Pretenţii. Sentința nr. 181/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 181/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 29-06-2015 în dosarul nr. 739/181/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 494/A
Ședința publică de la 29 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. C. O.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de reclamanta R. E., împotriva sentinței civile nr. 181 din 29.04.2014 pronunțată de Judecătoria Baia de A., intimați fiind reclamantul R. G. și pârâta P. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns: părțile.
Procedura legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța a invocat din oficiu excepția perimării cererii de apel și a reținut cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. la data de 11.11.2013 sub nr._, reclamanții R. G. și R. E., în contradictoriu cu pârâta P. M., au solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 1000 lei, reprezentând despăgubiri materiale, cauzate de animalele acesteia.
În motivare, au susținut reclamanții că în seara zilei de 22.09.2013 au fost anunțați telefonic că, un număr de 10 capre ale pârâtei au intrat în vie, în livadă și în curte producând mai multe stricăciuni.
Au susținut reclamanții că aceste animale au distrus o parte din recolta de struguri, au mâncat mai mulți butași de vie și lăstari de pomi fructiferi, au răsturnat mai multe site cu ciuperci ( mânătărci)puse la uscat și au spart o damigeană de 501 aflată în curtă.
În drept, reclamanții R. G. și R. E. și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 1.349 și art. 30(1) c.pr.civ.
În dovedire, reclamanții au depus la dosarul cauzei în copii xerox: chitanța nr. 192 din 23.09.2013, un proces verbal încheiat la 15 octombrie 2013, un proces verbal încheiat între reclamantul R. G. și pârâta P. M., proces verbal de informare privind avantajele medierii, confirmare de primire, factura . nr. 0134 și au solicitat încuviințarea probei testimoniale cu martorii P. S. și P. G. și a probei cu interogatoriul pârâtei.
Pârâta legal citată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamanților, susținând că nu a pricinuit nici o pagubă acestora.
La termenul din data de 11.02.2014, instanța a încuviințat cererea de probatoriu formulată de către reclamanți și a dispus citarea martorilor propuși, respectiv P. S. și P. G..
La același termen, instanța din oficiu având în vedere obiectul cauzei a dispus efectuarea unei expertize.
Instanța a procedat la audierea martorilor propuși, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
La termenul din data de 11.03.2014, a fost numit în cauză doamna expert Nodița M., iar la dosarul cauzei a fost înaintat raportul de expertiză.
Judecătoria Baia de A. prin sentința supusă apelului a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. reclamanții R. G. și R. E., în contradictoriu cu pârâta P. M., au solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 1000 lei, reprezentând despăgubiri materiale, cauzate de animalele acesteia.
Potrivit dispozițiilor art. 1349 Cod civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime alte altor persoane.
De asemenea, dispozițiile art. 1375 Cod civil, stabilesc că „ proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa”.
Așadar, prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanții au solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligată pârâta să le plătească suma de 1.000 lei reprezentând despăgubiri materiale, cauzate de animalele acesteia.
Pentru a fi admisibilă o asemenea cerere, persoana prejudiciată trebuie să facă dovada a două condiții esențiale: existența prejudiciului și existența raportului de cauzalitate dintre comportamentul animalului și prejudiciu.
În ceea ce privește existența prejudiciului, este cunoscut că acesta ca element esențial al răspunderii delictuale constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a pagubelor produse de animale pentru care cel care are paza juridică este ținut a răspunde.
Însă, pentru ca prejudiciul încercat de reclamanții să fie susceptibil de reparare se cer a fi întrunite unele condiții și anume, prejudiciul să fie cert adică să fie sigur în privința existenței și a posibilității de evaluare și să nu fi fost reparat încă.
Din actele dosarului, în privința celei de-a doua condiție privind prejudiciul nu a rezultat ca pârâta ar fi acoperit vreun prejudiciu.
În privința primei condiții și anume prejudiciul să fie cert, adică să fie sigur în privința existenței și a posibilității de evaluare, instanța a reținut că din art.1381 C.civ. a rezultat că orice prejudiciu suferit de o persoană dă naștere unui drept de reparație, dreptul la reparație născându-se în ziua cauzării prejudiciului.
De asemenea art. 1385 C.civ. care reglementează întinderea prejudiciului prevede că „ (1) Prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel.
(2) Se vor putea acorda despăgubiri și pentru un prejudiciu viitor dacă producerea lui este neîndoielnică.
(3) Despăgubirea trebuie să cuprindă pierderea suferită de cel prejudiciat, câștigul pe care în condiții obișnuite el ar fi putut să îl realizeze și de care a fost lipsit, precum și cheltuielile pe care le-a făcut pentru evitarea sau limitarea prejudiciului.
(4) Dacă fapta ilicită a determinat și pierderea șansei de a obține un avantaj sau de a evita o pagubă, reparația va fi proporțională cu probabilitatea obținerii avantajului ori, după caz, a evitării pagubei, ținând cont de împrejurări și de situația concretă a victimei.”
De asemenea potrivit art. 1386 C. civ. repararea prejudiciului se face în natură, iar dacă aceasta nu este cu putință, repararea prejudiciului se face prin plata unei despăgubiri, stabilite prin acordul părților sau, în lipsă, prin hotărâre judecătorească.
