Anulare act. Sentința nr. 754/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 754/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 1461/274/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 105/R
Ședința publică de la 02 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. B.
Judecător F. M.
Judecător C. Z.
Grefier M. B.
Pe rol pronunțarea asupra recursului civil formulat de pârâtul B. E., împotriva sentinței civile nr.754 din 23.12.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova, intimați fiind reclamanții W. M. M., I. -W. M. și pârâtul C. C., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luata act că dezbaterile asupra recursului au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 25 mai 2015, ce face parte integrantă din prezenta decizie, după care, s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea adresată Judecătoriei Orșova și înregistrată sub nr._ la 06.11.2012, reclamanții W. M. M. și I.-W. M. au chemat în judecată pe pârâții C. C. și B. E. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.2743/18.11.2011 încheiat între C. C. pe de o parte, în calitate de vânzător și B. E., pe de altă parte, în calitate de cumpărător, pentru fraudă la lege, contract prin care cei doi au încercat să fraudeze interesele reclamanților în calitate de creditori chirografari ai pârâtului C. C..
În motivarea acțiunii au arătat că în luna august 2011, prin cererea formulată în dosar nr._ l-au acționat în judecată pe numitul C. C., pentru ca prin hotărârea care urma să se pronunțe să fie obligat la plata către reclamanți a sumei de 84.375 lei reprezentând contravaloarea bunurilor luate din imobilul proprietatea reclamanților și la restituirea pontonului ce deservea imobilul situat în localitatea Eșelnița, înscris în CF_ cumpărat de la pârât.
Au mai arătat că, pârâtul, cunoscând această situație, două luni mai târziu, și-a înstrăinat toate bunurile imobile, în speță șapte terenuri pe care le deținea pe teritoriul localității Eșelnița, pârâtului B. E., la un preț derizoriu, pentru a deveni insolvabil.
Au mai arătat că, prin sentința civilă nr. 353 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosar nr._, s-a admis acțiunea formulată de reclamanți, împotriva pârâtului C. C., sentință ce a fost pusă în executare de către B. P. C..
Susțin că se poate observa cu ușurință o fraudă la lege, în condițiile în care contractul de vânzare-cumpărare a cărui nulitate o solicită să fie constatată, are ca obiect înstrăinarea a șapte terenuri situate pe clisura Dunării în localitatea Eșelnița, în suprafață de peste 6.000 mp și al căror preț pe piața liberă este situat între 50-60 euro/mp, cu prețul de doar 1.247 lei, considerând că acest preț, care este nesincer și neserios, nu este un preț real și dovedește cu prisosință frauda la lege, fiind stabilit în mod fictiv.
Au fost invocate în drept dispozițiile art. 1235 și urm. Cod civil.
Cererea a fost legal timbrata cu 171 lei taxa de timbru conform art. 3 lit. a) din Legea nr. 146/1997, republicată si 3 lei timbru judiciar, conform art. 3 alin.(1) din OG 32/1995.
În dovedirea acțiunii au depus contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2743/18.11.2011 la BNP D-tru O., sentința civilă nr. 353/16.05.2012 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosar nr._ .
Prin serviciul registratură la data de 04.12.2012, pârâtul B. E. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată, în principal ca urmare a admiterii excepției invocate, iar în subsidiar, ca nefondată.
În motivare a arătat că reclamanții au invocat nulitatea relativă a contractului de vânzare-cumpărare, urmând a se constata că nulitatea relativă are un regim juridic special, aceasta putând fi invocată, în principiu, de părțile actului juridic atacat sau de moștenitorii acestora, în cauza de față, reclamanții sunt terți față de contractul de vânzare-cumpărare care se solicită a fi anulat, motiv pentru care apreciază că aceștia, în calitate de terți nu pot invoca nulitatea relativă a contractului respectiv.
