Contestaţie la executare. Decizia nr. 342/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 342/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 18-05-2015 în dosarul nr. 16107/225/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 342/A
Ședința publică de la 18 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător A. M.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta-intimată Primăria D. T. S.- Direcția Impozite și Taxe Locale, împotriva încheierii din data de 09.02.2015 pronunțată de Judecătoria D. T. S., în contradictoriu cu intimatul-contestator N. M. având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: intimatul-contestator N. M., lipsă apelanta-intimată Primăria D. T. S.-Direcția Impozite și Taxe Locale
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, cauza fiind în stare de judecată, s-a acordat cuvântul pe apelul declarat.
Intimatul contestator a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. – T. S. sub nr._ la data de 02.12.2014, petentul N. M. a formulat contestație la executare împotriva somației nr._ din 10.11.2014 și a titlului executoriu nr._ din 10.11.2014 emise de Primăria municipiului D. T. S. – Direcția Impozite și Taxe Locale, solicitând și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În fapt, petentul a arătat că în data de 12.09.2014 a fost sancționat contravențional prin procesul verbal . nr._ cu amendă în cuantum de 1000 lei. La data de 13.09.2014 a achitat suma de 250 lei la Primăria Baia de A., cu chitanța nr._. a solicitat să se constate nulitatea absolută a somației și titlului executoriu.
În drept, petentul a invocat prevederile art. 701-709 c.pr.civ.
Petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, a probei cu interogatoriul intimatei și a probei cu expertiză specialitatea contabilitate. A depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: somația nr._ din 10.11.2014 și a titlului executoriu nr._ din 10.11.2014, procesul verbal de contravenție . nr._ din 12.09.2014 încheiat de ITRSV Rîmnicu V., chitanța nr._ din 13.09.2014 emisă de Primăria Baia de A..
Cererea a fost legal timbrată cu 125 lei.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat intimatei un exemplar de pe acțiune și înscrisurile anexate, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 29.12.2014 intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare, susținând că petentul nu a contestat procesul verbal de contravenție, astfel că s-a procedat la emiterea titlului executoriu și a somației de plată.
A mai susținut că petentul nu i-a înaintat dovada achitării sumei de 250 lei, luând la cunoștință de acest fapt odată cu primirea contestației la executare.
A precizat că s-a procedat la scăderea acesteia din evidențele sale cu borderoul nr.34/24/16.12.2014.
A invocat excepția lipsei de interes a contestatorului.
A solicitat respingerea capătului de cerere privind plata cheltuielilor de judecată întrucât la primul termen de judecată s-a procedat la scăderea din evidențele fiscale a debitului urmărit.
Intimata a depus în copie fișă cont fiscal.
Judecătoria D. T. S. prin încheierea supusă apelului a admis contestația la executare formulată de petentul N. M., în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului D. T. S. – Direcția Impozite și Taxe Locale D. T. S.; a fost anulat titlul executoriu nr._ din 10.11.2014 și somația nr._ din 10.11.2014 emise de Primăria municipiului D. T. S. – Direcția Impozite și Taxe Locale cu sediul în D. T. S. și obligată intimata să plătească contestatorului 625 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanța a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._ din 12.09.2014 încheiat de ITRSV Rîmnicu V. petentul N. M. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1.000 lei, având posibilitatea achitării sumei de 250 lei în 48 ore de la comunicare.
Petentul a achitat suma de 250 lei la data de 13.09.2014 la Primăria Baia de A., fără a depune chitanța de plată a amenzii la organul constatator, astfel că s-a procedat la executarea silită.
Față de împrejurarea că petentul și-a achitat obligația de plată în condițiile legii, s-a apreciat că actele de executare sunt lovite de nulitate, executarea rămânând fără obiect.
Cât privește atitudinea procesuală exprimată de intimată, s-a apreciat ca fiind nedovedită, înscrisul depus, intitulat „C. fiscal”, fiind needificator în cauză, astfel că intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 525 lei, reprezentând taxă de timbru și onorariu avocat.
