Contestaţie la executare. Decizia nr. 300/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 300/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 05-05-2015 în dosarul nr. 300/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 300/2015
Ședința publică de la 05 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Z.
Judecător C. P.
Grefier N. C. B.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta-intimată C. SA-D. C. și a apelului incident declarat de apelantul-contestator C. I. împotriva sentinței civile nr.546/03.12.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-contestator C. I., lipsă fiind apelanta-intimată C. SA-D. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa apelantei intimate.
Apelantul-contestator depune la dosar concluzii scrise la care a anexat în xerocopie extras de cont din data de 26.03.2015 și un extras din ziar privind opinia Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Nemaifiind alte cereri, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul asupra apelului declarat de apelanta-intimată C. SA-D. C. și asupra apelului incident și asupra excepției inadmisibilității apelului incident.
Apelantul contestator C. I. solicită respingerea apelului principal întrucât s-a constatat că sancțiunile sunt prescrise; admiterea apelului incident întrucât i s-au adus prejudicii de imagine, astfel că se impune acordarea de daune morale și cheltuieli de judecată precum și restituirea sumei de 839 lei ce nu a fost solicitată la fond întrucât i-a fost reținută ulterior; respingerea excepției inadmisibilității apelului incident, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra apelului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la 14.08.2014 contestatorul C. I. a formulat contestație la executare împotriva proceselor verbale nr._ și nr._ din 22.02.2012 întocmite de C. SA - CESTRIN, precum și împotriva înștiințărilor de plată aferente.
În motivare, în fapt, a arătat că au fost încălcate prevederile art. 14 din OG 2/2001, procesele verbale au fost întocmite la 22.02.2012, iar comunicarea a primit-o prin poștă la 01.08.2014.
A mai arătat că ambele procese verbale au făcut obiectul unei alte contestații la executare, contestație care a fost admisă de Judecătoria Orșova prin sentința civilă nr. 255/15.04.2013, sentință rămasă definitivă și irevocabilă, prin nerecurare.
În dovedire a depus procesul verbal de constatare a contravenției R12 nr._/22.02.2012, procesul verbal de constatare a contravenției R12 nr._/22.02.2012, notificare, sentința civilă nr. 255/15.04.2013 pronunțată de Judecătoria Orșova.
Prin serviciul registratură la 20.10.2014 intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.
De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare, astfel potrivit art. 39 alin. (4) al OG 2/2001"împotriva actelor de executare se poate face contestație la executare, in condițiile legii" dar nu se poate cere anularea procesului verbal, deoarece acest lucru este reglementat de art. 31. alin. (1) al aceleiași legi "împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției si de aplicare a sancțiunii se poate face plângere in termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia ".
A precizat că autovehiculul cu numerele de înmatriculare_ aparținând contestatorului I. C., fiind depistat utilizând rețeaua de drumuri naționale fără a poseda rovinieta valabila, i s-a emis procesul verbal . 11 nr._ din 22.02.2011 si . nr._ din 22.02.2011.
Conform conținutului titlurilor executorii - procesul verbal . 11 nr._ din 22.02.2011 si . nr._ din 22.02.2011, contravenientul avea obligația, să achite contravaloarea tarifului de despăgubire în valoare de cate 28 euro pentru fiecare în parte.
Titlurile executorii mai sus menționate sunt emise de CESTRIN București, iar constatarea contravenției a fost efectuată cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei – SIEGMCR, iar procesul verbal s-a încheiat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației si Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor si Direcția Generala de Evidenta a Persoanelor, conform prevederilor art.9 alin.2 si 3 al OG 15/2002, cu modificările si completările ulterioare.
Mai mult decât atât, apărările de fond invocate de către contestator nu sunt admisibile dacă pentru contestarea însuși a titlului, legea prevede o alta cale de atac, respective plângerea contravenționala.
Procesul verbal a fost întocmit respectând prevederile OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare. A arătat că deși organul emitent al procesului verbal a îndeplinit procedura legala de comunicare a acestuia în termen, potrivit art. 27 din OG. 2 din 2002 „comunicarea procesului-verbal de contravenție se face prin posta cu aviz de primire sau prin afișare care se consemnează . semnat de cel puțin un martor”, acesta fiind titlu executoriu, debitorul nu a achitat contravaloarea tarifului de despăgubire, motiv pentru care C.N.A.D.N.R. S.A prin D. C. s-a adresat către B. T. Anelin.
