Contestaţie la executare. Sentința nr. 142/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 142/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 318/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 318/A
Ședința publică de la 11 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. C. O.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta-intimată B.C.R. SA București, împotriva sentinței civile nr. 142 din 22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Orșova, în contradictoriu cu intimații-contestatori D. A. și D. I., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:intimata-contestatoare D. A. asistată de avocat P. C.-substituie avocat P. A. C. care îl reprezintă și pe intimatul-contestator D. I., lipsă fiind acesta și apelanta-intimată B.C.R. SA București
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că apărătorul intimaților contestatori depune la dosar delegație de substituire, factura nr.0305/15.04.2015, xerocopii de pe foaia de vărsământ din 27.04.2015 și încheierea din 29 aprilie 2015 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._/101/2012, după care:
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții invocate de soluționat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul asupra apelului
Avocat P. C. pentru intimații-contestatori, arată că executarea a început după confirmarea planului de reorganizare prin care s-au schimbat termenele scadente inițiale, iar după acest moment debitoarea și-a respectat obligația de plată a ratelor creditului. Solicită respingerea apelului, cu plata cheltuielilor de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea adresată Judecătoriei Orșova și înregistrată sub nr._ la 17.12.2013, contestatorii D. A. și D. I. au formulat contestație la executare împotriva tuturor actelor de executare efectuate de B. D. D. G. în dosarul de executare nr. DDG 2535/2013.
În motivare au arătat că, S.C. Remdora Impex S.R.L. a încheiat cu B. S.A. contractul de credit nr. 50/479/29.10.2008, contract în cadrul căruia ei, contestatorii au avut calitatea de garanți ipotecari. În prezent S.C. Remdora Impex S.R.L. se află în procedura de reorganizare judiciară în cadrul dosarului nr._/101/2012 al Tribunalului M.. Mai arată că prin sentința nr. 572 din 25.09.2013 pronunțată de Tribunalul M. s-a dispus confirmarea planului de reorganizare a activității debitoarei S.C. Remdora Impex S.R.L., refăcut, înregistrat la grefa Tribunalului M. la data de 21.08.2013, acceptat de Adunarea creditorilor S.C. Remdora Impex S.R.L. din ședința din data de 20.09.2013 și continuarea activității S.C. Remdora Impex S.R.L., sub supravegherea administratorului judiciar Consultant Insolvență SPRL.
Precizează că potrivit art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, sentința care confirmă planul de reorganizare constituie titlu executoriu în privința creanțelor cuprinse în graficul de plăți.
Mai precizează că, creditorul B. S.A. este înscris la masa credală și în programul de plată a creanțelor aferent planului de reorganizare, astfel încât prin demararea procedurilor de executare silită împotriva garanților ipotecari, creditorul B. SA tinde la o dublă îndestulare a creanței.
În drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 711 C. proc. civilă.
În dovedire au depus sentința nr.572/2013 a tribunalului M., certificat de înregistrare, contract de vânzare cumpărare, CI părți.
Legal citată intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare. Din studiul actelor de executare efectuate in dosarul execuțional nr.271/2013 de către B. G. I. si comunicate debitorilor, a constatat ca contestația la executare este tardiva, fiind depășit termenul de 15 zile prevăzut de art.714 NCPC.
Pe fondul contestației, arată că subscrisa a încheiat cu S.C. Remdora Impex S.R.L. contractul de credit nr.50/4798/29.10.2008 modificat prin acte adiționale prin care s-a acordat o linie de credit in valoare de 57.000 lei, cu scadenta finala la data de 04.10.2011. Cum obligațiile de plata asumate nu au fost respectate, a notificat debitorii si a declarat întreg creditul exigibil.
A mai arătat că, contestatorii au avut calitatea de garanți ipotecari si fidejusori, încheindu-se cu aceștia contractul de ipoteca nr.50A/4798/29.10.2008 autentificat de BNP D. O. sub nr.2862/30.10.2008 si contractul de fidejusiune nr. nr.7/297/26.02.2010.
Precizează că prin semnarea contractului de garanție ipotecara, debitorii s-au obligat sa garanteze cu imobilul proprietatea lor, obligația de plata a societății împrumutate, fiind de acord cu executarea silită a imobilului admis în garanție - art.1 din contract. la art.7 lit. g) garanții ipotecari - contestatorii în cauză, declară că se obligă în solidar cu împrumutata societate și că renunță la beneficiul de diviziune si de discuțiune.
Prin semnarea contractului de fidejusiune nr.7/297/26.02.2010, contestatorii s-au obligat sa garanteze cu toata averea lor mobilă și imobilă datoria societății împrumutate și s-au angajat să plătească băncii orice sumă datorată și neachitată de către împrumutată societate comercială.
