Pretenţii. Sentința nr. 2067/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2067/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 333/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 333/A
Ședința publică de la 12 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător C. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de către apelantul pârât T. V. împotriva sentinței civile nr. 2067/25.11.2014 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimatul G. N., având ca obiect pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul asistat de avocat R. B. și intimatul asistat de avocat M. C. în substituirea av. M. A..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a depus la dosar de către avocat R. B. pentru apelant împuternicirea avocațială și chitanța privind achitarea taxei de timbru și de către avocat M. C. pentru intimat s-a depus delegația de substituirea a av. M. A., chitanța privind achitarea onorariului de avocat și cheltuieli aferente procedurii de mediere.
Nemaifiind alte cereri de formulat, ori excepții invocate de soluționat, instanța constatând deschise dezbaterile, conform disp. art. 392 c.p.civ., acordă cuvântul asupra apelului:
Avocat R. B. pentru apelant a solicitat admiterea apelului susținând că, prima instanță nu a dat dovadă de rol activ, din adeverința eliberată de Primăria Vânători reiese că pârâtul nu este înregistrat cu suprafețe de teren și nici cu utilaje agricole, din eroare a fost obligat să-i plătească intimatului contravaloarea recoltei, în zonă nu există o delimitare a terenurilor, iar la stabilirea contravalori recoltei expertul nu a luat în calcul situația zonei respective, fiind o zonă calamitată.
A solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat M. C. pentru intimat a solicitat respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată
În baza art. 394 Cod procedură civilă închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Vânju M. la data de 26.11.2013, înregistrată sub nr._, și precizată la data de 25.11.2014, reclamantul G. N. a chemat în judecată pe pârâtul T. V., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 2673 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenurilor arabile proprietatea sa în suprafață de 0,69 ha și respectiv 0,66 ha, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că este proprietarul unor terenuri situate pe raza localității Vînători, județul M., în suprafață de 0,69 ha situate în T 15/2, P 61, cu vecinii: N – Șopalcă F., E – și V – drum, S – M. M., trecut în titlul de proprietate definitiv nr._/22.11.1993, și suprafața de 0,66 ha situată în T 15/2, P 55 cu vecinii: N – E – și V – drum, S – P. S., trecut în titlul de proprietate definitiv nr._/01.11.1993 suprafețe care au fost ocupate de către pârât, pe care le-a arat și însămânțat cu grâu, însușindu-și recolta.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 1349 alin.1 și 2 C.civ.
Acțiunea a fost legal timbrată.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri, în care sens a depus la dosar, în copie: certificat de informare nr.74/48/05.11.2013, titlurile de proprietate definitive nr._/22.11.1993 și nr._/01.11.1993, notă de constatare din 15.05.2013 înregistrată la Primăria Vînători sub nr.1417/16.05.2013, adresa nr.748/19.03.2013 emisă de Primăria comunei Vînători, împuternicire avocațială, dovada plății taxei de timbru, carte de identitate reclamant, rezoluție nr.1496/P/13.04.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vînju M., comunicare, referat cu propunere de a nu se începe urmărirea penală, și a cerut proba cu martorii C. P. și V. D. și cu o expertiză de specialitate.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant, motivând faptul că din greșeală a cultivat terenul în anul 2012, solicitând în apărare, audierea martorului B. D. T..
Totodată, s-a luat un interogatoriul din oficiu pârâtului, care a declarat că în anul 2011 nu a însămânțat cele două suprafețe de teren, iar în anul 2012 întrucât terenurile nu sunt bornate și datorită faptului că are teren în aceeași . de la primărie s-a măsurat și s-a constatat că a însămânțat o suprafață de 40 de ari și alta de 60 de ari, însă arată că a însămânțat cele două suprafețe de teren fără intenție. Arată că a fost de acord ca reclamantul să-i plătească sămânța și arătura, iar acesta să treiere recolta. Arată că este de acord să-l despăgubească pe reclamant, însă suma de 2500 lei este prea mare.
Din depozițiile martorilor C. P. și V. D., se reține faptul că lucrează în cadrul Primăriei iar în anul 2013, luna iulie, reclamantul a solicitat o comisie pentru a-i măsura terenul de aproape un hectar, proprietatea sa, întrucât cele două parcele au fost însămânțate cu grâu de către numitul T. V., astfel că s-au prezentat la fața locului împreună cu ambele părți, unde s-a constatat să acestea sunt însămânțate cu grâu. Arată că pârâtul are teren în apropierea terenului reclamantului, în aceeași . pârâtul din eroare a însămânțat terenurile, care nu sunt bornate.