A mai arătat că, în ceea ce privește motivele de nulitate care vizează o cauză ilicită și o fraudă la lege, apreciază că acestea sunt motive de nulitate absolută și nu de o nulitate relativă, astfel încât, raportat la petitul acțiunii, nu pot fi reținute, urmând a se constata că nu s-a invocat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, ci s-a solicitat numai anularea acestuia, motiv pentru care apreciază că nu pot fi invocate frauda la lege și cauza ilicită.
De asemenea a mai susținut ca nu pot fi reținute motivele de nulitate invocate de reclamanți, având în vedere că la momentul perfectării contractului de vânzare-cumpărare atacat reclamanții nu aveau calitatea de creditori ai pârâtului C. C., acțiunea formulată de aceștia nefiind soluționată de instanța de judecată; la data perfectării contractului de vânzare –cumpărare imobilele erau libere de sarcini, neexistând nici o măsură asiguratorie instituită asupra acestora sau o notare în Cartea Funciară cu privire la existența unui litigiu.
A mai învederat aspectul că a achiziționat imobilele respective în scopul dobândirii unor proprietăți, neavând cunoștință de litigiile în care era implicat pârâtul C. C. și care nu vizau aceste imobile, la momentul perfectării contractului de vânzare-cumpărare fiind obținută toată documentația necesară perfectării unui astfel de contract: extras de carte funciară, certificat fiscal, din această documentație nerezultând nici un impediment legal pentru perfectarea vânzării.
În ceea ce privește motivul de nulitate relativă care vizează prețul derizoriu, pârâtul a arătat că înțelege să invoce lipsa de interes a reclamanților în susținerea unui astfel de motiv de nulitate relativă, partea care ar fi fost vătămată ca urmare a plății unui preț disproporționat de mic față de valoarea bunului vândut fiind pârâtul C. C., singurul care ar fi putut justifica un interes în formularea acțiunii având ca obiect anularea contractului pentru preț derizoriu.
În drept a arătat că își formulează întâmpinarea pe dispozițiile art. 115-118 C.proc. civilă.
Prin serviciul registratură la data de 05.12.2012 pârâtul B. E. a depus la dosar valorile minimale pentru imobilele supuse înstrăinării și partajării (terenuri și construcții) din Județul M..
La termenul de judecată din data de 11.12.2012 reclamanții, prin apărător, au depus la dosar precizare de acțiune prin care au arătat că înțeleg să precizeze cererea formulată ca fiind o acțiune revocatorie (acțiune pauliană) formulată de reclamanți în calitate de creditori-chirografari ai pârâtului C. C. împotriva acestuia și a pârâtului B. E., în calitate de terț dobânditor, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2743/18.11.2011 încheiat la BNP D. O., instanța luând act de precizarea de acțiune prin încheierea de ședință din 11 decembrie 2012, considerându-se învestită cu aceasta.
În drept a invocat dispozițiile art. 1562 Cod civil.
La termenul de judecată din data de 05.02.2013, pârâtul B. E., prin apărător, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii inițiale și așa cum a fost modificată.
În motivare, în fapt, a arătat că la data de 12.12.2012 nu are loc o precizare de acțiune, ci în realitate are loc o modificare de acțiune, modificare a cererii deoarece schimbă în tot conținutul cererii de chemare în judecată precum și motivarea în drept.
A arătat că Judecătoria Orșova este sesizată cu o acțiune pauliană în sensul că pârâtul C. C. are calitatea de debitor față de reclamanți ce sunt creditori și care au întocmit un act în mâna pârâtului B. E. ca terț dobânditor prin care și-a creat o stare de insolvabilitate.
În apărare a invocat dispozițiile art. 1563 cod civil în sensul că practic creanța trebuie să fie certă la data introducerii acțiunii, dar atâta timp cât bunul a fost dobândit înainte de această dată nu mai poate fi promovată acțiunea revocatorie față de pârâtul B. E., aceasta a fost de bună credință, întrucât, la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nu cunoștea de existența unui proces între reclamanți și pârâtul C. C., mai mult, nici pârâtul C. C. nu a avut cunoștință de existența unui proces cu reclamanții.
