Pretenţii. Sentința nr. 2337/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2337/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 20-04-2015 în dosarul nr. 1508/332/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 251/A
Ședința publică de la 20 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător F. M.
Grefier M. B.
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelantul-reclamant G. M. D. împotriva sentinței civile nr.2337/17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimatul-pârât C. N. Mitiță, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită, fără citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se ia act că dezbaterile asupra apelului au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 10.04.2015 și încheierea de amânare ulterioară a pronunțării din 16.04.2015, ce fac parte integrantă din prezenta decizie, după care, instanța reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vânju M. la data de 10.06.2014 sub nr._ și precizată la data de 16.10.2014, reclamantul G. M. D. a chemat în judecată pe pârâtul C. N. Mitiță, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să-i plătească prețul de piață de la momentul reînstrăinării către terț prin act autentic al bunului, respectiv terenul arabil în suprafață totală de_ mp, sumă actualizată de la data înstrăinării până la data plății efective; să-i plătească suma de 1200 lei reprezentând contravaloarea costurilor necesare întocmirii documentației cadastrale și înscrierii în CF și contravaloarea impozitului plătit actualizate la momentul plății efective; să-i plătească dobânda legală pentru sumele menționate de la data plății și până la data restituirii sumelor, plus cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin procura specială autentificată sub nr.2991/10.09.2007 la BNP R. M. Cocuța, a fost mandatat de către pârât să vândă societății S.C Dandui V. S.R.L, trei suprafețe de teren arabil situate în extravilanul comunei Bălăcița, ., și anume 24.000 mp în T - 111, P - 69, cu vecinii: N – Lumpanciug A., S – M. A.N, E – De., V – . ,5000 mp în T - 110, P – 40, cu vecinii: N și E – DE, S – S. C. D., V – și suprafața de 5000 mp în T – 85, P – 37, cu vecinii: N și E – De, S – P. N. I., V - .
La data primirii mandatului, pârâtul a prezentat titlul definitiv de proprietate nr.2062/15.08.1994 și a primit de la reclamant întregul preț pe care l-a solicitat pentru vânzarea terenului, menționând expres că nu mai are nici un fel de pretenție cu privire la prețul bunului.
De asemenea reclamantul a fost mandatat să obțină documentația cadastrală, să solicite deschiderea și înscrierea în CF, fapte și acte care s-au realizat exclusiv pe cheltuiala sa și tot el a plătit și impozitul pe teren de la data încheierii procurii și până la data dublei vânzări a bunului către terț, astfel a înscris terenul în CF nr._, nr._ și nr._.
Prin aceeași procură pârâtul s-a obligat să nu înstrăineze terenurile altor persoane până la data încheierii actului în formă autentică, însă ulterior le-a înstrăinat către ., astfel că reclamantul a suferit un prejudiciu material.
Aflând despre intenția pârâtului de a înstrăina terenurile altor persoane la data de 10.06.2013 l-a atenționat pe acesta, iar în data de 11.06.2013 a procedat la notificarea scrisă a BNP I. M. cu notificarea nr.388/11.06.2013.
A mai susținut reclamantul că în data de 28.06.2013 a primit extrasele CF nr.9961, nr.9962 și nr.9963, extrase din care rezultă că, au aceleași terenuri pe care el le-a plătit pârâtului, acestea fiind înstrăinate prin actul autentificat sub nr.1429/06.06.2013 de BNP I. A. M. către ..
De asemenea a mai susținut reclamantul că, ulterior . a renunțat să mai achiziționeze terenurile, cel păgubit fiind el și cu toate că părțile sunt în prezența unui contract de mandat, în această speță se întrepătrund elementele răspunderii delictuale civile pentru faptul că, pârâtul este de rea credință întrucât a obținut de două ori prețul bunului, cât și elementele îmbogățirii fără justă cauză deoarece pârâtul a obținut un preț mai mare prin revânzarea terenurilor datorită faptului că acestea au fost intabulate și au avut impozitul achitat la zi.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 194 C.pr.civ., art. 1547 și urm., art. 998-999 din vechiul cod civ., art. 1345-1348, art. 1350,1357, art.1385-1386, art.1531-1535 din noul C.Civ.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar procura specială autentificată sub nr.2991/10.09.2007 la BNP R. M. Cocuța, încheierea nr.9532/21.06.2013 și extras de carte funciară, încheierea nr.9530/21.06.2013 și extras de carte funciară, încheierea nr.9528/21.06.2013 și extras de carte funciară, decizia nr.3/20.08.2011, notificarea nr.45/11.06.2013, cererea nr.3542/10.06.2013, adresa nr.465/13.06.2013, cererea nr.3622/13.06.2013, împuternicire avocațială, chitanța privind dovada plății taxei de timbru și a solicitat și proba cu interogatoriul pârâtului, probe încuviințate de instanță.
