Contestaţie la executare. Sentința nr. 163/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 163/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 1682/332/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 252/A
Ședința publică de la 20 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător F. M.
Grefier M. B.
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelantul-intimat S. F. Orășenesc Vânju M. împotriva sentinței civile nr.163/ 29.01. 2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimatul-contestator C. I. și intimata Agenția Națională de Administrație Publică DGFP M. - S. F. Orășenesc Vânju M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se ia act că dezbaterile asupra apelului au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 10.04.2015 și încheierea de amânare ulterioară a pronunțării din 16.04.2015, ce fac parte integrantă din prezenta decizie, după care, instanța reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Vânju M. la data de 07.05.2013, contestatorul C. I., în contradictoriu cu pârâții S. F. Orășenesc Vânju M., Agenția Națională de Administrație Publică – D.G.F.P M., a formulat contestație la executare, solicitând să se dispună anularea deciziei de impunere nr.412/08.02.2013 pentru suma totală de 1882 lei; anularea deciziilor de calcul accesorii cu nr.412/08.02.2013 pentru perioada 05.08._13 pentru suma totală de 5291 lei reprezentând majorare de întârziere, dobândă și penalități, anularea somației cu nr._ din 26.03.2013 pentru suma datorată de 7173 lei și a titlului executoriu cu nr._ din 26.03.2013.
În motivarea contestației, s-a susținut că în perioada anilor 2000,2001,2002,2003 la care se referă deciziile de impunere pentru diferențe de impozit anual de regularizat și deciziile de calcul accesorii a lucrat ca funcționar public la Direcția Generală pentru Agricultură M. și consilier județean la Consiliul Județean M.. Pentru activitățile desfășurate instituțiile respective au trimis scris anual la Administrația Finanțelor Publice Drobeta T. S., fișa fiscală nr.1 și fișa fiscală nr-2 cu impozitul pe veniturile realizate din salarii și indemnizația de consilier, însă timp de 9-11 ani nu i s-au comunicat aceste decizii de impunere și de calcul accesorii, iar în luna aprilie 2013 A.F.P Vânju M. îi comunică prin poștă somația și titlul executoriu pentru suma datorată de 7173 lei.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 172-173 din O.G nr.92/2003, a dispozițiilor C.pr.civ., solicitând judecarea acțiunii în lipsă.
În dovedirea contestației, contestatorul a depus la dosar: somația nr._ din 26.03.2013, titlul executoriu cu nr._ din 26.03.2013, copie carte de identitate contestator.
Pârâta Agenția Națională de Administrație Publică – D.G.F.P M. – A.F.P Vânju M., a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației la executare pentru următoarele motive: conform prevederilor art.136 alin.10 din OG NR.92/2003 republicată, la data de 10.01.2013 Administrația Finanțelor Publice Drobeta T. S. i-a transmis dosarul de executare al contestatorului Ciovica I. la Administrația Finanțelor Publice Vânju M., întrucât are domiciliul în raza sa de activitate. La data transmiterii dosarului de executare, reclamantul C. I. figura cu un debit restant in suma de 7135 lei reprezentând diferențe impozit anual de regularizat și calcul accesorii aferente sumelor neachitate la termenul scadent. Pe numele reclamantului C. I. s-a emis de către Administrația Finanțelor Publice Vânju M., somația nr._ din 26.03.2013 și titlu executoriu nr._ din 26.03.2013 pentru suma de 7173 lei reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat și accesorii aferente, somația și titlu executoriu fiind emise conform prevederilor art. 145 din OG nr.92/2003 republicat prin care reclamantul este înștiințat ca figurează in evidentele fiscale ale Administrației Finanțelor Publice Vânju M..
Cu privire la contestarea acestor decizii de impunere, a invocat autoritatea de lucru judecat având în vedere că pe rolul Tribunalului M. s-a soluționat irevocabil dosarul nr._ *, dosar care a avut ca obiect contestarea acestor decizii de impunere pentru anii 2000-2003 emise pe numele reclamantului, contestație care a fost respinsă irevocabil prin decizia nr.1559/07.03.2012 de Curtea de Apel C. .
