Revendicare imobiliară. Sentința nr. 9/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 12-05-2015 în dosarul nr. 93/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 93/R
Ședința publică de la 12 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător C. E. C.
Judecător A. M.
Grefier Lucreția I.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul reclamant P. V. D., împotriva sentinței civile nr. 9/20.01.2015 pronunțată de Judecătoria Baia de A., în contradictoriu cu intimatul pârât P. M. G. și intimații moștenitorii P. O., S. T. și P. C., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat N. A. pentru recurentul reclamant,lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care s-a luat act că apărătorul ales al recurentului reclamant a depus la dosar împuternicire avocațială și chitanța privind achitarea taxei de timbru în cuantum de 13.00 lei.
Instanța a pus în discuție nulitatea recursului care nu a fost motivat în termenul prevăzut de lege.
Avocat N. A. pentru recurentul reclamant a lăsat la aprecierea instanței
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. la data de 13.01.2012, sub nr._ reclamantul P. V. D. a chemat în judecată pe pârâții P. M. N. și P. M. G., solicitând obligarea acestora de a-i lăsa în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 70 de ari, situată în satul C. Vârf, pct.„La Cuca M.”, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în fapt, este proprietarul suprafeței de teren revendicat pe care l-a dobândit prin moștenire de la părinții săi, de peste 25 de ani.
Susține că, Primăria comunei Isverna l-a pus în posesie pe pârât pe terenul revendicat, deposedându-l pe reclamant și împiedicându-l să-l folosească în continuare.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar adeverința nr. 639/28.03.2012 eliberată de către Primăria comunei Isverna.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicita încuviințarea probei testimoniale cu martorii B. C. și T. N., martori audiați de către instanță, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei cât și proba cu expertiză tehnică în specialitatea topografie, expertiză ce a fost întocmită de către expert P. I. și depusă la dosarul cauzei.
La termenul din data de 22.01.2013, instanța a dispus introducerea în cauză a numiților P. O., P. T., P. C., în calitate de moștenitori ai pârâtului P. M. N., iar la termenul de judecată din data de 12.03.2013 și a numitei S. T..
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Baia de A., în primul ciclu procesual a pronunțat . 03.10.2013 prin care a respins acțiunea în revendicare, reținând următoarele:
Este cunoscut în literatura de specialitate și practica judiciară că acțiunea în revendicare este o acțiune reală promovată de proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar pentru a readuce în patrimoniul său bunul asupra căruia pârâtul exercită o posesie nelegitimă.
În practica judiciară s-a statuat că, proba dreptului de proprietate poate fi făcută numai printr-un titlu, adică un act juridic sau jurisdicțional translativ sau constitutiv de proprietate, act care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea celui care invocă actul respectiv.
Din înscrisurile de care se prevalează reclamantul, rezultă că acesta nu a făcut dovada dreptului său de proprietate.
Adeverința emisă de către Primăria comunei Isverna prin care s-a arătat că reclamantul are poziție de rol în registrul agricol al comunei Isverna, fiind înscris cu o suprafață de teren de 0,70 ha., pășune situată în pct. „După C.”, nu poate face dovada dreptului de proprietate, având în vedere că potrivit art. 3 alin. 1 din O.G. 28/2008 privind registrul agricol, adeverința are doar valoare declarativă, constituind un document oficial de evidență primară în care se înscriu date cu privire la imobilele terenuri și construcții ce se află în proprietatea sau folosința persoanelor fizice.
Împotriva s.c. nr. 331/3.10.2013, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, instanța de control judiciar admițând recursul, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare susținând ca instanța de fond avea obligația potrivit disp. art. 129 ali.5 c.pr.civ., de a lămuri situația juridică a terenului revendicat de reclamant, în acest sens să solicite relații de la Primăria din localitate. În cazul în care terenul nu face obiectul vreunei act de preluare,fiind într-o zonă necooperativizată, adeverința de înscriere la registrul agricol reprezintă un început de dovadă scrisă care, coroborată cu alte probe, poate conduce la dovedirea dreptului de proprietate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia de A. la data de 03.03.2014, sub nr._ .