Martorul B. D. T., a declarat că în luna mai 2013, s-a deplasat împreună cu C. P. și V. D., la solicitarea reclamantului la terenul din punctul Podul Punghinei și au măsurat terenul în suprafață de aproximativ 60 de ari și au constatat că două suprafețe de teren aparținând reclamantului erau cultivate cu grâu. Menționează că și pârâtul are teren în acea parcelă. Precizează că întrucât terenul nu era bornat, pârâtul putea să cultive din eroare terenul aparținând reclamantului. La măsurători au participat atât reclamantul cât și pârâtul.
La termenul din 05.11.2014 instanța a pus în discuția părților cererea de probatoriu formulată de reclamant, cu privire la necesitatea efectuării unei expertize de specialitate având ca obiective stabilirea lipsei de folosință a terenului dobândit de reclamant, respectiv producția de grâu realizată în anul_ de pe suprafețele de teren de 0,69 ha și 0,66 ha, terenuri situate în extravilanul comunei Vînători, satul Roșiori, județul M. în punctul Podul Punghinei și să se stabilească prețul unui kg de grâu.
În cauză a fost numit expert G. C., reclamantul depunând la dosar chitanța privind dovada achitării onorariului de expert în cuantum de 500 lei.
Din raportul de expertiză efectuat de expert G. C., se reține faptul că terenurile ce fac obiectul expertizei sunt în suprafață de 0,69 ha și respectiv 0,66 ha, fiind proprietatea reclamantului conform titlurilor de proprietate depuse la dosar, iar contravaloarea lipsei de folosință a celor două terenuri ce ar fi putut-o obține reclamantul, este de 4050 kg grâu pe suprafața de 1,35 ha la un preț de 0,66 lei/kg.
La termenul de azi, reclamantul a învederat instanței că acesta înțelege să-și precizeze pretențiile la suma de 2673 lei așa cum s-a reținut în raportul de expertiză.
Prin sentința civilă nr. 2067/25.11.2014 Judecătoria Vânju M. a admis acțiunea civilă așa cum a fost precizată, a obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2673 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenurilor și la cheltuieli de judecată în cuantum de 1255 lei reprezentând taxă de timbru, onorariu expert, onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință a reținut următoarele:
Reclamantul este proprietarul unor terenuri situate pe raza localității Vînători, județul M., în suprafață de 0,69 ha situate în T 15/2, P 61, cu vecinii: N – Șopalcă F., E – și V – drum, S – M. M., trecut în titlul de proprietate definitiv nr._/22.11.1993, și suprafața de 0,66 ha situată în T 15/2, P 55 cu vecinii: N – E – și V – drum, S – P. S., trecut în titlul de proprietate definitiv nr._/01.11.1993 suprafețe care au fost ocupate de către pârât, pe care le-a arat și însămânțat cu grâu, însușindu-și recolta.
Prin prezenta acțiune, reclamantul solicită ca pârâtul să fie obligat la plata sumei de 2673 lei, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenurilor arabile proprietatea sa în suprafață de 0,69 ha și respectiv 0,66 ha, cu cheltuieli de judecată.
Din probele administrate în cauză se reține faptul că, pârâtul a ocupat și lucrat terenul aparținând reclamantului fără nici un drept, aspecte ce reies și din declarațiile martorilor audiați de instanță.
În ceea ce privește temeiul de drept al acțiunii, instanța constată că acesta este dat atât de dispozițiile art.1349 și 1357 C.civ., fundamentat pe răspunderea delictuală, prezumție relativă de culpă asupra modului în care pârâtul a săvârșit fapta, constatându-se că există un raport de cauzalitate între fapta pârâtului și prejudiciul cauzat reclamantului.
Cu privire la întinderea prejudiciului, instanța constată că reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 5000 lei, aferentă anului agricol 2012-2013, precizată ulterior la suma de 2673 lei cu titlu de pretenții, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului proprietatea reclamantului.
Este evident că prin fapta sa, pârâtul a cauzat reclamantului o pagubă materială constând în lipsa de folosință a terenului.
Reținând că în cauză vinovăția pârâtului este dovedită și cum acesta nu a făcut dovada achitării prejudiciului, reprezentând c/val. lipsei de folosință a terenului proprietatea reclamantului, instanța, în temeiul art.1349 și 1357 C.civ., urmează să stabilească răspunderea acestuia pentru paguba cauzată.
Așadar, pentru cele ce preced, se apreciază acțiunea reclamantului ca întemeiată, urmând a o admite și a dispune obligarea pârâtului la plata sumei de 2673 lei, despăgubiri civile, în favoarea acestuia.
În temeiul dispozițiilor art.453 C.pr.civ., pârâtul aflându-se în culpă procesuală pasivă, va fi obligat să plătească reclamantului suma de 1255 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru în cuantum de 355 lei, onorariu expert în cuantum de 500 lei și onorariu avocat în cuantum de 400 lei.
