Uzucapiune. Sentința nr. 4351/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4351/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 21-01-2013 în dosarul nr. 16371/225/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR.78/R
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător A. M.
Judecător S. C.
Grefier Tudorița I.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta pârâtă . Primar împotriva sentinței civile nr.4351 din 08.06.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu moștenitorii defunctului T. I. G., respectiv T. G., T. V. D., T. Gh. G. și P. M. și intimatul-pârât D. D., având ca obiect uzucapiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat P. D., pentru recurenta pârâtă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat P. D., pentru recurenta pârâtă, arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat P. D., pentru recurenta pârâtă, solicită admiterea recursului formulat, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, întrucât a fost formulată cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de către moștenitoarea lui T. Gh. L., pentru suprafața solicitată a se uzucapa, existând și titlu de proprietate. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
La data de 05.12.2011 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tr.S. acțiunea civilă formulată de reclamant T. I. G. prin care a chemat în judecată pe pârâții . Locală de Fond Funciar M. și D. D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că este proprietarul unei suprafețe de teren de 1200 mp intravilan curți construcții, situat în .. M., în T80/1,P9 ce reprezintă diferența dintre suprafața de 2440 mp pe care o are în realitate și suprafața de 1240 mp ce este înscrisă în TP 6807/15.08.1997. Prin precizarea depusă la primul termen de judecată a evaluat sfera pretențiilor la valoarea de 1500 lei, și a arătat că obiectul cererii este uzucapiune și nu înțelege să se judece în contradictoriu cu C. Breznița Ocol, iar instanța a dispus scoaterea acesteia din cauză.
În fapt, a arătat că la eliberarea titlului de proprietate în baza L.18/91 autorului său T. Ghe. I. s-a avut în vedere numai suprafața cu care acesta era înscris în registrele agricole respectiv de 1240 mp, având vecini:N- drum, E-drum, S-A9/1 și V-D. C., însă suprafața pe care este construită casa și anexele gospodărești este în total de 2440mp, are aceeași vecini, iar diferența de teren o posedă netulburat, neechivoc și netulburat de peste 50 de ani și a exercitat-o sub nume de proprietar de peste 30 de ani.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului D. D. și proba cu expertiza, iar ulterior a solicitat suplimentarea probatoriului cu proba cu 2 martori pentru a dovedi posesia și istoricul terenului..
La dosar a depus :TP6807/15.08.1997, acte de filiație, schița întocmită conform titlului de proprietate nr. 6807/15.08.1997, obiective la raportul de expertiză.
În drept și-a întemeiat acțiunea pe art. 919 al. 3 C.civ. rap. la art. 930 lit. c și 932,933 C.c.
Pârâta . formulat întâmpinare prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive a comunei față de disp. OG53/2002, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă întrucât nu s-a formulat cerere de reconstituire în baza L. 18 pentru toată suprafața ce se solicită a se uzucapa.
A mai arătat că posesia reclamantului nu îndeplinește condițiile prev. de art.1847 C.civ., privind dobândirea dreptului de proprietate prin efectul prescripției achizitive, întrucât ceilalți moștenitori au solicitat reconstituirea dr. de proprietate asupra ternului ce-l dețineau, și consideră că suprafața de 0,18 ha este o detenție precară, o posesie viciată, lipsind elementul psihologic al posesiei.
În baza adresei 1117/06.03.2012 a depus la dosar copie RA 1951-1962 și cererea de reconstituire la L.18 formulată de V. T. la data de 11.03.1991.
În cauză, instanța a admis probele solicitate de reclamant așa cum au fost formulate, a audiat martorul D. A., a interogat pârâtul D. D., din oficiu s-au solicitat relații la Primăria Breznița Ocol, s-a efectuat o expertiză topografică de către expertul P. O. având ca obiective identificarea amplasamentului terenului înscris în titlul de proprietate 6807, categoria de folosință, identificarea vecinătăților, măsurarea dimensiunilor laturilor, identificarea diferenței de teren solicitată de reclamant, întocmirea schiței.
Cererea a fost legal timbrată.