Contravenientul a avut la dispoziție 15 zile de la comunicarea procesului verbal să facă plângere, dar nu si-a exercitat acest drept, astfel contravenientul a devenit debitor al D. C., având obligația de a achita contravaloarea amenzii. Procesul verbal neatacat în termen de 15 zile de la comunicare constituie potrivit legii titlu executoriu fără investire sau vreo alta formalitate din punct de vedere al amenzii.
Conform dispozițiilor legale menționate, prin procedura contestației la executare se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, în cazul când acesta nu este o hotărâre data de o instanța judecătoreasca sau alt organ jurisdicțional, dacă pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevăzuta de lege.
În speță, pentru desființarea titlului executoriu contestatorul avea la dispoziție altă cale de atac, respectiv plângerea contravenționala împotriva procesului-verbal de contravenție.
În ceea ce privește sentința civila nr. 255 emisa de Judecătoria Orșova în dosarul civil nr._ arată faptul că nu privește obiectul dosarul de executare în cauza având în vedere ca obiectul dosarului civil nr._ este reprezentat de contestația la executare formulata de către petentul C. I. împotriva titlului executoriu nr._ emis de către Administrația Finanțelor Publice Orșova, în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Orșova, Compania Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România - Direcția Regionala de Drumuri si Poduri C. neavând calitate de parte în acțiunea respectivă, sentința mai sus menționată neputându-i fi opozabilă.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Orșova a pronunțat s.c. nr. 546/03.12.2014 prin care a admis contestația la executare formulată de contestatorul C. I., în contradictoriu cu intimata C. SA- D. C., și a constatat prescrisă executarea silită a tarifelor de despăgubire stabilite prin procesele verbale nr._ și nr._/22.02.2012 emise de C. SA- CESTRIN.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art.3711 C.p.civilă ,, Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie. În cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel”.
Procesul verbal de contravenție necontestat în termenul legal, devine potrivit art.37 din OG nr.2/2001 titlu executoriu.
Contestatorul s-a adresat instanței pentru ca aceasta să constate prescrisă executarea sancțiunilor contravenționale aplicate prin procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/22.02.2012, și . nr._/22.02.2012 emise de C. – SA, deoarece acestea nu i-au fost comunicate în termen de o lună de zile de la emitere, potrivit art.14. alin.(1) din OG nr.2/2001.
Din probele administrate instanța a apreciat contestația ca admisibilă potrivit art.712 C.p.civilă, cât și întemeiată, urmând să o admită pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. 39 din OG nr.2/2001: ,,Punerea în executare a sancțiunii amenzii contravenționale se face astfel: a) de către organul din care face parte agentul constatator, ori de câte ori nu se exercită calea de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției în termenul prevăzut de lege; (…). În vederea executării amenzii, organele prevăzute la alin. (1) vor comunica din oficiu procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, neatacat cu plângere în termenul legal, în termen de 30 de zile de la data expirării acestui termen, ori, după caz, dispozitivul hotărârii judecătorești irevocabile prin care s-a soluționat plângerea, în termen de 30 de zile de la data la care hotărârea a devenit irevocabilă, astfel: a) pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale, organelor de specialitate ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază teritorială domiciliază contravenientul persoană fizică sau, după caz, își are domiciliul fiscal contravenientul persoană juridică; b) pentru sumele care se fac venit integral la bugetul de stat, organelor de specialitate ale unităților subordonate Ministerului Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, în a căror rază teritorială își are domiciliul fiscal contravenientul persoană juridică. Executarea se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale. Împotriva actelor de executare se poate face contestație la executare, în condițiile legii.,,
Aceste dispoziții se coroborează cu art.25 alin.(3)și art.14 alin.(2) din același act normativ, potrivit cărora ,,Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale” ; ,,În situația în care contravenientul a fost sancționat cu amendă, precum și dacă a fost obligat la despăgubiri, o dată cu procesul-verbal, acestuia i se va comunica și înștiințarea de plată. În înștiințarea de plată se va face mențiunea cu privire la obligativitatea achitării amenzii la instituțiile abilitate să o încaseze, potrivit legislației în vigoare și, după caz, a despăgubirii, în termen de 15 zile de la comunicare, în caz contrar urmând să se procedeze la executarea silită”.