Totodată a invocat excepția tardivității formulării contestației la executare cu privire la deciziile de impunere nr.412 din 08.02.2013 și pentru suma de: 334 lei reprezentând diferență impozit anual de regularizat anul 2000; 556 lei reprezentând diferență impozit anual de regularizat anul 2001; 446 lei reprezentând diferență impozit anual de regularizat anul 2002; 548 lei reprezentând diferență impozit anual de regularizat anul 2003, cu termen de plată specificat în somație, precum și pentru toate deciziile de calcul accesorii aferente acestor sume, întrucât aceste decizii au mai fost contestate când reclamantul figura cu domiciliul la Administrația Finanțelor Publice Drobeta T. S..
Referitor la deciziile de impunere contestate acestea sunt legal emise și comunicate reclamantului; acesta luând cunoștința de deciziile de impunere, confirmând primirea în data de 23.11.2004, așa cum rezultă din confirmarea de primire atașată, cât și prin somația nr.6518 din 28.11.2003 emisă de A.F.P. Dr.Tr.S., somație primită conform confirmării de primire din data de 04.12.2003 si care cuprinde debitele din deciziile de impunere aferente anului 2000- 2003.
Cat privește contestarea tuturor deciziilor de calcul accesorii cu nr.412 din 08.02.2013, reclamantul eronat a solicitat anularea acestora, având în vedere legalitatea emiterii acestora conform prevederilor art. 119 alin. 1 si 4 si art.120 alin. 1 și 7 din Codul de procedură fiscală. Aceste debite constituie accesorii calculate pentru debitele restante, care vor fi calculate până la data stingerii acestora.
A anexat la dosar fișă portal instanță, somație nr.6518/28.11.2003, confirmări de primire.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtei, prin care a arătat că susținerile pârâtei sunt nefondate, întrucât la data de 17.12.2012 a primit de la pârâtă situația analitică debite plăți solduri, pentru suma de 7057 lei – diferențe de impozit anual de regularizări, însă nu i-au fost comunicate deciziile de impune și calcul accesorii pentru a putea să le conteste. Ulterior la data de 18.12.2012, pentru a nu i se institui poprire pe pensie, a formulat o cerere de eșalonare a plății obligațiilor fiscale, în care a menționat că nu este de acord cu suma respectivă, însă pârâta i-a comunicat după 54 de zile că are la dispoziție 5 zile până la data de 08.02.2013 ca să achite suma de 7135 lei.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat, contestatorul a arătat că în dosarul nr._ * au fost contestate decizii de impunere pentru anii 2000-2003, ori decizia contestată în prezenta cauză privește decizia nr.412/08.02.2013. Cu privire la excepția tardivității, a arătat că aceasta nu este întemeiată, decizia contestată fiind emisă în anul 2013.
A depus la dosar situația analitică debite plăți solduri, cererea cu nr._/18.12.2012, adresa nr.8988/19.02.2013, cerere nr._/19.12.2012, aviz de plată nr._, certificat de atestare fiscală din 19.02.2013, decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii, anexă la decizie, proces verbal de punere de acord din 10.04.2013, somație și titlu executoriu din 26.03.2013, contestație nr._/07.05.2013, contestație nr._/10.06.2013, extras portal instanță.
La termenul din 19.09.2013, intimata a învederat instanței că pe rolul Curții de Apel C. se află dosarul civil nr._ Secția C. Administrativ și F., ce are ca obiect anulare act administrativ și a solicitat suspendarea cauzei de față până la soluționarea dosarului.
Astfel, instanța a dispus suspendarea cauzei în baza art.413 alin.1, pct.1 Cod proc. civilă până la soluționarea cauzei civile cu nr._ aflată pe rolul Curții de Apel C..
La data de 28.03.2014, contestatorul a solicitat repunerea cauzei pe rol, având în vedere că motivul suspendării nu mai subzistă, anexând la dosar în copie Decizia nr._/25.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel C., adresa din 16.06.2010, adresa nr.8988/19.02.2013.
În ședința publică din 24.04.2014, instanța a pus în vedere contestatorului să achite taxa de timbru în cuantum de 380 lei.
Contestatorul C. I. a solicitat instanței acordarea unui ajutor public judiciar în sensul de a fi scutit de la plata taxei de timbru în sumă de 570 lei cu motivul că starea materială a familiei sale nu îi permite să plătească taxa judiciară de timbru.
În susținerea cererii, contestatorul a depus copia cărții de identitate, copii două grafice de rambursare împrumuturi către Banca Transilvania, scrisori medicale, cupoane de pensie, contestație, adresele din data de 14.04.2014, 28.08.2014.