Împotriva acestei încheieri a formulat apel intimată Primăria D. T. S. Direcția Impozite și Taxe Locale, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că deși a dovedit până la primul termen de judecata ca a anulat actele de executare si a înaintat agentului constatator procesul verbal de contravenție, instanța de fond a admis cheltuielile de judecata reclamantului și a dispus obligarea instituției la plata sumei de 625 lei.
A arătat că în considerente instanța precizează ca suma cuvenita este 525 lei, iar in dispozitiv o obliga la plata sumei de 625 lei.
Față de aceasta precizare a invocat excepția lipsei de interes a contestatoarei în temeiul art. 33 din NCPC „Interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Cu toate acestea, chiar dacă interesul nu este născut și actual, se poate formula o cerere cu scopul de a preveni încălcarea unui drept subiectiv amenințat sau pentru a preîntâmpina producerea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara.”
În ceea ce privesc cheltuielile de judecata solicitate de către contestator, în temeiul art.454 din NCP a solicitat respingerea acestora, întrucât până la primul termen de judecata a întreprins măsurile necesare în vederea scăderii debitului ( amenzii) din evidentele fiscale.
Cheltuielile de judecată pot fi acordate numai în măsura în care partea care le pretinde dovedește, în condițiile legii, existența și întinderea acestora, cel mai târziu până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei. Aceasta înseamnă că partea trebuie să formuleze cererea de acordare a cheltuielilor de judecata, întrucât acestea nu se acordă din oficiu, și este ținută de dovedirea existenței și întinderii acestora, dovadă care trebuie realizată în condițiile legii, în raport cu obiectul fiecărui tip de cheltuieli.
Având în vedere înțelesul noțiunii de cuantum al cheltuielilor de judecată descris la art. 451 alin. (1), rezultă că partea care pretinde cheltuieli este ținută să administreze dovezi cu privire la fiecare componentă a acestora în măsura în care pretinde recuperarea lor de la partea adversă
A arătat că momentul limită al producerii acestor dovezi este în drept să administreze probele referitoare la cheltuielile de judecată pretinse în proces, și anume până la închiderea dezbaterilor asupra fondului cauzei, în cazul în care nu se optează pentru solicitarea lor pe cale separată; sub imperiul reglementării anterioare, dovezile cu privire la cheltuielile de judecată efectuate la prima instanță puteau fi administrate și în apel, în absența unui text care să o interzică în mod expres sau care să stabilească un termen sau moment procesual limită înăuntrul căruia să se administreze astfel de probe, cu atât mai mult cu cât art. 295 alin. (2) C. 1865 permitea concluzia contrară, respectiv a completării probelor în apel, în consecință, partea interesată în recuperarea cheltuielilor în fața primei instanțe nu va putea administra aceste dovezi în cadrul termenului de amânare a pronunțării și, cu atât mai mult.
A susținut că este culpa exclusiva a contestatorului care deși avea chitanța prin care achitase contravenția nu le-a înaintat-o. A solicitat respingerea contestației la executare în conformitate cu disp. art. 148 alin.4 Cod pr. fiscală, iar pe fondul cauzei exonerarea apelantei de plata cheltuielilor de judecată.
În procedura prealabilă intimatul-pârât N. M. a depus întâmpinare la motivele de apel prin care a invocat excepția tardivității formulării apelului, menționând că potrivit legislației în vigoare în contestațiile la executare apelul se formulează în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, iar în cauza de față, încheierea instanței de fond i-a fost comunicată la data de 02 martie 2015.
A invocat de asemenea excepția nulității apelului, arătând că acesta nu este motivat în drept.
A menționat că apelanta nu s-a prezentat niciodată la instanța de fond, că el și-a angajat avocat, iar la termenul de judecată din data de 09.02.2015 cauza a rămas în pronunțare și admițându-i-se acțiunea este normal să i se acorde și cheltuielile de judecată constând în 125 lei taxa de timbru și 500 lei onorariu avocat.