Prin sentința civilă nr.4351 din 08.06.2012 Judecătoria Drobeta Turnu Severin, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D. D. și, în consecință, a respins acțiunea formulată față de acesta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
A admis în parte acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta . Primar.
A constatat că reclamanții au dobândit un drept de proprietate asupra suprafeței de 964 mp teren intravilan situat in . vecinii N- drum comunal, S- A9/1 (rest proprietate), E- DE (drumul plaiului), V- D. D. și V9/2 (rest proprietate), prin uzucapiune .
A omologat raportul de expertiză întocmit de expertul P. O. (filele 67-68 dosar) și a respins acțiunea pentru diferența de teren până la suprafața de 1200 mp.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reține următoarele:
Pentru a opera prescripția achizitiva, este necesară existenta unei posesii utile, caracterizata potrivit art. 1847 C.civ. si a unui lucru susceptibil de a fi uzucapat. Or, pentru a putea fi obiect al uzucapiunii, bunul trebuie sa fie susceptibil de posesie utila, fiind necesar in acelasi timp sa nu fie scos din comert, in acest sens prin dispozitiile art.1844 C.civ., conform carora „nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie sau printr-o declaratie a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata, ci sunt scoase din comert”, limitandu-se domeniul bunurilor supuse prescriptiei achizitive.
Plecând de la aceste dispoziții, rezulta ca numai bunurile imobile proprietate privata, indiferent insa de titular, pot fi dobândite prin uzucapiune, prevederile legale amintite coroborându-se actualmente cu prevederile art.11 al.1 din Legea nr.213/1998 si ale art.135 pct.2 din Constitutie.
Potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, terenurile care fac parte din domeniul public sunt insesizabile și imprescriptibile și aceste terenuri sunt prevăzute în art. 5 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 și în art. 3 alin. 4 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia.
Terenul în cauză face parte din domeniul privat al comunei Breznița Ocol și este supus dispozițiilor de drept comun, conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998 și poate fi dobândit prin uzucapiune.
Mai mult, apariția Legilor nr.58/1974 și nr.59/1974 nu a dus la pierderea simultană a celor două elemente ale posesiei (și nici măcar a unuia dintre ele) fiindcă posesorii terenurilor nu au pierdut folosința acestor bunuri, iar pe tot intervalul de timp cât cele două legi au fost în vigoare, terenurile și-au păstrat calitatea de obiecte ale dreptului de proprietate privată, conform art.36 alin.9 și art.11 din Constituția din anul 1965, rămânând în fapt la aceiași posesori care le-au stăpânit pentru sine, nu pentru alții.
Între anii 1974-1989, statul nu a dispus luarea unor măsuri concrete, pentru a împiedica posesorii să exercite actele de folosință asupra terenurilor în nume propriu, deoarece nu exista un interes, în acest sens, avându-se în vedere că aceste stări de fapt nu puteau fi transformate în stări de drept, dreptul de proprietate asupra terenurilor putând fi dobândit, în acea perioadă, numai prin moștenire legală.
Pe de altă parte, posesorii de terenuri au beneficiat și de prevederile art.1854 Cod civil, care instituiau o prezumție de neprecaritate, cât și de prevederile art.1858, relative la prezumția de neintervertire de titlu, astfel încât, pe tot timpul cât Legile nr.58/1974 și nr.59/1974 au fost în vigoare, posesorii și-au conservat această calitate, în sensul că nu au devenit niște simpli detentori precari.
După abrogarea Legilor nr.58/1974 și nr.59/1974, dispărând interdicția legală a dobândirii terenurilor prin uzucapiune, posesorii acestor bunuri, aflate, în continuare, în stăpânirea lor, la data împlinirii duratei legale, pentru prescripția achizitivă, pot să ceară recunoașterea dreptului de proprietate respectiv.
Aceste concluzii se desprind și din principiul aplicării imediate a legii civile noi, aceasta aplicându-se și situațiilor juridice în curs de constituire (facta pendentia).