Solicită respingerea contestației, în principal că tardivă, iar în subsidiar ca nefondată.
Contestatorii au depus răspuns la întâmpinare prin care au solicitat respingerea excepției tardivității formulării contestație la executare invocate de intimata B..
Cererea de chemare în judecata vizează o contestație la executare împotriva actelor de executare întocmite de către B. D. D. G. În dosarul de executare DDG 2535/2013 ca urmare a cererii de executare silita a creditorului B. SA (intimata fiind in eroare când face referire la dosarul de executare nr. 271/2013 al B. G. I.).
Au arătat că primul act de executare din cadrul acestui dosar este somația imobiliara emisa de către executorul judecătoresc la 04.12.2013 si comunicata subsemnaților la 13.12.2013.
Contestația la executare formulata de ei a fost înregistrată la Judecătoria Orșova în data de 17.12.2013, fiind respectat termenul prevăzut de art. 714 C.proc.civ.
În consecința, contestația la executare este formulata în termenul legal prevăzut de lege și astfel se impune respingerea excepției tardivității introducerii contestației la executare ca neîntemeiată.
Pe fondul contestației la executare învederează că, prin Contractul
de ipoteca nr. 2862/30.10.2008 și Contractul de fidejusiune nr. 7/297 din
26.02.2010, au garantat un credit acordat S.C. Remdora Impex SRL
de către B. SA prin Contractul de credit nr. 50/4798 din 29.10.2008 astfel cum
a fost modificat prin actele adiționale încheiate ulterior.
Prin încheierea din data de 23.01.2013 pronunțata de Tribunalul M. in Dosarul nr._/101/2012 s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitorului ..
La termenul din 24.04.2014 contestatorii au formulat și depus cerere de acordare ajutor public judiciar privind taxa de timbru în cuantum de 1000 lei.
La data de 28.04.2014 B. D. D. G. a depus actele din dosarul de executare DDG nr.2535/2013 (filele 59-212).
Prin încheierea din 30.04.2014 instanța a admis cererea de ajutor public judiciar dispunând scutirea contestatorilor de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 1000 lei.
La termenul din 15.05.2014 instanța a dispus a se reveni cu adresă către B. D. D. G., pentru a comunica actele conforme cu originalul din dosarul de executare nr.2543/2013, având în vedere că acesta a fost conexat la dosarul execuționat DDG nr.2535/2013.
Prin serviciul registratură la 27.05.2014 B. D. D. G. a depus copii certificate din dosarul de executare nr.2535/2013 la care a fost conexat dosarul nr.2543/2013.
Prin sentința civilă nr.263/29.05.2014 Judecătoria Orșova a respins ca neîntemeiată excepția tardivității contestației, invocată de intimată, iar pe fond a respins ca neîntemeiată contestația la executare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel contestatori D. A. și D. I..
În motivarea căi de atac exercitată contestatori au invocat că hotărârea nu îndeplinește exigența prevăzută de art. 6 CEDO de a fi motivată, întrucât nici o apărare a contestatorilor nu a fost analizată încălcându-se în acest fel principiul disponibilității, precum și faptul că aceasta cuprinde aspecte ce nu au fost puse în discuția părților cu încălcarea principiului contradictorialității.
Prin decizia nr.678/A/28.10.2014 Tribunalul M. a admis apelul civil formulat de către contestatorii D. A. și D. I. împotriva sentinței civile nr. 263/29.05.2014, pronunțată de Judecătoria Orșova în contradictoriu cu intimata B.C.R. SA, având ca obiect contestație la executare; a anulat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Orșova la data de 08.12.2014 sub nr._ .
Judecătoria Orșova prin sentința supusă apelului a respins excepția tardivității formulării contestației la executare invocată de intimată, ca fiind nefondată; a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorii D. A. și D. I., în contradictoriu cu intimata B.C.R cu sediul în București, Bulevardul Regina E., nr.5 sector 3; au fost anulate toate actele de executare din dosarul nr. 2535/E/2013 al B. D. D. G.; a fost obligată intimata, în favoarea contestatorilor, la plata sumei de 5.360 lei cu titlul cheltuieli de judecată. intimata, către stat, la plata sumei de 1.000 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat contestatorilor prin scutirea de la plata taxei de timbru judiciar.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 248 alin.1 Cod pr. civilă „Instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.”
Cu privire la excepția tardivității contestației la executare, invocată de intimată, instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată și a respins-o pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 714 alin. 1 Cod pr civilă Contestația la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de actul de executare pe care îl contestă.
Analizând actele din dosarul de executare nr. DDG 2535/05.11.2013 al B. D. D. G., instanța a constatatcă primul act de executare, respectiv somația imobiliară a fost emisă la 04.12.2013 și comunicată contestatorilor la 13.12.2013.
