Obligaţie de a face. Sentința nr. 113/2015. Tribunalul MEHEDINŢI

Tribunalul MEHEDINŢI - Sentințe și decizii civile / 2015

Sentința nr. 113/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 113/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M.

SECȚIA I CIVILĂ

Sentința civilă Nr. 113/2015

Ședința publică de la 13 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C. E. C.

Grefier N. C. B.

Pe rol pronunțarea, după casare, asupra cauzei civile privind pe reclamanta B. D. Mița cu domiciliul ales la cab. av. C. I. și pe pârâtele A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsă fiind părțile.

Procedura legal îndeplinită din ziua dezbaterilor.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 30.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință, după care, s-a trecut la soluționare.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel C., la data de 13.05.2014, sub nr._, privind pe reclamanții A. G. G., B. J. A., B. I. F., B. I. I., B. M. B., B. N. G., B. N. N., B. N. D., B. N., B. D. V., B. J. A., B. G. G., B. N. I., B. G. J., B. G. I., B. I. G., B. N. D., B. I. Jenică, B. N. I., Borac M., B. D. D., B. G. G., B. S., B. G. Leonica, B. A. G., B. I. C., B. I. I., B. I. D., B. C. C., D. D. I., B. G. G., D. D. I. (Frita), D. D. N., B. C. I., D. G. C., B. D. G., D. G. N., B. D. I., D. I. G., D. N. N., B. G. G., D. N. D., D. N. C., B. G., D. T., E. D. N., F. I., B. M. Constandina, G. N. S., B. M. E., G. D. A., B. G., G. D. I., G. D. Milena, Butelchin M., G. G. T., G. I. E., C. D. D., G. N. C., G. N. D., C. D. I., G. R. Ș., Caramatescu D., G. Ș. C., G. Ș. D., Caramatescu G. M., G. S. I., G. T. I., Caramatescu G., G. G. G., G. C. C., Cata A., G. S., Cata I. C., G. A. C., G. A. N., C. N., G. C. C., C. I., G. C. I., G. N. G., G. G., G. S. D., G. T. M., C. D. E., C. D. Lucreția, C. G. I., C. G. N.G., C. Gheorgița, C. I. D., C. I. E., C. I. G.I., C. I. G.N., L. D. D., C. I. G., L. G. C., L. G. G., C. I. I. (Tuicu), L. G. I., C. I. E., L. I. C., L. I. D., C. N. G.I., L. I. E., L. I. I., C. N. G., L. M. Fineta, C. N. I., Licsar D. A., C. N., Manofescu N. Jenică, C. P. I., M. A. M., C. S., M. A. M., D. C. C., M. C. B G., M. C. G., M. C. I., D. C. F., M. D. D., M. D. E., M. D. G E., D. G. C., M. D. I P G., M. D. I P D., D. G. G., M. D. N G., M. F. M., D. G. P.C., M. G. B G., D. I. D., M. G. B M., M. G. C., M. G. D., D. I. G.M., M. G. V S., M. I. N N., M. I. P G., M. I. P., M. I. T., M. M. T., M. M. Vergina, M. N. P C., M. T. M., M. T. R., M. V. C., M. V. D., Maxici T. S., M. I. C., M. I. N., M. P. D., M. E., M. I., M. D. G., M. G. D., M. G. E., M. I. G., M. I. I., M. M. G., M. M. M., M. M. P., M. N. S N., M. P. D., Nanora C. C., Nanora I. D., Nanora I. I., Nanora I. I. I, Nanora I. I. II, Nanora N. D., Nanora N. E., Nanora N. I., Nanora N. N., Nanora S. G., Nanora S. I., N. G., N. D., N. P., P. G. G., P. C. J., P. D. C., P. D. G D., P. D. G G., P. F. G., P. G. Leonica, P. G. S., P. I. N D., P. N. D I., P. N. D N., P. N. D., P. N. G., P. N. I., P. N. T., P. S. C., P. C. C., P. C. J M., P. C. N., P. D. Tiberie, P. G. D., P. G. G., P. G. J., P. I. E., P. M. M., P. O. G., P. P. M., P. V. V., R. A. G., R. G. M., R. G. C., R. G. D., R. G. G., R. G. I., R. G. M., R. I. I., R. I. A., S. M. C., S. N. N., S. D. C., S. G. Lucrița, S. V., S. D. E., D. I. G.M., D. I. P.D., D. I. P.G., D. P., D. C. C., S. I. C., S. N. I., D. C. I., S. I. N C., D. C. Liposava, S. I., D. I. G., Ț. G. C., Ț. G. D., Ț. G. I., Ț. I. M I., Ț. I. P., D. I. M., Ț. M. I., D. I. N., Ț. N. G., Toboșeru M., D. I. ȘT.I., T. C. G., T. I. I., D. I. T.-Didină, D. N. E., Tricana G. G., Tricana G. M., D. N. N., T. I. C., D. ȘT. N., T. I. I., T. I. P., T. M. P., D. ȘT. S., T. P. M., D. T. T., U. I. M., U. I. P., D. C. C., U. I. T., D. C. I., Văgăi I. D., V. A. D., V. A. I., V. D. D., D. C. I. (Trăș), V. D. Vergina, D. C. N., V. C. E.-Ț., V. G. I., V. I. C., V. I. I C., V. I. M., V. I. Vergică, V. G. D., V. G. M., V. E., V. D. Jenică, V. G. Lucrița, V. G. M. în contradictoriu cu pârâții A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, au solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună: obligarea ANRP să înainteze către CNCI dispozițiile emise în baza legii nr.10/2001 de Primăria Gogoșu pentru terenurile proprietatea reclamantilor, preluate abuziv și care nu au putut să fie restituite în natură și obligarea CNCI să emită deciziile de compensare prin puncte pentru terenurile respective, așa cum sunt individualizate în extrasul din anexa 23 al Comisiei de Fond Funciar Gogoșu și să le comunice ANRP în vederea emiterii certificatelor de deținător de puncte.

