Revendicare imobiliară. Sentința nr. 1101/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1101/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 17702/225/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1083/2013
Ședința publică de la 24 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător A. B.
Judecător C. Z.
Grefier Lucreția I.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta reclamantă P. F. împotriva sentinței civile nr. 1101/28.02.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimații S. A., S. E., S. E., intimat S. G. D., B. L., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă personal și asistată de avocat D. P., avocat B. A. pentru intimații pârâți ,avocat D. V. pentru intimații chemați în garanție lipsă intimații pârâți și intimații chemați în garanție.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că, prin serviciul registratură a fost depusă întâmpinare în două exemplare de către apărătorul ales al intimaților chemați în garanție ..
Avocat B. A. pentru intimații pârâți a depus la dosar chitanța privind achitarea onorariului de avocat și nu a solicitat termen pentru a observa întâmpinarea.
Avocat D. P. pentru recurenta reclamantă nu a solicitat termen pentru a observa întâmpinarea .
Instanța pune în vedere părților de a pune concluzii cu privire la excepția nulității motivelor de recurs, excepție invocată la termenul anterior.
Avocat D. P. pentru recurenta reclamantă a solicitat respingerea excepției invocate ,deoarece calea de atac în acest dosar este apelul ,obiectul cauzei fiind obligație de a face.
Avocat B. A. pentru intimații pârâți a solicitat admiterea excepției nulității recursului ,deoarece nu a fost motivat în termenul prevăzut de art. 306 c -.pr.civ. cu cheltuieli de judecată.
Avocat D. V. pentru intimații chemați în garanție a pus concluzii de respingere a excepției nulității recursului, deoarece nu a fost motivat în termenul prevăzut de art. 306 c.pr.civ. cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA,
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 30.11.2010 sub nr._, reclamanta P. F. a chemat în judecată pe pârâții S. A. și S. E., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestora să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 238 mp situată în intravilanul Municipiului Drobeta Turnu Severin, Bulevardul Aluniș, cu vecinii: la E- teren, proprietatea pârâților, la N-D. I., la V-rest proprietate reclamantă, la S-Alee pietonală; obligarea pârâtului de a ridica gardul care împrejmuiește terenul revendicat, desființarea porții sau să fie autorizați reclamanții să îndeplinească această obligație, dar pe cheltuiala pârâtului.
În fapt a arătat că suprafața de teren de 238 mp, revendicată face parte dintr-o suprafață mai mare de 5000 mp situată în T ½ P1conform Titlului de proprietate nr. 7152/29.11.2002 eliberat autorului, U. G., de către CJFF M. și având ca vecini la N-D. I., la E- . S- Hc, la V-T. I..
De la data primirii Titlului de Proprietate, reclamanta arată că a stăpânit terenul fără a fi contestat de vecini, o perioadă de 4-5 ani, după care pârâții au acaparat din terenul acestuia suprafața de 238 mp, construind și un gard, suprafața pe care o stăpânește fără drept.
A mai arăta că suprafața totală de teren din acea zonă a fost preluată pe vremea CAP-urilor din patrimoniul comunei Breznița de Ocol, de UM 0496 Dr Tr S., fiind într-un perimetru ce nu a aparținut niciodată Primăriei Dr. Tr. S.. Prin Hotărârea din 23.05.1995 a CJFF M. s-a dispus că acest teren (50 ha) să fie restituit de către UM 0496 Dr. Tr. S. și CLFF a Primăriei comunei Breznița de Ocol.
Această hotărâre a fost atacată în instanță de către UM 0496 și a fost respinsă prin decizia nr. 3905/08.05.2000 a Curții de Apel C..
D. urmare, UM 0496 a încheiat în prezența reprezentantului Prefecturii M. protocolul de predare-primire cu reprezentanții Primăriei comunei Breznița de Ocol, înregistrat sub nr. 1997/2001.