Contestatorul a mai purtat un proces având ca obiect aceleași procese verbale de contravenție, însă referitor la executarea sancțiunii amenzilor contravenționale aplicate, procesul desfășurându-se în contradictoriu cu organele de executare prevăzute la art.39 alin.(2) lit.a) din OG nr.2/2001.
Din acest punct de vedere, susținerea intimatei C. SA, că sentința nr.255/15.04.2013 a Judecătoriei Orșova nu îi este opozabilă cu autoritate de lucru judecat, este întemeiată, întrucât hotărârea viza executarea silită a amenzilor, iar prezentul proces vizează executarea silită a tarifelor de despăgubire, executare care se face potrivit codului de procedură civilă cu referire la executarea obligațiilor având ca obiect o sumă de bani.
Însă, având în vedere că prezenta contestație la executare face referire la aceleași procese verbale de contravenție - a căror executare silită a amenzilor a fost constatată prescrisă prin hotărârea judecătorească anterior evocată, deoarece respectivele procese nu au fost comunicate în termen de o lună de la data aplicării sancțiunilor - contestația la executare este admisibilă cât și întemeiată, deoarece fiind constatată prescrisă executarea silită a amenzilor, în temeiul art.1 alin.(2) din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă ,, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii.,, este prescris și dreptul de executare a silită a sumelor ce reprezintă tariful de despăgubire, aplicat ca o consecință a amenzilor stabilite.
Pe de altă parte, potrivit art. II din Legea nr.144/2012 s-a modificat OG nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare pe rețeaua de drumuri naționale în sensul că ,,Tarifele de despăgubire prevăzute de OG nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Dar având în vedere că procesele verbale prin care au fost aplicate sancțiunile contravenționale nu au fost comunicate în termenul de o lună prevăzut de legea specială, și executarea silită a sancțiunilor a fost constatată prescrisă, stare de fapt și de drept stabilită definitiv prin s. c nr.255/15.04.2013, instanța a constatat pe cale de consecință intervenirea prescripției executării silite și a tarifelor de despăgubire stabilite prin aceleași procese verbale de contravenție(f.6,7) și a luat act că prin contestația la executare nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei soluții, în termen legal a declarat apel intimata C. SA-D. C., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelanta a invocat excepția inadmisibilității privind puterea de lucru judecat, având in vedere ca, potrivit prevederilor legale, autoritatea de lucru judecat impune condiția identității de acțiune care, potrivit legii, reclamă același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
Arată ca sentința civila nr. 255 emisa de Jud. Orșova in dosarul civil nr._ nu privește obiectul dosarului de executare in cauza având in vedere ca obiectul dosarului civil nr._ este reprezentat de contestația la executare formulata de către petentul C. I. împotriva titlului executoriu nr._ emis de către Administrația Finanțelor Publice Orșova., in contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Orșova, Compania Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România - Direcția Regionala de Drumuri si Poduri C. neavând calitate de parte in acțiune respectiva, sentința mai sus menționata neputându-le fi opozabila.
S-a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare, astfel potrivit art. 39, alin. (4) al OG 2/2001 „Împotriva actelor de executare se poate face contestație la executare, in condițiile legii" dar nu se poate cere anularea procesului verbal, deoarece acest lucru este reglementat de art. 31. alin. (1) al aceleiași legi "împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției si de aplicare a sancțiunii se poate face plângere in termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”.
Pe fond a susținut că în fapt, autovehiculul cu numerele de înmatriculare_ aparținând contestatorul I. C., fiind depistat utilizând rețeaua de drumuri naționale fără a poseda rovinieta valabila, i s-a emis R12 nr._ din 22.02.2012 procesul verbal de constatare a contravenție . nr._ din 22.02.2012 .
Conform conținutului titlurilor executorii - R12 nr._ din 22.02.2012 si procesul verbal de constatare a contravenție . nr._ din 22.02.2012, contravenientul avea obligația, sa achite contravaloarea tarifului de despăgubire in valoare de cate 28 euro pentru fiecare in parte.
Titlurile executorii mai sus menționate sunt emise de CESTRIN București, iar constatarea contravenției a fost efectuata cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare si control al rovinietei - SIEGMCR iar procesul verbal de constatare a contravenție s-a încheiat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației si Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere si înmatriculare a Vehiculelor si Direcția Generala de Evidenta a Persoanelor, conform prevederilor art.9 alin.2 si 3 al OG 15/2002. cu modificările si completările ulterioare. Mai mult decât atât, apărările de fond invocate de către contestatorul I. C. nu sunt admisibile daca pentru contestarea însuși a titlului, legea prevede o alta cale de atac, respective plângerea contravenționala.