Prin decizia civilă nr. 299/5.09.2014, Curtea de Apel C. a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal sub nr._ .

Prin încheierea din 22.09.2014, s-a dispus transpunerea cauzei la Secția I Civilă a Tribunalului M., cauza fiind înregistrată sub nr._ *.

Prin sentința civilă nr.70/21.1104.2014, pronunțată de Tribunalul M. – Secția I Civilă în dosarul_ *, s-a respins excepția necompetenței materiale și teritoriale a Tribunalului M.; s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANRP; s-a admis excepția prematurității cererii; a fost respinsă ca prematură, cererea de chemare în judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția de necompetență materială și teritorială a Tribunalului M. invocată de către reclamanți, aceasta este neîntemeiată.

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți in contradictoriu cu paratele A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților si C. Naționala pentru Compensarea Imobilelor, s-a solicitat sa dispună obligarea ANRP să înainteze către CNCI dispozițiile emise în baza legii nr.10/2001 de Primăria Gogoșu pentru terenurile proprietatea reclamanților, preluate abuziv și care nu au putut să fie restituite în natură, precum si obligarea CNCI să emită deciziile de compensare prin puncte pentru terenurile respective, așa cum sunt individualizate în extrasul din anexa 23 al Comisiei de Fond Funciar Gogoșu și să le comunice ANRP în vederea emiterii certificatelor de deținător de puncte.

Acțiunea a fost întemeiata în drept de către reclamanți pe dispozițiile Legii nr. 165/2013, privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate abuziv in perioada regimului comunist in România.

Dispozițiile art. 35 alin.1 din Legea nr. 165/2013 prevăd posibilitatea pentru persoana îndreptățită de a contesta la secția civila a tribunalului, in a cărei circumscripție se afla sediul entității, deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 si 34.

Ori, în speță, acțiunea reclamanților vizând aplicarea acestei legi speciale, nu doar deciziile emise de entitățile investite de lege, conform art. 33, sunt cenzurabile de instanța civila a tribunalului, ci orice alt act sau fapt juridic al unei autorități implicate in soluționarea cererii de despăgubire.