Reclamanta a mai aratat că a fost pusă în posesie cu această suprafață de teren pe care a edificat un imobil cu destinație de locuință și o anexă. Punerea în posesie pentru această suprafață de 1 ha și 6250 mp s-a făcut cu respectarea legislației în materie funciară, respectiv Legea 18/1991, republicată, Legea 169/1977, Legea 1/2000, Hotărârea nr.890/04.08.2005 modificată.
A mai arătat că practica Curții Europene a Drepturilor Omului este constantă în afirmarea intangibilă a dreptului de proprietate, art. 1 „protecția proprietății” din Primul Protocol Adițional la Convenție, statuând că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
În apărare, pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamanta P. F. și, de asemenea a solicitat chemarea în garanție a vânzătorilor S. G. D. și B. L. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestora la plata sumei de 11.940,43 euro ce reprezintă prețul plătit de pârâți pentru terenul în suprafață de 238 mp a cărui revendicare face obiectul acțiunii principale și despăgubiri reprezentând repararea prejudiciului suferit de aceștia, ca urmare a evicțiunii.
Au arătat că au cumpărat de la S. G. D. și B. L., prin actul de dezmembrare și vânzare-cumpărare autentificat de BNP N. L. C. sub nr. 1042/23.2006 și transcris în CF nr. 4282/N și nr._/N a localității Dr. Tr .S. sub nr._-_ în data de 24.11.2006, 2 terenuri situate în Dr Tr S., Db Aluniș, între .. Mărășești, județul M., în suprafață de 883 mp, având nr. cadastral 1696/3 și notat pe schița cadastrală cu 2 Cc/3 și în suprafață de 883 mp având nr. cadastral 1696/4 și notat pe schița cadastrală cu 2 Cc/4.
Dreptul de proprietate asupra terenurilor a fost intabulat în CF nr. 4282/n a localității Dr. Tr. S., astfel că este opozabil și reclamantei.
De asemenea, se arată că, acțiunea ce formează obiectul prezentului dosar, reclamanta P. F. a introdus o acțiune în revendicare împotriva pârâților cerându-le să le lase în proprietate deplină și pașnică folosință suprafața de 238 mp din terenul astfel dobândit de pârâți, suprafața ce se învecinează la E cu teren proprietatea pârâților, la N-cu D. I., la V cu rest proprietatea reclamantei și la S-cu .> Totodată se precizează că reclamanta a solicitat ridicarea gardului care împrejmuiește terenul revendicat și desființarea porții sau autorizarea de către instanță de a îndeplini aceste obligații.
Reclamanta a mai introdus o acțiune în revendicare împotriva pârâților, acțiune în care a solicitat tot revendicarea terenului în suprafață de 238 mp, situat în Dr Tr S., .: la Est- teren proprietatea pârâților, Nord- D. I., la Vest- proprietatea reclamantei și la Sud-alee pietonală; dosarul fiind înregistrat pe rolul Judecătorie Dr. Tr. S., sub nr._ .
În cuprinsul acțiunii respective, reclamanta a arătat faptul că este proprietara unui teren în suprafața de 5000 mp în baza titlului de proprietate nr. 7152/23.11.2002 și a partajului voluntar nr. 663, prin care a primit o suprafață de 3.755 mp, dar i-a fost intabulat doar 3.517 mp, astfel că diferența de 238 mp, nu figurează în cartea funciară ca fiind proprietatea reclamantei.
Întrucât prin contractul autentificat de BNP N. L. C. sub nr. 1042/23.11.2006, numiții S. G. D. și B. L., au garantat împotriva oricăror evicțiuni, parțiale sau totale, conform art. 1337 C.civ, arată că înțeleg să se folosească de acest drept în sensul diminuării eventualului prejudiciu ce le-ar fi cauzat prin admiterea acestei acțiuni.
S-a menționat că vânzătorii au declarat în fața notarului public că au dobândit terenul prin atribuire conform Ordinului Prefectului județului M. nr. 58/F din 02.03.2001 și prin moștenire așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 12 eliberat de BNP I. A. și supliment la certificatul de moștenitor nr. 759/1994 eliberat de fostul notariat de Stat Județean M. în dosarul nr. 1201/1994.
