Obligaţie de a face. Hotărâre din 24-02-2015, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 2487/313/2012*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 45/A
Ședința publică de la 24 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. C.
Judecător A. M.
Judecător V. N.
Grefier D. A. D.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurentul reclamant D. N. prin curator D. V., împotriva sentinței civile nr. 1216/11.11.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimații pârâți D. C. I., D. C. I. și D. Tudorița, având ca obiect revendicare imobiliară grănițuire si obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns procurator D. V. și avocat N. F. pentru recurentul reclamant, intimații pârâți D. C. I. și D. Tudorița personal și asistați de avocat I. C. care îl substituie pe avocat G. C. pentru intimații pârâți, lipsă părțile recurentul reclamant D. N. și intimatul pârât D. I. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar prin serviciul registratură a fost depusă întâmpinare din partea intimaților pârâții.
Avocat N. F. pentru recurentul reclamant a depus la dosar împuternicire avocațială însoțită de chitanța privind achitarea onorariului de avocat.
Avocat I. C. pentru intimaților pârâți a depus la dosar delegație de substituire însoțită de chitanța privind achitarea onorariului de avocat și un bon fiscal.
Nemaifiind alte cereri de formulat și dosarul fiind în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra apelului de față;
Avocat N. F. pentru recurentul reclamant a solicitat admiterea recursul, casarea sentința recurata, reținerea cauzei spre rejudecare si să se dispună in rejudecare o noua expertiza cu aceleași obiective ca si la fond urmând ca in urma administrării de probe noi după casare sa se admită acțiunea așa cum a fost formulata si precizata cu obligarea paraților la plata tuturor cheltuielilor de judecata efectuate în toate ciclurile procesuale.
În rejudecare să se confirme sau să se infirme una dinte cele două expertize efectuate în rejudecare. Instanța de fond nu a motivat de ce nu s-a efectuat o contraexpertiză în cauză, neavând rol activ, instanța a făcut o coroborare între declarația martorului Gușită, cu expettiza efectuată tot de G..
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a lui D. C I., să se observe că avea calitate de posesor.
Avocat I. C. pentru intimații pârâți a solicitat respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
A motivat că corect instanța de fond a admis excepția calității procesuale pasive a lui D. C. I., deoarece nu își exercita posesia în casă locuind fiul cu nora sa.
Cu privire la expertiză, a arătat că instanța de fond a dispus efectuarea unei noi expertize cu care recurentul reclamant a fost de acord și nu s-a opus. Expertul Gușită a udiat ca martor nu a făcut altceva decât să dea lămuririi cu privire la categoria de folosință a terenului indicat în titlul de proprietate.
Cu privire la construcțiile C7 și C8 din toate probele de la dosar s-a constatat că sunt construcții vechii.
În mod corect instanța de fond a apreciat că moara de foc se poate muta, în mod corect a fost obligat reclamantul la cheltuieli de judecată întrucât acțiunea a fost admisă în parte.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față;
P. cererea înregistrată la Judecătoria Strehaia, reclamantul D. N. a chemat în judecată pe pârâții D. C.I., D. C., D. Tudorița, pentru grănițuire, revendicare imobiliară și obligație de a face.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că este proprietarul unei suprafețe de teren de 1291 mp, categoria curți construcții, înscris în TP definitiv nr._/05.06.2012, situat în satul Jirov, în tarlaua 155, . sunt vecinii de pe latura de Nord a gospodăriei sale amplasate pe acest teren.
Pe această suprafață pârâții au construit o perdea din lemn, un coteț de păsări și au amplasat o moară de măcinat.
Deși a făcut numeroase demersuri catre pârâți pentru a-i lăsa terenul ocupat, acestia refuză sustinând că le apartine.
A solicitat obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate si pașnică folosință terenul în suprafață de 1291 m.p., cu cheltuieli de judecată.
Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 563 si urmat. C.civ.
În cauză pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii. Au susținut că precizările reclamantului nu sunt reale întrucăt nu ocupă nicio suprafață din terenul acestuia. Sustin că se învecinează într-adevăr cu reclamantul, însă configurația terenului este aceeași de peste 35 ani, iar terenul în posesia căruia se afla a fost identificat cu ocazia soluționării dosarului nr.3058/1998, iar la data pronunțării dec.civile nr.476/A/12.03.1999 a Tribunalului M., nu au fost modificate limitele proprietății lor. Pe schița anexă a raportului de expertiză sunt identificate și construcțiile ce fac obiectul celui de-al treilea petit al acțiunii expertul le-a descris ca fiind șopron cu anexe aparținând lui D. I..
În soluționarea cauzei, la cererea reclamantului au fost încuviințate probele cu interogatoriul pârâților, expertiza tehnică în specialitatea topografie si au fost audiată martorul B. N..
La cererea pârâților, au fost încuviințate probele cu interogatoriul reclamantului si martora D. A..
Expertiza dispusa de instanță a avut ca obiective urmatoarele: identificarea terenului în litigiu, să se stabilească dacă acesta este înscris în titlul de proprietate al reclamantului sau alte înscrisuri precum și în înscrisurile opuse de către pârâți, în raport de titlul de proprietate să se stabilească linia de hotar, dacă în urma stabilirii liniei de hotar și a identificării terenului ce face obiectul cauzei construcțiile sunt amplasate pe terenul în litigiu, se va identifica separat terenul ocupat efectiv de construcții se va stabili vechimea construcțiilor(în măsura în care specialitatea o va permite), schita terenurilor.
Raportul de expertiză întocmit de expert Biteș Ș. a fost depus la dosarul cauzei la data de 19.03.2013.