Pârâtul, în termenul prevăzut de disp. art. 201 alin. 1 c.pr.civ. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
De asemenea reclamantul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de pârât prin care a solicitat admiterea acțiunii.
Au fost solicitate relații către BNP I. A. M., Primăria Bălăcița și BCPI Vânju M..
Fiind interogat în instanță, pârâtul a declarat că l-a mandatat pe reclamant să-i vândă suprafața de_ mp, însă ca preț a primit o sumă modică, sub 10 milioane bani vechi pe hectar, terenul nu l-a vândut efectiv și el a plătit impozitul pe teren.
La termenul din 13.11.2014 pârâtul a formulat o cerere prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, susținând că, . are calitate procesuală activă și nu reclamantul, acesta având calitatea de mandatar.
La termenul din 04.12.2014 instanța potrivit disp. art. 224 c.pr.civ. a pus în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârât, a reținut cauza spre soluționare pe excepția invocată și având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 17.12.2014.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.2337/17.12.2014 Judecătoria Vânju M., a admis excepție lipsei calității procesuale activă a reclamantului și a respins acțiunea, pentru următoarele considerente:
Reclamantul G. M. D. a chemat în judecată pe pârâtul C. N. Mitiță, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să-i plătească prețul de piață de la momentul reînstrăinării către terț prin act autentic al bunului, respectiv terenul arabil în suprafață totală de_ mp, sumă actualizată de la data înstrăinării până la data plății efective; să-i plătească suma de 1200 lei reprezentând contravaloarea costurilor necesare întocmirii documentației cadastrale și înscrierii în CF și contravaloarea impozitului plătit actualizate la momentul plății efective; să-i plătească dobânda legală pentru sumele menționate de la data plății și până la data restituirii sumelor, plus cheltuieli de judecată.
La termenul din 13.11.2014 pârâtul a formulat o cerere prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, susținând că, . are calitate procesuală activă și nu reclamantul, acesta având calitatea de mandatar.
Potrivit art.248 N.C.pr.civ., instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Instanța a constatat că, reclamantul nu are calitate procesuală activă pentru următoarele considerente:
Prin procura specială autentificată sub nr.2991/10.09.2007 la BNP R. M. Cocuța, reclamantul a fost mandatat de către pârât să vândă în numele pârâtului, societății S.C Dandui V. S.R.L, trei suprafețe de teren arabil situate în extravilanul comunei Bălăcița, ., și anume 24.000 mp în T - 111, P - 69, cu vecinii: N – Lumpanciug A., S – M. A.N, E – De., V – . ,5000 mp în T - 110, P – 40, cu vecinii: N și E – DE, S – S. C. D., V – și suprafața de 5000 mp în T – 85, P – 37, cu vecinii: N și E – De, S – P. N. I., V - .
În baza acestui mandat reclamantul urma ca în numele pârâtului să se prezinte la notar pentru a încheia actul în formă autentică și să facă toate demersurile necesare în vederea încheierii acestui act autentic.
În conținutul procurii s-a specificat că pârâtul a primit întregul preț cerut de el și nu mai are nici o pretenție cu privire la preț, preț care a fost achitat de către cumpărătorul de la acea dată, respectiv de către . și nu de către mandatar.
Mandatarul, în calitatea pe care o avea putea eventual să primească prețul pentru suprafața de teren vândută, de la cumpărător, respectiv de la . și să-l înmâneze vânzătorului, respectiv pârâtului.
Reclamantul nu a făcut nici o dovadă în sensul că el cu surse proprii a achitat pârâtului prețul pentru suprafața de teren vândută și nu cumpărătorul, respectiv ..
Față de aceste considerente instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului invocată de pârât și a respins cererea de chemare în judecată ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Arată că, instanța de fond nu a realizat o cercetare a probelor existente în dosar până la data pronunțării pe excepție și nu a statuat asupra nici unei probe administrate, trecând cu ușurință peste aspecte dovedite în circumstanțierea calității procesual active cât și a stării de fapt reale, a încălcat principiul contradictorialității părților din proces, a interpretat în mod greșit probele și a adus adăugiri înscrisurilor depuse în probatoriu.