În concluzie, față de cele menționate, au solicitat, ca în situația în care se admite acțiunea formulată de reclamanta P. F., să se admită și prezenta cerere, în sensul obligării pârâților S. G. D. și B. L. la plata sumei de 11.940,43 euro, reprezentând c/val terenului revendicat de reclamanta, raportata la suma plătită de pârâți pentru cumpărarea terenului.
Prin încheierea de ședință din data de 15.06.2011 instanța a admis, în temeiul art. 60 și urm C.p.c. cererea de chemare în garanție a numiților S. G. D. și B. L. depusă de pârâți la data de 04.05.2011.
Chemații în garanție S. G. D. și B. L. au formulat întâmpinare, la care a anexat, în copie Decizia nr. 4456/15.1.2003 pronunțată de Curtea de Apel C., încheiere din data de 18.11.2010 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._, raport de expertiză tehnică extrajudiciară și extrase portal Judecătoria Drobeta Turnu Severin, Tribunalul M. și Curtea de Apel C.
Prin întâmpinarea formulată de către chemații în garanție S. G. D. și B. L., aceștia au solicitat respingerea acțiunii formulate de către reclamanta P. F. împotriva pârâților Sauner A. și S. E. fiind total neîntemeiată.
Au arătat că a vândut lui S. A. și S. E., prin contractul de vânzare cumpărare autentificat de BNP N. L. C., sub nr. 1042 din 23.11.2006, 2 parcele de câte 833 mp cu nr. cadastrale 1696/3 și 1696/4 din terenul lor 2 CC pentru care li s-a recunoscut dreptul de proprietate prin hotărâri judecătorești rămase definitive și irevocabile (sentința civilă 6042/1999) și atribuit prin Ordinul Prefectului nr.58/F din 02.03.2001.
Ulterior punerii în posesie de către Primăria Dr Tr S. au aflat că peste acest teren se suprapunea parțial și un titlu de proprietate al urmașilor lui U. atribuit de Primăria Breznița, cu aceștia s-au judecat în trei instanțe la Judecătoria Dr. Tr. S., dosar nr. 1527/2002, s.civ. 6121/23.10.2002, Tribunalul M., dosar 853/2002, decizia civilă nr. 289/A/25.03.2003 și Curtea de Apel C.,dosar nr.4222/2003,Decizia nr. 4458/15.12.2003, finalizate toate prin sentințe rămase definitive și irevocabile și investite cu titlu executoriu care confirmă dreptul său de proprietate asupra terenului prin ordinul Prefectului nr. 58/F/2001 și solicită moștenitorilor U. să le lase liber și în deplină posesie acest teren.
A mai arătat că în anul 2006 când a vândut terenul familiei S. acesta era liber de orice sarcină și toate documentele erau perfect legale și că după ce a vândut terenul, reclamanta P. nu a luat în considerare hotărârea definitivă și irevocabilă și a început să deschidă o . noi procese pe aceeași temă în dosarele_ ,_ ,_ în care toate i s-au respins acțiunile.
Mai mult, același proces ca și acesta, l-a mai deschis o dată în septembrie 2010 în dosarul_ în care la termenul din 18.11.2010 au renunțat la judecarea acțiunii în revendicare,ca în decembrie să deschidă din nou doar împotriva lui S. nu și a chemaților în garanție, crezând că acesta poate să-l păcălească mai ușor neștiind istoricul terenului.
De asemenea, arată că a vândut familiei S. doar terenul lor cu acte perfect legale și nu știu de ce i s-au intabulat reclamantei cu 238 mp mai puțin și nici unde a făcut familia S. gardul.
În concluzie, arată că pretenția de a fi introduși în cauză ca garant i se pare nejustificată întrucât cele 2 parcele de 883 mp vândute familiei S. sunt perfect legale și au fost în proprietatea deplină a acestora, conform raportului de expertiză anexat la prezenta întâmpinare, sens în care solicită respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta Puscașu F..