Prin urmare, având in vedere ca acțiunea promovata de reclamanți vizează analizarea neîndeplinirii de către paratele ANRP si CNCI a obligațiilor legale rezultate din aplicarea dispozițiilor Legii nr.165/2013, a apreciat ca, in cauză, competența de soluționare aparține Tribunalului M., secția civila, în a cărei circumscripție se afla sediul entității ce a emis dispozițiile privind propunerea de acordare a despăgubirilor.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANRP, a constatat că reclamanții au justificat calitatea procesuală pasivă a ANRP în raport de primul petit al cererii, respectiv obligarea ANRP să înainteze către CNCI dispozițiile emise în baza legii nr.10/2001 de Primăria Gogoșu pentru terenurile proprietatea reclamanților, preluate abuziv și care nu au putut să fie restituite în natură.

Relevante sub acest aspect sunt dispozițiile coroborate ale art. 21 al. 1, 5 și 8 din Legea nr. 165/2013 și art. 17 al. 5 din același act normativ.

Potrivit disp. art.21 al.1, 5 și 8, în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.

Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.

Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).

Conform art.17 al.5 Secretariatul Comisiei Naționale preia toate atribuțiile, drepturile și obligațiile Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și se asigură de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Cum dispozițiile legale mai sus învederate stabilesc în sarcina Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților în atribuția ei de a asigura Secretariatul Comisiei Naționale, obligația de a proceda la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului și ulterior verificării și evaluării, de a înainta CNCI propunerea privind validarea sau invalidarea deciziei entității investite de lege, se consideră că în mod corect în raport de primul petit al cererii acțiunea a fost formulată și în contradictoriu cu ANRP.

În schimb, Tribunalul a constatat că excepția prematurității cererii este întemeiată.

Articolul 34 al.1 din Legea 165/2013 prevede că dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi,m cu excepția dosarelor de fond funciar care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

Legea nr.165/2013 a intrat în vigoare la data de 17 mai 2013, iar cererea de chemare în judecată fiind formulată de către reclamanți la data de 13 mai 2014.

În raport de aceste prevederi legale a reținut că solicitările având ca obiect obligarea la emiterea titlurilor de despăgubire de CNCI sunt premature, dreptul la soluționarea dosarului de despăgubiri fiind afectat de un termen suspensiv, până la împlinirea căruia respectiv 17 mai 2016, obligația corelativă acestui drept neputându-se executa.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din următoarele motive:

Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor deduse judecații si, cu o motivare contradictorie, a pronunțat o soluție prin care s-a acordat altceva decât s-a cerut prin cererea de chemare in judecata, încălcând dispozițiile art. 397 alin. l C.proc.civ.

Prin cererea de chemare in judecata, in contradictoriu cu intimatele-pârâte - A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților - ANRP si C. Naționala pentru Compensarea Imobilelor - CNCI, s-a solicitat la punctul 1, obligarea ANRP (care asigura secretariatul CNCI) să înainteze către CNCI dispozițiile emise in baza legii nr. 10/2001 de Primăria Gogoșu pentru terenurile proprietatea noastră, preluate abuziv si care nu au putut sa ne fie restituite in natura.

Primul petit al cererii de chemare in judecata este justificat de interesul pe care

reclamanții îl au pentru a declanșa procedura prevăzuta de legea nr.165/2013, ce trebuia sa

debuteze cu odată cu înregistrarea dosarelor la Secretariatul Comisiei (ANRP, care asigura

Secretariatul Comisiei), urmare refuzului nejustificat al paratelor ANRP si CNCI de a

îndeplini obligațiile legale ce rezulta din aplicarea dispozițiilor legii nr. 165/2013, respectiv sa

înregistreze cele 283 de dosare înaintate de Primăria Gogoșu, cerere pe care instanța nu s-a

pronunțat, instanța analizând excepția prematurității numai din perspectiva termenului

pe care îl are la dispoziție C. pentru soluționarea dosarelor înregistrate.

Că instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor, rezultă și din considerentele sentinței atacate, prin care motivează soluția adoptata cu privire la excepția prematurității numai in raport de petitul privind emiterea deciziilor de compensare prin puncte pentru terenurile respective, si in raport de care „reține că solicitările având ca obiect obligarea la emiterea titlurilor de despăgubiri de CNCI sunt premature„(fila 8 sentință), fără să facă nici o referire la celelalte petite ale cererii de chemare în judecată.