Instanța de fond a pronunțat o hotărâre contradictorie, netemeinică și nelegală, întrucât, deși din întreg probatoriul administrat rezultă fără putință de tăgadă că, în calitatea de mandatar conferită prin procura nr. 2991/10.09.2007 a plătit prețul din banii proprii, a efectuat toate cheltuielile pentru obținerea documentației cadastrale, a intabulat cu bani proprii terenul înscris în procură, precum și că, pentru perioada 2008-2013 a plătit impozitul aferent terenului înscris în procură. În mod greșit și fără o minimă cercetare și aplecare asupra probelor administrate, a admis excepția lipsei calității procesuale active a sa și a respins acțiunea, considerând în mod greșit că nu ar putea solicita prețul de piață al terenurilor pentru care a plătit un preț de piață în 2007 și cheltuielile efectuate cu executarea mandatului primit de la pârât.
Procura nr. 2991/10.09.2007 reprezintă un veritabil contract de mandat prin care pârâtul l-a împuternicit să vândă unui terț, nominalizat în procură, 3 suprafețe de teren în suprafață totală de_ mp. Pentru acest teren a achitat integral pârâtului prețul convenit, acesta declarând că nu mai are pretenții cu privire la preț, fiind cert că în situația în care, datorită evoluției pieții terenurilor agricole, ar fi vândut terțului din procură la un alt preț terenul pe care îl plătise anticipat pârâtului din banii proprii, iar diferența rezultată din vânzarea ulterioară i-ar fi revenit mie, întrucât urma să suporte toate cheltuielile cu întabularea și înscrierea în CF, fapte care urmau să crească valoarea terenului chiar daca piața ar fi stagnat.
Acțiunea a fost introdusă tocmai pentru nerespectarea de către pârât a termenilor contractului de mandat, solicitarea sa, în calitate de reclamant constituind angajarea răspunderii pârâtului în baza procurii, aspect reținut, de altfel, de către instanța de fond, prin încheiere, la primul termen de judecată.
Instanța de fond comite o gravă eroare admițând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, aceasta atitudine a instanței de fond fiind atât nelegală cât și părtinitoare, de natură a prejudicia una dintre părțile contractului, în speță pe reclamant, cetățean italian, întrucât prin adăugarea la conținutul procurii a propriilor interpretări si supoziții, străine de procură, actul în baza căruia a solicitat să fie despăgubit pentru prejudiciul creat din culpa pârâtului.
Astfel, în mod greșit, total nefondat și chiar nelegal, instanța de fond a reținut că în conținutul procurii s-ar fi specificat faptul că prețul ar fi fost achitat de către cumpărătorul de la acea dată, întrucât în procură nu este cuprins acest aspect, astfel că adăugirea instanței se află în evidentă contradicție cu Decizia nr.3/2011, înscris aflat la dosarul cauzei și pe care instanța de
fond 1-a ignorat.
Mai mult, atitudinea părtinitoare a instanței se observă și în ce privește dovedirea afirmațiilor părților din proces, fiind nerespectate astfel dispozițiile art.249 C. referitoare la sarcina probei potrivit cărora „cel care face o susținere în cadrul procesului trebuie să o dovedească". Or, pârâtul deși nu aduce nicio dovadă în sprijinul simplelor sale afirmații potrivit cărora plata prețului nu se putea face decât de către ., fără a dovedi ca societatea a efectuat plata, instanța ignorând înscrisurile depuse de reclamant în probațiune, în sensul că s-a făcut din fondurile proprii ale acestuia, a reținut susținerile nedovedite ale pârâtului .
În mod greșit a susținut pârâtul că nu putea plăti prețul din fonduri proprii pentru că este cetățean străin, fiind o simplă afirmație care nu are absolut nicio relevanță și contrară legislației bancare, cu atât mai mult cu cât, din extrasele de cont - monedă RON, depuse la dosar, rezultă fără nici un dubiu că acestea sunt ale reclamantului, iar nu ale societății, că în acea perioada a retras sume mari de bani, sume care au fost folosite pentru executarea mai multor mandate primite, iar din extrasul de cont (RON) din anul 2007, pozițiile 68 si 69, rezultă cu certitudine că în data de 10.09.2007, dată la care pârâtul a primit prețul, a schimbat în lei suma de 9880 euro și că a retras suma corespunzătoare în lei, respectiv suma de_ lei.