La termenul din data de 19.10.2011 s-a atașat dosarul nr._/31.10.2011 al Judecătoriei D. Tr. S., având ca obiect acțiune în revendicare privind pe reclamanții S. L., S. G. D., B. L. în contradictoriu cu pârâții D. L. și D. M..
Reclamanta a formulat note de ședință prin care a învederat instanței, cu privire la excepția autorității de lucru judecat, respingerea acesteia ca nefondată motivând că nu sunt îndeplinite cerințele art. 163 și urm din C.p.c., în sensul că între reclamantă și pârâți nu s-a pronunțat niciodată o hotărâre de admitere sau respingere în materie imobiliară.
Cu privire la dosarul atașat prezentei cauze și înregistrat sub nr._/2001 arată că nu are legătură cu litigiul dedus judecății pentru că familia D. L. și D. M. sunt străini de prezentul litigiu, nefiind rude, afin cu reclamanta, în nici un grad prevăzut de lege.
S-a mai arătat că reclamanta deține suprafața de teren de 238 mp revendicată, conform Titlului de Proprietate nr. 7152/29.11.2002 eliberat autorului U. G. de către CJFF M. și având ca vecini: la N- D. I., la E-B.dul prelungirea Aluniș, La S-Hc, la V-T. I.; că dreptul de proprietate a fost câștigat în instanță în anul 2001, prin sentința civilă nr. 3448/14.06.2001, pronunțată în dosarul nr. 2911/2001 al Judecătoriei Dr. Tr. S..
Pe cale de consecință nu avea cum să se judece cu familia S. în anul 29.10.2001, deoarece la acel moment nu avea recunoscut decât dreptul, și nu deținea titlul de proprietate. Acesta a fost obținut în data de 29.11.2002 a obținut dreptul definitiv de proprietate nr. 7152/29.11.2002 și care reprezintă actul de proprietate al subsemnatei prin moștenire.
Prin sentința civilă nr. 4294/06.06.2012 pronunțată în dosarul nr._ instanța a respins excepția autorității de lucru judecat, cererea principală formulată de reclamanta P. F., în contradictoriu cu pârâții S. A., S. E., S. E. și cu chemații în garanție S. G. D. și B. L. și cererea de chemare în garanție formulată de pârâții S. A., S. E., S. E., împotriva chemaților în garanție S. G. D. și B. L.., cu obligarea reclamantei la plata sumei de 1.6000 lei către pârâți cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
În privința excepției autorității de lucru judecat, instanța va avea în vedere că baza articolului 1201 Cod civil, trebuie întrunită tripla identitate de elemente – părți, obiect și cauză juridică pentru a se reține autoritatea, ori în cauză obiectul este altul decât cel din dosarul cu numărul_/2001. De asemenea, părțile sunt altele și nu rezultă faptul că unele dintre părți sunt în fapt avânzi-cauză ai celorlalte. În cauza de față litigiul se poartă între una dintre părțile din dosarul cu numărul_/2001 și alte părți, care nu au o legătură juridică de succesori în drepturi cu titlu particular sau universal cu părțile din cealaltă cauză. Astfel, pentru lipsa identității de obiect și părți, instanța a respins excepția autorității de lucru judecat ca neîntemeiată.
Pe fond, instanța a reținut că, în cauza de față ambele părți dețin un act de proprietate, respectiv titlu de proprietate cu numărul 7152/29.11.2002 – fila 9 din dosar pentru reclamanți și act de dezmembrare și vânzare cumpărare din data de 23.11.2006 – filele 14,15 și 16 din dosar precum și Ordin al Prefectului cu numărul 58/F/02.03.2001 pentru pârâți.
O parte a terenului cuprins în ambele acte de proprietate se suprapune, astfel cum stabilește expertul desemnat în cauză – fila 193 din dosar, terenul cuprins între punctele 3-4-8-9-3 regăsindu-se atât în titlul de proprietate 7152/29.11.2002 cât și în Ordinul Prefectului 58/F/02.03.2001.