Or, posesiunea bunului imobil în toată această perioadă a avut un caracter durabil în timp, atât înainte, cât și pe durata cât Legile nr.58/1974 și nr.59/1974 au fost în vigoare, precum și după abrogarea acestora, iar dobândirea terenurilor prin uzucapiune este un fapt juridic complex, compus din mai multe fapte juridice, concomitente sau succesive, respectiv, începerea stăpânirii terenului de către uzucapant, exercitarea materială a actelor de folosință pe întreaga durată a uzucapiunii (care se întinde și după abrogarea Legilor nr.58/1974 și 59/1974), pasivitatea și neglijența gravă a proprietarului pe întreaga perioadă de timp, ce a permis unui străin să ocupe imobilul și să-l stăpânească.
Toate aceste fapte juridice au concurat, concomitent sau succesiv, la dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului, de către uzucapant.
Această soluție este în concordanță și cu alte prevederi legale adoptate după anul 199o. Astfel, potrivit prevederilor art.35 alin.3 din Legea nr.18/1991 (art.36 alin.3 din Legea nr.18/1991 republicată), privind fondul funciar, terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobândite, au trecut în proprietatea celor ce le aveau în folosință. Dacă simplilor detentori precari li s-a recunoscut un adevărat drept de proprietate asupra terenurilor aferente construcțiilor pe care le-au dobândit în perioada cât au fost în vigoare prevederile Legii nr.58/1974, cu atât mai mult trebuie să li se recunoască cel puțin calitatea de posesori, acelora care au stăpânit și folosit terenurile altor persoane fizice o perioadă îndelungată de timp, sancționându-se, astfel, pasivitatea și neglijența gravă a proprietarului imobilului respectiv.
De altfel, in raport cu dispozitiile art. 1844 din Codul civil, potrivit cărora "nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata, ci sunt scoase afara din comerț", terenurile la care se refera reglementarile din legile nr. 58/1974 si nr. 59/1974 si-au pastrat apartenenta la domeniul proprietatii private atat timp cat nu au fost trecute in alta forma de proprietate si, mai mult, au continuat sa fie susceptibile de a fi transmise si dobandite pe calea restransa a mostenirii legale.
Rezultand astfel ca terenurile ce au făcut obiectul reglementarilor din cuprinsul legilor nr. 58/1974 si nr. 59/1974 si-au pastrat caracterul privat, sub aspectul dreptului de proprietate, iar posesorii lor au beneficiat atât de prezumtia de neprecaritate prevazuta de art. 1854 din Codul civil, cat si de dispozitiile art. 1858 din Codul civil referitoare la prezumția de neintervertire de titlu, se impune concluzia ca intervalul de timp in care aceste legi au fost in vigoare nu a intrerupt cursul prescriptiei incepute anterior, putand fi invocat la calcularea duratei de timp necesare pentru constatarea prescriptiei achizitive asupra acelor terenuri.
Mai mult, fata de caracterul in rem al intreruperii naturale a prescriptiei, dedus din prevederile art. 1866 coroborate cu cele ale art. 1864 pct. 2 din Codul civil, care nu se putea produce atat timp cat in cazul terenurilor ce au facut obiectul prevederilor din legile nr. 58/1974 si nr. 59/1974 se invoca o prescriptie de durata, bazata pe o posesie efectiva si necontestata, inceputa anterior adoptarii acestor legi si incheiata dupa abrogarea expresa a acestora, prin decretele-lege nr. 1/1989 din 26 decembrie 1989 si nr. 9/1989 din 31 decembrie 1989, constatarea prescriptiei achizitive in astfel de cazuri devine de neinlaturat.
Totodată, din interpretarea literală a prevederilor art.1844 Cod civil, potrivit cărora, „sunt scoase din comerț bunurile ce nu pot fi obiecte de proprietate privată”, rezultă că, în perioada 1974-1989, terenurile au constituit, în continuare, obiect al dreptului de proprietate privată.
În speță sunt aplicabile dispozitiile Deciziei nr. 4/16.01.2006 a I.C.C.J., potrivit căreia prescriptia achizitiva nu a fost intrerupta pentru posesiile incepute inainte de aparitia legilor nr. 58/1974 si 59/1979 iar dupa abrogarea acestora prin decretul lege nr. 1/1989 si decretul lege nr. 9/1989, posesorii se pot ardesa instatelor sa constate intervenita uzucapiunea.