A mai arătat că prețul de cumpărare a fost stabilit conform valorilor minimale pentru imobilele supuse înstrăinării conform Camerei Notarilor Publici din C., iar la data vânzării-cumpărării pârâtul B. E. a înțeles că pârâtul C. C. înstrăinează terenurile respective ca urmare a faptului că s-a stabilit în străinătate și dorește să lichideze toate bunurile ce le are în România.
Prin încheierea de ședință din data 05.03.2013 instanța a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată de pârâtul B. E. prin întâmpinare și a încuviințat pentru reclamanți proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâților, iar pentru pârâtul B. E., proba cu înscrisuri și proba cu martorul L. I..
La termenul de judecată din data de 23.04.2013 a-a luat interogatoriu pârâtului B. E. la cererea reclamanților, răspunsurile acestuia fiind consemnate în scris, iar fila atașată la dosar și a fost identificat și audiat martorul L. I., sub prestare de jurământ, depoziția acestuia fiind consemnată în scris, iar fila atașată în dosar.
La același termen de judecată instanța a pus în discuția părților și a dispus efectuarea unor adrese către Primăria comunei Șimian și către OCPI M. pentru a comunica dacă pârâtul C. C.- cetățean elvețian, deține suprafețe de teren pe raza comunei Șimian, în caz afirmativ să se precizeze situația juridică a acestor terenuri.
Prin serviciul registratură la data de 15.05.2013, respectiv 21.05.2013, au fost comunicate relațiile solicitate OCPI M. și Primăriei comunei Șimian.
Prin sentința civilă nr. 399/10.09.2013 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea precizată având ca obiect acțiune revocatorie, privind reclamanții W. M. M. și I.-W. M., împotriva pârâților C. C. și B. E.; respinsă solicitarea reclamanților de obligare la plata cheltuielilor de judecată; obligați reclamanții la plata către pârâtul B. E. a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile nr. 399/10.09.2013 pronunțată de Judecătoria Orșova au formulat recurs reclamanții W. M. M. și I.-W. M., cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._ la 10.12.2013.
Prin decizia civilă nr. 54/R/04.02.2014 pronunțată de Tribunalul M. în dosar nr._ a fost admis recursul formulat de recurenții W. M. M. și I.-W. M. împotriva sentinței civile nr. 399/10.09.2013; casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Orșova sub nr._ la 25.03.2014.
Prin încheierea de ședință din 11.06.2014 instanța a încuviințat pentru reclamanți efectuarea expertizei specialitate evaluare proprietăți imobiliare, numind în cauză expert pe dl. Cuguț V. M. și fixând onorariu provizoriu pentru expert în cuantum de 600 lei.
Prin serviciul registratură la 04.11.2014 a fost depus la dosar raportul de expertiză întocmit de expert Cuguț V. M., raport la care pârâtul B. E. a formulat obiecțiuni.
Prin încheierea de ședință din 19.11.2014 instanța a încuviințat obiecțiunile formulate de către pârâtul B. E. la raportul de expertiză dispunând revenirea cu adresă către expert pentru a răspunde la acestea.
Prin serviciul registratură la 09.12.2014 expertul Cuguț V. M. a depus la dosar răspunsul la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză.