Mai mult, nu se poate pune semnul egalității între efectuarea plății unei sume de bani, reprezentând prețul unui bun și o viitoare dobândire a acelui bun prin act autentic, pentru că, indiferent de persoana căreia îi transfera dreptul de proprietate, pârâtul nu mai era îndreptățit să primească un alt preț.
Faptul că prețul nu a fost plătit de societate și nici din fondurile acesteia, ci din fondurile sale proprii, rezultă și din decizia nr.3/2011, în care se precizează că „prețul achitat este din fondurile proprii ale mandatarului".
Întrucât prețul terenului a fost plătit de către reclamant, iar nu de către ., este cert că cel în drept a cere contravaloarea prețului de piață de la data vânzării terenului către terțul din contractul încheiat în anul 2013 este mandatarul, care a suferit un real prejudiciu personal prin plata către mandantul pârât a prețului de piață al terenului de la data încheierii procurii, precum și plățile efectuate cu executarea mandatului.
De altfel, aceste apărări au fost formulate în fața instanței de fond, dar, aceasta, încălcând principiul contradictorialității părților, nu a reținut nicio apărare a sa în sensul respingerii excepției, încălcându-i astfel și dreptul la apărare.
În mod greșit a apreciat instanța de fond că nu ar fi dovedit că plata a efectuat-o pârâtului din sursele sale proprii, întrucât la dosarul cauzei există mai multe înscrisuri doveditoare în acest sens, pe care, dacă le-ar fi analizat ar fi constatat ca societatea nu are nicio calitate și că nu aceasta a achitat prețul pârâtului.
Așadar, în situația în care pârâtul susține ca societatea a efectuat plata, acesta nu a produs nicio dovada în acest sens, simplele susțineri fiind nefondate, iar hotărârea întemeiată pe acestea, netemeinică și nelegală.
Prin admiterea excepției lipsei calității procesuale active, instanța de fond face o gravă confuzie cu privire la calitatea părților din contractul de mandat și raporturile juridice stabilite de acest contract, deoarece mandatul nu reprezintă un contract de vânzare-cumpărare autentic, ci doar stabilește sarcini pentru mandatar pe care acesta le-a și îndeplinit pentru mandant, iar costurile realizării mandatului cad în sarcina exclusivă a mandantului, situație care a fost reglementată de codul civil și constă în obligarea mandantului de a-1 despăgubi pe mandatar.
Instanța de fond comite o gravă eroare și în sensul că, deși pârâtul invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului pentru primul petit al acțiunii, s-a pronunțat în sensul admiterii excepției pentru întreaga acțiune, deși s-a făcut dovada că reclamantul și-a îndeplinit obligațiile potrivit mandatului primit.
Raportat la dispozițiile privitoare la contractul de mandat, indiferent de momentul la care mandatul a încetat, obligația de plată a cheltuielilor făcute de mandatar subzistă până la acoperirea integrală și efectivă a daunelor aferente suferite de mandatar, mandantul fiind ținut să dezdăuneze pe mandatar de anticipațiile și spezele făcute pentru îndeplinirea mandatului, potrivit art.1547 vechiul cod civil în vigoare la data încheierii procurii.
Raportat la dispozițiile art.1552 din vechiul C.civ. privind încetarea mandatului, este cert că mandatul a încetat la data la care pârâtul a încheiat contractul autentic cu ., incidente fiind dispozițiile art.1552 alin.1 din vechiul C.civ., întrucât acesta este momentul în care mandantul a revocat mandatul acordat mandatarului, fără să-l fi notificat în acest sens, iar mandatul, care nu avea un termen de executare, nu a fost încă desocotit.
Cheltuielile făcute de cu executarea mandatului i-au profitat pârâtului în anul 2013 la data încheierii actului autentic, fiind cert că pârâtul nu ar fi putut încheia actul autentic dacă terenurile nu ar fi fost întabulate și impozitul nu ar fi fost plătit la zi.
Primind prețul de piață în anul 2007, preț pe care pârâtul l-a cerut și renunțând la mandat în anul 2013, este cert că pârâtul trebuie să-l despăgubească cu prețul de piață de la data revocării mandatului, respectiv prețul de piață de la data încheierii cu . a contractului de vânzare-cumpărare, acesta fiind totodată și suma de bani care a profitat pârâtului din revânzarea terenului.
De fapt, neseriozitatea pârâtului continuă și în fața instanței de judecată, când la interogatoriu, deși susține că nu a vândut terenul în anul 2007 (răspunsul la întrebările nr. 4, 5, 6, 8), acesta recunoscuse anterior că a primit integral prețul convenit (răspunsul la întrebările nr.2 și 3) pentru terenul ce urma ca reclamantul să-l vândă societății menționate în contractul de mandat, respectiv
procura în baza căreia solicită dezdăunarea.