Împotriva hotărârii mai sus menționate a declarat apel apelantul T. V., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat că nu el este cel care a cultivat terenul, nu este înregistrat cu suprafețe de teren la registrul agricol și nici cu utilaje agricole.
Prima instanță, susține apelantul, a admis acțiunea și l-a obligat la contravaloarea cantității de cereale fără a lua în calcul cantitățile estimative date de instituțiile statului, fără a stabili prețurile de cost privind operațiunile de înființare a recoltei respective ca și cum, această cultură ar fi o cultură perenă.
A susținut că prima instanță a dat dovadă de lipsă de rol activ în ceea ce privește administrarea probelor, declarațiilor martorilor, acordând despăgubiri (contravaloarea recoltei) pe o perioadă de doi ani, și nu un an așa cum au declarat martorii.
A solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru ca reclamantul să se judece cu adevăratul posesor al terenului și beneficiar al recoltei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor aduse, având în vedere probatoriul administrat, dar și dispozițiile legale în materie, se apreciază apelul întemeiat.
Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul G. N. a chemat în judecată pe pârâtul T. V. solicitând, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 5000 lei reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenurilor arabile proprietatea sa în suprafață de 0,69 ha și, respectiv, 0,60 ha, cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea a fost precizată la 25.11.2014, în sensul că, cuantumul pretențiilor rezultat din expertiză este de 2673 lei.
Prima instanță a admis acțiunea precizată, reținând că reclamantul este proprietarul terenurilor menționate în acțiune și că pârâtul a ocupat și lucrat terenul. În privința prejudiciului, a reținut că pârâtul a creat o pagubă reclamantului lipsindu-l de folosința terenului, că aceasta se ridică la 2673 lei.
Potrivit dispozițiilor art. 425 C.proc.civ., hotărârea trebuie să cuprindă considerentele, în care se arată obiectul cererii, expunerea situației de fapt reținută de instanță în baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, obligația judecătorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la soluția dată, pentru ce a admis susținerile unei părți și le-a respins pe cele ale celeilalte părți, de ce a găsit bună o probă și nesinceră o alta, de ce a apreciat o anume normă de drept sau i-a dat o anumită interpretare; aceasta este o obligație esențială a cărei încălcare duce la desființarea hotărârii. Motivarea trebuie să fie făcută în concret, simpla afirmație că un fapt rezultă din probele dosarului constituind, în realitate, o nemotivare.
În cauza dedusă judecății, prima instanță a făcut afirmații generale, în sensul că pârâtul a ocupat și lucrat terenul, fără a face referire la acele dovezi care au format convingerea instanței, ignoră cu desăvârșire înscrisurile depuse la dosar, notele de constatare ale primăriei, rezoluția de neîncepere a urmării penale a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vânju M. din 13.04.2012 dată în dosar nr. 1495/P/2012, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de T. V. pentru infracțiunea de tulburare de posesie, urmare sesizării formulate de G. Ghe. N..
Instanța nu analizează în nici un fel depoziția pârâtului, declarațiile martorilor, nu face referire la proba cu expertiza administrată în cauză, mulțumindu-se să afirme doar că pârâtul a cauzat o pagubă în cuantum de 2673 lei, fără a arăta cum s-a ajuns la această sumă, ce s-a avut în vedere, care a fost producția realizată pe suprafețele respective sau cum s-a calculat prețul.
Mai mult, deși prin acțiune reclamantul solicită despăgubiri pentru lipsa de folosință a terenului pentru anii 2011 și 2012, dispozitivul sentinței atacate nu stabilește care este perioada în care reclamantul a fost lipsit de folosința terenului și este îndreptățit la despăgubiri.
În aceste condiții, se constată că hotărârea pronunțată nu a fost motivată în fapt și în drept, astfel încât, pe calea controlului judiciar să se poată analiza justețea acesteia, este mai mult decât sumară, neconvingătoare, fără ca măcar să facă trimitere la concluziile raportului de expertiză „însușite” de instanță raportat la situația de fapt.
Pentru considerentele expuse, apelul urmează să fie admis, desființată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Cu prilejul rejudecării, se va pune în discuția părților și se vor administra orice probe, vor fi considerate utile și necesare pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de către apelantul pârât T. V. cu domiciliul în ., județul M. împotriva sentinței civile nr. 2067/25.11.2014 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimatul G. N., cu domiciliul în ., județul M. având ca obiect pretenții .
Anulează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2015.
Președinte, L. B. | Judecător, C. M. | |
Grefier, M. B. |
Red .> Ex.4/09.06.2015
Cod operator 2626
Jud fond C. A.
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 349/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 84/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