Prin sentința civilă nr.754 din 23.12.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosar nr._ a fost admisă acțiunea reclamanților W. M. M. și I. W. M., în contradictoriu cu pârâții C. C. și B. E.; a fost revocat contractul de vânzare-cumpărare nr.2743/18.11.2011 încheiat între C. C. în calitate de vânzător, și B. E. în calitate de cumpărător, efectele juridice ale acestuia devenind inopozabile reclamanților, au fost obligați pârâții la 803,50 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2743/18.11.2011 la BNP D. O. pârâtul C. C., în calitate de vânzător, și pârâtul B. E., în calitate de cumpărător, a vândut întreg dreptul său de proprietate asupra imobilelor –terenuri extravilane, situate în . Izlaz”-fânețe, după cum urmează:
- lot nr. nr.1, teren fânețe cu nr. cadastral „668”, în suprafață de 902 mp, înscris în CF50938(provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.664/N) a localității Eșelnița, jud. M.; - lot nr. 2, teren fânețe, cu nr. cadastral „669”, în suprafață de 840 mp, înscris în CF nr._(provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.665/N) a loc. Eșelnița, jud. M.; - lot nr.6, teren fânețe, cu nr. cadastral „673”, în suprafață de 755 mp, înscris în CF nr._(provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.669/N) a localității Eșelnița, jud. M.; - lot nr. 8, teren fânețe, cu nr. cadastral „675”, în suprafață de 1.254 mp, înscris în CF fila nr._(provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.671/N) a loc. Eșelnița, jud. M.; - lot nr. 9, teren fânețe, cu nr. cadastral „676”, în suprafață de 815 mp, înscris în CF fila nr._(provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.672/N) a loc. Eșelnița, jud. M.; - lot nr.10, teren fânețe, cu nr. cadastral „677”, în suprafață de 813 mp, înscris în CF fila nr._(provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.673/N) a loc. Eșelnița, jud. M.; - lot nr.11, teren fânețe, cu nr. cadastral „678”, în suprafață de 857 mp, înscris în CF fila nr._(provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.674/N) a loc. Eșelnița, jud. M..
Prin sentința civilă nr. 353 din 16.05.2012 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr._, înregistrat pe rolul instanței la data de 11.08.2011, a fost admisă acțiunea având ca obiect „obligația de a face” formulată de reclamanții W. M. M. și I.-W. M. împotriva pârâtului C. C.; obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de_ lei, reprezentând contravaloarea bunurilor luate din imobilul cumpărat de reclamanți; obligat pârâtul să restituie reclamanților pontonul ce deservea imobilul situat în . CF nr._ Eșelnița, cumpărat de reclamanți; obligat pârâtul la plata către reclamanți a sumei de 3815 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Referitor la aplicabilitatea în timp a legii civile instanța a apreciat că față de dispozițiile art. 6 alin.(2) și (3) din Noul Cod civil, sunt aplicabile dispozițiile Noului Cod civil, cu toate consecințele ce decurg din aplicarea acestui act normativ, în condițiile în care contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2743/18.11.2011 la BNP D. O. a fost încheiat ulterior datei de 01.10.2011, data intrării în vigoare a Noului Cod civil.
Reclamanții au solicitat prin acțiune ca actul încheiat de pârâții C. C. și B. E., recte contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2743/18.11.2011 la BNP D. O., să fie revocat și declarat inopozabil față de ei, deoarece a fost încheiat în frauda dreptului lor de creditori chirografari, de către pârâții C. C., în calitate de vânzător, și pârâtul B. E., în calitate de cumpărător, primul fiind debitorul lor și prin încheierea acestui contract a urmărit să devină insolvabil pentru a nu putea fi urmărit.
Potrivit art. 1562 Cod civil ,, dacă dovedește un prejudiciu creditorul poate cere să fie declarate inopozabile față de el actele juridice încheiate de debitor în frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate. Un contract cu titlu oneros (….) poate fi declarată inopozabilă numai atunci când terțul contractant (…) cunoștea faptul că debitorul își creează sau își mărește starea de insolvabilitate,,.
Altfel spus, acțiunea revocatorie (pauliană) este acțiunea prin care creditorul poate cere revocarea pe cale judecătorească a actelor juridice încheiate de debitor în vederea prejudicierii sale, ce se concretizează în faptul că prin încheierea actelor atacate debitorul își creează sau își mărește o stare de insolvabilitate, acțiunea având o configurație autonomă, fiind una în inopozabilitatea actului încheiat de debitor în frauda drepturilor creditorului său.