Din aceasta perspectivă, hotărârea instanței de fond este contradictorie, în sensul că, deși nu se pronunță pe cererea de obligare a ANRP (care asigura secretariatul CNCI) să înainteze către CNCI dispozițiile emise, apreciază că dosarele ar fi fost înregistrate la Secretariatul Comisiei, la momentul apariției legii nr. l65/2013(17.05.2013), acesta fiind motivul pentru care nu s-ar putea promova o cerere de chemare in judecata decât după împlinirea termenului de art. 34 alin. l din legea nr. 65/2013, respectiv după 17.05.2016.

Contradictorialitatea motivării sentinței atacate este cu atât mai evidentă cu cât, deși instanța constata ca „acțiunea promovată de reclamanți vizează analizarea neîndeplinirii de către paratele ANRP si CNCI a obligațiilor rezultate din aplicarea dispozițiilor legii nr.65/2013, nu doar deciziile emise de entitățile investite de lege ci orice alt act sau fapt juridic al unei autorități implicate in soluționarea cererii de despăgubire ( fila. 7 sentința), deci refuzul ANRP de a primi si înainta dosarele la Comisie, în mod paradoxal reține ca, art. 34 alin. l din Legea nr. 65/2013, prevede ca dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei, ca si când obiect al cererii de chemare in judecată l-ar reprezenta doar emiterea titlurilor de despăgubiri, în condițiile în care dosarele ar fi înregistrate.

Or, reclamanții apelanți nu sunt in situația in care dosarele lor ar fi fost înregistrate la CNCI la momentul apariției legii 165/_, pentru a li se putea opune termenele prev. de art. 34 alin l din Legea nr.165/2013, ci in situația in care in mod nejustificat ANRP cel care asigura Secretariatul CNCI, refuza sa înainteze cele 283 dosare către CNCI acesta fiind unul dintre motivele pentru care s-a promovat cererea de chemare in judecata.

Astfel, prin adresa nr. 6884/18.09.2013, Primăria comunei Gogoșu a depus la Secretariatul Comisiei Naționale Pentru Compensarea Imobilelor, dispozițiile pentru un număr de 283 de persoane fizice, proprietari de terenuri sau succesori ai acestora, validați conform anexei 23, pentru acordarea de măsuri compensatorii.

Odată cu înaintarea dispozițiilor la dosarul format sub nr. 537I6/RG din 23.10.2013 s-a depus si un extras din anexa 23, „tabel nominal” cuprinzând persoanele fizice pentru care nu exista suprafețe de teren agricol suficient pentru restituirea integrala a proprietății, solicitate prin cerere, cărora li se vor acorda despăgubiri pentru diferențele de teren neretrocedate”- avizat de Agenția Domeniilor Statului - Sucursala M. si Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie si Cartografie M., precum si dovada exercitării controlului de legalitate al prefectului județului M. asupra celor 283 de dispoziții, emis sub nr. 7592/16.09.2013 si 7593/16.09.2013.

Prin adresa RG/_/13.11.2013, A. Naționala Pentru Restituirea Proprietăților a restituit Primăriei comunei Gogoșu adresa nr.6884/18.09.2013 împreuna cu cele 283 dispoziții „pentru reanalizare si soluționare in conformitate cu legislația si respectarea procedurii prevăzute de actul normativ in temeiul căruia au fost formulate cererile de restituire de către persoanele îndreptățite”.

Că la momentul promovării cererii de chemare in judecata nu erau înregistrate cele 283 de dosare întocmite de Primăria Gogoșu, rezultă si din adresa nr. 9837;_/DJC/l6.04.2014, emisa de ANRP in procedura medierii inițiată de reclamanți, în care ANRP, după ce a efectuat verificarea in baza de date a Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, a constatat ca „în cadrul instituției ANRP nu figurează înregistrat nici un dosar de despăgubire transmis de către C. Județeană M. pentru stabilirea dreptului de proprietate private asupra terenurilor privind suprafețe de teren situate pe raza comunei Gogoșu”.

D. urmare, în mod greșit instanța de fond a apreciat ca prematură cererea de chemare in judecata, justificat de faptul ca după înregistrarea dosarelor la Secretariatul Comisiei, trebuie respectat termenul de soluționare prevăzut de art. 34 alin. l din legea nr. 165/2013, fiind evident ca in speța de fata nu ne aflam . situație, ci in situația in care ANRP, ce asigura Secretariatul Comisiei, refuza sa înainteze dosarele si dispozițiile întocmite către CNCI pentru acordarea de despăgubiri in baza legii 65/2013.

