Contestaţie la executare. Sentința nr. 528/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 528/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 15-10-2015 în dosarul nr. 735/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 735/A
Ședința publică de la 15 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător F. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul-contestator C. M. Individual I. M. C. împotriva sentinței civile nr.528/12.05.2015 pronunțată de Judecătoria Strehaia în contradictoriu cu intimata P. C. Corcova, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat B. R., pentru apelantul-contestator și consilier juridic R. E., pentru intimată, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, avocat B. R., pentru apelantul-contestator, depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv: autorizație sanitară de funcționare, certificat de înregistrare eliberat de ASP M., decizie de impunere anuală, certificat de înregistrare fiscală, copie act identitate I. M. C., duplicatul acestora înscrisuri fiind comunicat și reprezentantului intimatei..
Consilier juridic R. E., pentru intimată, depune la dosar delegația de reprezentare.
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția tardivității formulării apelului.
Avocat B. R., pentru apelantul-contestator, solicită respingerea excepției susținând că au formulat apelul cu mult înaintea expirării termenului stabilit de Judecătoria Strehaia.
Consilier juridic R. E., pentru intimată, lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.392 cod procedură civilă, constată deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat B. R., pentru apelantul-contestator, solicită admiterea apelului, cu cheltuieli de judecată. Susține că, instanța de fond a interpretat greșit probele și legislația în vigoare, reținând că apelantul desfășoară activități economice deși din actele depuse la dosar rezultă în mod cert că desfășoară activități de sănătate publică. Codul de procedură fiscală stabilește că pentru clădirile în care se desfășoară activitate de sănătate publică nu se plătește impozit, astfel că titlul executoriu emis de intimată este lovit de nulitate.
Consilier juridic R. E., pentru intimată, solicită respingerea apelului, menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond din motivele și considerentele expuse în întâmpinare. Susține că, impozitul pe clădire s-a stabilit conform dispozițiilor art.220 cod fiscal.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea ce formează obiectul dos nr._, contestatoarea C. M. Individual I. M. C., a solicitat în contradictoriu cu intimata P. comunei Corcova, anularea titlului executoriu nr 8/28.01.2015 și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații.
In motivare s-a arătat că la data de 28.01.2015, P. comunei Corcova a emis titlul executoriu Și somația nr.8, prin care i se aduce la cunoștință că petenta figurează în evidențele contabile cu un debit în sumă de 1183 lei, din care 992 lei impozit clădiri stabilit de Curtea de Conturi(cu majorări) și 191 lei impozit clădiri diferența stabilită de CC (fără majorări). Între P. comunei Corcova și Cabinetul medical a fost încheiat un contract de concesiune pentru un spațiu în care cabinetul medical își desfășoară activitate medicală înreg. sub nr 6918/17.08.2004, în care la cap. 6 (obligațiile părților) nu este stipulată obligația cabinetului medical la plata impozitului pe clădiri, ci doar a unei sume de 1 euro/m.p/an. Cu ocazia controlului Curții de Conturi, aceasta a stabilit că P. comunei Corcova în mod greșit nu a perceput cabinetului medical să plătească impozitul pe clădirea ce era concesionată.
A invocat nulitatea absolută a titlului executoriu nr 8/28.01.2015 și a somației, având în vedere că acestea nu respectă prevederile art 43 din c.pr.fiscală, în sensul că nu conține actul administrativ prin care s-a stabilit impozitul pe clădiri data la care își produce efectul și perioada pentru care a fost acesta calculat.
Cererea a fost întemeiată pe disp. art 30, 148, 192, 194,197,711-719 C.pr.civ. coroborat cu art 43,46,85,87,141 C.pr.fiscală. La dosarul cauzei s-au depus: contractual de concesiune nr 6018/17.08.2014, titlul executoriu și somația nr 8/28.01.2015. Cererea a fost legal timbrată.
