Obligaţie de a face. Sentința nr. 349/2015. Tribunalul MEHEDINŢI

Sentința nr. 349/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 328/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 328/A

Ședința publică de la 12 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. E. C.

Judecător V. N.

Grefier Lucreția I.

Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul-reclamant R. E. F., împotriva sentinței civile nr. 349/01.10.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova, în contradictoriu cu intimatul pârât I. B. O. I., având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat M. L. pentru apelantul reclamant ,lipsă intimații.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat și dosarul fiind în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra apelului de față;

Avocat M. L. pentru apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, radierea autoturismului, cu cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Asupra apelului civil de față;

Prin cererea adresata Judecătoriei Orșova și înregistrată sub nr._ la 04.03.2014, reclamantul Rișcu E. F. a chemat în judecată pârâții S. Înmatriculări Auto și Eliberare Permise M. și I. B. O. I., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună radierea din circulație de pe numele său a autoturismului marca Mercedes Benz, nr. de identificare WDB2100071A986091, nr. de înmatriculare_, obligarea pârâtului la plata amenzilor primite după data semnării contractului de vânzare-cumpărare, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii a arătat ca la 22.10.2013 a încheiat cu pârâtul I. B. O. I. contract de vânzare-cumpărare privind înstrăinarea autoturismului marca Mercedes Benz, nr. de identificare WDB2100071A986091, urmând ca potrivit legii, în termen de 30 de zile, să înregistreze autoturismul pe numele său, la data vânzării pârâtul primind și toate actele autoturismului.

A mai arătat că această obligație nu a fost îndeplinită, situație de natură a prejudicia pe fostul proprietar care, în baza vechilor mențiuni existente în evidențele autorităților, este ținut în continuare de a achita taxele și impozitele autoturismului care nu-i mai aparține, precum și eventuale amenzi datorate de lipsa rovinietei pentru autoturism.

În drept a invocat dispozițiile art. 35 Cod pr.civilă, OUG nr. 195/2002.

Cererea a fost legal timbrata cu 20 lei taxa de timbru conform art. 27 din OUG 80/2013.

În dovedire a depus la dosar proces verbal nr. 39/26.02.2014 privind medierea, copia contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, copia certificatului de înmatriculare al autoturismului, copia cărții de identitate a autoturismului, certificat de radiere, proces verbal de constatare a contravenției, copie CI pârât, titlu executoriu, somație nr._/13.02.2014, sentința civilă nr.4507/11.10.2011 pronunțată de Judecătoria Dr.Tr.S..

Prin încheierea de ședință din 28.05.2014, în raport de disp.art.167 alin.(3) C. coroborat cu art.58 C. instanța a dispus numirea în calitate de curator al pârâtului pe doamna avocat C. R. A., desemnată de către Baroul M. și a fixat remunerația provizorie în cuantum de 200 lei, ce va fi avansata de Ministerul Justiției din fondurile special alocate in acest sens.

Prin încheierea de ședință din 25.06.2014 a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Serviciului P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor M., a fost respinsă acțiunea reclamantului față de S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor M. ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a fost admisă cererea formulată de av. C. R. privind schimbarea modalității de plată a onorariului provizoriu din oficiu în cuantum de 200 lei.

De asemenea, prin aceeași încheiere instanța a încuviințat pentru reclamant proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului.

La termenul din 09.07.2014 s-a prezentat pârâtul I. B. O. I., care a declarat că nu mai are posesia autoturismului, concomitent cu încheierea contractului de vânzare - cumpărare a încheiat cu reclamantul un contract de comodat în forma autentică, deoarece taxa de mediu era foarte mare în cazul transcrierii dreptului de proprietate în evidențele serviciului de înmatriculări auto. Totodată a susținut că el a plătit taxele datorate de reclamant autorității fiscale, pe timp de 4 ani anteriori, a plătit impozitele înainte de a merge la notar, deși autoturismul fusese înstrăinat prin chitanțe de mână altor persoane vreme de 4 ani.

Judecătoria Orșova prin sentința supusă apelului a admis în parte acțiunea reclamantului Rișcu E. F...