Printr-o acțiune revocatorie se urmărește readucerea în gajul general al creditorilor chirografari de valori care au ieșit fraudulos din patrimoniul debitorului și îndreptățesc pe creditori să ceară revocarea actelor juridice încheiate de debitor în frauda lor, când prin acestea se tinde la mărirea insolvabilității sale. Când actul este cu titlu oneros, condiția anulării lui este legată de complicitatea terțului dobânditor; complicitatea fiind prezumată în situația în care, chiar dacă nu a cunoscut intenția debitorului de a prejudicia interesele creditorului, a cunoscut totuși faptul că prin actul la care participă, a creat sau a mărit insolvabilitatea debitorului.
Pentru a se putea intenta acțiunea revocatorie este necesară îndeplinirea în mod cumulativ a următoarelor condiții: reclamantul să fie creditor al debitorului, adică să dețină o creanță certă, lichidă și exigibilă; actul atacat să fi fost încheiat în frauda lui, urmărind să îi creeze un prejudiciu, adică prin actul pe care-l atacă, debitorul și-a cauzat sau și-a mărit o stare de insolvabilitate; frauda debitorului, acesta având cunoștință de rezultatul păgubitor al actului față de creditor; complicitatea terțului dobânditor la frauda debitorului, condiții care trebuie dovedite de reclamant consecvent principiului „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească” (onus probandi incumbit actori).
Din probele cu înscrisuri, testimonială, expertiză tehnică-judiciară și interogatoriu, administrate, instanța a reținut că reclamanții erau la data încheierii actului creditori ai pârâtului debitor C. C., în sensul că aveau la data de 18.11.2011 o creanță certă, lichidă, și exigibilă față de acesta.
Chiar dacă, potrivit doctrinei, care nu este izvor juridic de drept civil, creanța ar trebuie să fie și anterioară încheierii actului fraudulos, în cauza pendinte, reclamanții aveau introdusă la 18.08.2011, anterior încheierii actului de vânzare - cumpărare din 18.11.2011, o acțiune judiciară împotriva pârâtului C. C., finalizată prin emiterea s.c nr.353/16.05.2012 a Judecătoriei Orșova, care obliga pârâtul la plata sumei de 84.375 lei către reclamanții, sumă ce reprezenta contravaloarea bunurilor înstrăinate de acesta din imobilul vândut de pârât reclamanților prin contractul de vânzare – cumpărare nr.2374/22.07.2010 (f.7-9 dosar).
Se poate spune că, însuși contractul de vânzare – cumpărare nr.2374/22.07.2010, ce cuprindea bunurile pe care le-au dobândit în patrimoniul lor reclamanții - înstrăinate nelegal ulterior vânzării de către vânzătorul C. C. - și pentru recuperarea cărora au formulat acțiunea în instanță, finalizată prin emiterea s.c nr.353/16.05.2012 de Judecătoria Orșova, le conferea un drept de creanță asupra patrimoniului pârâtului.
Și jurisprudența veche, care de asemenea nu este izvor de drept - decizia de îndrumare nr.15/24.05.1962 a fostului Tribunal Suprem - a statuat că actul fraudulos de vânzare a unui bun săvârșit în scopul de a-l sustrage de la urmărirea silită este revocabil, chiar dacă a fost încheiat înainte de începerea urmăririi penale, dar după săvârșirea faptei care a dus la obligarea autorului la plata de despăgubiri.
Pentru identitate de rațiune, prin urmare, se poate spune că și actul fraudulos încheiat înainte de obținerea unei hotărârii judecătorești ce constituie titlu executoriu, pronunțate în urma introducerii unei acțiunii în instanță anterior încheierii actului fraudulos, cum este în speța pendinte, este revocabil prin acțiunea pauliană.
Pentru reclamanți, actul juridic reprezentat de contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2743/18.11.2011 la BNP D. O., încheiat între cei doi pârâți, are valoare de fapt juridic, cei doi reclamanți- creditori având calitatea de terți.
Pe cale de consecință, reclamanții pot face dovada caracterului anterior al creanței lor față de debitorul pârât C. C. prin orice mijloc de probă, inclusiv martori sau înscrisuri autentice,așa cum este și hotărârea judecătorească, care potrivit art.434 Cod procedură civilă are forța probantă a unui înscris autentic.