În situația în care ambele părți dețin acte de proprietate, care nu sunt întabulate, instanța va proceda la compararea titlurilor, stabilind care dintre le este cel preferabil, mergând până la proprietarul inițial.
În cazul în care însă numai una dintre părți a întabulat dreptul său de proprietate, chiar dacă este dobânditorul subsecvent, atunci acela care a procedat la întabularea dreptului său va avea câștig de cauză.
În dosarul de față pârâtul este cel care a întabulat dreptul de proprietate, astfel cum reiese din contractul de vânzare cumpărare de la filele 14-16 din dosar și din raportul de expertiză.
Împotriva sentinței civile nr. 4294/06.06.2012, reclamanta P. F. a declarat recurs, fiind înregistrat pe rolul Tribunalului M., sub nr. de dosar_ .
Prin decizia civilă nr. 1389/R/29 noiembrie 2012, în temeiul art.312 cod procedură civilă, Tribunalul M. a admis recursul formulat de recurenta-reclamantă P. F. împotriva sentinței civile nr.4292/06.06.2012 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S. în contradictoriu cu intimații-pârâți S. A., S. E. și intimații-chemați în garanție S. G. D., B. L., având ca obiect revendicare imobiliară, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut că sentința pronunțată de instanța de fond este dată cu aplicarea greșită a legii Judecătoria Drobeta Turnu Severin fiind într-o gravă eroare atunci când arată că, „în situ ația în care ambele părți dețin acte de proprietate care nu sunt intabulate, instanța va proceda la compararea titlurilor, stabilind care dintre ele este mai preferabil, mergând până la proprietarul inițial”, acordând preferință titlului pârâților fără a face o delimitare între cele două acte supuse comparării.
În astfel de situație în care titlurile de proprietate exhibate de părți provin de la autori diferiți, pentru soluționarea acțiunii în revendicare, instanța urmează a proceda la compararea drepturilor autorilor de la care provin cele două titluri, dând câștig de cauză celui care a dobândit de la autorul al cărui drept este preferabil conform principiului ”nemo plus juri sad alium transferre potest, guam ipse habet”.
În speță, deși instanța de fond a reținut că ambele părți dețin titlu de proprietate, nu a procedat la compararea drepturilor autorilor fiecărei părți ci, făcând greșita aplicabilitate a art.565 Noul Cod procedură civilă, a dat relevanță juridică titlului pârâților doar pentru simplul fapt că numai aceștia au întabulat în CF dreptul de proprietate.
A motivat instanța de recurs că de reținut este faptul că, reclamanta a promovat acțiunea ce face obiectul cauzei de față la data de 30.11.2010, iar dispozițiile Noului Cod de procedură civilă au intrat în vigoare la 01.11.2011.
Procedând la soluționarea cauzei în modalitatea expusă în considerentele sentinței supusă recursului de față, instanța de fond a încălcat dispozițiile art.6 alin.5 ale Noului cod civil care prevăd că acesta se aplică tuturor actelor și faptelor încheiate sau, după caz, produse ori săvârșite după ., precum și situațiilor juridice născute după ..
Față de aceste considerente, hotărârea pronunțată de prima instanță a fost casată cu trimitere spre rejudecare în vederea soluționării pe fond a cauzei în raport de dispozițiile legale incidente la momentul sesizării instanței.
La data de 09.01.2013, cauza a fost reînregistrată, spre rejudecare, pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, sub nr. de dosar 17._ *.
La termenul de judecată apărătoarea reclamantei a depus la dosar împuternicire avocațială și a invocat necompetenta funcțională a instanței, apreciind că prezenta cauză trebuie soluționată de un complet specializat pe fond funciar .
Instanța a respins excepția invocată, având în vedere obiectul cauzei – revendicare imobiliară – reținând că este competent să judece completul căruia cauza i s-a repartizat, întrucât chiar dacă se efectuează o comparare a titlurilor emise în baza Legii nr. 18/1991, aceasta nu este de natură să atragă competența unui complet specializat pe fond funciar .