A fost obligat pârâtul să-și îndeplinească obligația legală de a transcrie în evidențele autorității competente - SPCRPCÎAV de pe lângă Prefectura T. - transmiterea dreptului de proprietate asupra autoturismului Mercedes Benz, nr. de înmatriculare_ cumpărat la 22.10.2013 de la reclamant.

A fost respins petitul privind obligarea pârâtului la plata amenzilor contravenționale ca neîntemeiat.

A fost respinsă ca neîntemeiat petitul privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în fapt, la 22.10.2013, reclamantul Rișcu E. F. a vândut pârâtului I. B. O. I., autoturismul marca Mercedes Benz, nr. de identificare WDB2100071A986091, în schimbul sumei de 2.500 euro, în baza contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, înmânându-i certificatul de înmatriculare și Cartea de identitate a vehiculului (f.6).

Concomitent între reclamant și pârât a fost încheiat contractul autentic de comodat pe durată nedeterminată, nr.2252/22.10.2013, având ca obiect același autoturism Mercedes Benz, nr. de identificare WDB2100071A986091, nr. de înmatriculare_ (f.51,52).

Potrivit art.1674 Cod civil, proprietatea este de drept strămutată la cumpărător din momentul încheieri contractului, chiar dacă bunul nu a fost predat ori prețul încă nu a fost plătit, iar potrivit art.1516 alin.(1) C. civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.

În conformitate cu art.1517 coroborat cu art.1522 Cod civil, o parte nu poate invoca neexecutarea obligațiilor celeilalte părți în măsura în care neexecutarea este cauzată de propria sa acțiune sau omisiune; punerea în întârziere a debitorului se poate face prin cererea de chemare în judecată.

Față de probele administrate, instanța constată că între reclamant și pârât a avut loc o înțelegere privind înstrăinarea autoturismului marca Mercedes Benz, nr. de identificare WDB2100071A986091, nr. de înmatriculare_, concretizată în contractul de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit semnat la 22.10.2013 (f.6 dosar).

În temeiul acestei înțelegeri s-a transmis către pârât dreptul de proprietate asupra autoturismului, fiindu-i înmânate de reclamant certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a autoturismului, după ce în prealabil pârâtul cumpărător I. B. O. I. a achitat impozitul auto datorat de reclamant pentru 4 ani anteriori anului înstrăinării (f.7-10, 50).

În baza contractului de vânzare enunțat anterior, pârâtul cumpărător, potrivit art.11 alin.(4) din OUG nr.195/2002, avea obligația să ceară autorităților emiterea unui nou certificat de înmatriculare a autoturismului și să opereze în CI a autovehiculului transcrierea transmiterii dreptului de proprietate :,, În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului,,.

Totuși, pârâtul având în vedere contractul de comodat încheiat pe durată nedeterminată, de conivență cu reclamantul cumpărător, pentru a evita plata taxei sau timbrului de mediu, mai mare decât valoarea autoturismului fabricat în 1999, nu și-a îndeplinit obligația legală apreciind - în baza unei prezumții simple trasă de instanță - că respectivul contract de comodat îi permite să folosească autoturismul ca un adevărat proprietar, forma scrisă a contractului fiind încheiată doar pentru a proba dreptul său de proprietate în eventualitatea unei pretenții ulterioare a vânzătorului reclamant.

Raportat la probele administrate, instanța constată că acțiunea reclamantului față de pârâtul I. B. O. I. este întemeiată în parte, urmând să fie admisă, întrucât prin cererea adresată instanței reclamantul a înțeles să pună în întârziere pe pârât pentru a-și îndeplini obligația legală de a cere autorității administrative competente transcriere transmiterii dreptului de proprietate asupra vehiculului, chiar dacă, concomitent cu vânzarea a încheiat și un contract autentic de comodat al aceluiași autoturism, fiind în culpă prin propria sa acțiune pentru neîndeplinirea obligației de pârâtul cumpărător.

