Acţiune în constatare. Sentința nr. 122/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 122/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 314/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 314/A
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător F. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul-reclamant G. C. I. împotriva sentinței civile nr.122/27.01.2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimații-pârâți B. S., B. V., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa părților și faptul că acestea nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având în vedere dispozițiile art.104 alin.13 din Regulamentul de Ordine Interioară al instanțelor judecătorești, instanța dispune reapelarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat U. O., pentru apelantul-reclamant, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar de către apelantul-reclamant, chitanța nr.1181/20.04.2015 de către apelantul-reclamant, privind achitarea taxei de timbru în sumă de 131,30 lei și o declarație olografă a pârâților prin care arată că recunosc vânzarea suprafeței de 1,84 ha către reclamant pentru care au primit prețul de 3000 lei și faptul că au fost chemați la notar de către reclamant.
La interpelarea instanței, avocat U. O., pentru apelantul-reclamant, arată că potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar, pârâții sunt moștenitorii lui B. M., fiica autorului F. A.I..
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.392 cod procedură civilă, constată deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat U. O., pentru apelantul-reclamant, solicită admiterea apelului, modificarea hotărârii pronunțată de instanța de fond în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată. Susține că, instanța de fond a interpretat greșit atât materialul probator cât și legislația în materia vânzării, întrucât pârâții, ulterior deschiderii succesiunii autorului P. V.C. au înstrăinat cota parte ce le revenea din masa succesorală, sub condiție rezolutorie, astfel că nu se impunea sancționarea cumpărătorului de bună credință.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 10.04.2014, înregistrată sub nr._, reclamantul G. C. I. a chemat în judecată pe pârâții B. S. și B. V. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pârâții i-au vândut suprafața de 18.400 mp, teren arabil situat pe raza comunei Dîrvari, Județul M. astfel:_ mp, în T – 41, P – 42, cu vecinii N – B. O., E – DE, S – B. P.M, V – DE, 5400 mp în T – 8, P – 87, cu vecinii: N – S. G., E – DE, S – A. M., V - DE și hotărârea pronunțată să țină loc de act de vânzare –cumpărare.
In motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că, printr-un act sub semnătură privată, intitulat „antecontract de vânzare - cumpărare”, pârâții i-au înstrăinat terenul arătat mai sus, în schimbul sumei de 3.000 lei, înțelegându-se ca ulterior să se prezinte la notarul public în vederea încheierii actului în formă autentică, fapt ce nu s-a realizat din vina pârâților.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 111 c.pr.civ.
În dovedirea acțiunii reclamantul a depus la dosar: antecontractul de vânzare – cumpărare, titlul definitiv de proprietate nr._/14.02.1995, dovada notificării pârâților, proces verbal de informare gratuită privind avantajele medierii, certificatul de sarcini nr.6890/07.04.2014, certificat de atestare fiscală nr.1970/02.06.2014, încheierea nr.6/23.01.2015 emisă de Birou N. Public M. Cocuța, adeverința nr.1979/02.06.2014, acte de deces, stare civilă și filiație, chitanțe privind dovada achitării taxei de timbru, și a solicitat proba cu martorii Talegă A. și T. G..
Pârâții, legal citați, nu au depus întâmpinare și nu au formulat probe în apărare.
Din depozițiile martorilor s-a reținut că, pârâții au înstrăinat reclamantului două suprafețe de teren, respectiv o suprafață de 1 ha și 3000 mp și o suprafața de 5400 mp, teren arabil situat pe raza localității Gemeni, jud. M., pentru care au primit de la reclamant suma de 3000 lei și reclamantul a intrat în posesia terenului.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.122/27.01.2015 Judecătoria Vânju M., a respins ca neîntemeiată acțiunea în constatare, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată reclamantul G. C. I. a chemat în judecată pe pârâții B. S. și B. V. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pârâții i-au vândut suprafața de 18.400 mp, teren arabil situat pe raza comunei Dîrvari, Județul M. astfel:_ mp, în T – 41, P – 42, cu vecinii N – B. O., E – DE, S – B. P.M, V – DE, 5400 mp în T – 8, P – 87, cu vecinii: N – S. G., E – DE, S – A. M., V - DE și hotărârea pronunțată să țină loc de act de vânzare –cumpărare.
Potrivit art. 5 alin.3 din titlul X al Legii nr. 147/2005, terenurile pot fi înstrăinate prin acte juridice între vii numai în formă autentică, fără îndeplinirea acestei condiții, actele neavând caracter translativ de proprietate. De aceea, dacă una dintre părți refuză să se prezinte la notar pentru a da forma autentică înțelegerii intervenite, instanța judecătorească este în drept să constate valabilitatea vânzării cumpărării.
Promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare consemnată de părți în înscrisul sub semnătura privată denumit „promisiune bilaterala de vanzare-cumparare" este generatoare de obligații în sarcina părților, respectiv plata prețului, predarea bunului și respectiv încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Această ultimă obligație nu a fost îndeplinită de pârât.Antecontractul de vânzare cumpărare conține o obligație de a face, aceea a încheierii înscrisului autentic.Această obligație se impune în temeiul principiului executării în natură a obligațiilor prevăzute de art. 1073 C.civ, care permite creditorului îndreptățit să obțină executarea întocmai a obligației debitorului său.
Astfel, potrivit art. 1073 Cod civil, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exacta a obligației si numai daca aceasta obligație nu se executa are dreptul la dezdăunări. Debitorul este obligat sa execute însuși lucrul promis, neputând sa ofere creditorului despăgubiri in locul executării însăși a obligației asumate.
În cazul în care „obligația de a face” nu este adusă la îndeplinire de către debitor, creditorul, potrivit art. 1077 C.civ., poate fi autorizat de instanță să o aducă la îndeplinire, instanța judecătorească având posibilitatea să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare –cumpărare.
Ori de câte ori este posibila executarea în natură, inclusiv printr-un mijloc de constrângere directa, respectiv prin pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să consfințească convenția părților, acțiunea este admisibilă, hotărârea judecătorească fiind prin ea însăși un act autentic care consfințește în mod valabil actul de vânzare cumpărare al imobilului ce constă într-o suprafață de teren. Dreptul real constituit in favoarea reclamantului este opozabil și terților care au avut cunoștința de existența lui.
Pentru admisibilitatea acțiunii în pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de act autentic trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: existența unui antecontract valabil încheiat; dovedirea acestuia în condițiile dreptului comun; refuzul uneia dintre părți de a autentifica actul de înstrăinare; partea care acționează să-și fi îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract; promitentul – vânzător să fie proprietar al bunului vândut, iar promitentul – cumpărător să nu fie incapabil de a dobândi acel bun la data pronunțării hotărârii.
Coroborând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța a reținut că, una din aceste condiții nu este îndeplinită, respectiv promitentul - vânzător nu este proprietarul exclusiv al bunului vândut.
Potrivit titlului de proprietate nr._/14.02.1995 ( fila 5 ) proprietar al suprafeței de teren ce a făcut obiectul vânzării - cumpărării a fost autorul F. A. I., în prezent decedat.
Cum de pe urma autorului F. A. I. nu s-a dezbătut succesiunea, instanța a respins acțiunea, apreciind-o neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța de fond, în mod greșit a respins acțiunea cu motivarea că nu s-a făcut dovada că pârâții sunt proprietarii bunului vândut, titlul de proprietate fiind pe numele autorului acestora.
Din actele de la dosarul cauzei, rezultă că pârâții sunt moștenitorii autorului F. A.I. și chiar dacă între aceștia nu s-a realizat un partaj succesoral, este evident că prin vânzarea împreună a unei părți din moștenirea autorului, pârâții au devenit moștenitori acceptanți ai succesiunii.
Legislația în materia vânzării permite vânzarea unei moșteniri, prin aceasta înțelegându-se dreptul de a culege o moștenire deschisă sau o cotă din aceasta, iar câtă vreme legiuitorul permite vânzarea unei moșteniri privite în universalitatea sa sau a unei cote părți din aceasta, este evident că bunurile imobile ce i-au fost vândute reprezintă o cotă parte din întreaga avere a autorului comun.
În consecință, solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate și pe fond, admiterea acțiunii.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Reclamantul G. C. I. a chemat în judecată pe pârâții B. S. și B. V. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pârâții i-au vândut suprafața de 18.400 mp, teren arabil situat pe raza comunei Dîrvari, județul M. susținând că, printr-un act sub semnătură privată, intitulat „antecontract de vânzare - cumpărare”, pârâții i-au înstrăinat terenul arătat mai sus, în schimbul sumei de 3.000 lei înțelegându-se ca ulterior să se prezinte la notarul public în vederea încheierii actului în formă autentică, fapt ce nu s-a realizat din vina pârâților.
Așa cum a reținut și instanța de fond pentru admisibilitatea acțiunii în pronunțarea hotărârii judecătorești care să țină loc de act autentic trebuie să fie îndeplinite următoarele condiții: existența unui antecontract valabil încheiat; dovedirea acestuia în condițiile dreptului comun; refuzul uneia dintre părți de a autentifica actul de înstrăinare; partea care acționează să-și fi îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract; promitentul – vânzător să fie proprietar al bunului vândut, iar promitentul – cumpărător să nu fie incapabil de a dobândi acel bun la data pronunțării hotărârii.