In mod greșit instanța de fond a admis excepția prematurității cererii de chemare in judecata, din perspectiva dispozițiilor art. 34 alin. l si art.35 alin.2 din Legea nr. 165/2013

Dispozițiile art. 34 alin. l din Legea nr. 165/2013 stabilesc un termen de 36 de luni de la data intrării in vigoare a legii noi, termen in care CNCI are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, iar dispozițiile art.35 alin.2, din același act normativ, stabilesc ca persoana care se considera îndreptățită se poate adresa instanței de judecata in termen de 6 luni de la data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.

Or, in speța de față, prin refuzul nejustificat al paratelor ANRP - Secretariat si CNCI, procedura administrativa de soluționare a dosarelor de despăgubire nu a fost începută, pentru a se opune termenul de 36 de luni.

Practic, nu poate fi apreciata ca prematura cererea de chemare in judecata, de îndată ce dispozițiile transmise Secretariatului de către entitatea prevăzuta de lege, in loc sa fie validate si înaintate cu aceasta propunere CNCI - ului care, la rândul sau, sa emită deciziile de compensare, au fost restituire, deși procedura instituita de lege nu prevede o astfel de posibilitate.

Sub acest aspect, poziția intimate-paratei, însușită de instanța de fond este surprinzătoare, în sensul că deși refuză să înregistreze și să soluționeze cele 283 de dosare de despăgubiri, susține că trebuie să se aștepte 36 de luni, până le va soluționa, fără să precizeze când va începe să curgă acest termen.

F. de aceste considerente, in temeiul art.480 alin.3 teza a II-a C.pr.civ, solicită admiterea apelului, anularea hotărârii si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

In temeiul dispozițiilor art.453 C.pr.civ, solicită obligarea intimatelor pârâte la plata cheltuielilor de judecata.

În drept, apelul este întemeiat pe prevederile art. 466 și urm. C.pr.civ.

Intimatele pârâte au depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului și menținerea sentinței tribunalului, ca fiind temeinică și legală.

Prin decizia nr.2570/27.05.2015, Curtea de Apel C. a admis apelul, a anulat hotărârea și a trimis cauza la tribunal pentru rejudecare, reținând următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 9 Cod pr. civ., „(1)Procesul civil poate fi pornit la cererea celui interesat sau, în cazurile anume prevăzute de lege, la cererea altei persoane, organizații ori a unei autorități sau instituții publice ori de interes public. (2)Obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.”

Prin urmare, judecătorul hotărăște numai asupra obiectului cererii deduse judecății, ca o expresie a aplicării principiului disponibilității părților în procesul civil.

În egală măsură, el este obligat să dea o dezlegare tuturor capetelor de cerere formulate, iar omisiunea de a le analiza sau a se pronunța doar asupra uneia dintre ele, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei deduse judecății.

Dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârilor judecătorești întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care, în circumstanțele concrete ale cauzei, "justiția a fost servită". Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.

În speță, reclamanții au învederat că sunt persoane îndreptățite la restituirea imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist și, întrucât restituirea în natură nu mai este posibilă, au solicitat acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, potrivit procedurii prevăzută de art. 21 și următoarele din Legea nr. 165/2013.

Ca urmare, după exercitarea controlului de legalitate de către prefect, Primăria Gogoșu a transmis secretariatului CNCI dispozițiile emise reclamanților cu propunerea de acordare a despăgubirilor, însoțite de documentația care a stat la baza emiterii acestora precum și documentele care atestă situația juridică a terenurilor.

Contrar dispozițiilor legale în materie, întreaga documentație a fost restituită ”pentru reanalizare și soluționare în conformitate cu legislația...”.

Prin urmare, au înțeles să investească instanța cu două capete de cerere:

- obligarea ANRP (care asigură secretariatul CNCI) să înainteze către CNCI dispozițiile emise în baza Legii nr. 10/2001 de Primăria comunei Gogoșu preluate abuziv și care nu au putut fi restituite în natură;

- obligarea CNCI să emită decizii de compensare prin puncte pentru terenurile respective, așa cum sunt individualizate în extrasul din Anexa nr. 23 al Comisiei de Fond Funciar Gogoșu și să le comunice ANRP în vederea emiterii certificatelor de deținător de puncte.