Procesul verbal de constatare a contravenție a fost întocmit respectând prevederile OG 2/2001 cu modificările și completările ulterioare, fiind îndeplinită procedura legala de comunicare a procesului verbal de constatare a contravenție in termen.
Contravenientul a avut la dispoziție 15 zile de la comunicarea PVCC sa facă plângere la procesul verbal de constatare a contravenție, dar nu si-a exercitat acest drept, astfel contravenientul a devenit debitor al D. C.. având obligația de a achita contravaloarea amenzii.
Procesul verbal de constatare a contravenție neatacat in termen de 15 zile de la comunicare constituie potrivit legii litiu executoriu fără investire sau vreo alta formalitate din punct de vedere al amenzii .
Conform dispozițiilor legale menționate, prin procedura contestației la executare se pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu, in cazul când acesta nu este o hotărâre data de o instanța judecătoreasca sau alt organ jurisdicțional, daca pentru contestarea lui nu exista o alta procedura prevăzuta de lege.
In speța, pentru desființarea titlului executoriu contestatorul avea la dispoziție alta cale de atac, respectiv plângerea contravenționala împotriva procesului-verbal de contravenție.
In privința celor reținute de instanța de judecata referitor la prevederile Legii 144 din 23.07.2012, arată ca acestea sunt netemeinice. întrucât dispozițiile art. II din lege nu sunt aplicabile in speța, deoarece legea nu retroactivează, cu excepția legii penale mai favorabile. Pentru a opera acesta prevedere trebuie Îndeplinite cumulative doua condiții: la data intrării in rigoare a Legii 144 sa existe pe rolul instanței de judecata un dosar având ca obiect plângere contravenționala si instant sa dispună prin hotărâre anularea tarifului de despăgubire.
Având in vedere cele motivate mai sus, in mod legal, solicită admiterea apelului, in sensul respingerii contestației la executare formulata de C. I. împotriva titlurilor executorii procesul verbal de constatare a contravenție . nr._ din 22.02.2012 si procesul verbal de constatare a contravenție . nr._ din 22.02.2012
În drept, întemeiază apelul pe dispozițiile art. 466-482 C.Proc Civ..
La data de 13.02.2015, în cuprinsul întâmpinării depusă la dosar, contestatorul C. I. a formulat apel incident prin care a solicitat schimbarea în parte a hotărârii cu privire la cheltuielile de judecată.
Apreciază că deși s-a reținut că nu se solicită cheltuieli de judecată, în realitate la cererea instanței a făcut precizările din 3.11.2014 la sfârșitul cărora a solicitat obligarea intimatei la plata sumei de 57 lei taxă de timbru și 10.000 lei daune morale pentru prejudiciul de imagine începând cu 2011 până în prezent.
În concluzie, a solicitat admiterea apelului său, obligarea intimatei apelante la plata sumei de 57 lei cheltuieli de judecată, 10.000 lei daune morale, retragerea cererii de executare adresată B. T. Adelin D. și anularea facturilor emise de Secția Drumuri Naționale T. S..
Prin concluziile scrise și orale din apel, apelantul contestator C. I. a solicitat și restituirea sumei de 839 lei, sumă ce i-a fost reținută de B. T. Anelin D..
Apelantul intimat C. SA-D. C. a formulat întâmpinare la apelul incident și a solicitat respingerea acestuia ca inadmisibil, invocând că prin apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nu se pot formula pretenții noi. A susținut că nu se pot acorda daune morale pentru că nu s-a dovedit existența unei fapte ilicite.
Instanța de apel, analizând cu prioritate excepția inadmisibilității apelului incident o va respinge pentru următoarele motive:
Apelul incident este reglementat de dispozițiile art. 472 Cod proced. Civ., iar dispozițiile art. 478 cod proced civ reglementează limitele efectului devolutiv al apelului determinate de ceea ce s-a supus judecății în fața primei instanțe, însă pentru a se contata dacă s-au încălcat aceste dispoziții legale trebuie analizat apelul incident, respingerea acestuia ca inadmisibil încălcând dreptul de acces la justiție.