Din expertiza efectuată în cauză a rezultat că prejudiciul adus reclamanților care s-a putut constata este de 353,2 lei, prejudiciul stabilit privind pomii tineri în număr de 12, în primul an de plantare.
Ori din declarația martorului P. G. a rezultat că acesta a văzut caprele pârâtei că au mâncat strugurii și s-au suit pe pomi după frunze, au rupt crengi, pomii având fructe iar în raportul de expertiză se arată că pomii pe rod nu au suportat nici o deteriorare și în consecință nu li s-a adus nici un prejudiciu reclamanților.
Coroborând declarația martorului menționat cu raportul de expertiză a rezultat că pomii la care se referea martorul nu au suferit nici un prejudiciu.
În ceea ce privește prejudiciul stabilit de expert instanța a reținut că din declarația martorilor nu rezultă că pomilor tineri li s-a adus vreun prejudiciu de către animale pe de o parte iar pe de altă parte în raportul de expertiză se menționează că nu se poate preciza dacă prejudiciul a fost adus de animale sau de zăpada ca a căzut iarna.
Instanța analizând probatoriul administrat în cauză, și având în vedere disp. art. 249 C.p.c. potrivit cărora „Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege” a reținut că din probele administrate nu rezultă că, prejudiciul evaluat de expert a fost produs de animalele aflate în paza juridică a pârâtei.
Față de aceste considerente instanța a respins acțiunea civilă având ca obiect pretenții, formulată de reclamanții R. G. și R. E., în contradictoriu cu pârâta P. M..
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta R. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat că urmare a lipsei de supraveghere a animalelor s-au produs daune, vina fiind exclusivă a pârâtei care a încălcat reguli de conduită, dispoziții legale care ocrotesc bunurile, drepturile și interesele fiecărei peroane, în speță a ei.
A susținut că înscrisurile depuse la dosar, martorii audiați în cauză, cercetarea locală și recunoașterea pârâtei sunt probe concludente pentru admiterea acțiunii.
A solicitat admiterea apelului și desființarea hotărârii instanței de fond.
În procedura prealabilă intimata-pârâtă P. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
La termenul de judecată din data de 10.11.2014, cauza a fost suspendată, în baza art. 411 alin.1 pct.2 cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
La data de 07.05.2015 prin referatul întocmit de grefa instanței, s-a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol în vederea verificării subzistentei motivului suspendării cauzei având în vedere că de la data suspendării, 10.11.2014 și până în prezent au trecut mai mult de 6 luni, timp în care dosarul a rămas în nelucrare din culpa părților.
În ședința publică din data de 29.06..2015 a fost invocată, din oficiu excepția perimării cererii de apel
Analizând excepția perimării cererii de apel invocată din oficiu, prin prisma actelor de procedură efectuate în cauză, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art.416 Cod Procedură Civilă –„ Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, daca a rămas în nelucrare din vina părții, timp de 6 luni. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu, iar conform art. 417 Cod Procedură Civilă perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Prin urmare, legea statornicește existența cumulativă a două condiții de natură să atragă intervenția sancțiunii perimării și anume: investirea instanței cu o cerere care implică desfășurarea unei activități judiciare și rămânerea cauzei în nelucrare timp de 6 luni.
Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează, atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și are o natură juridică mixtă care sancționează dezinteresul manifestat de părți în desfășurarea activități judiciare și se întemeiază pe prezumția de abandonare a judecății, dedusă tocmai din lipsa de stăruință a părților în întreținerea activității judiciare.
Ambele condiții legale sunt îndeplinite în prezenta cauză, instanța fiind investită cu judecata unei cereri dintre cele enumerate de art. 416 alin.1 Cod Procedură Civilă, iar între momentul suspendării judecării cauzei, 10.11.2014 și cel al repunerii pe rol din oficiu, respectiv 07.05.2015, s-a împlinit termenul de 6 luni prescris de aceleași dispoziții legale.
Constatând că, cererea a rămas în nelucrare timp de 6 luni, că rămânerea în nelucrare se datorează culpei părților care nu au stăruit în judecată, că termenul de perimare nu a fost întrerupt sau suspendat în raport de dispozițiile art. 417 si art. 418 Cod Procedură Civilă și că nu există o cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială, instanța apreciază că sunt întrunite toate condițiile pentru a constata intervenită perimarea cererii de apel, cu toate consecințele ei firești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat apelul formulat de reclamanta R. E., domiciliată în comuna Balta, ., împotriva sentinței civile nr. 181 din 29.04.2014 pronunțată de Judecătoria Baia de A., intimați fiind reclamantul R. G. domiciliat în comuna Balta, . și pârâta P. M., domiciliată în ., județul M., având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 29 Iunie 2015
Președinte, A. M. | Judecător, M. C. O. | |
Grefier, D. D. |
Redactat. M.A. /08.07..2015
Tehnoredactat D.D. / 5 ex.
Jud. fond B. I.
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1096/2015. Tribunalul... | Partaj judiciar. Decizia nr. 111/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