Instanța analizând cererea de ajutor public judiciar formulată de contestator prin prisma disp. art.8 alin (1) și alin.(2) din OUG nr.51/2008, a constatat că aceasta este neîntemeiată și potrivit disp. art.15 din OUG nr.51/2008 prin Încheierea din 29.05.2014 a respins-o.
La termenul din 26.08.2014, reclamantul a solicitat reexaminarea încheierii de respingere a acordării ajutorului public judiciar pronunțată de instanță la data de 29.05.2014 în dosarul nr._, cerere ce i-a fost respinsă, motivat de faptul că reclamantul locuiește și se gospodărește împreună cu soția, care realizează venituri și beneficiază de pensie în cuantum superior cuantumului veniturilor prevăzute de lege.
În ședința publică din 04.09.2014, instanța a pus în discuția părților necesitatea efectuării unei expertize contabile, pentru stabilirea în concret a debitului datorat de contestator, fiind numit expert contabil D. N., cu un onorariu provizoriu de 600 lei, în sarcina contestatorului.
Totodată, în ședința publică din 06.11.2014, instanța a pus în discuția părților cele două excepții invocate de pârâtă, excepția tardivității și excepția autorității de lucru judecat și văzând și disp. art.248 alin.4 C.pr.civ., a apreciat că pentru soluționarea acestora este necesară administrarea acelorași dovezi ca și pentru cercetarea procesului și a unit excepțiile invocate cu fondul.
La termenul din 22.01.2015, s-a luat act că la dosar a fost depus raportul de expertiză efectuat în cauză de expert D. N., în care s-a concluzionat că în conformitate cu examinările materialului documentar menționat în introducerea și cuprinsul prezentului raport de expertiză contabilă și în baza calculelor și rezultatelor obținute în desfășurarea expertizei contabile în baza prevederilor Codului de procedură fiscală art.91, Decizia nr.412 din 08.02.2013, Titlu executor nr._/26.03.2013 și Somația nr._ 177/26.03.2013 în sumă de 7.173 lei, reprezentând impozit pe veniturile din salarii în sumă de 1.884 lei aferent perioadei 2000-2003 și accesorii la acest impozit calculate pe perioada 2002 - 2013 în sumă de 5.289 lei este nereală, conține sume intrate în prescripția dreptului de a stabili obligații fiscale.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.163/29.01.2015 Judecătoria Vânju M., a admis contestația la executare, pentru următoarele considerente:
Conform art.248 alin.1 C.proc.civ., instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Cu privire la excepția tardivității cererii, a fost respinsă, având în vedere că în speța de față, contestatorul a contestat decizia de impunere nr.412/08.02.2013, și a obligațiilor de plată accesorii, astfel că aceasta a fost formulată în termenul legal.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat ce presupune identitate de obiect, părți și cauză, examinând conținutul dosarului nr._ * în care s-a soluționat contestația la executare a deciziei de impunere pe anii 2000-2003 și obiectul prezentei cereri ce vizează decizia nr.412/08.02.2013 și obligațiile accesorii, ulterioare celor cuprinse în sentința amintită s-a constatat că nu există autoritate de lucru judecat, împrejurare în care a fost respinsă această excepție.
S-a reținut că, există autoritate de lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate.
Principiul lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerile între două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți sau constatările făcute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise printr-o altă hotărâre posterioară dată în alt proces.
Pe fond, s-a reținut că prin prezenta contestație, contestatorul a solicitat să se dispună anularea deciziei de impunere nr.412/08.02.2013 pentru suma totală de 1882 lei; anularea deciziilor de calcul accesorii cu nr.412/08.02.2013 pentru perioada 05.08._13 pentru suma totală de 5291 lei reprezentând majorare de întârziere, dobândă și penalități, anularea somației cu nr._ din 26.03.2013 pentru suma datorată de 7173 lei și a titlului executoriu cu nr._ din 26.03.2013.
Instanța a reținut că, reclamantul C. I. a primit Decizia de impunere anuală nr. 412 din 08.02.2013 pentru suma de 1.884 lei reprezentând bază de calcul și pentru suma de 5.289 lei reprezentând accesorii, totalul sumei impuse este de 7.173 lei.