P. sentința civilă nr. 514 pronunțată la data de 01.04.2013 de către Judecătoria Strehaia, instanta a admis în parte acțiunea civilă precizată formulată de reclamantul D. N., în contradictoriu cu pârâtii D. C.I., D. C. și D. Tudorița, a omologat aportul de expertiză tehnico judiciară întocmit de către expert Bites S. și schiță anexă la raportul de expertiză,a astabilit linia de hoar pe amplasamentul punctelor C,B,A,2 conform schitei anexa la raportul de expertiză, a obligat pârâții D. C. și D. Tudorița să-i lase în deplină proprietate și posesie reclamantului suprafața de 24 m.p. identificată prin punctele A,B,C,14,15 conform schiței anexă la raportul de expertiză, a respins acțiunea în revendicare împotriva lui D. C I. și a respins petitul având ca obiect demolare construcții.
Împotriva sentinței civile nr. 514 pronunțată de Judecatoria Strehaia în dosarul nr._ la data de 01.04.2013 părțile au declarat recurs.
P. decizia civilă nr. 808/R/2013 pronunțată de Tribunalul M. în dosarul nr._ la data de 11.07.2013 Tribunalul M. analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu în baza art.304 ind.1 c.pr.civ. raportat la probele administrate în cauză, a constatat că recursurile sunt fondate, apreciind că instanța de fond a procedat la soluționarea litigiului dedus judecății fără a stabili calitatea procesuală a celor trei pârâți intimați D. C., D. Tudorița și D. C I. în raport de cele trei petite ale acțiunii.
Instanța de recurs a reținut că singura probă invocată de intimații pârâți este decizia nr.476/A/1999 pronunțată de Tribunalul M., act autentic din care rezultă că pârâtului intimat D. I. i s-a atribuit în lot suprafața de 929 mp iar mamei sale – D. E. i s-a atribuit în lotul nr.1 – terenul în suprafață de 437 mp iar instanța de fond în soluționarea primului petit, a valorificat ca titlu al intimaților pârâți decizia civilă nbr.476/A/1999 pronunțată de Tribunalul M. și a stabilit că în raport de această hotărâre intimatul D. I. este proprietarul terenului în suprafață de 1366 mp (adunând terenul în suprafață de 437 mp atribuit în lotul nr.1 numitei D. E. cu suprafața de 929 mp atribuită în lotul nr.2 intimatului pârât D. I.) fără a exista vreun act din care să rezulte modul în care intimatul pârât D. I. a dobândit terenul în suprafață de 437 mp atribuit în lotul nr.1 al mamei sale D. E..
Tribunalul M. a rețiut că, instanța de fond a avut in vedere și s-a raportat în mod constant în soluționarea conflictului la decizia civilă nr.476/A/1999și nu a stabilit ca obiectiv al expertizei să se determine dacă construcțiile (anexele în litigiu) se aflau pe terenul supus ieșirii din indiviziune iar potrivit schițelor de amplasament atașate la decizia nr.476/A/1999, șopronul este figurat pe terenul în suprafață de 929 mp care a fost atribuit în lotul nr.2 pârâtului intimat D. I., nestabilind dacă anexele gospodărești atribuite intimatului D. I. existau în anul 1990-1991 în raport de care terenul pe care acestea se află amplasate, ar fi putut fi dobândit prin efectul legii DL 43/1990 și respectiv art.23 din Legea 18/1991 de către deținătorii acestora, apreciind că pentru verificarea exactității suprafețelor înscrise în titlul de proprietate exhibat de către reclamanți, se impune completarea probatoriului cu documentația care a stat la baza emiterii acestuia cu referire în principal la procesul verbal de punere în posesie și schița întocmită de comisia locală de fond funciar, sens în care a admis recursurile, a casată sentința și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecatoriei Strehaia la data de 24.07.2013, sub nr._ .
Instanta încuviințat administrarea probei cu martorii C. C. și F. N., declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei, efectuarea unei expertize în specialitatea topografie, fiind desemnat în cauză expertul M. I. G., precum și efectuarea unei adrese către CLFF Corcova cu mențiunea de a comunica toate înscrisurile ce au stat la baza emiterii titlului de proprietate_/05.06.2012, depunând incusiv procesul verbal de punere în posesie și schita întocmita de Comisia Locala de Fond Funciar.
La data de 10.12.2013 expertul M. I. G. a depus la dosar raportul de expertiză în specialitatea topografie, impotriva căruia părțile și instanța au formulat obiecțiuni la raport. La data de 01.04.2014 expertul M. I. G. a depus a dosar supliment la raportul de expertiză. La termenul de judecată din data de 10.06.2014, instața față de dispozițiile art. 334 C. a procedat la audierea expertului M. I. G..
La termenul de judecată din data de 01.07.2014 instanța a dispus efectuarea unei contraexpertize, fiind desemnat expert G. A. care a depus lucrarea de expertiză la data de 10.10.2014.
Judecătoria Strehaia prin sentința 1216/11.11.2014 a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D. C. I., invocată de instanță din oficiu. A respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul D. C. I. cu domiciliul în com. Corcova, ., ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A fost respinsă acțiunea în revendicare și cererea privind obligarea pârâților să demoleze perdeaua din lemn și cotețul de păsări, formulate de reclamantul D. N., CNP_, domiciliat în com.Corcova, ., în contradictoriu cu pârâtii D. C. și D. Tudorița, domiciliați în com. Corcova, ..
A fost admisă acțiunea în grănițuire formulată în contradictoriu cu pârâții D. C. și D. Tudorița.
A fost omologat raportul de expertiză și schița terenurilor anexă la lucrarea de expertiză întocmită de expertul tehnic judiciar specialitatea topografie G. A..
S-a stabilit linia de hotar ce desparte proprietățile părților pe aliniamentul punctelor 6, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 20, conform anexei 1 la raportul de expertiză.
Au fost compensate parțial cheltuielile de judecată și obligă reclamantul la plata către pârâți a sumei de 1.627,95 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâților să îi lase în deplină proprietate suprafața de teren de 15 mp situat în satul Jirov, ., înscris în titlul de proprietate nr._/05.06.2012, în T 155 P 100, ce face parte din suprafața totală de 1291 mp. Totodată, a solicitat stabilirea liniei de hotar dintre proprietățile limitrofe și obligarea pârâților să demoleze construcțiile edificate fără drept pe suprafața revendicată (o perdea din lemn, un coteț de păsări și o moară de măcinat).