Soluționând cauza, tribunalul a respins ca prematură cererea de chemare în judecată, susținând că nu a fost respectat termenul prevăzut de art. 34 alin. 1 din lege, potrivit căruia „(1)Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.”

Rezultă cu evidență însă, că dispozițiile legale menționate anterior fac trimitere la „dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor”, pe când, în speță, se reclamă tocmai refuzul de a înregistra această documentație, de a o verifica, a o evalua și a o înainta Comisiei Naționale în vederea validării ori invalidării deciziei entității învestite de lege potrivit dispozițiilor exprese prev. de art. 21.

În aceste condiții, s-a reținut că prima instanță nu s-a pronunțat asupra primului capăt de cerere, caz în care, hotărârea atacată este nelegală întrucât nu s-a cercetat fondul cauzei în integralitatea sa..

Fiind incidente, în acest caz, dispozițiile art. 480 alin. 3 teza a II-a, Curtea a admis apelul, a anulat sentința și a trimis cauza la tribunal, în vederea rejudecării și cercetării legalității tuturor actelor atacate, prin prisma susținerilor reclamanților și a dispozițiilor legale aplicabile în materie.

În același timp, pentru evitarea oricăror erori, omisiuni ori confuzii, a dispus ca tribunalul să procedeze la disjungerea celor 283 de cereri, menționându-se cu exactitate, pentru fiecare dintre ele, care este numele fostului proprietar de la care a fost preluat terenul și, pentru situațiile în care a intervenit decesul acestuia, care sunt moștenitorii îndreptățiți la acordarea măsurilor compensatorii solicitate potrivit procedurii prevăzută de art. 21 și următoarele din Legea nr. 165/2013.

După casare, cauza a fost înregistrată pe rolul secției I Civile a Tribunalului M. sub nr._ **, stabilindu-se termen de judecată la 11.09.2015.