În ceea ce privește condiția ca actul atacat să fi fost încheiat în frauda creditorilor reclamanți de pârâtul C. C., acesta urmărind să le creeze un prejudiciu, adică prin actul respectiv debitorul să-și fi cauzat ori mărit o stare de insolvabilitate, instanța a reținut că prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2743/18.11.2011 la BNP D. O., pârâtul a urmărit fraudarea reclamanților pentru ca aceștia să nu mai poată recupera creanța ce o aveau asupra sa, urmare a ieșirii din patrimoniul său a celor șapte suprafețe de teren situate pe raza comunei Eșelnița.
Proba testimonială cu martorul L. I., și interogatoriul pârâtului B. E. relevă că pârâtul C. C. mai avea bunuri în Elveția, și un teren în Șimian, dar aceste afirmații nu sunt susținute de niciun înscris doveditor al existenței lor în patrimoniul debitorului pârât C. C., astfel încât instanța nu poate da relevanță acestor probe pentru dovedirea stării de solvabilitate a debitorului pârât (f.63,64).
Creditorii reclamanți nu este necesar să dovedească insolvabilitatea debitorului pârât C. C., atunci când insolvabilitatea este notorie, ori deși solvabil, urmărirea bunurilor sale prezintă multe sau mari dificultăți, ori sunt aflate în altă țară, așa cum este și în speța pendinte, Elveția.
Referitor la condiția existenței fraudei pârâtului debitor la încheierea actului, aceasta este îndeplinită în speță, fiind neîndoielnică, deoarece la 18.11.2011, când a încheiat contractul cu pârâtul B. E., C. C. avea cunoștință despre introducerea acțiunii judiciare de reclamanți, aceasta fiind introdusă la 18.08.2011, urmărind vădit să devină insolvabil prin actul de înstrăinare încheiat, în condițiile previzibile de câștigare a procesului de reclamanți, și să îi prejudicieze pe aceștia.
Analizând cea de a patra condiție a acțiunii revocatorii, complicitatea terțului dobânditor la frauda debitorului, instanța a considerat că aceasta este îndeplinită în cauză, probele administrate, respectiv înscrisuri, expertiza tehnică judiciară relevând complicitatea la fraudă a pârâtului B. E. la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2743/18.11.2011 la BNP D. O. cu pârâtul C. C..
Cumpărarea celor șapte terenuri în suprafață de 6236 mp. cu suma derizorie de 1247 lei, demonstrează complicitatea pârâtului B. E. la fraudarea drepturilor reclamanților prin încheierea actului de înstrăinare.
Nu poate fi primită de instanță apărarea pârâtului B. E., anume că terenurile au fost apreciate la suma de 20 de bani/ mp. potrivit valorilor minimale stabilite de Camera Notarilor Publici în anul 2011 pentru imobilele supuse înstrăinării și partajării (terenuri și construcții) din județul M., câtă vreme la data perfectării actului cei doi pârâți cunoșteau că terenurile se găsesc cuprinse în fapt, în intravilanul comunei Eșelnița, așa cum relevă concluzia raportului de expertiză de la Cap.B.1, cele șapte parcele fiind amplasate în intravilanul fiind înscrise în CF UAT Eșelnița din anul 2011 prin Reactualizarea PUG Și Regulament de Urbanism Conform Proiect nr.35/2009 (f.21,59).
Această stare juridică a terenurilor putea fi verificată și la biroul de carte funciară, dacă pârâții doreau și depuneau minimă diligență, dar nu au prezentat interes în acest sens, dat fiind scopul real al încheierii contractului.
Din anunțurile de publicitate existente în ziarele de profil, depuse la dosar (f.68-72) instanța a observat că metrul pătrat era evaluat în zonă la sume cuprinse între 19 și 56 de euro.
Pe de altă parte, conform valorilor minimale stabilite de Camera Notarilor Publici în anul 2011 pentru imobilele supuse înstrăinării și partajării (terenuri și construcții) din județul M., mp de teren intravilan în . 3 lei, iar raportat la cerere/ofertă, prețul pieței este cuprins între 5 și 20 euro/mp. potrivit raportului de expertiză.