Prin sentința supusă recursului nr.1101/28.02.2013 ,a fost respinsă cererea principală formulată de reclamanta P. F., a fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâții S. A. și S. E. cu domiciliul ales în Drobeta Tr. S., ., . M. împotriva chemaților în garanție S. G. D.,domiciliat în București, . 33, sector 5 și B. L., domiciliată în București, .. 18, ..
A fost obligată reclamanta la plata sumei de 700 lei către pârâți cu titlu de cheltuieli de judecată.
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 2.000 lei către chemații în garanție cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:în cadrul prezentei acțiuni în revendicare atât reclamanta cât si pârâții au depus la dosarul cauzei acte de proprietate - respectiv titlu de proprietate nr. 7152/29.11.2002 eliberate în condițiile legii 18/1991 reclamanta și act de dezmembrare și vânzare cumpărare din 23.11.2006 și Ordin al Prefectului 58/F/02.03.2001 – pârâții, fapt ce conduce la compararea titlurilor de proprietate pentru a se stabili care este cel mai bine caracterizat si a se face aplicarea dispozițiilor art. 480 din Codul civil.
Instanța a apreciat ca titlurile de proprietate prezentate de către pârâți sunt valabile si sunt opozabile reclamantei pentru suprafața de teren revendicată.
În actul de proprietate – act de dezmembrare și vânzare cumpărare din 23.11.2006, titlu care îi este opozabil reclamantei, au fost înscrise suprafețele de teren situate în intravilanul municipiului Drobeta Tr. S., având ca vecini la V- proprietate moștenitori U. G., suprafețe anterior dobândite de către vânzători prin atribuire conform Ordinului Prefectului nr. 58/F și conform certificatului de moștenitor nr. 12 eliberat de BNP I. A..
Așa cum s-a arătat mai sus pârâții si-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciara dreptul lor beneficiind de opozabilitate fata de terți si forța probantă, în baza Legii 7/1996 privind publicitatea imobiliara.
Instanța a arătat de asemenea faptul ca demersurile pentru anularea Ordinului Prefectului nr. 58 /F/2001 au eșuat așa cum rezulta din sentința civila nr. 6121/23.10.2002 pronunțata de Judecatoria Drobeta Tr. S. rămasa definitiva si irevocabila prin respingerea recursului declarat prin decizia nr. 4458 din 15.12.2003 a Curții de Apel C..
În ceea ce privește titlul de proprietate indicat de către reclamantă instanța a arătat ca primul titlu de proprietate în ordine cronologica pe care se întemeiază reclamanta este titlul de proprietate nr. 7152/29.11.2002, iar prin sentința precizată a fost anulat parțial procesul verbal de punere în posesie emis la 06.10.1999 de Comisia Locală de aplicare a Legii 18/1991 pe numele U. G. – autorul reclamantei – pentru suprafața de 1245mp teren arabil situat în intravilanul municipiului Drobeta Tr. S. cu vecinătățile ….. E- proprietatea numiților S..
În aceste condiții, în urma analizării titlurilor de proprietate invocate de cele doua părți, instanța a concluzionat ca pârâții dețin suprafața de teren în baza unui titlu valabil, proprietatea fiind în mod valabil transmisa din autor în autor.
Titlul invocat de pârâții este preferabil titlului invocat de reclamantă având în vedere ca titlurile invocate de acesta nu sunt suficient de clare si creează suspiciuni cu privire la amplasamentul terenurilor și la dreptul de proprietate, implicând o nesiguranța a circuitului civil.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel reclamantă P. F. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie,fiind dată cu încălcarea disp. art. 282 -298 c.pr.civ.A arătat că, motivele de apel le va depune la prima instanță de control,, după redactarea sentinței civile.