Mai mult, noțiunea de „circuit juridic civil”, înțeles ca parte componentă a circuitului juridic, reprezintă totalitatea faptelor și actelor juridice, în virtutea cărora se nasc raporturi juridice de drept civil, avându-se în vedere și faptele juridice, iar dintre modalitățile lor de realizare, face parte și posesiunea.
Din probatoriul administrat in cauza respectiv răspunsul pârâtului D. D. (fila 50), din declarațiile martorului D. A. audiat in cauza (fila 59) precum si din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert P. O. (filele 67-68), reiese cu elocventa faptul ca reclamantul a stăpânit neîntrerupt atât el, cât si autorii săi, T. I. și T. V., suprafața de 964 mp teren intravilan situat în . vecinii N- drum comunal, S- A9/1 (rest proprietate), E- DE (drumul plaiului), V- D. D. și V9/2 (rest proprietate), dobândind un drept de proprietate asupra acestui imobil, prin uzucapiune urmare a jonctiunii posesiilor.
Instanța a înlătura apărarea pârâtei . primar potrivit căreia terenul în litigiu ar fi fost preluat de CAP, întrucât, din probatoriul administrat, rezultă că pârâtul a posedat acest teren ca un adevărat proprietar și nu s-a dovedit că acest teren, (situat lângă terenul preluat de CAP și retrocedat prin titlul de proprietate nr.6807/15 august 1997), ar fi fost preluat de CAP și nu ar mai fi fost în posesia reclamantului.
În același timp, această acțiune, astfel cum rezulta prin interpretarea coroborata a art.1890 si art.1895 C.civ., presupune soluționarea ei in contradictoriu cu fostul proprietar, respectiv fostul adevarat proprietar, din moment ce uzucapiunea, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui imobil, reprezintă in mod indirect si o sancțiune a fostului proprietar care, prin pasivitatea lui, a lasat timp indelungat ca bunul sa se afle in posesia altei persoane ce s-a comportat ca un adevarat proprietar.
Din același probatoriu rezultă fără putință de tăgadă că pârâtul D. D. nu a fost niciodată adevăratul fost proprietar al terenului în litigiu, motiv pentru care instanța a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, urmând a o admite și a respinge acțiunea față de acest pârât.
Totodată, instanța a constatat că adevăratul fost proprietar al terenului în litigiu nu putea fi decât unitatea administrativ teritorială, respectiv . pentru care, înlăturând excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, a soluționat cauza în contradictoriu cu această unitate administrativ teritorială.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Unitatea Administrativ Teritorială . Primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că este dată cu încălcarea disp. art. 304 alin.9 și art. 3041 c.p.civ.
A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond a solicitat respingerea acțiunii întrucât a fost formulată cerere de reconstituire a dreptului de proprietate de către moștenitori lui T. Gh L., pentru suprafața solicitată a se uzucapa, existând și titlu de proprietate.
A arătat că reclamantul nu este îndreptățit să solicite uzucapiunea singur, în nume personal, asupra terenului în suprafață de 0,12 ha, deoarece nu a deținut poziție de rol în evidențele agricole și s-a depus cerere de reconstituire pentru întreaga suprafață de teren de către mama acestuia, în calitate de moștenitoare, cererea fiind înregistrată sub nr. 4267/11.03.1991, iar prin această cerere se arată că în vatra satului a deținut 0,25 ha (grădina casei).
M. reclamantului a fost pusă în posesie cu suprafețele solicitate, în acest sens fiind emise proces verbal de punere în posesie, titlu provizoriu de proprietate și titlu definitiv de proprietate cu nr. 6807/15.08.1997, care nu au fost contestate, potrivit procedurilor administrative, imperative, în materia fondului funciar.
A precizat că nu sunt îndeplinite cele două condiții cumulative, prev. de art. 1890 c.civ., pentru ca posesia să fie utilă, deci pentru a produce efectele sale juridice este necesar să îndeplinească anumite calități, care sunt prev. de art. 1847 c.civ., posesia trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică, sub nume de proprietar și neechivoc.
