că pârâta a recunoscut că a primit inelul de la reclamant, în data de 29.11.2011, însă susține că acesta a fost un cadou cu ocazia zilei sale de naștere, iar toate probele administrate probează faptul că părțile își făcuseră promisiuni de căsătorie cu mult înainte de această dată.
Raportat la considerente expuse, constatând că data încheierii logodnei este august 2010, înainte de . noului Cod Civil și văzând prevederile art.24 din Legea nr.71/2011, conform cărora dispozițiile privind logodna sunt aplicabile numai în cazul în care aceasta a fost încheiată după data intrării în vigoare a Codului civil, instanța va respinge acțiunea, așa cum a fost precizată, formulată de reclamantul Rocșoiu N. E. împotriva pârâtei Ț. I. A..
în temeiul art.274 C pr civ, va obliga reclamantul, ca parte căzută în pretenții, la plata sumei de 500 lei către pârâtă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Având în vedere că, la termenul de judecată din data de 25.10.2012, instanța a revenit asupra probei dispuse privind efectuarea unei expertize contabile, va dispune restituirea onorariului de expert în sumă de 500 lei, achitat de reclamantul Rocșoiu N. E. la CEC Bank cu chitanța nr._/1 din data de 15.10.2012.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant Rocșoiu Nicki E., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului a arătat ca dintr-o greșeală de dactilografiere a menționat ca dată a logodnei luna august, când pe inelul de logodnă este gravată data de 29.11.2011 astfel că i 1-a oferit când a venit în țară de sărbătorile de C. și Revelion din 2011-2012.
Mai mult, nu au avut timp să facă logodna deoarece la 5.01.2012 a plecat din țară.
In acest sens greșit judecătorul fondului a apreciat, în ciuda probelor de la dosar că logodna a avut loc în luna august 2010 și nu la 29.11.2011.
A susținut că pârâta nu 1-a ajutat cu bani deoarece avea un salariu modic și tot el a fost cel care a suportat toate cheltuielile de logodnă și de nuntă.
Totodată, tot ea a fost cea vinovată de ruperea logodnei deoarece întreținea o relație cu un alt bărbat, astfel că se impunea obligarea acesteia la plata despăgubirilor conform dispozițiilor art. 269 alin. 2 Cpciv.
Verificând legalitatea sentinței pronunțate prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu ,tribunalul apreciază neîntemeiat recursul.
Astfel, reclamantul Rucșoiu N. E.,prin cererea introductivă a solicitat instanței obligarea pârâtei Ț. I. A. la plata sumei de 10.000 euro, actualizată, reprezentând contravaloare despăgubiri pentru prejudiciul cauzat reclamantului de către pârâtă, din vina căreia s-a rupt logodna încheiată între părți în august 2010.
Prin precizarea de acțiune formulată la data de, reclamantul a solicitat și obligarea pârâtei la restituirea bunurilor mobile: un televizor LED marca Samsung, cu diagonala de 101 cm, un aspirator marca Philips, un indel de logodnă de 18 K, având 3 gr și piatră prețioasă de zirconiu, susținând că acestea au fost cumpărate de reclamant, în vederea încheierii logodnei și căsătoriei. Prin aceeași precizare de acțiune, reclamantul a arătat că, dintr-o greșeală de dactilografiere, a fost menționată luna august ca și dată a logodnei, întrucât pe inelul de logodnă este grevată data de 29.11.2011.
Instanța de fond administrând probatoriul în cauză a reținut în mod corespunzător că părțile s-au logodit în luna august 2010.
Potrivit art.266 alin.l Cod civil, logodna este promisiunea reciprocă de a încheia căsătoria iar încheierea logodnei nu este supusă nici unei formalități și poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.
În speță, prin acțiunea introductivă reclamatul a susținut că a cunoscut-o pe pârâtă în anul 2009 iar la aproximativ un an de la momentul cunoașterii, prin luna august 2010 au hotărât să se căsătorească.
In acest sens sunt și declarațiile martorilor M. F. și L. L. M. ce au susținut că părțile s-au cunoscut în 2009-2010 și au hotărât să se căsătorească, iar reclamantul a început să-i trimită pârâtei bani pentru organizarea evenimentului.
Înscrisurile de la dosar relevă faptul că în luna august2010 recurentul a început să-i transfere intimatei-pârâte sume importante de bani din Suedia. Că banii erau trimiși pentru efectuarea pregătirilor de nuntă, rezultă din aceea că sumele erau însemnate, iar în lipsa unei promisiuni de căsătorie nu se justifica trimiterea lor.
Aceste înscris în coroborate cu chitanța de fila 33 dosar dovedesc fără echivoc că la data de 4.08.2011 părțile erau logodite, de vreme ce pârâta a plătit cu titlu de „ avans nuntă" către . T. S. suma de 420 lei.
Chiar dacă reclamantul i-a dăruit un inel pârâtei la data de 29.11.2011, gravat cu numele său, aceasta nu probează faptul logodnei, întrucât, pe de o parte, atunci era ziua pârâtei iar pe de altă parte, legea nu condiționează încheierea logodnei de acest fapt, în speță promisiunea certă pentru căsătorie fiind anterioară.
Ca atare, nu pot fi primite criticile recurentului referitoare la data încheierii logodnei, probatoriul fiind în sensul celor reținute de prima instanță.
D. fiind că potrivit dispozițiilor art.24 din Legea 71/2011 reglementările legale privind logodna sunt aplicabile doar în situația când aceasta a fost încheiată sub imperiul legii noi, deci începând din 1.10.2011, ceea ce nu este cazul în speță, justificat instanța a respins acțiunea.
De asemenea, față de faptul că prevederile Codului civil referitoare la logodnă nu sunt aplicabile în cauza pendinte, tribunalul constată inutilă analizarea celorlalte motive de recurs.
Pentru considerentele expuse sentința este legală și temeinică, urmând ca în baza art. 312 alin.l Cpciv. recursul să fie respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cpciv.:
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge recursul ca nefundat, formulat de recurentul reclamant Rocsoiu N. E., împotriva sentinței civile nr.817/MF/01.11.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimata parata Taroi I. A., având ca obiect pretenții/logodna.
Obligă recurentul la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Martie 2013.
Președinte, V. N. | Judecător, A. B. | Judecător, M. P. |
Grefier, D. A. D. |
Red. PM/tehored. DDA
Ex 2/5 pa /08.04.2013
Jud fond B. L.
Cod operator 2626
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 481/2013. Tribunalul... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 29/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