Deși reclamantul face referire și la temeiul de drept prevăzut de art.17 alin.(2) din OUG nr.195/2002, privind radierea, instanța apreciază că acesta nu este incident în cauză, referindu-se la vehiculele înregistrate, iar nu înmatriculate, în speță fiind incidente numai dispozițiile art.11 alin.(4) din OUG nr.195/2002, potrivit căruia ,, În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar.

Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului,,.

Radierea se face doar în cazul scoaterii definitive din circulație a vehiculului, în ipotezele prevăzute de art.17 alin.(1) din OUG nr.195/2002 „ Radierea din evidență a vehiculelor se face de către autoritatea care a efectuat înmatricularea sau înregistrarea doar în cazul scoaterii definitive din circulație a acestora, la cererea proprietarului, în următoarele cazuri: a) proprietarul dorește retragerea definitivă din circulație a vehiculului și face dovada depozitării acestuia într-un spațiu adecvat, deținut în condițiile legii; b) proprietarul face dovada dezmembrării, casării sau predării vehiculului la unități specializate în vederea dezmembrării; c) la scoaterea definitivă din România a vehiculului respectiv; d) în cazul furtului vehiculului” ceea ce nu e cazul în speța pendinte.

Față de aceste considerente, instanța apreciază acțiunea reclamantului privind acest petit întemeiată, urmând să fie admisă și să oblige pârâtul I. B. O. I. să-și transcrie dreptul de proprietate asupra autoturismului Mercedes Benz, nr. de înmatriculare_ cumpărat la 22.10.2013 de la reclamant.

Cu privire la petitul de obligare a pârâtului de a plătii amenzile contravenționale aplicate după data de 22.10.2013, instanța îl va respinge ca neîntemeiat, întrucât pe de o parte, reclamantul nu a făcut dovada că le-a achitat pentru a pretinde restituirea lor de la pârât, iar pe de altă parte, acesta le poate contesta în instanță probând că la data aplicării lor nu mai era proprietar al autoturismului surprins pe drumurile naționale fără rovinietă valabilă.

Privind acordarea cheltuielilor de judecată, potrivit art.453 alin.(1), (2) Cod procedură civilă, partea care a căzut în pretenții va fi obligată să plătească aceste cheltuieli, iar când cererea este admisă numai în parte, judecătorul va stabili măsura în care fiecare din părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Dovada existenței și întinderii cheltuielilor de judecată trebuie să se facă cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului, potrivit art.452 Cod procedură civilă.

Potrivit art.454 C.pr.civilă, pârâtul care la primul termen de judecată cu citarea legală a părților a recunoscut pretenția reclamantului nu va putea fi obligat la cheltuieli de judecată.

Pârâtul s-a prezentat în instanță atunci când a aflat despre proces – procedura fiind efectuată prin afișare, motiv pentru care la termenul din 28.05.2014 s-a și numit un avocat drept curator special – și a recunoscut faptul că a cumpărat autoturismul de la reclamant, dar a precizat și a probat că s-a înțeles cu acesta să nu procedeze la finalizarea procedurii de vânzare deoarece taxa reprezentând timbru de mediu era foarte mare, încheind în acest sens contractul de comodat prezentat în instanță.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel reclamant R. E. F. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

In motivele de apel a precizat că instanța de fond a respins petitul privind acordarea cheltuielilor de judecată, deși pârâtul a recunoscut că nu și-a îndeplinit în mod voit obligația de înmatriculare a autoturismului pe numele său. Mai mult apelantul a plătit și onorariul curatorului numit în cauză,iar pârâtul a fost prezent în instanță ,iar prin hotărârea pronunțată pârâtul a fost obligat la plata acestor cheltuieli suportate de către apelant.

Nu se poate reține că din culpa apelantului pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de înmatriculare pe numele său a autoturismului. Atâta timp cât pârâtul și-a asumat prin contractul de vânzare cumpărare înmatricularea autoturismului pe numele său, apelantul fiind ținut în continuare de a achita taxele și impozitele autoturismului care nu-i mai aparținea ,precum și eventualele amenzi datorate de lipsa rovinietei pentru acest autoturism. Pe de altă parte evidențele atestând împrejurări care nu mai corespund realității, sunt apte de a determina și alte situații neplăcute, atât pentru apelant cât și pentru autorități.