În speță, posesia nu s-a exercitat sub nume de proprietar și în mod continuu, întrucât ceilalți moștenitori au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului, zona fiind una cooperativizată.
A învederat că, inițial reclamantul a solicitat în instanță pentru acest teren, reconstituirea dreptului de proprietate
A susținut și că, prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamantul încearcă să recâștige suprafața de teren de care a fost deposedat, potrivit sentinței civile nr.4667/27.10.2008 pronunțată de Judecătoria Tr.S. în contradictoriu cu T. V..
În dovedirea recursului a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, depunând în acest sens la dosar: copia sentinței civile nr.4665 din 24.09.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, decizia civilă nr. 12/R/ din 13.01.2011 pronunțată de Tribunalul M., ambele pronunțate în dosarul nr._, copia certificatului de deces al reclamantului T. I. G., anexa nr.24 privind prezumtivii moștenitori ai acestuia .
S-a solicitat introducerea și citarea în cauză a moștenitorilor lui T. I. G., respectiv a numiților T. G. T. V. D., T. G. și P. M., dat fiind împrejurarea că, ulterior pronunțării sentinței recurate, a survenit decesul reclamantului, cerere ce a fost încuviințată de către instanță.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor aduse și în raport de dispozițiile art.304 ind.1 c.pr.civ, se constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Uzucapiunea, ca mod de dobândire a proprietății asupra unui imobil prin simpla posesie exercitată asupra imobilului în tot timpul și în condițiile prevăzute de lege, reprezintă în același timp o sancțiune ce se aplică proprietarului imobilului nediligent cu bunul său, în tot timpul prevăzut de lege.
De aceea, una din condițiile de fond ale acțiunii în constatarea dreptului de proprietate asupra unui imobil ca efect al uzucapiunii este ca aceasta să fie îndreptată împotriva adevăratului proprietar al bunului, numai astfel acesta putând propune și administra probe în combaterea susținerilor reclamantului.
În speță, nu s-a făcut dovada că terenul în litigiu se află în proprietatea privată a recurentei pârâte, dimpotrivă, din lecturarea sentințelor civile invocate de către recurentă se reține că, reclamantului i s-a negat îndreptățirea de a beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață mai mare în intravilan decât cea cuprinsă în titlul definitiv de proprietate nr.6807/15.08.1997 eliberat de C. M. pe numele autorului T. Gh.I. (4192 mp), de asemenea, pentru terenul ce excede suprafeței reconstituite în intravilan (cca 900 mp) și care se află în posesia reclamantului, deține acte de proprietate numita T. V., valorificate dealtfel de către aceasta într-o acțiune în revendicare promovată în contradictoriu cu însuși reclamantul.
Astfel fiind, cum acțiunea pendinte a fost promovată de reclamant față persoane lipsite de legitimare procesuală pasivă, instanța de fond trebuia să rețină incidența acestei excepții față de toți pârâții chemați în judecată, iar nu să procedeze la antamarea fondului pretențiilor deduse judecății.
Pe baza celor expuse, cum pârâta recurentă nu are calitate procesuală pasivă, va fi admis recursul și modificată sentința în sensul respingerii acțiunii și față de această parte.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Admite recursul civil formulat de recurenta pârâtă . Primar împotriva sentinței civile nr.4351 din 08.06.2012 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu moștenitorii defunctului T. I. G., respectiv T. G., T. V. D., T. Gh. G. și P. M. și intimatul-pârât D. D..
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea față de UAT Breznița Ocol - prin primar ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Menține dispozițiile sentinței privitoare la soluția pronunțată față de pârâtul D. D..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.01.2013, la sediul Tribunalului M..
Președinte, M. C. O. | Judecător, A. M. | Judecător, S. C. |
Grefier, Tudorița I. |
Red AM/MB
Ex.2/ 30 ianuarie 2013
Jud fond P. I.-cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 554/2013. Tribunalul MEHEDINŢI | Anulare act. Sentința nr. 962/2013. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