În decizia de impunere nr. 412 din 08.02.2013 în suma cuprinsă de 1.884 lei bază de calcul s-a inclus de către S. fiscal Orășenesc Vânju M., impozitul pe veniturile din salarii (FF 2) din perioada 2000-2003 după cum urmează :anul 2000 = 334 lei -anul 2001 = 556 lei; anul 2002 = 446 lei; anul 2003 = 548 lei, total = 1.884 lei
La suma de 1.884 lei reprezentând baza de calcul s-au calculat accesorii pe perioada 2002 - 2013 în sumă de 5.289 lei, sume care au fost preluate în titlul executor nr._/ 26.03.2013 și în somația nr.__/ 26.03.2013.
Decizia de impunere nr.412 din 08.02.2013 s-a verificat în raport de prevederile Codului de procedură fiscală (O.G. nr. 92/2003) art. 86 și a art. 91.
La art. 86 se prevede: „Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent. Organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta modifică baza de impunere, ca urmare a unor constatări prealabile ale organului fiscal sau în baza unei inspecții fiscale. "
În baza art. 86, decizia nr. 412 din 08.02.2013 conține date nereale, au fost cuprinse în aceasta suma de 334 lei din anul 2000, suma de 556 lei din anul 2001, suma de 446 lei din anul 2002 și suma de 548 lei din anul 2003, reprezentând impozit pe veniturile din salarii pentru care în anii respectivi au fost emise decizii de impunere și nu era necesară modificarea bazei de impunere prin emiterea unei noi decizii de impunere.
La art. 91 se prevede: „J) Dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel."
În baza art. 91, decizia de impunere nr. 412 din 08.02.2013 conține sume care au depășit termenul de prescripție și respectiv dreptul de a stabili obligații fiscale.
În suma impusă de 1.884 lei a fost cuprinsă suma de 334 lei din anul 2000, suma de 556 lei din anul 2001, suma de 446 lei din anul 2002 și suma de 548 lei din anul 2003, reprezentând impozit pe veniturile din salarii și apoi la aceste sume au fost calculate accesorii pe perioada 2002 - 2013 în sumă de 5.289 lei.
La cererea reclamantului privind conținutul deciziei, S. F. Orășenesc Vânju M. a comunicat adresa nr._ din 28.08.2013 prin care motivează că, decizia de impunere nr. 412 din 08.02.2013 are ca număr adresa cu care a fost înaintat dosarul de executare de către A.F.P. Dr.Tr.S..
Motivația este nereală, atâta timp cât există un dosar de executare, acesta conținea și decizii de impunere pentru perioada 2000 - 2003, emiterea unei noi decizi de impunere pentru suma de 1.884 lei și a accesoriilor în sumă de 5.289 lei, nu se mai justifica.
Astfel, s-a reținut că în baza prevederilor Codului de procedură fiscală art. 91, decizia nr. 412 din 08.02.2013 în sumă de 7.173 lei este nereală, conține sume intrate în prescripția dreptului de a stabili obligații fiscale.
În concluzie, în baza calculelor și rezultatelor obținute în desfășurarea expertizei contabile în baza prevederilor Codului de procedură fiscală art.91, decizia nr.412 din 08.02.2013, titlu executor nr._/26.03.2013 și somația nr._/26.03.2013 în sumă de 7.173 lei, reprezentând impozit pe veniturile din salarii în sumă de 1.884 lei aferent perioadei 2000-2003 și accesorii la acest impozit calculate pe perioada 2002 - 2013 în sumă de 5.289 lei este nereală, conține sume intrate în prescripția dreptului de a stabili obligații fiscale.
Față de considerentele reținute, instanța a apreciat contestația ca fiind întemeiată, a admis-o și a dispus anularea deciziei de impunere nr.412/08.02.2013 pentru suma totală de 1882 lei; anularea deciziilor de calcul accesorii cu nr.412/08.02.2013 pentru perioada 05.08._13 pentru suma totală de 5291 lei reprezentând majorare de întârziere, dobândă și penalități, anularea somației cu nr._ din 26.03.2013 pentru suma datorată de 7173 lei și a titlului executoriu cu nr._ din 26.03.2013.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul S. F. Orășenesc Vânju M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Instanța de fond în mod eronat a dispus anularea actelor de executare somația nr.__ din 26.03.2013 și titlul executoriu nr._ din 26.03.2013 ca fiind nelegale, acte de executare emise de S. F. Orășenesc Vânju M. precum și a deciziei de impunere nr.412 din 08.02.2013 pentru suma de 1882 lei si a deciziilor de calcul accesorii cu nr.412 din 08.02. 2012 pentru perioada 05.08._13 pentru suma de 5291 reprezentând dobândă și penalități.