Pârâta P. comunei Corcova a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată. A solicitat a se constata că potrivit art. 205 din C.pr.fiscală, împotriva titlului de creanță nu a fost formulată contestație potrivit legii la organul fiscal emitent, în speță P. comunei Corcova. Potrivit art 218 al.2 C.pr fiscală, deciziile emise de organul fiscal pot fi atacate la instanța de contencios administrativ. A arătat că prin cererea înreg. la data de 27.12.2012 pe rolul Judecătoriei Strehaia, sub nr de dosar_, contestatoarea CMI Marimed a formulat contestație la executare împotriva înștiințării de plată nr_ emisă de la data de 17.12.2014 de P. ..civ. 18/11.03.2011, Judecătoria Strehaia a declinat cauza spre soluționare Tribunalului M., care prin s.civ nr 248/08.03.2013 a admis excepția inadmisibilității acțiunii invocate de Primărie și a respins ca fiind inadmisibilă acțiunea formulată de CMI Marimed. La data de 28.01.2015 P. comunei Corcova, prin scrisoare recomandată, i-a comunicat contestatoarei titlul executoriu și somația nr. 8/28.01.2015, prin care în baza art. 145 din OG 92/2003 privind C.pr.fiscală, o înștiința pe aceasta că figurează în evidențele fiscale cu suma de plată de 1183 lei, reprezentând impozit clădiri plus majorări de întârziere.
A mai arătat că nu se poate retine nulitatea absolută a titlului executoriu nr 8/28.01.2015 și a somației, întrucât acestea sunt formulare tipizate stabilite prin anexa 44 modelul 2009 ITȘL 069 si anexa 46 modelul ITL 071 prev. de lege, iar declarația fiscală este potrivit art. 81 C. pr. fiscală, obligația contribuabilului de a o depune în termenele stabilite de lege. A depus înștiințare de plată nr_/17.12.2012, s.civ. nr 2486/08.03.2013 a Tribunalului M., d.civ. nr_/27.11.2013 a C.A. C., extras OG 9/2003 si Lg 95/2006.
Prin încheierea din camera de consiliu din 09.04.2015, a fost admisă cererea formulată de contestatoarea C. M. Individual I. M. C. si s-a dispus suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare.
În soluționarea cauzei, la cererea contestatoarei a fost administrată proba cu interogatoriul intimatei. Din oficiu, instanța a dispus emiterea unei adrese către P. Corcova, pentru a preciza care este titlul de creanță ce a stat la baza emiterii titlului executoriu, a înainta dovada comunicării acestuia, a unei copii certificate a întregului dosar de executare și raportului Curții de Conturi prin care s-a stabilit că petenta ar datora impozit pe clădiri.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.528/12.05.2015 Judecătoria Strehaia, a respins acțiunea, pentru următoarele considerente:
Pe cale de excepție, petenta a invocat nulitatea absolută a titlului executoriu nr. 8/28.01.2015 și a somației deoarece nu menționează actul administrativ prin care s-a stabilit impozitul pe clădiri, data la care își produce efectul, perioada pentru care acesta a fost calculat și nu a fost comunicat actul administrativ fiscal prin care s-au stabilit obligațiile fiscale. Din înscrisurile aflate la dosar, se constată că în privința petentei a fost emis titlul executoriu nr. 8/28. 01. 2015 și somația, pentru aceeași sumă, având același număr și dată de emitere. Actul administrativ pe baza căruia s-a emis titlul executoriu este înștiințarea de plată nr._/17.12.2012.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 27.12.2012, sub nr._, petenta a contestat această înștiințare. Competența de soluționare a cauzei a fost declinată în favoarea Tribunalului M.. Instanța a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de P. Corcova, ca urmare a nerespectării dispozițiilor art. 7 alin. 1 din Legea 554/2004, mai concret, din cauza faptului că petenta nu a contestat înștiințarea de plată la organul fiscal emitent. În sentința nr. 2486/2013, Tribunalul M. a elaborat următoarea motivare: "Potrivit art. 41 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligațiilor fiscale.