În raport de faptul că, contestația la executare a fost formulată la 17.12.2013, în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 714 alin1. Cod pr. civilă, instanța a apreciat că aceasta a fost formulată în termenul legal.
Cu privire la fondul cauzei,
La data de 29.10.2008 a fost încheiat contractul de credit nr. 50/4798/29.10.2008 între B. S.A. și S.C. REMDORA IMPEX S.R.L. în calitate de împrumutat și contestatorii D. A. Și D. ion în calitate de garanți ipotecari, având ca obiect un împrumut în cuantum de 57.000 lei. Ulterior contractul a fost modificat prin actele adiționale nr._ din 06.07.2009 și nr. 2///297/26.02.2010.La data de 29.10.2008 între bancă și garanții ipotecari D. A. și D. I. s-a încheiat contractul de ipotecă nr. 50A/4798, prin care aceștia au garantat creditul cu apartamentul cu două camere și dependințe-proprietatea lor, situat în mun. Orșova, ., ., înscris în CF 2012/4/C.
La 26.02.2010 între B. S.A. în calitate de creditor și D. A. și D. I., în calitate de fidejusori, s-a încheiat contractul de fidejusiune nr. 7/297/26.02.2010 (f. 205), prin care fidejusorii au renunțat la Beneficiul diviziunii și discuțiunii, obligându-se în mod solidar cu debitorul să garanteze creditul, în favoarea băncii.
În data de 05.11.2013 creditoarea B. S.A. a formulat la B. D. D. G. cerere de executare silită împotriva debitorilor D. A. și D. I. dat fiind faptul că aceștia nu și-au executat de bunăvoie obligația de plată a sumei de 96.130,01 lei reprezentând obligația prevăzută în titlul executoriu contractul de credit nr. 50/4798/29.10.2008 modificat prin actele adiționale nr._ din 06.07.2009 și nr. 2///297/26.02.2010 și contract de ipotecă autentificat sub nr. 2862/30.10.2008 de BNP D. O. și contract de fidejusiune nr. 7/297/26.02.2010, solicitând urmărirea silită imobiliară și valorificarea imobilului situat în mun. Orșova, ., ., . în garanție prin contractul de ipotecă,urmărire silită mobiliară și urmărire prin poprire (f. 144)
Prin încheierea din 06.11.2013 dată de B. D. D. G. a fost admisă cererea creditoarei dispunându-se deschiderea dosarului de executare silită DDG 2535/05.11.2013.
Prin încheierea din 06.11.2013 din dosarul DDG 2535/05.11.2013 au fost stabilite cheltuielile de executare.
Prin încheierea din 27.11.2013, dată în dosarul nr._ al Judecătoriei Orșova a fost încuviințată executarea silită a titlurilor executorii contractul de credit nr. 50/4798/29.10.2008, autentificat sub nr. 2862/30.10.2008 de BNP D. O.,privind pe creditoarea B. S.A și debitorii garanți D. A. și D. I., executarea urmând să se facă în limita sumei de 96.130,01 lei prin vânzarea la licitație a imobilului compus din două camere și dependințe situat în mun. Orșova, ., ., jud. M.-proprietatea garanților ipotecari.
Prin încheierea nr._/26.11.2013 dată în dosarul nr._/215/2013 al Judecătoriei C. a fost încuviințată executarea silită a titlurilor executorii contractul de credit nr. 50/4798/29.10.2008 și contractul de fidejusiune nr. 7/297/26.02.2010 privind pe creditoarea B. S.A și debitorii garanți D. A. și D. I..
La data de 04.12.2013 executorul judecătoresc a emis înștiințarea prin care a comunicat garanților ipotecari că s-a declanșat urmărirea silită imobiliară împotriva imobilului apartament-proprietatea lor, după care a solicitat OCPI M. - Biroul de cadastru și Publicitate Dr.Tr.S. notarea în cartea funciară a urmăririi silire imobiliare.
La aceeași dată executorul a emis în dosarul de executare DDG 2535/05.11.2013 somația imobiliară către garanții ipotecari.
La data de 19.02.2014 B. D. D. G. a întocmit procesul verbal de situație cu privire la imobilul mai sus amintit ce face obiectul urmăririi silite imobiliare aparținând garanților ipotecari, iar prin încheierea din 21.02.2014 s-a dispus numirea expertului evaluator .. C..
Prin sentința nr. 572/2 5.09.2013 din dosarul nr._/101/2012 a Tribunalului M. a fost admisă cererea debitoarei S.C. Remdora Impex S.R.L și confirmat planul de reorganizare a activității debitoarei refăcut și înregistrat la grefa Tribunalului M. la data de 21.08.2013, acceptat de Adunarea creditorilor S.C. Remdora Impex S.R.L. din ședința din data de 20.09.2013. S-a dispus continuarea activității debitoarei, sub supravegherea administratorului judiciar Consultant Insovență SPRL.