In ședința publică din 27 iunie 2013 s-a luat act de cererea de amânare în vederea apărării formulată de apelanta P. F. ,instanța ridicând din oficiu excepția recalificării căii de atac din recurs în apel și totodată invocând excepția nulității recursului, urmând ca aceste excepții să fie puse în discuția părților la următorul termen de judecată. S-a acordat termen la 19 septembrie 2013 .
In aceeași ședință publică din 27 iunie 2013, apelanta P. F. a formulat cerere de scutire de la plata taxei de timbru însoțită de acte doveditoare, cerere admisă în ședința din camera de Consiliu din 1 iulie 2013,încuviințându-se ajutor public judiciar pentru petentă sub forma scutirii de plata taxei de timbru de 363 lei.
La termenul din 19 septembrie 2013 apelanta P. F. a depus la dosar motive de apel,nici apelanta și nici apărătorul său neprezentându-se în vederea susținerii apelului.
In motivele de apel a criticat sentința sub două,aspecte:1) sentința pronunțată este dată cu aplicarea greșită a legii în ce privește nepronunțarea asupra petitului privind obligația de a face;2) instanța de fond a făcut o eronată interpretare a probelor de la dosar și o greșită aplicare a legii atunci când a considerat ca preferabil titlurile pârâților, deși este evident că, titlul reclamantei apelante este mai bine caracterizat.
La motivele de apel a precizat că prezenta cale de atac este apelul și nu recursul ,întrucât calea de atac este dată de lege ,și nu de judecător, iar petitul privind obligația de a face ( așa cum au stabilit și judecătorii de la Curtea de Apel C.(, urmează legea, având două căi de atac și nu una singură.
S-a ridicat excepția tardivității motivelor de apel de către avocații intimaților și față de faptul că aceste motive de apel au fost depuse cu nerespectarea termenului de cinci zile anterior termenului de judecată, motivele au fost comunicate intimaților prorogându-se totodată discuția recalificării căii de atac din apel în recurs și excepția tardivității motivelor de apel pentru următorul termen de judecată, respectiv 17.10.2013.
La 17 .10.2013, deliberând asupra excepției căii de atac, instanța a dispus calificarea căii de atac ca fiind recursul, făcând aplicarea disp. art. 282 ind. 1 c.pr.civ.
Instanța a argumentat soluția prin aceea că ,natura juridică a celui de al doilea petit al acțiunii nu este o acțiune reală, confesorie așa cum a susținut reclamanta prin apărătorul său ales, ci o obligație de a face, care este una accesorie în raport cu petitul principal, având ca obiect revendicarea, valoarea bunului pretind a-i fi restituit în proprietatea reclamantului fiind sub 100.000 lei, deci evaluabil în bani, situație în care calea de atac în cond. art. 282 ind. 1 este apelul și nu recursul.
In aceeași ședință publică, avându-se în vedere că părțile nu și-au formulat apărarea pe excepția nulității recursului, s-a acordat termen în continuare la 24.10.2013.
Intimații S. D. și B. L. au formulat întâmpinare.
Potrivit art. 137 alin 1 c.pr.civ.instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și apoi asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Prin prisma dispozițiilor de mai sus, instanța va analiza excepția nulității recursului constatând următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta P. F. a formulat acțiune în revendicare asupra suprafeței de 238 mp, și obligarea pârâților de a ridica gardul care împrejmuiește terenul revendicat.
Este adevărat că, acțiunea are două petite din care cel de al doilea, având ca obiect obligație de a face este supus atât apelului cât și recursului.Numai că, așa cum a reținut instanța prin încheierea interlocutorie din 17.10.2013, obligația de a face, respectiv de ridicarea gardului împrejmuitor este accesorie petitului principal al acțiunii, respectiv acțiunea în revendicare, depinzând de modul de soluționare a acestuia din urmă.
Ca atare, calea de atac în cazul de față, este cea reținută prin încheierea interlocutorie din aceeași dată, respectiv recursul, acțiunea în revendicare având o valoare sub 100.000. lei.