În drept, potrivit art. 563 cod civil referitor la acțiunea în revendicare, „proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la altă persoană care îl deține fără drept”.
Astfel, prin acțiunea în revendicare, proprietarul, care nu are posesia unui bun individual determinat, urmărește să i se recunoască dreptul de proprietate asupra bunului și să redobândească posesia lui de la persoana care îl deține fără a fi proprietară, astfel că, pentru admisibilitatea unei cereri în revendicare este necesar ca reclamantul să facă dovada îndeplinirii cumulative a două condiții: dreptul de proprietate asupra bunului revendicat și ocupațiunea exercitată de către pârât în mod nelegitim.
Cu privire la grănițuire, art. 560 Cod civil dispune ca „Proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor corespunzătoare…”
În cauză s-au efectuat două lucrări de expertiză ale căror concluzii sunt contradictorii, motiv pentru care nu se pot combina cele două rapoarte, fiecare dintre ele având propria sa individualitate, așa încât revine instanței obligația de a stabili, motivat, care dintre lucrări va fi avută în vedere la pronunțarea soluției. În speță, instanța urmează a se raporta la lucrarea de expertiză întocmită de expert G. A., apreciind că se corelează cu restul probelor administrate (înscrisuri, interogatoriu și depoziții martori). Din lucrarea de expertiză realizată de expertul M. I. G., se reține că terenul găsit lipsă la reclamant a fost identificat în partea de sud a proprietății pârâților, adică într-o zonă în care nici măcar partea interesată nu a reclamat lipsă de teren, așa încât lucrarea de expertiză va fi înlăturată de instanță întrucât constatările efectuate de expert nu au răspuns obiectivelor fixate de instanță.
În fapt, instanța a reținut că pe numele autorului reclamantului s-a eliberat titlul de proprietate nr._/05.06.2012, în care este înscris terenul intravilan categoria de folosință curți construcții în suprafață de 1291 mp, aflat în T 155 P 100, terenul învecinându-se la nord și vest cu terenul ocupat de pârâți.
Pârâții, pentru a dovedi proprietatea asupra terenului pe care îl posedă, s-au prevalat de decizia nr. 476/A/1999, pronunțată de Tribunalul M. la data de 12.03.1999, definitivă prin decizia nr. 9636/15.11.1999, pronunțată de Curtea de Apel C., din care se reține că pârâtul D. I. și mama sa, defuncta D. E., s-au partajat în privința terenului învecinat cu proprietatea reclamantului, pârâtului revenindu-i suprafața de 929 mp iar defunctei 437 mp, în total 1366 mp.
Observând prevederile art. 557 Cod civil, s-a reținut că doar pârâtul D. C. I. a reușit să facă dovada că a devenit proprietar prin moștenire, dar numai în privința unei părți din teren (respectiv 929 mp). Din schița întocmită în dosarul de partaj, mai rezultă că acest teren este de fapt cel care se învecinează cu proprietatea reclamantului în zona construcțiilor C11 și C8. P. urmare, terenul revendicat se găsește în lotul ce a revenit pârâtului D. C. I.. Tot în legătură cu dobândirea dreptului de proprietate, instanța va analiza în cele ce urmează și dacă speței îi sunt aplicabile prevederile art. 23 din Legea nr. 18/1991 și art. 8 din DL 43/1990, având în vedere că, potrivit art. 557 alin. 3 Cod civil, „P. lege se pot reglementa și alte moduri de dobândire a dreptului de proprietate.”
În fapt, așa cum reiese din susținerile pârâtului la interogatoriu, coroborate cu lucrarea de expertiză întocmită în cauză de expert Gușită A. și cu depoziția martorului Gușită A., pârâtul și defuncta sa mamă, după ce au obținut hotărârea judecătorească de partaj, au continuat să folosească „în indiviziune” terenul și construcțiile aferente, fără a le delimita prin gard ori în alt mod, pârâtul locuind cu mama sa până la decesul acesteia iar ulterior, o perioadă de timp, pârâtul a folosit aceleași imobile împreună cu fiul și nora sa. În prezent, doar aceștia din urmă, pârâți în cauză, folosesc imobilele.
Din raportul de expertiză s-a reținut că, în drept, terenul curți construcții deținut de reclamant în T 155 P 100 este în suprafață de 1291 mp iar în fapt, acest teren face corp comun cu parcelele 100/1, 100/3, 100/4, 100/5, împreună având suprafața de 2832 mp, fiind delimitat în anexa 1 la raport între punctele 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 15, 16, 17, 18, 19, 20, 32, 31, 30, 29, 28, 27, 26, 25, 24, 23, 6), din care doar suprafața de 778 mp este reprezentată de teren curți construcții (punctele 24,38,36,35,34,14,15,16,17,33,19,20,32,31,30,29,28,27,26,25,24,38).
Faptul că în prezent terenul curți construcții este de 778 mp față de 1291 mp cât apare în titlu se explică prin aceea că, în timp, configurația categoriilor de folosință indicate în titlul de proprietate a suferit modificări, așa cum a arătat martorul Gușită A.. De pildă, a relatat același martor, reclamantul a arat o suprafață mai mare de teren decât cea trecută în titlu ca fiind arabil, mai exact reclamantul a arat din terenul care în titlu figurează ca fiind curți construcții, finalitatea fiind aceea că la fața locului s-a identificat mai puțin curți construcții dar și un plus de teren arabil.
Totalizând suprafețele deținute în parcelele 100, 100/1, 100/3, 100/4, 100/5, așa cum sunt înscrise în titlu, se constată că se însumează 2817 mp. Expertul a identificat un total de 2832 mp, adică un plus de teren deținut de reclamant.