Prin încheierea de ședință din data de 11.09.2015, având în vedere dispozițiile deciziei nr. 2570/27 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosar nr._ **, apreciind că în cauză sunt întrunite cerințele dispozițiilor art.139 al.1 c.pr.civ. ce prevăd că „pentru asigurarea unei bune judecăți, în primă instanță este posibilă conexarea mai multor procese în care sunt aceleași părți sau chiar împreună cu alte părți și al căror obiect și cauză au între ele o strânsă legătură” și alineatului (5) al aceluiași text de lege care prevede că „În orice stare a judecății procesele conexate pot fi disjunse și judecate separat, dacă numai unul dintre ele este în stare de judecată”, iar judecarea cauzelor disjunse este de natură a asigura celeritatea procesului s-a dispus disjungerea acțiunii și formarea de dosare separate pentru fiecare din reclamanții V. I., B. F I., Baldeia M G., P. F., C. T., Ragabeja N. L., M. D M., Baldescu V Eftica, B. V Eftica, C. G Vergina, D. Ș., B. I E., C. T., C. J M., Borac M., V. D Vergina, M. G., V. V V., Boțoancă C C., B. I. D., Boțoancă V., Boțoancă J J., S. T. T. D., Boțoancă D G., L. G., Boțoancă G M., Ț. M., D. J A., J. R Mița, C. I M., S. D T., Istfan D Libița, B. D I., Ț. G M., B. I S., N. G., S. T M., P. M J., G. I J., Uta M., P. M., I. Bibeta, L. M M., D. C A. L., Caramatescu T., R. N. A., I. M., D. D. G., Cerăianu N. E., Boțoancă I., D. G., C. D C., Boțoancă D N., P. C M., C. G M., V. G M., C. M. L., C. I., I. E L., P. G., L. D E., M. V M., Doncoglo I. R., Boțoancă N., C. N., C. D C., C. I M., D. A N., D. P., C. D I., C. St. N., D. C., D. F C., Cuna-M. C E., D. D O., D. C., P. D Zarela, D. I I., D. G D., D. M Mița, D. P M., R. Vergina, D. I A. A., D. C Vergică, Boțoancă J Jenică, D. N. Jean, D. N. P., P. N. M., M. D M., P. D L., B. I G., V. J., P. N. M., D. N. Jenică, P. I I., C. G D., D. N. A., D. N. N. D., D. G., D. I I., C. N. M., B. D M., D. I S., D. G., D. V., L. F., I. M., Ferlai M. Vasiliana Bebelușa, B. G M., R. J., R. G., D. C I., V. C S. L., G. C C., D. E., Boțoancă G G., I. Giany, F. P., G. M., C. C D., G. I J., G. R., G. C I., C. J M., T. I., G. E I., G. I Elvir, G. D N., O. T M., G. G Doinița, G. E., G. I D., G. A., G. N., V. I., G. I I., G. C C., V. N. A., G. C C., B. Cicilia, B. I S., G. G G., G. D D., G. N. N., B. D O., C. C D., B. D O., L. G D., L. I., P. Gh Ș., P. C M., L. I., C. D N., P. I N., L. M M., Licsari V R., Manofescu V., B. L., M. C G., M. G G., M. S. E., M. C I., R. D M., M. D V., C. D., P. G J., C. S., B. S., B. D Goguța, P. G D., P. G G., M. C G., R. D M., P. C M., M. M., M. C I., M. I M., R. M M., B. D N., N. D A., A. T M., M. E., R. Versavia, M. M M., A. St M., M. T C., M. M T., C. D., M. J M., Cita G L., G. M. I M., L. D A., B. D N., M. A., M. N., M. N. C., B. Sile, B. G M., B. N. M., Nanora T J., R. D D., M. D M., B. Sile G., M. Nicuta C., U. G M., Breja D Mița, Nanora I O., Tanasijevic Nanora Alisa, Nanora I N., Nanora G Emile, Nanora C., Nanora G Emile, S. D T., M. E E., C. N. Nicolița, Nanora N. G., C. G. B., Nanora I I., N. A., N. G G., M. P M., P. G G., P. I V., R. C N., P. D M., C. O., P. G I., C. E., S. D L., T. C C., P. (P.) A., F. N. N., Urdărean C J., C. M., G. G Doinița, T. C C., C. I M., M. C A., P. C G., M. C F., V. J M., P. Lucreția, P. L., P. C M., P. G G., P. G J., P. E N., P. M. J., P. Gh Ș., P. C M., P. G G., P. V V., R. G G., R. M M., R. C T., S. D E., R. G A., P. C M., Tosea G A., J. R Mița, R. I I., V. C D., S. D. T., S. J N., D. C., S. I., Bontoi I., M. F A., S. C V., G. J., S. G., M. D C., Naspris D M., Nanora J J., Ț. C I., Ț. N. I., Ț. N., Rogoneja L., C. I L., M. T., Ț. I I., Ț. J M., Z. I., Ț. C I., Ț. G N., C. G. B., P. G D., T. I., Tuzar M N., D. G S., D. C C., D. N. M., T. P P., G. M J., Tataruș D C., U. C., A. I R., C. Șt N., C. T J., Vagai D L., V. T G., M. D M., Circioran D R., Ț. G M., V. C E. Ț., V. I N., M. F A., C. V A., V. C C., M. V J., V. D C., V. I., V. D., D. M., C. M Mița, N. D M..

De asemenea, s-a dispus ca la dosarele nou formate să se atașeze copii de pe cererea principală, de pe încheierea de la termenul din 11.09.2015, cererea formulată către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, precum și înscrisurile privitoare la fiecare reclamant.

La dosarul cauzei s-a depus întâmpinare prin care, pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a invocat excepția prematurității cererii de chemare în judecată.

A apreciat că se impune reconexarea celor 283 de dosare, pentru evitarea pronunțării unor hotărâri contradictorii în cauze absolut identice.

A susținut că solicitarea reclamanților privind obligarea sa de a înregistra cele 283 dispoziții emise de Primarul comunei Gogoșu și transmise prin adresa nr. 6884/19.09.2013 este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Demararea procedurii de restituire în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilele preluate abuziv de statul român în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 se realiza prin depunerea unei notificări în termenele și condițiile prevăzute la art.22.

Nerespectarea termenului prevăzut pentru depunerea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent (art.22 alin. 5 din lege).