Din observarea și aprecierea înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, tribunalul reține nu numai că reclamantul nu a făcut dovada că terenurile vândute fac parte din patrimoniul lui B. M. dar nici că a avut loc o notificare a pârâților.
Astfel din titlul de proprietate depus la dosarul cauzei, f.27, rezultă că titularul dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren înstrăinate este numitul F. A. I. astfel că pentru ca pârâții să fie moștenitorii acestuia și să dobândească calitatea de a înstrăina imobilele precizate în acțiune, trebuie să existe o legătură de rudenie directă sau prin alianță între aceștia și numitul F. A. I.. Deși din cuprinsul actelor de stare civilă depuse la dosar, f.28 și 56, rezultă că autoarea promitenților vânzători, B. M., este fiica lui F. I., tribunalul nu poate reține că acesta este titularul dreptului de proprietate asupra suprafețelor de teren înstrăinate întrucât din certificatul de deces, f.27, se constată că tatăl acestuia a fost F. D.. Prin urmare în lipsa concordanței dintre inițiale tatălui (inițiala tatălui numitul F. I. din titlu de proprietate fiind A și nu D) tribunalul nu poate reține că titularul dreptului de proprietate menționat în T.P. nr._ este aceiași persoană cu cea al cărui deces a fost dovedit prin certificatul de deces depus la f.27.
Mai mult, nefiind făcută dovada de mai sus tribunalul nu poate reține că în patrimoniul numitei B. M., ca bun propriu, s-ar afla terenurile vândute de către pârâți.
Tribunalul reține că față de modul în care este efectuată nu este îndeplinită nici condiția refuzului pârâților de a încheia actul în forma cerută de legiuitor.
Potrivit art. 1669 C. civ „când una dintre părțile care au încheiat o promisiune bilaterală de vânzare refuză, nejustificat, să încheie contractul promis, cealaltă parte poate cere pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract, dacă toate celelalte condiții de validitate sunt îndeplinite.
Or, în cauză, reclamantul a întocmit notificările de la f.9,10 fără a cuprinde elemente esențiale în funcție de care instanța să aprecieze că pârâții au fost notificați.
Sediul reglementării notificării debitorului este cuprins în disp.art.1522 alin.1-3 din C.civ. legiuitorul stabilind nu numai că debitorul poate fi pus în întârziere fie printr-o notificare scrisă prin care creditorul îi solicită executarea obligației, fie prin cererea de chemare în judecată și că dacă prin lege sau prin contract nu se prevede altfel, notificarea se comunică debitorului prin executor judecătoresc sau prin orice alt mijloc care asigură dovada comunicării dar și faptul că prin notificare trebuie să se acorde debitorului un termen de executare, ținând seama de natura obligației și de împrejurări.
În cauză se constată că apelantul creditor nu numai că în cuprinsul notificării nu a cuprins data emiterii sau un alt element care să facă certă această notificare dar nici nu a stabilit data la care să fie prezent debitorul sau termenul în care acesta să-și îndeplinească obligația. Procesul verbal de informare gratuită privind avantajele medierii depus la dosar nu are dată de efectuare și este nici nu poartă semnăturile pârâților astfel că este fără valoare juridică.
Prin urmare, cum debitorii au primit direct notificările nimic nu i-a împiedicat pe aceștia să se prezinte la notarul public pentru perfectarea vânzării notificările depuse de reclamant nefăcând dovada refuzului debitorului de a-și îndeplini obligația. Mai mult tribunalul apreciază că prin modul de manifestare reclamantul și pârâții încearcă să eludeze dispozițiile legale privind exercitarea dreptului de preempțiune.
Pentru toate aceste motive, apreciind că soluția adoptată de instanța de fond este legală și temeinică în temei art.480 alin.1 C.pr.civ., apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelului civil formulat de apelantul-reclamant G. C. I. cu domiciliul în comuna Dîrvari, . împotriva sentinței civile nr.122/27.01.2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimații-pârâți B. S. și B. V., ambii cu domiciliul în comuna Dîrvari, ., având ca obiect acțiune în constatare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2015.
Președinte, V. R. | Judecător, F. M. | |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.25.05.2015
tehnoredactat M.B., Ex.5/4pag.
jud.fond B. Gh.
Cod operator 2626
| ← Fond funciar. Sentința nr. 293/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 142/2015. Tribunalul... → |
|---|