De altfel, din fila registrului agricol privind pe D. D. N., rezultă că acesta avea în anul 1962 doar 0,05 ha teren curți construcții și un total de 2,37 ha teren, față de 2,817 ha teren trecut în titlu.
La dosar a fost depusă de către Comisia Locală de Fond Funciar Corcova o schiță întocmită de comisie cu ocazia punerii în posesie a reclamantului. Se reține că, într-adevăr, în partea de vest, lungimea la stradă este de 17 m iar expertul a identificat doar 11,86 m, însă, în același timp, în partea de sud terenul reclamantului ar trebui să aibă o lungime de 42 m, conform schiței efectuate de comisie. Cu toate acestea, din lucrarea de expertiză reiese că are 44 m. În partea de est, cu ocazia punerii în posesie s-au măsurat 52 m, în timp ce expertul a măsurat la fața locului o lungime a teenului posedat efectiv de 65,17 m.
De partea cealaltă, terenul deținut de pârâți totalizează suprafața de 1366 mp. Deși s-a solicitat de către instanță ca expertul să aibă în vedere la întocmirea lucrării loturile așa cum au fost stabilite prin hotărârea judecătorească menționată, expertul s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a se conforma acestui obiectiv, motivat de împrejurarea că cei doi foști coindivizari (pârâtul D. I. și defuncta D. E.), cum s-a arătat și mai sus, au continuat să folosească împreună terenul, fără a separa în vreun mod loturile ce le-au revenit. În plus, martorul Gușită A. a explicat că, dacă s-ar fi trasat pe schiță looturile așa cum au fost stabilite prin hotărâre, s-ar fi ajuns la situația în care hotarul dintre părțile partajului ar fi trebuit trasat pe sub construcția C1. În concluzie, schița întocmită la partaj nu a redat fidel situația existentă pe teren în acel moment.
Procedând la identificarea și măsurarea terenului deținut de pârâți, expertul a constatat că aceștia dețin 1610 mp, adică în fapt au un plus de 244 mp.
Din depoziția martorului F. N., audiat nemijlocit de instanță (fila 60 din dosar), se reține că în urmă cu 7-8 ani, pârâții au refăcut gardul dinspre drum, care nu se învecinează cu reclamantul. În această zonă se găsește locuința notată pe schiță C1. Potrivit depoziției martorului, cu ocazia efectuării lucrărilor la gard, acesta nu a fost reconstruit pe vechiul amplasament, în sensul că respectiva construcție a fost inclusă în curte (înainte ținea loc de gard), ceea ce explică excedentul de teren găsit de expert.
Referitor la gardul ce separă proprietățile limitrofe ale părților litigante, se constată că toți martorii au fost constanți în a declara că aliniamentul acestuia nu a suferit nicio modificare, fiind construit în urmă cu peste 25 de ani de părinții părților, din lemn în mare parte iar pe o porțiune zidul a două construcții (C8 și C11) servește ca hotar.
În privința construcțiilor aflate pe terenul pârâților, din raportul de expertiză se reține că imobilele notate C1, C2, C3, C5, C6 existau pe teren la momentul partajului. Cu privire la construcțiile C4, C7 și C8, martorul G. A. a relatat că, deși în schița de la partaj acestea nu figurează, aceasta nu înseamnă neapărat că nu existau la acel moment, întrucât construcția C7 nu are fundație, este o construcție provizorie, servind ca și coteț de păsări iar construcția C8 de asemenea este provizorie și fără fundație, fiind o perdea de lemn, cu o vechime considerabilă, motiv pentru care este posibil, a arătat martorul, să nu fi fost atunci evidențiate pe schiță tocmai pentru că le lipsește fundația. Susținerile martorului G. A. se corelează cu depozițiile celorlalți martori care au arătat că atât perdeaua de lemn, cât și cotețul de păsări, despre care se pretinde că au fost edificate pe terenul reclamantului, au fost construite în urmă cu peste 30 de ani de părinții pârâtului D. I.. De asemenea, și construcția aflată pe terenul reclamantului (C11) a fost ridicată de părinții acestuia, datând din aceeași perioadă. În ce privește moara de măcinat, a rezultat că aceasta nu este o construcție, ci un bun mobil.
Întrucât a reieșit fără dubiu că anexele gospodărești a căror demolare se solicită existau în anii 1990 – 1991, sunt incidente în speță prevederile art. 23 din Legea nr. 18/1991 și art. 8 din DL 43/1990, potrivit cărora „Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii.” („Terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor; acestea pot fi înstrăinate și lăsate moștenire.” – art. 8 din decretul - lege)
În privința construcției C4, a rezultat cu certitudine (din interogatoriul pârâtului, corelat cu depozițiile martorilor și autorizația de construcție nr. 71/25.08.1998) că aceasta este reprezentată de un pătul construit de pârât în anul 1998.
În concluzie, instanța reține că pârâții dețin în mod legitim suprafața de teren, neexistând indici reali de ocupare, în sensul că reclamantul nu a fost deposedat de către pârâți de nicio porțiune de teren.
Așadar, nefiind îndeplinită condiția ocupațiunii exercitate abuziv de către pârâții D. C. și D. Tudorița, instanța urmează a respinge ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect revendicare și pe cale de consecință și cererea privind obligarea pârâților să demoleze perdeaua din lemn și cotețul de păsări.
În ceea ce privește acțiunea formulată împotriva pârâtului D. C. I., se constată că acesta nu are calitatea de subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății, întrucât în prezent acesta nu are posesia terenului revendicat de reclamant, motiv pentru care se jusitifcă admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia iar acțiunea formulată împotriva acestui pârât va fi respinsă ca promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la capătul de cerere privind grănițuirea, instanța reține că aceasta, în sensul textului citat mai sus, constituie o operație de determinare, prin semne exterioare și vizibile a limitelor dintre două proprietăți limitrofe, pentru a se ști limitele fondului asupra căruia poartă dreptul de folosință al posesorilor celor două terenuri. Pentru a fi admisibilă o acțiune în grănițuire trebuie ca proprietățile să fie limitrofe, să existe între ele un spațiu și să existe îndoială asupra hotarelor.