Potrivit art. 711 alin. 1 Cod pr. civilă „ Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație ce către cei interesați sau vătămați prin executare.”
Prin cererea pendinte contestatorii având calitatea de garanți ipotecari au contestat toate actele de executare întocmite de B. D. D. G. în dosarul de executare nr. 2535/2013 pe motiv că S.C. REMDORA SRL societatea debitoare se află în procedura de reorganizare judiciară în cadrul dosarului nr._/101/2012 al Tribunalului M., invocând în apărare faptul că prin sentința nr. 572/25.09.2013 pronunțată de tribunal s-a dispus confirmarea planului de reorganizare a activității societății debitoare și drept urmare continuarea activității ., sub supravegherea administratorului judiciar Consultant Insolvență SPRL.
Fidejusiunea este un contract prin care fidejusorul se obligă față de creditorul altei persoane să execute obligația celui pentru care garantează, dacă acesta nu o va executa.
Potrivit art. 1662 cod civil „Fidejusorul nu este ținut a plăti creditorului, decât când nu se poate îndestula de la debitorul principal asupra averii căruia trebuie mai întâi să se facă discuție, afară când însuși a renunțat la acest beneficiu, sau s-a obligat solidar cu datornicul .În cazul din urmă efectul obligației sale se regulează după principiile statornicite în privința datoriilor solidare”
Conform art. 1666 Cod civil „Când mai multe persoane au garantat unul și același creditor pentru una și aceeași datorie, fiecare din ele rămâne obligată pentru datoria întreagă.”
Beneficiul de diviziune la care se referă articolul mai sus menționat nu mai poate fi invocat dacă fidejusorul a renunțat la el, conform art. 1667 alin. 1Cod civil.
Instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 572/2 5.09.2013 a Tribunalului M. a fost aprobat planul de reorganizare al societății debitoare.
Conform planului termenele scadente pentru plata creanțelor către B. au fost modificate, fiind stabilit un program de plata a creanțelor (f.300-329 vol. II)
Potrivit art. 102 alin. 1 din Legea nr. 85/2009, „Când sentința care confirmă un plan intră în vigoare, activitatea debitorului este reorganizată în mod corespunzător; creanțele și drepturile creditorilor și ale celorlalte părți interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut în plan. În cazul intrării în faliment ca urmare a eșuării planului sau a unei executări silite, planul confirmat va fi socotit ca o hotărâre definitivă și irevocabilă împotriva debitorului. Pentru executarea silită a acestor creanțe, calitatea de titlu executoriu o va avea sentința de confirmare a planului.”
Contractul de fidejusiune este un contract accesoriu față de obligația principală pe care o are debitorul față de creditor. Fidejusiunea urmează soarta obligației principale,cât privește cauzele de validitate și cele de stingere
Este adevărat că renunțarea la beneficiul diviziunii și la beneficiul de discuție prin contractul de fisdejusiune nr. nr. 7/297/26.02.2010 de către fidejusori, conferă dreptul băncii de a executa silit fidejusorii înaintea debitorului principal, însă atâta timp cât creanța debitorului principal a suferit modificări, în sensul că au fost stabilite alte termene pentru scadență și plată, acestea își produc efectele și cu privire la fidejusori a căror obligație este accesorie obligației principale, cu atât mai mult cu cât executarea silită a fost începută împotriva acestora după confirmarea planului.
Ar fi inechitabil și nelegal ca banca, în calitate de creditor care a acceptat planul și implicit modificare termenelor de scadență și plată, să urmărească prin ignorarea efectelor hotărârii judecătorești de confirmare a planului să obțină anticipat plata datoriei de la fidejusori.
Mai mult decât atât instanța a constatat că imobilul ce face obiectul executării silite imobiliare efectuate de B. D. D. G., respectiv apartamentul situat în Orșova, ., ., . este sediul debitoarei ..- punctul de lucru în care societatea își desfășoară activitatea și face parte din plan fiind necesar în vederea executării planului.
În condițiile în care s-ar continua executarea silită imobiliară, societatea debitoare nu și-ar putea desfășura activitatea conform planului de reorganizare, ceea ce ar duce la imposibilitatea acesteia de a se conforma planului.
Analizând graficul de plăți al planului, instanța a constatat că debitoarea s-a conformat programului de plată a creanțelor achitând creanțele garantate și creanțele bugetare în modalitatea stabilită prin planul de reorganizare plat cu care creditoarea a fost de acord.