Raportul arată că un teren asemănător celor existente în cele 7 parcele, ce au făcut obiectului actului de vânzare – cumpărare între pârâți, este de minim 5 euro/mp, aspect care probează că valoare celor 7 terenuri este de 145.523 lei.
Chiar raportat la grila de valori stabilită de Camera Notarilor Publici, de 3 lei/mp prețul tranzacție încheiate între cei doi pârâți prin contractul nr.2743 din 18.11.2011 este derizoriu, fiind lipsit de cauză pentru vânzător, pârâtul C. C..
Potrivit art.1235 Cod civil, cauza este motivul care determină fiecare parte să încheie contractul, ori prețul primit este indubitabil grefat pe o cauză ilicită, urmărind o fraudare a legii, fiind mijlocul prin care s-a urmărit eludarea legii în defavoarea reclamanților.
Pârâtul B. E. cunoștea prețul real al terenurilor în zonă, fiind de notorietate, dar și din grila enunțată anterior, astfel încât a fost complice la fraudarea drepturilor creditorilor vânzătorului prin încheierea actului.
În termen legal, pârâtul B. E. a declarat recurs ,criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică.
A susținut că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a acțiunii pauliene, în sensul că, creanța creditorului nu este anterioară încheierii de către debitor a actului a cărui inopozabilitate se solicită, având în vedere data rămânerii definitive a sentinței civile nr. 353/2012, respectiv 03.10.2012, pârâtul C. neavând cunoștință de promovarea acțiunii în dosar nr._, la data încheierii contractului de vânzare cumpărare, respectiv 18.11.2011.
Nu a fost dovedită complicitatea terțului la fapta debitorului, la data perfectării acordului de voință dintre debitor și pârâtul cumpărător ,în condițiile în care în evidențele de carte funciară nu existau înscrieri cu privire la sarcini ale imobilului ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare, că vânzătorul ar fi avut datorii la familia W., prețul este în limita prevăzută în lista cu valorile minimale pentru imobilele supuse înstrăinării Camerei Notarilor Publici C. în anul 2011, terenurile înstrăinate fiind agricole extravilane cu destinația fânețe, neatractive din punct de vedere al unei eventuale dezvoltări imobiliare.
A mai susținut că instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut în acțiunea precizată, hotărârea prin care se admite acțiunea pauliană indisponibilizează bunul până la încetarea executării silite a creanței care a justificat pronunțare ei, potrivit art. 1565 alin. 2 teza finală, în nici un caz, nu se va anula sau revoca contractul, așa cum în mod greșit a procedat instanța de fond Actul atacat își menține valabilitatea și continuă să producă efecte între părțile contractante, iar terțul dobânditor va putea păstra bunul în situația în care va plăti creditorului o sumă de bani egală cu prejudiciul suferit, dacă se va dovedi că a fost complice la frauda creditorului.
A mai arătat că acțiunea este insuficient timbrată, fiind încălcate disp. art. 1,2 și 20 alin. 3 din Legea nr.146/1997, acțiunea fiind evaluabilă în bani,iar valoarea la care trebuia calculată este cea a creanței,84.375 lei, că pârâtul ,este cumpărător de bună- credință, conf. art. 1898 alin. 1 c. civ., fiind apărat de evicțiunea provenită de la terți, inclusiv de la vânzător.
Recursul este nefondat ,pentru următoarele considerente:
Se constată că instanța de fond a examinat printr-o amplă argumentație de natură probatorie și juridică, cerințele de admisibilitate a acțiunii pauliene, prevăzute de art. 1562 c. civ.