Instanța a apreciat, în acord cu practica instanței supreme, că o astfel de cerere, formulată într-o cauză ce are ca obiect și revendicare, constituie un capăt principal de cerere iar nu un capăt accesoriu care ar urma soarta acțiunii în revendicare.
În acest sens, s-a avut în vedere că practica majoritară a instanțelor, susținută și de practica instanței supreme și de literatura de specialitate, este în sensul că acțiunea în grănițuire poate fi promovată chiar dacă limitele dintre terenurile limitrofe s-ar stabili pe linia actuală de hotar și chiar dacă între proprietățile învecinate ar exista semne exterioare de delimitare, atâta timp cât există îndoieli că ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre proprietăți, tocmai pentru a pune capăt controversei create.
Potrivit practicii ICCJ, „dreptul la acțiune, bazat pe dispozițiile art. 584 Cod civil, circumscrie posibilitatea pentru proprietar sau orice persoană, care are un drept real asupra unui fond limitrof, de a pretinde vecinului său, prin acțiune în justiție (sau pe cale amiabilă), restabilitrea hotarului care separă fondurilor învecinate și marcarea acestora prin semne materiale vizibile. Într-o asemenea acțiune, judecătorul nu are a se pronunța asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate, ci asupra formei terenului, în partea din litigiu, al cărui contur este fixat, decisiv, prin linia hotarului despărțitor, determinată prin semne vizibile.” (a se vedea Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 2153 din 18 iunie 2005, publicata pe site-ul oficial al ICCJ).
În cauza de față, având în vedere probele administrate în cauză, respectiv proba cu înscrisuri, proba testimonială precum și proba cu expertiză tehnică judiciară, se reține că terenurile din litigiu sunt fonduri limitrofe, separate prin gard pe o porțiune, respectiv prin zidul a două construcții pe restul de lungime.
S-a constatat astfel că între proprietățile părților există semne de hotar, dar nu au fost stabilite prin hotărâre judecătorească ori prin înțelegerea părților și sunt contestate de acestea, astfel că există îndoieli că ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre proprietăți.
Din depozițiile martorilor se reține că hotarul dintre părți nu a fost schimbat și că autorii părților au deținut suprafețele delimitate de hotarul existent și în prezent. Ca punct de reper, s-a avut în vedere de către expert construcția C11 aflată pe terenul reclamantului, chiar pe linia de hotar și în continuarea căreia se găsește aliniamentul neschimbat al gardului.
Față de concluziile raportului de expertiză și susținerile martorului G. A., instanța urmează a linia de hotar ce desparte proprietățile părților pe aliniamentul punctelor 6, 23, 24, 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32, 20, conform anexei 1 la raportul de expertiză.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată, potrivit prevederilor art. 453 Cod procedură civilă, partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată, aceasta obligație avându-și sorgintea în culpa procesuală, dovedită prin aceea ca ea a pierdut procesul.
De asemenea, conform art. 453 alin. 2 Cod procedură civilă, „Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.”
Reclamantul a efectuat următoarele cheltuieli în dosarul nr._: taxă de timbru de 69 lei, taxă de timbru de 25 lei, onorariu expert în sumă de 700 lei. În recurs, reclamantul a mai efectuat cheltuieli: onorariu avocațial de 500 lei, taxă de timbru de 19 lei iar în cauza de față a achitat 1.300 lei cu titlu de onorariu de expert, în total 2613 lei. Pârâții au efectuat cheltuieli constând în onorariu avocat de 700 lei (în dosarul nr._ ), taxă de timbru de 38 lei și onorariu avocat de 700 lei în recurs, precum și onorariu avocațial de 800 lei în dosarul nr._, bonuri fiscale reprezentând cheltuieli de transport, din care nu se vor reține bonurile datând din 16.05.2014, 08.11.2014 și 02.07.2014 ,întrucât privesc date la care nu s-au acordat termene de judecată iar la dosar nu sunt înscrisuri din care să reiasă că partea s-a deplasat la instanță pentru a studia dosarul sau a depune acte. În total, pârâții au efectuat cheltuieli de judecată în cuantum de 2.498,95 lei.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs reclamantul D. N. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeincie.
In motivele de recurs a precizat că in fapt este proprietarul unei suprafețe de 1291 m.p. teren curți construcții înscris in TDP_/05.06.2012 teren situat in ., jud. M. in TI55, PI00 iar parații sunt vecinii mei de pe latura de nord si imi ocupa o suprafața de teren pe care au construit o perdea din lemn, un coteț de pasări si o moara de măcinat. A solicitat instanței sa administreze proba cu interogatoriul paraților, martorul B. N. si expertiza tehnica specialitatea topografie.
Parații au formulat întâmpinare in cauza susținând ca nu ocupa vreo suprafața de teren din terenul meu si ca ei dețin gospodăria a cărei configurație nu s-ar fi modificat de peste 35 de ani, invocând t in apărare decizia civila nr.476/A/l2.03.1999 pronunțata in dosarul nr.3058/1998, in care s-a efectuat un raport de expertiza si s-au identificat si construcțiile ce fac obiectul capătului 3 de cerere al acțiunii mele, construcții pe care parații precizează ca le dețin de peste 35 de ani.
S-a efectuat si expertiza topografica de către expertul Bites S. care a stabilit ca parații ocupa suprafața de 24 m.p. de teren, iar in urma administrării probelor prin sentinta nr.514 din 01.04.2013 Judecătoria Strehaia a admis in parte acțiunea, a stabilit linia de hotar precizata de expertul Bites S. in schița raportului de expertiza, a obligat parații Daescu C. si Daescu T. sa-i lase in deplina proprietate si liniștita posesie suprafața de 24 m.p. identificata de expert ca fiind ocupata nelegal de parați.