Conform dispozițiilor art.136 alin.10 din OG nr.92/2003 republicată, la data de 10.01.2013 Administrația Finanțelor Publice Drobeta T. S., a transmis dosarul de executare al contestatorului la Administrația Finanțelor Publice Vânju M. în prezent S. F. Orășenesc Vânju M., întrucât acesta și-a schimbat domiciliul în orașul Vânju M., iar la acea dată figura cu aceste obligații fiscale restante .
Arată că, a solicitat instanței de fond respingerea contestației la executare pe excepția autorității de lucru judecat și excepția tardivității cu privire la contestarea sumei de 7173 lei, iar pe fond respingerea contestației la executare întrucât somația și titlul executoriu emise la data de 26.03.2013 sunt legale și temeinice.
S-a invocat excepția tardivității formulării contestației cu privire la contestarea deciziilor de impunere nr.412 din 08.02.2013 pentru suma de 1 882 lei debit principal reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat din anul 2000, 2001, 2002, 2003 și cu termene de plată 07.05.2002, 31.03.2003, 29.03.2004 și 14.02.2005, întrucât reclamantul a luat cunoștință de aceste decizii de impunere, confirmând primirea în data de 23.11.2004, când avea domiciliul în Drobeta T. S., așa cum rezultă din confirmarea de primire depusă la dosar cât și prin somația nr.6518 din 28.11.2003, somație primită conform confirmării de primire din data de 04.12.2003.
Totodată, s-a invocat excepția autorității de lucru judecat cu privire la contestarea acestor decizii de impunere, excepție ce se impunea a fi admisă întrucât pe rolul Tribunalului M. s-a soluționat irevocabil dosarul nr.645l/101/2010*, dosar care a avut ca obiect contestarea acestor decizii de impunere pentru anii 2000-2003 emise pe numele contestatorului, contestație care a fost respinsă irevocabil prin Decizia nr.1559/07.03.2012 a Curții de Apel, iar instanța de fond a respins-o, fiind superficial analizată, cu motivarea că nu există identitate de părți, întrucât reclamantul s-a judecat cu Administrația Finanțelor Publice Drobeta T. S. unde avea domiciliul fiscal și figura cu aceste obligații fiscale.
În ceea ce privește deciziile de calcul accesorii cu nr.412 din 08.02.2013 exact ca și la deciziile de impunere și la deciziile de calcul accesorii la preluarea dosarului s-a dat numărul 412 după numărul adresei de înaintare a dosarului de executare transmis de la A.F.P. Drobeta T. S., întrucât nu se poate prelua electronic numărul deciziilor de accesorii de la data când reclamantul figura cu acest debit la A.F.P. Drobeta T. S..
Referitor la contestarea deciziilor de calcul accesorii, de asemenea s-a invocat excepția autorității de lucru judecat ca urmare a soluționării dosarului nr._ prin sentința nr.459 din 21.01.2013 a Tribunalului M., rămasă irevocabilă prin decizia nr._ din 25.09.2013 a Curții de Apel C., prin respingerea recursului formulat de contestator, însă instanța de fond a respins și această excepție, deși la data de 19.09.2013, la cererea contestatorului s-a suspendat cauza pentru judecarea definitiva a dosarului nr._ la Curtea de Apel.
Mai mult cu privire la anularea deciziei de impunere nr.412 din 08.02.2013 pentru suma de 1882 lei și anularea deciziilor de calcul cu nr.412/08.02.2013, Judecătoria Vânju M. nu este competentă material a anula aceste decizii.
Instanța de fond a acordat mai mult decât a cerut contestatorul, întrucât nu s-a invocat de către acesta prescripția cu privire la sumele cuprinse în actele de executare, ci doar s-a solicitat anularea actelor de executare.
Solicită a se avea în vedere cererea depusă și înregistrată la Administrația Finanțelor Publice Drobeta T. S. sub nr._ din 18.12.2012 de contestator prin care și-a însușit debitul în sumă de 7057 lei, solicitând acordarea eșalonării la plată a obligațiilor fiscale restante conform OG nr.29/2011 pentru acest debit înregistrat la acea dată la A.F.P. Drobeta T. S., cerere care exista depusă la dosar.