Astfel, s-a apreciat corect că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 2743/18.11.2011 de către pârâți, reclamanții, în calitate de creditori, aveau o creanță certă ,lichidă și exigibilă, față de debitorul C. C., prin sentința civilă nr. 353/2012 pronunțată de Judecătoria Orșova ,fiind admisă acțiunea promovată la data de 18.08.2011 împotriva acestuia, care a fost obligat la plata sumei de 84.375 lei,reprezentând contravaloarea bunurilor înstrăinate din imobilul pe care l-a vândut reclamanților ,prin contractul de vânzare –cumpărare 2374/2010.
Ca atare, susținerile recurentului sub acest aspect ,nu pot fi reținute.
S-a apreciat, de asemenea ,în mod corect că este dovedită complicitatea pârâtului –terț dobânditor, la frauda debitorului, prin cumpărarea celor șapte terenuri la prețul derizoriu de 1247 lei, în condițiile în care la momentul perfectării actului de înstrăinare nr. 2743/2011, acesta avea cunoștință de faptul că terenurile se găseau ,de fapt ,în intravilanul comunei Eșelnița, ca urmare a reactualizării PUG, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul desemnat în cauză Cuguț V. și înscrisurile –anexă la acesta.
Instanța de fond, a analizat această cerință raportat și la celelalte înscrisuri depuse la dosar, respectiv la grila de valori stabilită de Camera Notarilor Publici în anul 2011 ,potrivit căreia un mp de teren intravilan în localitatea Eșelnița este de 3 lei, la anunțurile de publicitate imobiliară din ziarele de profil, în care se menționează prețul de 19 și chiar 56 de euro pentru un mp. de teren în această zonă.
Având în vedere și răspunsul la obiecțiuni al expertului desemnat în cauză,din care reiese că zona respectivă are ca particularitate principală investiția imobiliară care a afectat pozitiv prețurile, terenurile având o calitate superioară celei agricole pe care au avut-o inițial, fiind de notorietate că prețurile reale sunt mai mari, reflectând această calitate potențială, nu poate fi reținută nici susținerea recurentului că a fost de bună-credință la momentul cumpărării suprafeței totale de 6236mp, situată în această zonă, la suma derizorie de 1247 lei.
Nu sunt incidente prev. art. 304 alin. 1 pct. 6 c. pr. civ., susținerea recurentului că s-a acordat mai mult decât s-a cerut prin acțiunea precizată, în sensul că a anulat contractul de vânzare cumpărare încheiat de pârâți, în loc să indisponibilizeze bunul până la încetarea executării silite a creanței care a justificat pronunțarea ei, nefiind întemeiate.
Acest text de lege stipulează că este motiv de modificare a sentinței, cazul de plus petita și ultra petita, fiind expresia principiului disponibilității și a obligației instanței de a se pronunța numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Judecătorul nu poate depăși limitele obiectului fixat de reclamant, deci, nu poate să acorde mai mult sau altceva decât s-a cerut.
În speță, se constată însă că prin precizarea de acțiune din 11.12.2012( fila 23 dosar fond) s- a arătat de către reclamanți că cererea de chemare în judecată este o acțiunea pauliană, fiind întemeiată pe disp. art. 1562 c. civ ,iar instanța de fond a admis acțiunea și a dispus revocarea contractului de vânzare-cumpărare nr. 2743/2011, cu mențiunea că efectele juridice ale acestuia devin inopozabile reclamanților, în conf. cu disp. art. 1565c. civ. .
Apreciind că nici criticile ce vizează insuficienta timbrare a acțiunii, nu sunt fondate, taxa de timbru fiind stabilită la valoarea precizată de reclamanți prin apărător, la termenul din 11.12.2013, urmează a respinge recursul, în conf. cu disp. art. 312 c. pr. civ. și a menține hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâtul B. E., împotriva sentinței civile nr.754 din 23.12.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova, intimați fiind reclamanții W. M. M., I. -W. M. și pârâtul C. C., având ca obiect anulare act.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2015
Președinte, L. B. | Judecător, F. M. | Judecător, C. Z. |
Grefier, M. B. |
Redactat. M.F. /01.07.2015
Tehnoredactat D.D. / 2 ex.
Jud. fond U. I.
Cod operator 2626
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 528/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Sentința nr. 1236/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