Împotriva acestei hotărâri părțile au declarat recurs, iar prin decizia nr.808/R/2013 a constatat ca recursurile sunt fondate ,apreciind ca instanța de fond nu a stabilit calitatea procesuala a celor trei parati, in raport de cele trei capete de cerere a le acțiunii si ca nu s-a raportat la decizia nr476/A/1999, decizie prin care s-a dispus ieșirea din starea de indiviziune a proprietății deținute in comun de Daescu I. si mama acestuia, Daescu E. si i s-a atribuit lui Daescu I. din 1366 mp de teren 929 mp.
In urma admiteri recursurilor ,s-a casat sentința inițiala si s-a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond ,ce urma sa se conformeze deciziei de casare si sa administreze in cauza probe suplimentare .
In rejudecare instanța de fond a audiat martorii C. C. si F. N., a dispus efectuarea unei expertize topografice si a numit expert pe M. I. G. solicitând si CLFF Corcova sa comunice documentele care au stat la baza emiterii TP nr83988/05.06.2012,inclusiv procesul-verbal de punere in posesie.
Dupa depunerea reletiilor de CLFF Corcova si raportul de expertiza de către M. I. G. si ulterior un supliment la raportul de expertiza,instanța l-a audiat pe expertul M. I. G..
La termenul din 01.07.2014 instanța a dispus efectuarea unei contraexpertize ,fara a motiva din ce motiv si cu toata opoziția lui l-a obligat, sub sancțiunea suspendării cauzei sa achite expertiza, A fost numit expert pentru a efectua expertiza Gusita A. care depus la dosar raportul de expertiza.
Din păcate mențiunile cu privire la reținerea aspectelor legate de parcursul dosarului, partiție, obiectul,probele administrate si motivele ce au determinat instanța sa le administreze in modalitatea precizata,se opresc la mențiunile de mai sus, intanța trecând brusc la a doua parte a considerentelor hotărârii in care se face analiza actelor dosarului si temeiurile de fapt si de drept ce o va determina pe instanța sa adopte soluția de respingere a acțiunii mele in revendicare si in obligarea paraților de a-si demola construcțiile, si admite capătul de cerere privind granituirea,dar cu obligarea mea la plata cheltuielilor de judecata.
O astfel de soluție adoptata de instanța cu ocazia rejudecării cauzei,dar mai ales o astfel de atitudine a completului de judecata este greu de înțeles dar mai degrabă de admis.
Instanța de rejudecare s-a conformat deciziei de casare ,pe tot cursul procesului in aceasta etapa completul de judecata a avut o atitudine total partinica, în primul rând instanța nu motiveat ce a determinat-o sa dispună o contraexpertiza după ce primul expert a depus raportul si suplimentul la raportul de expertiza si a fost audiat de instanța in temeiul art.334 NCPC desi procedura de judecata trebuia sa se desfășoare dupa vechiul C..
Expertul M. I. G. a răspuns in totalitate la obiectivele expertizei, la obiectiunile la raportul de expertiza si a dat toate lămuririle necesare instanței pentru adoptarea unei hotărâri temeinice si legale.
Însă, instanța de fond a încălcat normele legale atunci cand a dispus cu toata opoziția avocatului său, audierea numitului Gusita A. in calitate de martor pentru a da lămuriri pentru ceea ce făcuse in calitate de expert.
Este de necrezut cum judecătorul fondului a dat relevanta unei declarații de martor asa cum o numește, data de o persoana care anterior a avut calitatea de expert si care nu putea fi obiectiv in declarația data având in vedere cele susținute in raportul de expertiva. Declaratia martorului are rolul sau in sistemul probatoriu,se coroborează cu alte mijloace de proba in scopul stabilirii adevărului juridic. Ori in speța de fata atunci când analizează probele judecătorul fondului coroborează declarația martorului Gusita A. cu raportul de expertiza intocmit de expertul Gusita A.. Este greu de interes atitudinea instanței de fond.
Instanța de fond, desi a prorogat discutarea obiecțiunilor formulate la raportul de expertiza intocmit de Gusita A., la termenul din 11.11.2014 a refuzat practic sa le puna in discuție desi aceste obiectiuni erau depuse in scris la dosar, a refuzat sa dispună o a treia expertiza care avea menirea sa confirme una din cele doua expertize efectuate anterior ce erau contradictorii si a luat cauza in pronunțare in condițiile menționate mai sus.
Judecătoria Strehaia a soluționat excepția ridicata a lipsei calității procesuale a paratului Daescu C.I. prin admiterea acesteia si de modul in care a soluționat fondul cauzei ,apreciez ca sentința s-a dat cu încălcarea dispozițiilor legale si dupa o grava eroare de interpretare a probelor.
Din analiza declarațiilor martorilor, a răspunsului la interogatoriu si a susținerilor paraților rezulta ca Daescu C.I. era proprietarul imobilului vecin la data formulării cererii lui si ca ,chiar daca in prezent in acel imobil locuiesc fiul si nora sa, ceilalți doi parați, acesta trece săptămânal la acestia, astfel ca este clar ca posesia imobilului nu a fost transmisa in totalitate, Daescu C.I. permițând celorlalți parați sa locuiască in acel imobil fara a sti in ce calitate si păstrând elementele fundamentale ale posesiei.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a respins capetele de cerere privind acțiunea in revendicare si obligația de a face in mod nejustificat, facand raționamente ce sfidează ridicolul si posibilitatea reala de înțelegere stabilind in baza delaratiei lui Gusita A. data in condițiile menționate mai sus contra evidentei actului de proprietate ca ar trebui sa dețină mai puțin teren curți construcții si ca paratii, chiar dacă dețin mult mai mult teren fata de actele de proprietate, este normal sa fie asa conform motivării instanței de fond.