In drept și-a întemeiat motivele de apel pe disp. art. 466 și urm.. c.pr.civ.

Prin decizia nr. 214/A/31.03.2015 a fost admis apelul, anulată sentința și reținută cauza în vederea rejudecării.

Analizând probele administrate în cauză, Tribunalul reține următoarele:

În data de 22.10.2013, reclamantul Rișcu E. F. a vândut pârâtului I. B. O. I., autoturismul marca Mercedes Benz, nr. de identificare WDB2100071A986091, în schimbul sumei de 2.500 euro ( contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit f.6).

În baza înțelegerii s-a transmis către pârât dreptul de proprietate asupra autoturismului, fiindu-i înmânate de reclamant certificatul de înmatriculare și cartea de identitate a autoturismului, după ce în prealabil pârâtul cumpărător I. B. O. I. a achitat impozitul auto datorat de reclamant pentru 4 ani anteriori anului înstrăinării (f.7-10, 50).

Potrivit art.11 alin.(4) din OUG nr.195/2002, în cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul, datele noului proprietar se înscriu în evidențele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar. Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.

Având în vedere că pârâtul cumpărător nu și-a respectat obligația de a solicita autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate asupra autoturismului dobândit, în termenul prevăzut de lege, obligație de a face cu caracter „intuitu personae”, observând și dispozițiile art. 1528 din Codul civil, privind executarea obligațiilor de a face, va fi admis acest capăt de cerere și Obligă pârâta S. de Inmatriculări M. să efectueze transcrierea transmiterii dreptului de proprietate pentru autoturism Mercedez Benz nr. de identificare WDB2100071A986091, conform contractului de vânzare cumpărare din 22.10.2013.

În ceea ce privește petitul de obligare a pârâtului de a plătii amenzile contravenționale aplicate după data de 22.10.2013, instanța îl va respinge ca neîntemeiat, întrucât pe de o parte, reclamantul nu a făcut dovada că le-a achitat pentru a pretinde restituirea lor de la pârât, iar pe de altă parte, acesta le poate contesta în instanță probând că la data aplicării lor nu mai era proprietar al autoturismului surprins pe drumurile naționale fără rovinietă valabilă.

Conform art.453 din Codul de procedură civilă, partea care a căzut în pretenții va fi obligată să plătească aceste cheltuieli, iar când cererea este admisă numai în parte, judecătorul va stabili măsura în care fiecare din părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.

Chiar dacă pârâtul, la primul termen de judecată cu citarea legală a părților, a recunoscut pretenția reclamantului și deci, nu va putea fi obligat la cheltuielile de judecată făcute de reclamant pentru învestirea instanței și susținerea cererii, respectiv taxe de timbru și onorariul avocatului, nimic nu justifică ca reclamantul, care a câștigat procesul, să suporte și onorariul avocatului desemnat din oficiu de instanță pentru a-l reprezenta pe pârât în lipsa acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite în parte acțiunea după anulare formulată de apelantul-reclamant R. E. F., cu domiciliat Orșova, ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 349/01.10.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova, în contradictoriu cu intimatul pârât I. B. O. I., domiciliat în ., nr. 254, județul T..

Obligă pârâta S. P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a vehiculelor M. să efectueze transcrierea transmiterii dreptului de proprietate pentru autoturism Mercedez Benz nr. de identificare WDB2100071A986091, conform contractului de vânzare cumpărare din 22.10.2013.

Respinge celelalte petite.

Obligă intimatul pârât I. B. O. la 200 lei cheltuieli de judecată ,reprezentând onorariul avocatului desemnat curator.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2015.

Președinte,

C. E. C.

Judecător,

V. N.

Grefier,

Lucreția I.

CC/L//4 ex.

Data 15.06.2015

Jud.fond-U. I. C..

Confidențial cod.op.2626

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 349/2015. Tribunalul MEHEDINŢI