În raport de considerentele expuse, apreciind că efectele aprobării planului se produc și față de fidejusori a căror obligație este accesorie și reținând că scopul aprobării planului a fost redresarea economico-financiară a debitoarei în vederea asigurării efectuării plăților către creditori, constând că aceasta respectă planul, executarea silită a fidejusorilor care ar permite creditorului să obțină anticipat plata de la aceștia apare ca nelegală și neîntemeiată, motiv pentru care instanța va admite contestația la executare și va anula toate actele de executare din dosarul nr. 2535/E/2013 al B. D. D. G..
Având în vedere dispozițiile art.18 din O.U.G.51/2008 în raport de faptul că intimata a căzut în pretenții, instanța a obligat intimata către stat, la plata sumei de 1.000 lei reprezentând ajutor public judiciar acordat contestatorilor prin scutirea de la plata taxei de timbru judiciar.
În raport de soluția dispusă potrivit art.453 alin. 2 Cod pr. civilă a fost obligată intimata, în favoarea contestatorului la plata sumei de 5.360 lei cu titlul cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimata B.C.R. SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat că procedura de executare silita a unor persoane fizice (chiar daca sunt garanți ai unei societăți aflate in procedura de reorganizare judiciara), întemeiata pe prevederile Codului de procedură civilă și ale Textului X Capitolul II Fidejusiunea din NCC nu îi sunt aplicabile prevederile din Legea nr.85/2006.
Astfel instanța încalcă ordinea de drept, prin lăsarea fără efecte a unor acte juridice valabile, legal încheiate între parți .Circuitul civil, asigurat prin încheierea de acte juridice legale, sunt încheiate pentru producerea efectelor pe care părțile s-au înțeles la semnarea actelor, este împiedicat de soluția atacata.
A arătat că în garantarea creditului acordat, a dat dovada de diligentele unui creditor care are in vedere neonorarea obligațiilor asumate de către debitorul persoana juridica. În dosarul nr,._/101/2012 - în materia falimentului, chiar societatea debitoare a solicitat deschiderea și . a insolventei.
Chiar daca împotriva debitoarei În procedura prevăzuta de Legea nr.85/2006, titlul executoriu este hotărârea judecătorului sindic, apreciază că față de garanții ipotecari - fldejusori, acest titlu nu are nici o relevanta,
Faptul că societatea împrumutata este in procedura reorganizării nu poate obliga apelanta să aștepte încasarea creanțelor lor conform graficului de reorganizare, pe parcursul a trei ani, nefiind ținuți/împiedecați de aprobarea unui plan de reorganizare, pentru a realiza creanța împotriva garanților ipotecari/fidejusori. Nu exista nici un text legal care să interzică demersul lor.
Pe de alta parte, înscrierea apelantei la masa credală arata și dovedește doar acțiunile efectuate de un creditor diligent, dar nicidecum ca au încerca să se îndestuleze de doua ori.
În cazul În care se încasează sume de bani in contul creanței in procedura reorganizării, se va reduce corespunzător si creanța executata prin procedura executării silite.
Legea insolventei prevede doar ca procedurile judiciare si extrajudiciare pentru realizarea creanțelor sunt suspendate, numai în ceea ce-l privește pe debitorul aflat in procedura, in speța . (art.36 din Legea nr.85/2006).
Chiar daca contractul de fidejusiune si de garanție imobiliara sunt contracte accesorii,
sunt accesorii contractului de credit si nu sentinței de confirmare a planului de
reorganizare.
Prin aceasta motivare, sunt practic înlăturate contractele de garanție, fiind lăsate fără efectele juridice pe care legea le prevede.
A menționat că modificarea scadentelor de plata - prin planul de reorganizare - nu este o cauza de validitate sau de stingere a obligației de piața.
Cât privește nelegalitatea, instanța nu motivează pe texte legale aspectul executării contractului de fidejusiune si ai contractului de ipoteca, in cuprinsul cărora ftdejusorii/ garanții ipotecari se obligă să achite creanța în cazul în care debitoarea împrumutată nu o va achita, renunțând totodată si la beneficiul de diviziune si discuțiune.
A precizat că în privința inechității, instanța nu ia in considerare că în raportul juridic trebuie sa se aibă in vedere și drepturile creditorului: apelanta a acordat un credit care avea scadenta finală la 04.10.2011, nu a fost restituit, a fost declarat exigibil, astfel ca hotărârea primei instanțe îi aduce un real prejudiciu.
Chiar daca au fost diligenți și au încheiat contracte de garanție ale creditului - cu persoane fizice, legea prevăzând dreptul acestora de a se îndrepta împotriva debitorului în cazul în care au plătit creanța către creditor - de buna voie sau executați silit, apelanta este împiedicată în demersul lor legal de a e incasa creanța de la garanții - fidejusori.