Cu privire la cheltuielile de judecata instanța de fond a făcut o aplicarea greșita a legii si se raportează la art.453 ali.2 din NCPC si nu la art 275-276 din vechiul C. la care trebuia sa se raporteze procedura de judecata a prezentei cauze,obligându-l nelegal pe recurent sa plătesc paraților o diferența a cheltuielilor de judecata după compensarea nelegala a acestora in absenta unei cereri reconvenționale din partea paraților,chiar daca recurentul câștigase in parte procesul.
Intimații D. C. și D. Tudorița, au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1216, pronunțata de Judecătoria Strehaia, la data de 11.11.2014 si menținerea sentintei mai sus menționate ca fiind temeinica si legala.
In ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a paratului D. I., apreciază ca instanța de fond a soluționat in mod corect aceasta excepție având in vedere probele administrate in cauza din care a rezultat faptul ca in prezent acesta nu are posesia terenului revendicat. De altfel, chiar recurentul, a arătat in cererea de recurs ca in imobil locuiesc in prezent intimații D. C. si D. Tudorița, iar D. I. trece săptămânal, ceea ce nu echivalează cu exercitarea posesiei asupra terenului revendicat.
Susținerile recurentului cu privire la modalitatea in care s-a dispus de către judecătorul fondului o noua expertiza nu sunt reale. Instanța de fond a pus in discuția pârtilor efectuarea unei noi expertize specialitatea construcții civile, la termenul de judecata din data de 24.06.2014, apreciind ca nu este lămurită prin lucrarea întocmita de M. I. G.. In incheierea de ședința de la acea data se menționează ca avocat N. pentru reclamant arata ca nu se opune la efectuarea unei noi expertize. Apreciem ca aceasta noua expertiza era absolut necesara soluționării cauzei întrucât expertul desemnat anterior, M. I. G., nu reușise sa lămurească aspecte esențiale ale cauzei. Astfel acesta a concluzionat ca terenul revendicat de reclamant se identifica in partea de sud a proprietății noastre, . care nici măcar reclamantul D. N. nu a reclamat lipsa de teren. In aceste condiții apreciază ca judecătorul, in virtutea rolului activ, in mod corect a pus in discuția pârtilor si a dispus efectuarea unei noi expertize care sa lămurească aspecte esențiale ale cauzei.
In mod corect, judecătorul fondului a dat eficienta raportului de expertiza întocmit de Gusita A., care a arătat ca in prezent terenul curți-construcții deținut de reclamant este in suprafața de 778 mp fata de 1291 mp cat apare in titlul de proprietate nr._/05.06.2012. Expertul a arătat si faptul ca terenul înscris in tarlaua 155 . comun cu parcelele 100/1, 100/3, 100/4, 100/5, împreuna însumând 2832 mp, rezultând ca recurentul are un plus fata de suprafața de 2817 mp, înscrisa in titlul de proprietate.
Expertul, audiat ulterior ca martor, a dat lămuriri suplimentare instanței arătând ca in timp, configurația categoriilor de folosința indicate in titlul de proprietate al recurentului a suferit modificări, prin aceea ca reclamantul a arat o suprafața mai mare de teren decât cea trecuta in titlu ca arabil, ceea ce a condus la identificarea in teren a unei suprafate mai mici de teren curti-constructii, dar si a unei suprafețe mai mari de teren arabil.
Apreciază ca nu s-au incalcat de către instanța de fond dispozițiile legale in momentul in care s-a dispus audierea in calitate de martor a expertului Gusita A., dispozițiile procedurale neprevăzând nicio prohibiție in ceea ce privește audierea ca martor a celui care anterior a fost expert in cauza.
Instanța de fond a reținut si faptul ca din fila de registru agricol a numitului D. D. N., rezulta ca acesta avea in anul 1962 o suprafața de 0,05 ha teren curti-constructii si un total de 2,37 ha teren fata de 2,817 ha cat are inscris in titlul de proprietate.
In ceea ce privește construcțiile C7 si C8 cu privire la care reclamantul solicita obligarea noastră la desființarea acestor construcții, s-a reținut de către instanța de fond ca cele doua construcții sunt potrivit depoziției numitului Gusita A. construcții provizorii, fara fundație si cu o vechime considerabila. Susținerile martorului s-au coroborat cu declarațiile celorlalți martori audiați in cauza care au relatat faptul ca cele doua construcții au fost edificate in urma cu peste 30 de ani de părinții paratului D. I.. Având in vedere faptul ca aceste construcții existau in anii 1990-1991, instanța a reținut incidența in speța si a dispozițiilor art. 23 din Legea 18/1991 si art. 8 din DL 43/1990. In privința morii de măcinat s-a reținut ca din probele administrate in cauza a rezultat ca aceasta nu este o constructive, ci un bun mobil.
Având in vedere probele administrate in cauza instanța de fond a reținut in mod corect ca reclamantul nu a fost deposedat de nicio porțiune de teren si a respins ca neintemeiat capătul de cerere având ca obiect revendicare si cererea privind obligarea noastră la demolarea constructiilor-perdea de lemn si coteț de pasări.
In ceea ce privește soluționarea petitului privind granituirea, instanța a reținut in mod corect ca terenurile din litigiu sunt fonduri limitrofe, separate prin gard, pe o porțiune si prin zidul a doua construcții pe restul de lungime. S-a reținut de asemenea ca intre terenurile învecinate exista semne de hotar, dar nu au fost stabilite prin hotărâre sau prin înțelegerea pârtilor si ca sunt contestate de reclamant.
Din declarațiile martorilor audiați in cauza a rezultat faptul ca hotarul dintre parti nu a fost schimbat si ca autorii pârtilor au deținut suprafețele delimitate de hotarul existent, reprezentat de zidul construcției Cil, in continuarea căreia se găsește aliniamentul neschimbat al gardului.