A solicitat pe fondul cauzei respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii instanței de fond.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate, se constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin contestația la executare cu care a investit instanța, contestatorul a solicitat anularea actelor de executare întocmite de către creditoare pentru urmărirea sa silită, susținând în esență că, a achitat la Primăria Baia de A., în termenul prevăzut de lege, respectiv 48 de ore, jumătate din minimul amenzii reglementat pentru contravenția săvârșită, constatată prin procesul verbal de contravenție nr._/12.09.2013 de către ITRSV Râmnicu V., concret, suma de 250 lei.
În speță, cu chitanța de la fila 8 dosar, contestatorul a făcut dovada susținerilor sale, astfel fiind, constatând că intimata a demarat procedura de executare silită a amenzii aplicate prin procesul verbal de contravenție nr._/12.09.2013 de către ITRSV Râmnicu V. după ce, debitorul își îndeplinise obligația de plată ce-i revenea, în mod corect prima instanță a procedat la anularea actelor de executare întocmite de către intimată în acest sens.
Contrar criticilor aduse în prezenta cale de atac, Tribunalul reține că, actul normativ care reglementează procedura generala de stabilire si constatare a contravențiilor, precum si de aplicare a sancțiunilor,(OG 2/2001) nu reglementează obligația contravenientului de a achita amenda la un anume organ fiscal,respectiv obligația sa de a anunța organul de executare despre îndeplinirea obligației prevăzând în art.28 alin.2 doar faptul că,amenzile cuvenite bugetelor locale se plătesc la CEC sau la casieriile autorităților administrației publice locale ori ale altor instituții publice abilitate să administreze veniturile bugetelor locale, indiferent de localitatea pe a cărei rază acestea funcționează, de cetățenia, domiciliul sau de reședința contravenientului ori de locul săvârșirii contravenției, precum și la ghișeul unic din punctele de trecere a frontierei de stat a României, astfel fiind, nu se poate reține culpa contestatorului pentru îndeplinirea actelor de executare, respectiv pentru declanșarea prezentului litigiu, în raport de dispozițiile art.453 c.pr.civ, pierzând procesul, intimata trebuie să suporte cheltuielile de judecată efectuate de către contestator și care, potrivit chitanțelor aflate la dosar, sunt în sumă de 625 lei(125 lei taxă de timbru și 500 lei onorariu de executor).
Dispozițiile art.454 c.pr.civ reglementează într-adevăr posibilitatea exonerării pârâtului de la plata cheltuielilor de judecată către partea care a câștigat procesul, statuând că “pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului, nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere”.
În cauză însă, Tribunalul nu poate reține că, prin poziția procesuală exprimată de către creditoarea intimată în fața primei instanțe, aceasta ar fi recunoscut pretenția contestatorului debitor de anulare a actelor de executare, dimpotrivă, în apărarea formulată în cuprinsul întâmpinării ,aceasta a susținut respingerea contestației, invocând inclusiv atitudinea debitorului de a nu-i comunica dovada de plată a amenzii anterior momentului demarării procedurii executării silite.
Pe baza considerentelor expuse și văzând dispozițiile art.480 alin.1 c.pr.civ, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-intimată Primăria D. T. S.- Direcția Impozite și Taxe Locale, cu sediul în D. T. S., ..17, județul M., având CUI_, împotriva încheierii din data de 09.02.2015 pronunțată de Judecătoria D. T. S., în contradictoriu cu intimatul-contestator N. M., domiciliat în D. T. S., ..8, ., ., având CNP_,având ca obiect contestație la executare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 18 Mai 2015
Președinte, M. C. O. | Judecător, A. M. | |
Grefier, D. D. |
Redactat. M.A. /26.05.2015
Tehnoredactat D.D. / 4 ex.
Jud. fond G. D.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Decizia nr. 323/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Partaj judiciar. Decizia nr. 99/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