A arătat că imobilul executat silit proprietatea contestatorilor este doar sediul debitoarei împrumutate și numai dacă ar fi fost de executat stație de betoane sau hala de producție ar fi de acord ca executarea silită ar putea împiedica societatea să-și desfășoare activitatea, dar în condițiile în care este un apartament de două camere, apreciază că argumentul instanței nu este întemeiat.
A solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate, iar pe fond respingerea contestației la executare.
În procedura prealabilă intimați au depus întâmpinare la motivele de apel.
Au arătat că procedura de reorganizare presupune întocmirea, aprobarea, implementarea și respectarea unui plan de reorganizare.
Programul de plata a creanțelor din acest plan cuprinde, în conformitate cu art. 3 pct. 22 din Legea 85/2006, „cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creanțe pe care debitorul se obliga sa le plătească acestora" si termenele la care debitorul urmează sa plătească aceste sume”.
Potrivit dispozițiilor art. 102 alin. 1 din Legea 85/2006, confirmarea unui plan presupune că activitatea debitorului este reorganizata în mod corespunzător acestui plan: „creanțele si drepturile creditorilor si ale celorlalte părți interesate sunt modificate astfel cum este prevăzut in plan”, iar „pentru executarea silita a acestor creanțe, calitatea de titlu executoriu o va avea sentința de confirmare a planului”.
Toate aceste texte legale susțin apărarea potrivit căreia printr-un plan de reorganizare se pot modifica creanțele si drepturile creditorilor.
Astfel ca planul de reorganizare judiciara aprobat de judecătorul sindic prin Sentința 572/25.09.2013 este un act jurisdicțional rezultat al unei hotărâri judecătorești, hotărâre care absoarbe toate elementele de natură contractuală ivite în timpul pregătirii proiectului de plan.
Au arătat că atunci când împotriva debitorului din raportul juridic obligațional principal a fost deschisa procedura insolventei, creditul acordat de banca debitorului în insolventa a dobândit calitatea de creanța garantată, în sensul definiției de la art. 3 pct. 9 din L 85/2006.
Pe cale de consecința, obligația principala este guvernata de norma juridica speciala reprezentata de legea insolventei, situație în care realizarea dreptului de creanța prin urmărirea bunului adus în garanție de terțul garantat se poate face în conformitate cu procedura insolvenței debitorului obligației principale.
Astfel creditoarea garantată se poate îndrepta împotriva debitorilor ipotecari sau fidejusorilor, pentru recuperarea creanței, după ce se dispune de către judecătorul sindic . urmare a eșuării planului de reorganizare.
Până la acel moment creanța creditorului este plătită în conformitate cu programul de plați prevăzut în plan.După acest moment, creanța devine exigibila, iar creditorul poate aplica procedurile de executare de drept comun in privința accesoriilor (ipoteca, fidejusiune).
Au menționat că instanța de fond nu a „încălcat ordinea de drept prin lăsarea fără efecte a unor acte juridice valabile, încheiate între părți cum în mod greșit se susține de apelantă.
Soluția instanței de judecata nu se fundamentează pe faptul că, creditorii își pierd garanțiile constând în contractele de fidejusiune și de ipotecă, ci pe faptul că scadențele debitorului principal au fost modificate, și astfel contestatorii nu pot fi executați silit decât dacă debitorul principal nu își achita obligațiile de plata la noile scadente prevăzute de graficul de plați aferent planului de reorganizare.
Ulterior acestui moment, executarea silită se va face tocmai în baza acestor contracte.
Au susținut că hotărârea judecătoreasca prin care a fost confirmat planul de reorganizare este într-adevăr un titlu executoriu față de debitorul principal cu privire la sumele menționate în plan, însă prezintă importanță pentru ei, în calitate de debitori garanți, în privința datelor scadente pentru plata ce trebuie făcută de debitorul principal.
Abia in cazul în care debitorul principal nu face plățile în conformitate cu planul de reorganizare (și astfel hotărârea devine titlu executoriu), apelanta, creditoare garantată, îi va putea executa silit, conform procedurii prevăzute de Codul de procedura civila, corespunzător clauzelor din contractele de garanție încheiate între părți.
În cauza de față a învederat că, creanței creditoarei îi lipsește caracterul exigibil și nu prin prisma art. 36 din Legea insolventei, ci prin prisma principiului accesorium sequitur principale (obligația de plata a debitorilor garanți subzista numai in situația in care debitorul principal nu achita obligațiile de plata „la scadenta”) și raportat la confirmarea unui plan de organizare care conține un grafic de plați care stabilește alte date scadente pentru debitul principal.
Au precizat că, contractele de ipoteca, respectiv de fidejusiune, încheiate de ei, sunt accesorii ale contractului de credit acordat de către intimata debitoarei .