În concluzie, având în vedere argumentele de fapt și de drept invocate, solicită casarea sentinței civile nr.163/29.01.2015 și menținerea actelor de executare.
Intimatul-contestator C. I. a depus la dosar întâmpinare, prin care susține că cererea de apel este nefondată, ambiguă, fără probe în susținerea motivelor invocate.
Arată că, instanța de fond s-a pronunțat în mod corect atât asupra excepțiilor invocate, cât și asupra fondului, motiv pentru care solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate tribunalul îl apreciază ca întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin contestația formulată contestatorul a solicitat să se dispună anularea deciziei de impunere nr.412/08.02.2013 pentru suma totală de 1882 lei; anularea deciziilor de calcul accesorii cu nr.412/08.02.2013 pentru perioada 05.08._13 pentru suma totală de 5291 lei reprezentând majorare de întârziere, dobândă și penalități, anularea somației cu nr._ din 26.03.2013 pentru suma datorată de 7173 lei și a titlului executoriu cu nr._ din 26.03.2013 susținut că în perioada anilor 2000,2001,2002,2003 la care se referă deciziile de impunere pentru diferențe de impozit anual de regularizat și deciziile de calcul accesorii a lucrat ca funcționar public la Direcția Generală pentru Agricultură M. și consilier județean la Consiliul Județean M.. Pentru activitățile desfășurate instituțiile respective au trimis scris anual la Administrația Finanțelor Publice Drobeta T. S., fișa fiscală nr.1 și fișa fiscală nr-2 cu impozitul pe veniturile realizate din salarii și indemnizația de consilier, însă timp de 9-11 ani nu i s-au comunicat aceste decizii de impunere și de calcul accesorii.
Susținerea contestatorului nu este conformă cu realitatea și este în contradicție cu puterea de lucru judecat de care beneficiază o hotărâre judecătorească.
Spre deosebire de vechea reglementare (vz. art. 1201 V.C.civ. si art. 166 V. C.pr.civ.) prin printr-o reglementare unică, art.430,N.C.pr.civ. consacră autoritatea de lucru judecat ca efect al hotărârii judecătorești renunțând la sintagma “putere de lucru judecat” deoarece putea produce confuzii, iar sfera noțiunii de autoritate de lucru judecat a fost extinsa si asupra conținutului noțiunii de putere de lucru judecat.
Prin urmare, chiar dacă nu s-ar reține tripla identitate specifică autorității de lucru judecat și dedusă din disp.art.431alin.1 C.pr.civ., însă într-un litigiu pendinte s-ar pune în discuție aspectele soluționate în mod definitiv într-o altă cauză instanța în fața căreia s-ar invoca puterea dobândită de un lucru judecat atunci când ar soluționa-o s-ar pronunța, față de disp.art.430 și 431 alin.2 C.pr.civ.,tot asupra excepției autorității de lucru judecat.
În cauză, așa cum rezultă din cuprinsul sentinței nr.459/21.01.2013 pronunțată în dosar nr._, urmare invocării de către contestatorul intimat din prezenta cauză a necomunicării deciziilor emise în perioada 2000-2004, care reprezintă debitul principal, Tribunalul M. a stabilit, prin paragraful 6 și 8 pag.3 din sentință, că decizia din 28 martie 2012, cuprinde diferențe de impozit anual de regularizat, pe perioada ianuarie 2002, noiembrie 2002, noiembrie 2003, octombrie 2004 iar contestația cu privire la modul de calcul poate viza doar accesoriile, nu și debitul principal care nu mai poate fi pus în discuție atât sub aspectul formei( necomunicarea deciziilor, neascultarea persoanei) cât și sub aspectul fondului intrând în puterea lucrului judecat.
Aceste aspecte au fost menținute prin decizia nr._/25.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel C. în același dosar, instanța de control reținând ca nefondate criticile recurentului vizând contradicțiile primei instanțe cu referire la autoritatea de lucru judecat și că tribunalul a reținut corect că nu mai pot fi puse în discuție probleme legate de debitele principale dat fiind procesul soluționat anterior irevocabil.