De altfel, pârâtul susține că nu a vândut terenul nici în anul 2013(răspunsul la întrebarea nr.8 din interogatoriu), când, de fapt, actul autentic încheiat cu . dovedește contrariul, afirmație care dovedește în mod cert neseriozitatea pârâtului. Reaua-credință a acestuia este mai mult decât evidentă, întrucât știa foarte bine de la cine a primit în 2007 banii reprezentând prețul terenului identificat în procură, dar consideră că nu ar fi îndreptățit reclamantul să solicite restituirea acestor sume, căutând diverse tertipuri pentru a se sustrage de la plata obligațiilor rezultate din executarea mandatului.
Toate faptele și actele cu achiziționarea terenului descris în procură s-au realizat exclusiv pe cheltuiala reclamantului și tot cu fonduri proprii a plătit impozitul pe acest teren de la data încheierii procurii și până la dubla vânzare către terțul ., respectiv pentru perioada 2008-2013, așa cum, de altfel, rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză.
Mai mult, la întrebarea nr.7, pârâtul a arătat că nu știe daca reclamantul a plătit impozitul pentru terenul pentru care primise prețul (răspunsurile la întrebările nr.2 și 3), recunoscând practic indirect că a înțeles că a vândut terenul și nu știe ori nu-l interesează cine plătește sau nu impozitul pentru acesta.
Apreciază că sunt îndeplinite toate cele 4 condiții privind prejudiciul, fapt ce conduce la angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, așa cum de altfel rezultă din probatoriul administrat, în sensul că, deși în anul 2007 a achitat un preț de piață, pe care îl apreciază ca fiind mai mare decât prețul pieței tocmai pentru că nu era înscris în CF și nu avea documentația cadastrală efectuată, după ce a suportat personal toate costurile necesare înscrierii in CF, dacă ar fi încheiat actul de vânzare-cumpărare, ar fi vândut, în numele pârâtului evident, tot la preț de piață, astfel că suma provenită din vânzarea terenului ar fi revenit reclamantului, iar nu pârâtului, întrucât pârâtul a primit integral prețul cerut la data primei înstrăinări când a declarat că nu mai are nicio pretenție, convenția fiind fermă în acest sens.
Fapta ilicită a pârâtului rezultă cu certitudine din contractul de vânzare-cumpărare din 2013, astfel că este dator să-l despăgubească pentru toate cheltuielile efectuate cu executarea mandatului, precum și să-i plătească suma de bani pe care a încasat-o din revânzare, întrucât la data încheierii procurii primise deja prețul cerut, integral, declarând că nu mai are nicio pretenție cu privire la acesta.
Apreciază că este îndreptățit la plata de daune-interese constând în actualizarea cu rata inflației (damnum emergens) cât și la plata dobânzii legale (lucrum cessans), natura juridică a actualizării fiind diferită de cea a naturii juridice a dobânzii.
Actualizarea sumelor înaintate cu executarea mandatului reprezintă o modalitate de păstrare a unui echilibru valoric în condiții de instabilitate financiar-monetară, menită sa-1 protejeze pe creditor în fața debitorului, riscul devalorizării monetare aparținând debitorului. în speță debitor fiind mandantul, în timp ce dobânda reprezintă prețul lipsei de folosință a sumelor proprii, valoarea reală a obligației bănești, în sensul admisibilității cumulului dobânzii cu actualizarea cu rata inflației pronunțându-se ICCJ și prin Decizia nr.4426/11.12.2013.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea apelului și casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, admiterea apelului și, pe fond, admiterea în totalitate a acțiunii.
În dovedirea celor susținute a solicitat probele administrate în dosarul de fond, respectiv înscrisuri, proba testimoniala și o eventuală expertiză.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate tribunalul îl apreciază ca neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată reclamantul apelant a solicitat obligarea pârâtului să-i plătească prețul de piață de la momentul reînstrăinării către terț prin act autentic al bunului, respectiv terenul arabil în suprafață totală de_ mp, sumă actualizată de la data înstrăinării până la data plății efective; să-i plătească suma de 1200 lei reprezentând contravaloarea costurilor necesare întocmirii documentației cadastrale și înscrierii în CF și contravaloarea impozitului plătit actualizate la momentul plății efective; să-i plătească dobânda legală pentru sumele menționate de la data plății și până la data restituirii sumelor, plus cheltuieli de judecată .