Analizând, prin prisma acestor dispoziții, s-a apreciat ca înștiințarea de plata nr. 313/2011 este un act administrativ fiscal, în înțelesul legii și este supusă procedurii de contestare instituită prin Titlul IX din O.G. nr. 92/2003, care reglementează procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrativ fiscale, luându-se în considerare împrejurarea că îndeplinește condițiile de formă reglementate prin art. 43 C.pr.fiscală, fiind comunicată cu respectarea cerințelor art. 44 din același act normativ.
Nu exista niciun dubiu cu privire la caracterul de act administrativ fiscal al înștiințării de plata nr. 313/2011, mai ales ca potrivit art. 5.2. din ordinul nr. 519/2005 legiuitorul a prevăzut în mod expres că pot fi și alte acte administrative fiscale, dispoziția de măsuri, decizia privind stabilirea răspunderii reglementata de art. 28 din Codul de procedură fiscală, republicat, notele de compensare, înștiințări de plată, procesul-verbal privind calculul dobânzilor cuvenite contribuabilului etc. Sentința nr. 2486/2013 a Tribunalului M. a rămas definitivă, dat fiind că recursul declarat de petentă a fost anulat, prin decizia nr._/2013 a Curții de Apel C..
În consecință, titlul executoriu contestat de petentă a fost emis în baza înștiințării nr._/17.12.2012, ce a fost comunicată petentei și care cuprinde denumirea creanței bugetare și perioada în care s-a calculat. Este evident că executarea unui titlu executoriu trebuie să se facă de îndată, dacă nu este precizat un alt termen în cuprinsul său.
În consecință, instanța a respins excepția nulității absolute a titlului executoriu contestat.
Pe fondul cauzei, petenta a apreciat că nu datorează creanța bugetară ce i se impută, deoarece nu a fost stipulată în contractul de concesiune dintre părți și că, conform art. 250 din Codul fiscal, este scutită de plata acesteia. Creanța bugetară în sumă de 1183 lei, incluzând majorările de întârziere, reprezintă taxa pe clădiri pe care petenta o datora în temeiul art. 249 alin. 3 din Legea 571/2003.
Conform acestui text de lege, "pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, persoanelor juridice, altele decât cele de drept public, se stabilește taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe clădiri".
Prin urmare, chiar dacă nu a fost prevăzută explicit în contractul de concesiune dintre părți, petenta datorează această taxă în temeiul legii. Dispoziția legală de drept fiscal are caracter de drept public și imperativ. Faptul că nu a fost menționată expres în contract nici nu este un viciu sau o carență în sens larg a contractului de concesiune, deoarece taxa este datorată bugetului public și trebuie plătită independent de mențiunea din contract. Nu Curtea de Conturi a fost cea care a impus taxa, ci Codul fiscal.
Această taxă este similară impozitului pe clădiri, potrivit aceluiași text de lege. Conform art. 250 din Codul fiscal, "clădirile pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii, sunt, după cum urmează: (…) clădirile unităților sanitare publice, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice".