Contractele de fidejusiune prin ele însele nu prevăd termene prin care sa determinam scadenta obligației garantate de contestatori, deci, pentru a verifica exigibilitatea, se vor raporta întotdeauna la scadentele stabilite privitor la debitorul principal.
Cum creanța debitorului principal a suferit modificări in privința executării ei (stabilindu-se alte momente ale scadentei), rezulta fără nici un echivoc ca si obligațiile accesorii de garanție sunt afectate de aceste modificări.
Potrivit art. 662 din Noul C.proc.civ. „executarea silita nu se poate face decât daca creanța este certa, lichida si exigibila”
Cm prin planul de reorganizare s-au stabilit alte termene de plata a creanțelor, ce nu au fost încălcate de către debitoarea Remdora Impex SRL, atunci creanța B. nu este exigibila, iar în aceste condiții executarea înseși este nelegala. Planul de reorganizare așa cum a fost confirmat prin sentința 572/25.09. 2013 pronunțata de Tribunalul M. nu a fost revocat in condițiile L 85/2006 și ca atare creditoarea nu se poate îndrepta împotriva garanților ipotecari sau fidejusorilor, chiar daca s-a renunțat la beneficiul de discuțiune si diviziune și la orice opoziții.
În caz contrar, s-ar ignora efectele unei hotărâri judecătorești, ceea ar presupune o executare nelegala.
Reorganizarea judiciara este procedura ce se aplica debitorului În vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plata a creanțelor (art. 3 pct. 20 din L 85/2006).
Planul de reorganizare nu exonerează nici pe debitor, nici pe debitorii garanți de la plata datoriilor, ci stabilește un program de plata al acestora.
Astfel ca prin soluția instanței de fond nu este împiedicată apelanta în demersul său de a încasa creanțele de la garanții fidejusori/ipotecari, ci este analizată modalitatea în care se realizează acest demers care trebuie să respecte dispozițiile legale corespunzătoare cauzei.
Din cele doua cai de recuperare a creanțelor neachitate la termenul scadent, respectiv procedura executării silite reglementata de Codul de procedura civila și procedura insolventei prevăzuta de L 85/2006, intimata a ales să urmeze procedura execuționala prevăzuta de legea insolventei după confirmarea unui plan de reorganizare.
Procedura executării silite prevăzute de Codul de procedura civila putea fi aplicabilă anterior confirmării planului de reorganizare, însa apelanta nu a optat pentru aceasta varianta.
Cum legea speciala este aplicabila cu prioritate față de dreptul comun, în speța de față creditoarea trebuie să respecte hotărârea judecătoreasca prin care a fost confirmat planul de reorganizare.
D. in cazul în care debitorul principal nu va respecta datele scadente din programul de plați, abia atunci creanța devine exigibila, iar creditorul poate aplica procedurile de executare de drept comun în privința accesoriilor (ipoteca, fidejusiune).
Au precizat că nu instanța de fond sau intimații împiedică apelanta să își recupereze creanțele, ci chiar aceasta, prin modalitatea în care a înțeles să folosească aceste proceduri execuționale, s-a împiedicat în demersurile sale în vederea recuperării creanțelor. Imobilul supus executării silite nu este doar sediul debitoarei împrumutate, el este și punctul de lucru în care societatea își desfășoară activitatea, fiind și singura locuința a lor.
Astfel ca executarea silita începută de către creditoarea B. SA, în dosarul execuțional, ar duce către nerespectarea planului de reorganizare atât de către debitoarea principala, cât și de ei
Planul de reorganizare a fost validat printr-o hotărâre judecătoreasca, stabilindu-se că exista posibilitatea redresării activității comerciale a societății debitoare.
Or, executarea silita a imobilului unde se afla sediul societății și punctul de lucru, precum și locuința efectiva a contestatorilor ar face imposibilă aplicarea planului de reorganizare în vederea redresării economico-financiare și asigurării mijloacelor bănești pentru plata datoriilor față de creditori aspect corect reținut de către instanța de fond.
Au solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu plata cheltuielilor de judecată.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, se constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reorganizarea judiciară este definită de dispozițiile art.3 alin. pct 20 din legea 85/2006, ca fiind acea procedură ce se aplică debitorului, persoană juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia, conform programului de plată a creanțelor, program ce face referire la cuantumul sumelor pe care debitorul se obligă să le plătească creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv de creanțe și la fluxurile de numerar aferente planului de reorganizare, acesta cuprinzând atât cuantumul sumelor datorate creditorilor conform tabelului definitiv de creanțe pe care debitorul se obligă să le plătească acestora, cât și termenele la care debitorul urmează să plătească aceste sume( art.3 pct.22 din același act normativ).