Reclamantul a arătat că prețul achitat pentru realizarea vânzării terenurilor către . a fost achitat din fonduri proprii iar în susținerea afirmațiilor sale a depus la dosarul cauzei nu numai extrase de cont privind intrările și ieșirile de capital în și din contul reclamantului, f.93-98, dar și decizia nr.3/20.08.2011, pronunțată de . prin care aceasta renunță la achiziționarea de terenuri și precizează că prețul achitat a fost achitat din fondurile proprii ale reclamantului care întrunea și calitatea de administrator al ..
Potrivit art.36 din C.pr.civ. calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Așadar dacă instanța este investită cu o cerere de chemare în judecată în primul rând va verifica identitate subiectelor raportului juridic dedus judecății cu identitatea părților din proces iar în cazul existenței unei neconcordanțe acțiunea va fi respinsă ca fiind formulată de sau împotriva unei persoane fără calitate.
În cauză, pentru a reține lipsa calității procesuale a reclamantului pârâtul trebuia să facă dovada că bani primiți cu titlu de preț au fost înaintați de către .. Acest aspect se impune cu atât mai mult cu cât între pârât și . nu există o convenție translativă sau netranslativă de proprietate.
Este adevărat că procura specială autentificată sub nr.2991/10.09.2007 la BNP R. M. Cocuța, reclamantul a fost mandatat de către pârât să vândă în numele acestuia societății S.C Dandui V. S.R.L trei suprafețe de teren arabil situate în extravilanul comunei Bălăcița, ., însă între pârât și . nu s-a încheiat nici o convenție prin care una dintre părți să-și fi asumat anumite obligații sau să fi dobândit anumite drepturi.
Or, cum din cuprinsul mandatului rezultă că pârâtul a primit prețul cerut și nu mai are nici o pretenție în legătură cu acest element,în lipsa unei convenții încheiate cu . și în lipsa unei alte dovezi privind plata de către aceasta din urmă a prețului, în mod eronat prima instanță a reținut lipsa calității procesuale a reclamantului. Faptul că reclamantul și-a asumat anumite obligații prin contractul de mandat, pentru îndeplinirea acestuia putând eventual să dea socoteală, deși întrunea și calitatea de administrator al ., nu îl lipsește pe acesta de calitatea necesară pentru a solicita pârâtului restituirea prețului în condițiile în care, prin decizia nr.3/20.08.2011, aceasta renunță la achiziționarea de terenuri și precizează că prețul achitat a fost achitat din fondurile proprii ale reclamantului.
Toate acestea coroborate cu faptul că în cuprinsul procurii autentificate sub nr.2991/10.09.2007 la BNP R. M. Cocuța nu se precizează că prețul a fost achitat de către . cât și cu faptul că la data autentificării acestei procuri reclamantul a retras numerar din contul său, f.94 paragraful final suma de 32.405 lei, îndreptățesc tribunalul să aprecieze că reclamantul are calitatea necesară pentru a solicita pârâtului restituirea prețului revenind instanței de fond sarcina să stabilească dacă acesta a fost achitat efectiv și care este cuantumul ce se impune a fi restituit.
În ceea ce privește calitatea reclamantului pentru celelalte sume solicitate cu titlu de pretenții instanța de fond are îndatorirea ca după observarea provelor administrate aflate la fil.4-20, f.81-92, și analizarea apărărilor pârâtului să decidă asupra temeiniciei pretențiilor reclamantului întrucât față de aceste probe este evident că reclamantul a achitat anumite sume și are calitatea de a le cere.
Pentru toate aceste motive, apreciind că apelul reclamantului este fondat în temei art.480 alin.2 și 3 C.pr.civ. sentința instanței de fond va fi anulată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelantul-reclamant G. M. D. cu reședința în Dr.Tr.S., ..15, ., ., cu domiciliul ales la C..Av. I. C. N. în Drobeta T. S., ..14, ., județul M. împotriva sentinței civile nr.2337/17.12.2014 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimatul-pârât C. N. Mitiță, domiciliat în Vânju M., .,., având ca obiect pretenții.
Anulează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Aprilie 2015.
Președinte, V. R. | Judecător, F. M. | |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.18.05.2015
tehnoredactat M.B., Ex.4/7 pag.
jud.fond Z. D.
Cod operator 2626
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 225/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 163/2015. Tribunalul... → |
|---|