Or, în opinia instanței, petenta desfășoară o activitate economică. Medicul de familie este un liber profesionist și realizează venituri variabile, în funcție de numărul de pacienți pe care îi are în evidență. Medicii de familie sunt în competiție între ei pentru a atrage mai mulți pacienți și a avea astfel venituri mai mari. Salariul acestora nu este unul fix, ci variabil, în funcție de numărul pacienților și de activitățile pe care le desfășoară. Potrivit art. 80 din Legea 95/2006, cabinetul de medicină de familie poate realiza venituri din:"a) contracte încheiate cu casele de asigurări de sănătate din cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, în condițiile Contractului-cadru; b) contracte încheiate cu autoritățile teritoriale de sănătate publică, pentru servicii de planificare familială, servicii speciale de consiliere, servicii de îngrijiri medicale la domiciliu în fază terminală și postspitalicești; c) contracte încheiate cu societățile de asigurări private de sănătate; d) contracte încheiate cu autoritățile teritoriale de sănătate publică sau instituții publice din subordinea Ministerului Sănătății, pentru implementarea programelor naționale de sănătate publică; e) contracte încheiate cu autoritățile teritoriale de sănătate publică, pentru servicii de medicină comunitară; f) contracte încheiate cu terți, pentru servicii aferente unor competențe suplimentar; g) plata directă de la consumatori, pentru serviciile necontractate cu terți plătitori; h) coplata aferentă unor activități medicale; i) contracte de cercetare; j) contracte pentru activitatea didactică în educația universitară și postuniversitară; k) donații, sponsorizări; l) alte surse, conform dispozițiilor legale, inclusiv din valorificarea aparaturii proprii, uzată fizic sau moral". Legea reglementează surse alternative și suplimentare de obținere a veniturilor de către medicii de familie, ceea ce ilustrează o dată în plus activitatea cu caracter economic desfășurată de aceștia. În acest punct, este interesant raționamentul Curții de Justiție a Uniunii Europene cu privire la activitatea notarială (CJUE, Comisia/Luxembourg, cauza C-47/08, hotărârea din 24 mai 2011). Unul dintre elementele importante pentru care Curtea a apreciat că notarii, deși desfășurau o activitate cu caracter public, aceasta era totuși o activitate economică, a fost faptul că se aflau în competiție profesională între ei, pentru a obține venituri mai mari.
A apreciat că raționamentul se poate aplica și în cazul medicilor de familie, cu ajustările implicite.
În final, instanța a apreciat că absența personalității juridice nu poate exonera cabinetul medical de plata taxei pe clădiri. Trimiterea pe care pârâta o face la dispozițiile art. 188 din Codul civil, potrivit căruia sunt persoane juridice entitățile prevăzute de lege, precum și orice alte organizații legal înființate care, deși nu sunt declarate de lege persoane juridice, au o organizare de sine stătătoare, un patrimoniu propriu și un scop licit și moral, este pertinentă și concludentă.
Pentru aceste motive, instanța a respins contestația și pe fond.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că s-au încălcat dispozițiile art 43 si 141 alin 4 C.proc.fiscală privind elementele obligatorii ale titlului executoriu, sancțiunea fiind nulitatea acestuia potrivit dispozițiilor art 46 C.proc.fisc
Nu s-a comunicat actul administrativ fiscal prin care s-au stabilit obligațiile fiscale stabilite prin titlu executoriu, respectiv decizia de impunere prevăzută de art.85 raportat la art.87 C.proc.fisc.
În concluzie, emiterea unor acte de executare fără a avea la bază declarația contribuabilului sau o decizie a organului fiscal(decizia curții de conturi neputând sa înlocuiască aceste acte) sunt contrare prescripțiilor legale referitoare la procedura executării silite motiv pentru care se impune admiterea contestației la executare și dispunerea anularii titlului executoriu nr. 8/28.01.2015 si a somației.
Judecătoria Strehaia fără să analizeze cele menționate de către noi sau printr-o interpretare greșita a acestor acte, fără a avea o motivație concludentă unește excepția cu fondul și apoi respinge excepția.
Instanța de fond ajunge la concluzia că actul administrativ în baza căruia s-a emis titlul executoriu este înștiințarea de plată, deși la baza unei înștiințări de plată trebuie să stea o decizie de impunere sau în cazul nostru decizie a organului fiscal, o decizie a curții de conturi.
A arătat că în acel titlu executoriu nu a fost menționată data la care își produce efectul. La acest punct încălcat de către P. Corcova în redactarea titlului executoriu, Judecătoria Strehaia nu a expus motivele pentru care a respins excepția.
Un alt motiv de apel este acela că în titlul executoriu nu s-a menționat perioada pentru care a fost acest titlu executoriu calculat.
Privind fondul cauzei, între P. comunei Corcova și Cabinetul M. a existat încheiat un contract de concesiune pentru un spațiu în care cabinetul medical își desfășoară activitatea medicala, înregistrat sub nr. 6918/17.08.2004, în care la capitolul 6 (obligațiile părților) nu este stipulată obligația cabinetului medical la plata impozitului pe clădiri, ci doar a unei sume de 1 euro/mp/an.