La termenul din data de 13 mai 2014, având în vedere decizia de casare, reclamantul prin apărătorul său a solicitat proba testimonială, proba cu interogatoriul pârâților și cu efectuarea unei adrese către Primăria comunei Isverna, pentru a comunic situația juridică a terenului situat în pct. „ La Cuca M.” revendicat de reclamant și dacă terenul a făcut obiectul unui schimb de terenuri sau fiind zonă necooperativizată a fost preluat de stat, răspuns înaintat cu adresele nr. 1219 din 04.06.2014 și nr. 2369 din 01.10.2014.
A fost ascultat martorul B. C., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Judecătoria Baia de A. prin sentința supusă recursului a respins acțiunea, formulată de către reclamantul P. D., ca nefondată.
A fost respinsă cererea de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin cererea de chemare în judecată și precizată ulterior reclamantul P. V. D. a chemat în judecată pe pârâții P. M G., P. O., S. T. și P. C., solicitând obligarea acestora de a-i lăsa în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 70 de ari, situată în satul C. Vârf, pct.„La Cuca M.”, cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.
Potrivit disp. art.563 cod civil „Proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul. Dreptul la acțiunea în revendicare este imprescriptibil, cu excepția cazurilor în care prin lege se dispune altfel. Dreptul de proprietate dobândit cu bună-credință, în condițiile legii, este pe deplin recunoscut. Hotărârea judecătorească prin care s-a admis acțiunea în revendicare este opozabilă și poate fi executată și împotriva terțului dobânditor, în condițiile Codului de procedură civilă”.
Astfel, acțiunea în revendicare este o acțiune reală, petitorie, prin care proprietarul care a pierdut posesia lucrului cere recunoașterea dreptului de proprietate asupra lucrului și restituirea acestuia de la acela la care se găsește, fiind astfel, acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.
Așadar, potrivit regulii „actori incubit probatio”, (cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească) pentru ca acțiunea în revendicare să fie admisibilă, reclamantul trebuie să facă dovada că este proprietarul bunului revendicat, iar pârâtul îi nesocotește dreptul, prin exercitarea asupra acestuia a unei posesii nelegitime.
Martorul B. C.(fila 91) dosar a arătat că terenul pentru care se judecă părțile este situat la marginea satului C. Vârf, având o suprafață de 70 de ari și este plantat cu pomi fructiferi, teren ce s-a găsit la rolul agricol al reclamantului P. D., ca moștenire, arătând totodată martorul că reclamantul nu a fost împiedicat să folosească terenul
Coroborând înscrisurile aflate la dosarul cauzei, respectiv adresele nr. 1219 din 04.06.2014și nr. 2369 din 01.10.2014 emise de către Primăria comunei Isverna, cu declarația martorului de la fila 91 doar, instanța reține că, reclamantul P. D., nu a făcut dovada că pârâții ocupă teren proprietatea reclamantului, considerente pentru care va respinge acțiunea, ca nefondată.
Potrivit art. 274 din codul de procedură civilă „ partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs reclamantul P. V. D. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Potrivit art.303 al.1 C.p.civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs iar potrivit art.306 alin.1 C.pr.civ.recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute în alin. 2. cu precizarea că în alin 2 al aceluiași articol se arată că motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților.
În cauză instanța constată că recurentul a formulat cererea de recurs la data de 12.03.2015, în termenul stabilit de art.301 alin.1 C.pr.civ.,15 zile de la comunicare, recurs care nu a fost motivat în termenul legal prevăzut de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN N. LEGII
DECIDE:
Constată nul recursul formulat de recurentul reclamant P. V. D., împotriva sentinței civile nr. 9/20.01.2015 pronunțată de Judecătoria Baia de A., în contradictoriu cu intimatul pârât P. M. G. și intimații moștenitorii P. O., S. T. și P. C.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Mai 2015.
Președinte, V. N. | Judecător, C. E. C. | Judecător, A. M. |
Grefier, Lucreția I. |
NV/LI/2 ex.
Data—05.06.2015.
Jud.fond.Bajmatară C-tin
Confidențial cod.op.2626
| ← Pretenţii. Decizia nr. 322/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 2327/2015. Tribunalul... → |
|---|