De altfel, aceasta a fost și calea de atac indicată de instanța de fond fiind în același timp și calea de atac promovată anterior de aceeași reclamantă și soluționată prin decizia civilă nr. 1389/R/2012 prin care a fost admis recursul acesteia, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Împrejurarea că, reclamanta a înțeles că uzeze de calea de atac a apelului și să insiste în această calificare a căii de atac, nu schimbă aplicabilitatea disp. art. 282 ind. 2 c.pr.c.
In aceste condiții, cauza urmează a fi analizată prin prisma art.299-316 c.pr.civ. privind recursul.
Si sub acest aspect, urmează a se constata că, potrivit art. 303 alin 1 și 2 c.pr.civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs.Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
In speță, recursul reclamantei P. F. a fost declarat la 8.03.2013, sentința civilă nr.1101/28.02.2013 atacată fiind comunicată acesteia la 14.05.2013.
Cum, motivele de recurs nu au fost depuse nici cu ocazia declarării recursului, nici în termenul de 15 zile de la comunicarea sentinței potrivit art. 302 c.pr.civ și abia în ședința publică din 19 septembrie 2013,( după ce în prealabil excepția nulității recursului fusese invocată de instanță), instanța apreciază întemeiată excepția nulității recursului și cum nu se constată în speță încălcări de ordine publică, în condițiile art. 306 alin. 1 c.pr.civ., va constata nulitatea recursului reclamantei P. F..
Căt privește cheltuielile de judecată ce urmează a fi plătite de recurentă în con d. art. 274 -276 c.pr.civ., instanța urmează să facă aplicarea disp. art. 274 alin. 3 c.pr.civ. urmând a diminua aceste cheltuieli reprezentând onorariile avocatului intimaților S. de la suma de 700 lei la suma de 100 lei având în vedere munca depusă de avocat în condițiile în care cauza a fost soluționată doar pe excepție.
Cât privește ceilalți intimați nu au fost depuse acte doveditoare privind cheltuielile de judecată și onorariu de avocat.
Un ultim aspect asupra cărora instanța de recurs urmează să se pronunțe se referă la suma de 363 lei reprezentând taxa de timbru datorată de recurenta P. F. și pentru care a fost încuviințat ajutorul public judiciar.
Sub acest aspect, instanța urmează a face aplicarea disp. art. 19 alin. 2 din OG 51/2008potrivit cărora instanța, odată cu soluționarea cauzei poate dispune obligarea părții care a beneficiat de ajutor public judiciar, la restituirea în tot sau în parte a cheltuielilor avansate de stat, dacă prin comportamentul nediligent avut în timpul procesului a cauzat pierderea procesului.
Cum, în speță, constatarea nulității recursului reclamantei s-a datorat comportamentului nediligent al recurentei care în ciuda indicațiilor instanței de fond a declarat o altă cale de atac decât cea prev. de art. 282 ind. 1 c.pr.civ. și totodată nu a motivat calea de atac în terme nul prev. de art. 303 c.pr.civ., instanța va dispune în sarcina recurentei P. F. restituirea sumei de 363 lei cu titlu de taxă de timbru pentru care i-a fost acordat ajutor public judiciar
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată nulitatea recursului formulat de recurenta reclamantă P. F. împotriva sentinței civile nr. 1101/28.02.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în contradictoriu cu intimații S. A., S. E., S. E., intimat S. G. D., B. L..
In temeiul art. 19 alin. 2 .OG 51/2008 obligă recurenta să restituie cheltuieli avansate de stat în sumă de 363 lei cu titlu de ajutor public judiciar sub forma taxei de timbru.
Obligă recurenta la 100 lei cheltuieli de judecată reduse în condițiile art. 274 al. 3 c.pc. către intimații S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24.10.2013 la sediul Tribunalului M..
Președinte, V. N. | Judecător, A. B. | Judecător, C. Z. |
Grefier, Lucreția I. |
NV/LI/2 ex.
Data20.11.2013.
Jud.fond.C. D.
Confidențial cod.op.2626
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 3040/2013. Tribunalul... → |
|---|