Coroborând declarațiile martorilor cu concluziile raportului de expertiza, instanța a stabilit linia de hotar pe aliniamentul punctelor indicate in anexa 1 la raportul de expertiza.
In ceea ce privește cheltuielile de judecata, instanța de fond in mod corect l-a obligat pe reclamant la plata sumei de 1627,95 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, având in vedere pe de o parte faptul ca cererea reclamantului a fost admisa numai in parte, precum si faptul ca soluționarea cauzei a antrenat cheltuieli si pentru paratul Daescu C. I., persoana fata de care acțiunea a fost respinsa in totalitate, ca fiind promovata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
Au solicitat respingerea recursului declarat de Daescu N. si obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecata.
Recursul este nefondat.
În ceea ce privește efectuarea unei noi expertize, Tribunalul reține că aceasta a fost pusă în discuția părților, din oficiu de instanță, la termenul din 24.06.2014, cu motivația că nu este lămurită prin expertiza efectuată de expertul desemnat anterior, M. I. G.. Reclamantul prin apărător a precizat că nu se opune noii expertize, iar la termenul următor, din 07.06.2014, a depus obiective pentru noua expertiză. Instanța a încuviințat expertiza, considerând-o concludentă și utilă soluționării cauzei, printre obiectivele stabilite fiind și cele solicitate de recurentul-reclamant și a pus în sarcina acestuia plata onorariului expertului.
Tribunalul constată astfel că prima instanță a motivat necesitatea efectuării noii expertize prin faptul că nu a fost lămurită prin expertiza efectuată anterior, în tot cazul recurentul-reclamant fiind prezent s-a declarat de acord cu efectuarea acesteia și a formulat obiective. De asemenea, cum reclamantul este cel obligat să-și dovedească pretențiile, în mod corect onorariul expertului a fost pus în sarcina sa.
Audierea expertului G. A. după ce a depus raportul de expertiză nu este oprită de lege, deoarece expertul a fost ascultat pentru a dă lămuriri în legătură cu opiniile exprimate în raportul de expertiză, fiind chiar obligat să se prezinte în fața instanței în acest scop ( art. 211 codul de procedură civilă din 1865). Numai cel care a fost anterior în cauză audiat în calitate de martor nu mai poate fi desemnat în aceeași cauză și expert, în schimb expertul desemnat să efectueze expertiza poate fi audiat în legătură cu împrejurările de fapt ce trebuie constatate.
Este adevărat că prima instanță a prorogat discutarea obiecțiunilor formulate de către recurentul-reclamant la raportul de expertiză efectuat de expertul G. A. și apoi nu s-a mai pronunțat asupra acestora, însă, între timp, expertul s-a prezentat în fața instanței unde a fost audiat inclusiv cu privire a aspectele ce alcătuiau obiecțiunile reclamantului.
Faptul că instanța a analizat admisibilitatea audierii expertului și l-a audiat pe acesta în baza dispozițiilor Noului cod de procedură civilă, deși în cauză, față de data formulării cererii de chemare în judecată, este aplicabil Codul de procedură civilă din 1865, nu duce la anularea declarației, deoarece dispozițiile relevante atât din Noul cât și din vechiul Cod de procedură civilă au același conținut, astfel că nu s-a produs părții vreo vătămare. Pentru aceleași argumente, nici faptul că instanța a motivat petitul privind cheltuielile de judecată în mod greșit pe dispozițiile art. 453 din Noul cod de procedură și nu ale art. 274-276 din Codul de procedură civilă din 1865 nu atrage anularea hotărârii sub acest aspect.
În legătură cu soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului D. C. I., în sensul admiterii acesteia, Tribunalul reține că prima instanță a avut în vedere că pârâtul nu mai are posesia imobilului, deoarece s-a mutat într-o altă locuință. În tot cazul, se observă că fiind pusă în discuția părților această excepție, recurentul-reclamant, prin avocat, a solicitat admiterea excepției, considerând deci și el că nu ar mai trebui să se judece în contradictoriu cu respectivul pârât.
Cu privire la fondul cauzei, Tribunalul arată că doar împrejurarea că reclamantul deține în fapt cu 24 mp mai puțin teren decât în titlul de proprietate nu duce automat la admiterea acțiunii în revendicare, ci acesta trebuie să facă dovada că pârâții i-au ocupat suprafața de teren revendicată.
Reclamantul a învederat prin acțiune că pârâții i-au ocupat terenul pe care au construit terasa-perdea și cotețul de păsări. Din probele administrate în cauză, declarațiile de martori și expertizele efectuate de către G. A. și M. I. G. rezultă că pârâții au realizat aceste lucrări pe terenul lor, mai mult, acestea au o vechime de aproximativ 40 de ani, fiind așezate la limita hotarului dintre părți, hotar ce este nemodificat tot de peste 40 de ani, anterior eliberării titlului reclamantului.
Cum pretențiile reclamantului au fost admise doar în parte, ceea ce presupune că față de capetele de cerere respinse a căzut el în pretenții față de pârâți, în mod corect au fost compensate cheltuielile de judecată.
Față de cele expuse, în temeiul art. 312 din Codul de procedură din 1865, se va respinge recursul formulat de recurentul reclamant D. N. prin curator D. V., împotriva sentinței civile nr. 1216/11.11.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia.
Văzând si disp. art. 274 - 276 C pr civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant D. N. prin curator D. V., împotriva sentinței civile nr. 1216/11.11.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimații pârâți D. C. I., D. C. și D. Tudorița, ca nefondat.
Obligă recurentul la 850 lei cheltuieli de judecată în recurs către intimatii D. C. I. si D. T..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. E. C. | Judecător, A. M. | Judecător, V. N. |
Grefier, D. A. D. |
Red. CCE/DDA
6EX/03.04.2015
Jud. fond Neatu V.S
Cod operator 2626
| ← Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Decizia nr. 50/2015. Tribunalul... | Grăniţuire. Sentința nr. 313/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