Prin urmare, cum aspectele legate de comunicarea deciziilor menționate și în cuprinsul cărora este menționat debitul principal în valoare de 1884 lei au fost soluționate cu putere de lucru judecat prin sentința 459/21.01.2013,motivul de apel privind autoritatea de lucru judecat este întemeiat iar contestația formulată cu privire la necomunicarea titlurilor este nefondată.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la executare silită,
Potrivit art.6 alin.4 din Legea nr.287/2009 privind C.civ. Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Cum prescripția soluționată de instanța de fond a început să curgă sub imperiul Decretului nr.167/1958 ,privind prescripția extinctivă, tribunalul constată față de disp.art.18 din acest act normativ, care consacră caracterul imperativ al normelor privind prescripția, că în mod corect instanța de fond a abordat excepția prescripției. De altfel deși este adevărat că acest aspect nu a fost invocat cu toate acestea prin cuprinsul contestației,p.3 penultimul paragraf contestatorul a invocat art.91 alin.1 din O.G.nr.92/2003, privind procedura fiscală, invocând așadar prescripția dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale.
Cu toate acestea soluția adoptată cu privire la excepția analizată este nefondată.
Pentru a produce efectul stabilit de art.1 din Decret cursul prescripției trebuie să curgă fără întreruperi sau suspendări. Cauzele de întrerupere sunt cele stabilite prin art.132 din O.G. nr.92/2003, privind procedura fiscală și care trimit la cauzele legale stabilite prin norma de drept comun în materia prescripției, respectiv Decretulnr.167/1958. Prin art.16 din acest act normativ legiuitorul consacră mai multe cauze de întrerupere printre care a) recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția respectiv c) printr-un act începător de executare.
În cauză împotriva debitorului au fost întocmite acte de executare silită începând cu anul 2008 (vz. somația emisă la data de 12.02.2008,f.27, dosar apel) însă cum decizia de venit global pentru anul 2002 a fost comunicată intimatului contestator la data de 23.11.2004(vz.f.160 dosar de fond) față de disp.art.131 alin.1 din O.G.nr.92/2003, tribunalul constată că somația emisă la data de 12. 02. 2008 este emisă în termenul de prescripție și are efect întreruptiv, iar ca o consecință a acestui efect executarea creanței fiscale este legală. De altfel, după acest moment nu numai că împotriva contestatorului au fost dispuse măsuri de executare silită, inclusiv poprirea conturilor (vz.sent. nr. 900/08.09.2010 pronunțată în dosar nr.6451/ 101/ 2010*,fil.190 dosar de fond) dar la data de 18. 12. 2012 contestatorul prin cererea înregistrată sub nr._/18. 12.2012 (f.91 dosar de fond ) solicită acordarea eșalonării la plată a obligațiilor fiscale în sumă totală de 7057 lei,inclusiv a debitelor principale.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului organului fiscal de a stabili obligații fiscale tribunalul reține că emiterea deciziilor de impunere pentru anii 2000-2004 s-a realizat în termenul stabilit de alin.1 al art.91 din O.G.nr.92/2003 astfel că aspectul invocat de către contestator nu poate fi primit.
Trimiterea intimatului contestator către adresa emisă în dosar de executare silită nr._ din data de 16.06.2010 prin care susține că și-a achitat debitele restante nu poate fi primită întrucât intră în conflict chiar cu cererea înregistrată sub nr._/ 18.12.2012, analizată mai sus, evidențele intimatei subliniind existența datoriei fiscale.
Față de toate acestea constatând că actele de executare silită sunt legale în temei art.480 alin.2 C.pr.civ., apelul va fi admis,schimbată sentința în sensul că va fi respinsă contestația la executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelantul-intimat S. F. Orășenesc Vânju M. cu sediul în oraș Vânju M., ., județul M. împotriva sentinței civile nr.163/29.01.2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimatul-contestator C. I. cu domiciliul în oraș Vânju M., ..19, județul M. și intimata Agenția Națională de Administrație Publică-DGFP M. cu sediul în Dr.Tr.S., ., nr.1, județul M., având ca obiect contestație la executare.
Schimbă sentința.
Respinge contestația la executare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Aprilie 2015.
Președinte, V. R. | Judecător, F. M. | |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.18.05.2015
tehnoredactat M.B., Ex.5/8 pag.
jud.fond N. A.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2337/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 2334/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