Analizând apelurile formulate instanța instanța constată că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește apelul formulat de către apelantul intimat C. SA-D. C., instanța de apel constată că în mod corect a reținut prima instanță că susținerea intimatei C. SA, că sentința nr.255/15.04.2013 a Judecătoriei Orșova nu îi este opozabilă cu autoritate de lucru judecat, este întemeiată, întrucât hotărârea viza executarea silită a amenzilor, iar prezentul proces vizează executarea silită a tarifelor de despăgubire, executare care se face potrivit codului de procedură civilă cu referire la executarea obligațiilor având ca obiect o sumă de bani. Însă s-a reținut, în mod legal, că prezenta contestație la executare face referire la aceleași procese verbale de contravenție - a căror executare silită a amenzilor a fost constatată prescrisă prin hotărârea judecătorească anterior evocată, deoarece respectivele procese nu au fost comunicate în termen de o lună de la data aplicării sancțiunilor. Această hotărâre are putere de lucru judecat cu privire la faptul că procesele verbale nu au fost comunicate în termenul de o lună prevăzut de legea specială, și executarea silită a sancțiunilor – amenzi contravenționale stabilite - a fost constatată prescrisă; acest aspect nemaiputând fi pus în discuție în alt dosar.
Prin urmare, în mod corect și legal a stabilit prima instanță că este prescris și dreptul de executare a silită a sumelor ce reprezintă tariful de despăgubire, aplicat ca o consecință a amenzilor stabilite.
Nu se pot reține apărările apelantului conform cărora în cadrul contestației la executare nu se mai pot invoca apărări de fond împotriva titlului executoriu deoarece contestatorul avea la dispoziție alta cale de atac, respectiv plângerea contravenționala împotriva procesului-verbal de contravenție. Astfel, având în vedere că titlul executoriu nu este o hotărâre dată de o altă instanță sau alt organ jurisdicțional, împotriva sa se pot formula apărări de fond în cadrul contestației la executare, instanța având obligația de a analiza dacă procesul verbal de contravenție este titlu executoriu, în cazul de față dacă a fost comunicat sau nu în termenul legal. Procesul verbal constituie titlu executoriu doar dacă a fost comunicat în termenul legal, iar acest aspect se poate analiza în cadrul contestației la executare.
Față de aspectele menționate și față de faptul că prima instanță a reținut că nu s-au comunicat în termen procesele verbale de contravenție, raportat la sentința nr.255/15.04.2013, nu mai prezintă relevanță dispozițiile Legii 144 din 23.07.2012.
În ceea ce privește apelul incident instanța constată că prin aceasta apelantul contestă faptul că nu i s-au acordat cheltuielile de judecată și daunele morale de 10.000 lei.
Instanța de apel constată că prin cererea de la fila 25 dosar fond apelantul contestator a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată și a daunelor morale de 10.000 lei, instanța de fond reținând cu privire la cheltuielile de judecată faptul că nu s-au solicitat și nepronunțându-se prin dispozitiv asupra acestei cereri, iar petitul privind acordarea daunele morale nu a fost analizat.
Conform disp. art. 444 cod proced civ dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu sau asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii; iar dispozițiile art. 445 arată că îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442-444.
Prin urmare, față de dispozițiile legale menționate, instanța de apel va respinge apelul incident formulat de contestator, reținând că acesta trebuia să formuleze cerere de completare a sentinței sau are posibilitatea de a formula acțiune separată pentru pretențiile ce nu au fost analizate în cadrul acestui dosar.
În ceea ce privește cererea formulată în cadrul concluziilor din apel, de restituire a sumei de 839 lei, sumă ce i-a fost reținută de B. T. Anelin D., instanța va face aplicarea disp. art. 478 alin. 3 cod proced civ., dispoziții care interzic formularea de pretenții noi în apel, urmând a nu analiza această cerere.
În consecință, față de considerentele expuse, va respinge excepția inadmisibilității apelului incident și va respinge ca neîntemeiate apelurile părților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția inadmisibilității apelului incident.
Respinge ca neîntemeiate apelurile declarate de apelanta-intimată C. SA-D. C., cu sediul în C., Calea Severinului nr. 17, județul D. și de apelantul-contestator C. I., cu domiciliul în Orșova, ., jud. M., împotriva sentinței civile nr.546/03.12.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova, având ca obiect contestație la executare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Mai 2015.
Președinte, C. Z. | Judecător, C. P. | |
Grefier, N. C. B. |
Red. CZ
Dact. CNB
Ex.4/ 4.05. 2015
Cod operator 2626
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Hotărâre... | Pretenţii. Decizia nr. 322/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