Cabinetul medical și-a plătit la începutul fiecărui an această taxă stabilită prin contractul de concesionare astfel încât anual era cu plata la zi.
Cu ocazia controlului Curții de Conturi aceasta a stabilit că P. comunei Corcova în mod greșit nu a perceput cabinetului medical să plătească impozitul pe clădirea primăriei ce era concesionată.
În aceste condiții s-a stabilit că acest cabinet medical figurează în evidențele Primăriei Corcova cu impozit clădiri si penalități de întârziere.
Consideră că introducerea impozitului pe clădiri reprezintă o modificare a contractului de concesiune și acest lucru nu se poate face unilateral.
De asemenea arată că aceasta hotărâre a Curții de Conturi de a trece Cabinetul M. să plătească impozitul pe clădiri pentru spațiul în care își desfășoară activitatea, este nelegală, întrucât se încălcă prevederile art.250 din codul fiscal(clădirile pentru care nu se datorează impozitul prin efectul legii sunt):
- alin 1. clădirile proprietatea statului, a unităților administrative-teritoriale sau a oricăror instituții publice, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice.
- alin 5. clădirile unităților sanitare publice, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice.
Conform prevederilor OUG 124/1998, republicata, cabinetul medical este o unitate fără personalitate juridică, atât timp cât nu este înregistrat la judecătorie.
Cabinetul medical este o unitate publică și oferă servicii publice, care sunt sanitare/medicale și nu economice.
Definiția veniturilor din activități independente:
- art 46 - (1) veniturile din activități independente cuprind venituri comerciale, venituri din profesii liberale și venituri din drepturi de proprietate intelectuală, realizate în mod individual și/sau într-o formă de asociere inclusiv din activități adiacente.
-(2) sunt considerate venituri comerciale veniturile din fapte de comerț ale contribuabililor, din prestări de servicii, altele decât cele prevazute la alin (3), precum și din practicarea unei meserii.
-(3) constituie venituri din profesii liberale veniturile obținute din exercitarea profesiilor medicale, de avocat, notar, auditor financiar, [consultant financiar, expert contabil, contabil autorizat, consultant de plasament în valori mobiliare, arhitect sau altor profesii reglementate, desfășurate în mod independent, în condițiile legii.
Prin urmare, nu pot fi considerate venituri economice, veniturile realizate de medici, pentru care serviciile medicale nu sunt încadrate în aceasta categorie, conform prevederilor Codului Fiscal și sunt desfășurate în mod independent, în condițiile prevăzute de OUG nr. 124/1998 republicată.
Pentru a asimila cabinetele medicale ca având personalitate juridică acestea ar trebui să știe că personalitatea juridică se obține în instanță.
Judecătoria Strehaia interpretând în mod greșit aceste articole de lege ajunge la concluzia: cabinetele medicale desfășoară activitate economică, justificând că medicul de familie este un liber profesionist și realizează venituri variabile, în funcție de numărul de pacienți pe care îi are în evidență, medicii de familie fiind în competiție între ei pentru a atrage mai mulți pacienți.
Arată faptul că în zilele în care a primit aceasta sentința am primit de la ANAF și decizia de impunere anuală pentru veniturile realizate din România de persoane fizice în care la punctul 4 (obiectul principal de activitate) este menționată activitate medicală - deci nu scrie activitate economica așa cum interpretează Judecătoria Strehaia.
În consecință, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca netemeinic și nelegal, menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr 528/12.05.2015 pronunțata de Judecătoria Strehaia și obligarea apelantului să plătească cheltuielile de judecată ocazionate cu acest proces.
Referitor la motivele de apel invocate acestea sunt neîntemeiate din următoarele considerente:
S-a invocat pe cale de excepție nulitatea Titlului executoriu nr 8/28.01.2015 și a Somației de executare silită nr 8/28.01.2015 deoarece nu menționează actul administrativ prin care s-a stabilit impozitul pe clădiri.