În speță, astfel cum a reținut prima instanță, debitoarea . se află într-o astfel de procedură de reorganizare, creditoarea apelantă fiind înscrisă cu creanța pe care o deține împotriva debitoarei în tabelul preliminar al creanțelor, iar prin sentința nr.572/25.09.2013 pronunțată de către Tribunalul M. în dosar nr._/101/2012, judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare a activității debitoarei propus de către debitoare și acceptat de către Adunarea Generală a creditorilor la data de 20.09.2013.
Astfel fiind,cum creanța apelantei creditoare a suferit, potrivit acestui plan,anumite modificări sub aspectul termenelor la care debitoarea are obligația de a o plăti, în considerarea caracterului accesoriu, subsidiar, pe care îl prezintă contractul de fidejusiune în raport de obligația principală pe care a garantat-o, în mod corect prima instanță a statuat că, apelanta creditoare nu poate pretinde urmărirea silită directă a fidejusorilor contestatori ulterior momentului confirmării planului de reorganizare și în lipsa constatării unei neexecutări a obligației principale, în cuantumul și la termenele prevăzute în acest plan.
În același context, Tribunalul evidențiază că, excepțiile pe care le poate invoca fidejusorul în contra creditorului cu privire la urmărirea sa silită, nu sunt limitate la cele două beneficii-de discuțiune și diviziune -, astfel cum sugerează apelanta ci, pe lângă excepțiile personale ce decurg din însuși contractul de fidejusiune, acesta are posibilitatea să se prevaleze și de excepții inerente obligației debitorului principal, care se reflectă și asupra obligației sale de garanție, ori, astfel cum s-a arătat, noile condiții de executare de către debitoare a obligației de plată a creditului, propuse de către aceasta prin planul de reorganizare a propriei activități și confirmate de judecătorul sindic, reprezintă o astfel de excepție.
Contrar susținerilor făcute de apelantă, Tribunalul constată pe de o parte că, argumentele primei instanțe nu fac referire la aplicarea dispozițiilor legii 85/2006 unei proceduri de executare silită demarată în contra unor persoane fizice, iar prin soluția pronunțată, contractul de ipotecă, respectiv fidejusiune, intervenite între creditoare și contestatori, nu sunt lăsate fără efecte juridice, în temeiul acestora, creditoarea putând cere urmărirea silită a fidejusorilor în situația în care, obligația de plată a creanței la termenele prevăzute în planul de reorganizare, nu este respectată de către debitoare, însăși dispozițiile art. 102 alin.2 din legea 85/2006 prevăzând că „creditorii conservă acțiunile lor, pentru întreaga valoare a creanțelor, împotriva codebitorilor și a fidejusorilor debitorului, chiar dacă au votat pentru acceptarea planului”.
Ori, până la acest moment, astfel cum rezultă din cuprinsul încheierii pronunțate la data de 29.04.2015 de către judecătorul sindic în dosarul de insolvență(fila 53 dosar apel), aceasta respectă graficul de plată a creanței, stabilit în planul de reorganizare confirmat.
În temeiul considerentelor expuse și văzând dispozițiile art.480 alin.1 c.pr.civ, apelul va fi respins ca nefondat.
Cât privește solicitarea făcută de către intimații contestatori, de a le fi plătite cheltuielile de judecată efectuate în calea de atac, în aplicarea dispozițiilor art.453 alin.1 c.pr.civ raportat la art.451 alin.2 c.pr.civ, o va obliga pe apelantă la plata sumei de 1000 lei cu acest titlu, apreciindu-se că, suma de 2200 lei pretinsă drept onorariu de avocat (fila 52), este nepotrivit de mare față de complexitatea pricinii și activitatea de asistență judiciară prestată de avocat în prezentul apel, apărarea acestuia fiind rezumată la depunerea întâmpinării și prezența la termenul de judecată la care au avut loc dezbaterile asupra fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-intimată B.C.R. SA cu sediul în București, Bulevardul Regina E., nr.5 sector 3, împotriva sentinței civile nr. 142 din 22.01.2015 pronunțată de Judecătoria Orșova, în contradictoriu cu intimații-contestatori D. A. și D. I., cu domiciliul procesual ales la cabinet avocat P. A. C. în București, Bulevardul Unirii, nr. 45, ., . cod poștal_,având ca obiect contestație la executare.
Obligă apelanta la plata sumei de 1000 lei către intimați reprezentând onorariu avocat redus în condițiile art. 451 alin.2 C.pr.civ.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Mai 2015
Președinte, A. M. | Judecător, M. C. O. | |
Grefier, D. D. |
Redactat. M.A. /04.06.2015
Tehnoredactat D.D. / 5 ex.
Jud. fond C. O.
Cod operator 2626
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 122/2015. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 349/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