Actul administrativ pe baza căruia s-a emis Titlul executoriu este înștiințarea de plata nr_/17.12.2012, contestată de apelant și respinsă cererea ca inadmisibilă de către Tribunalul M..
Apelantul apreciază că nu datorează creanța bugetară ce se impută deoarece nu a fost stipulat în contractul de concesiune dintre părți.
Chiar dacă nu a fost prevăzut explicit impozitul pe clădiri în contractul de concesiune dintre părți, conform art.249 alin 3 din Legea 571/2003, apelantul datorează acest impozit în temeiul legii, dispoziția legalî de drept fiscal având caracter de drept public și imperativ.
Faptul că nu a fost menționat în mod expres în contract nici nu este un viciu sau o carență în sens larg a contractului de concesiune deoarece impozitul este datorat bugetului public și trebuie plătit independent de mențiunea din contract.
Conform art 250 din Codul fiscal "Clădirile pentru care nu se datorează impozit prin efectul legii sunt (...) clădirile unităților sanitare publice cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice ",or, instanța a apreciat că apelantul desfășoară o activitate economică, medicul de familie este liber profesionist și realizează venituri variabile în funcție de numărul de pacienți pe care îi are în evidență. Medicii de familie sunt în competiție între ei pentru a atrage mai mulți pacienți și a avea astfel venituri mai mari, salariul acestora nu este fix, ci variabil în funcție de numărul pacienților și activităților pe care le desfășoară.
Având în vedere considerentele menționate, solicită respingerea apelului formulat ca nefondat și menținerea sentinței civile pronunțată de Judecătoria Strehaia.
Asupra excepției tardivității apelului invocată de instanță din oficiu.
Conform disp. art. 248 alin.1 C.pr.civ., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Prin art. 468 alin.1 C.pr.civ. se stabilește că termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel și curge de la comunicarea hotărârii, chiar atunci când aceasta a fost făcută odată cu încheierea de încuviințare a executării silite.
Așadar dacă termenul general de apel este de 30 zile ori de câte ori legea prevede un alt termen atunci termenul general nu-și mai găsește aplicarea.
În materia executării silite legiuitorul a stabilit un alt termen pentru exercitarea căii de atac.
Astfel dacă prin art.651 alin.3 C.pr.civ se stabilește că instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe prin alin.4 legiuitorul stabilește că în toate cazurile instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Față de acestea, cum în materia contestației la executare nu se prevede un alt termen pentru exercitarea apelului, tribunalul constată că termenul de exercitare este de 10 zile de la data comunicării încheierii care se atacă, cu precizarea că termenul se calculează potrivit art.181 alin.1 pct.2 C.pr.civ. pe zile libere neintrând în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește, iar dacă ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează(alin.2).
În cauză hotărârea atacată a fost comunicată la data de 23.06.2015, iar calea de atac a fost exercitată la 07.07.2015. Or, în acord cu cele de mai sus, întrucât termenul s-a împlinit în data de 04.06.2015, sâmbăta, într-o zi nelucrătoare, atunci ultima zi în care putea fi declarat apelul era data de 06.07.2015 și nu 07.07.2015.
Pentru toate aceste motive, cum apelul contestatoarei este formulat peste termenul stabilit de legiuitor, în temei art.248 și 651 alin.4 C.pr.civ., va fi admisă excepția tardivității apelului și va fi respins apelul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității.
Respinge ca tardiv formulat apelul civil formulat de apelantul-contestator C. M. Individual I. M. C. cu sediul în comuna Corcova, ., CUI_, împotriva sentinței civile nr.528/12.05.2015 pronunțată de Judecătoria Strehaia în contradictoriu cu intimata P. C. Corcova cu sediul în ., având ca obiect contestație la executare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Octombrie 2015.
Președinte, V. R. | Judecător, F. M. | |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.30.10.2015
tehnoredactat M.B., Ex.4/7 pag.
jud.fond G. A.
Cod operator 2626
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 2718/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 741/2015. Tribunalul... → |
|---|