Prin adresa nr. RG/_/13.11.2013. A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a returnat în original cererile de restituire formulate pentru terenurile situate pe raza comunei Gogoșu, județul M. întrucât acestea nu au fost formulate în termenul si cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Având în vedere dispozițiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, reclamanții nu au făcut dovada demarării acestei proceduri în temeiul Legii nr. 10/2001. Prin urmare, procedura nefiind demarată, nu se poate vorbi despre dosare în înțelesul legii speciale de reparație.

Documentațiile transmise au fost asimilate petițiilor, fiind tratate ca atare.

Astfel, având în vedere atribuțiile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților reglementate prin H.G. 572/2013, de îndrumare metodologică, Primarului comunei Gogoșu i s-a comunicat prin adresa nr. RG/_/13.11.2013 un punct de vedere prin care i se învederau dispozițiile art. 8 alin.1 și art. 22 din Legea nr. 10/2001.

Potrivit dispozițiilor art. 8 alin alin. 1 din lege, "Nu intră sub incidența prezentei legi terenurile situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive sau la data notificării, precum și cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.”

Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (1) - (3) din Legea nr. 165/2013, în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.

Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările si completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.

Ulterior, dosarele transmise Secretariatului CNCI, vor fi verificate din punct de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii, iar atunci când consideră necesar, Secretariatul CNCI poate solicita entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții, documente relevante pentru clarificarea aspectelor din dosar.

Prin urmare, având în vedere faptul că documentațiile transmise nu reprezentau dosare de despăgubire, cele 283 de dispoziții nefiind emise ca urmare a depunerii unei notificări astfel cum prevede imperativ legea, acestea nu au putut fi înregistrate ca dosare de despăgubire la Secretariatul C.N.C.I.

De altfel, dispozițiile Legii nr. 165/2013 se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi (art. 4 din lege).

Cu privire la excepția de ordine publică a prematurității cererii de chemare în judecată ce vizează emiterea deciziei de compensare, susține următoarele aspecte:

Prezenta acțiune a reclamanților a fost înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel C. la data de 13.05.2015, iar după declinare, la Tribunalul M. la data 16.09.2014, după . legii nr. 165/2013, motiv pentru care solicită să constate prematuritatea acesteia. De asemenea, că acțiunea reclamanților ce face obiectul dosarului nr._/3/2014 (având aceleași părți, aceeași cauză și același obiect), atașat ulterior la prezentul dosar, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, la data de 13.05.2014.

În mod corect instanța de fond a respins acțiunea ca prematur formulată, având în vedere faptul că dosarele reclamanților nu se află în prezent la Secretariatul Comisiei Centrale. Observațiile făcute de reclamanți prin cererea de apel, în sensul că prematuritatea poate fi reținută numai atunci când dosarele sunt deja înregistrate (invocând art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013), pot fi calificate drept puerile în condițiile în care aceștia se găsesc în situația reglementată de alin. 2 al aceluiași articol.

Prin Legea nr. 165/2013 a fost înființată C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (nefiind limitată însă la atribuțiile antecesoarei sale).

Conform art. 17 alin.1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.

În privința termenului în care C. Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, facem precizarea că art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.

De asemenea, alin. 2 al art. 34, prevede că dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.

Din analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menționate, apreciază că legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.

Prin Decizia nr. 269/2013, Curtea Constituțională a constatat ca prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizare a procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioada regimului comunist in România sunt constituționale in măsura in care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplica si cauzelor in materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării in vigoare a legii.

per a contrario, dispozițiile textului de lege sunt constituționale în măsura în care se aplică acelor cauze introduse ulterior pe rolul instanțelor de judecată.

În Monitorul Oficial nr. 272 din 22 aprilie 2015 a fost publicată Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5 din 16 martie 2015 prin care ÎCCJ a admis sesizările formulate de Curtea de Apel București — Secția a IV-a civilă în Dosarul nr. 37._ și Curtea de Apel București — Secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie în Dosarul nr. 30._ privind pronunțarea unei hotărâri prealabile, și a stabilit că:

este prematură cererea de chemare în judecată privind soluționarea pe fond a notificării nerezolvate de către entitatea deținătoare, cerere introdusă după . Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor din procedura prealabilă reglementate de acest act normativ.

este prematură cererea persoanei îndreptățite adresată instanței ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, dar anterior împlinirii termenelor reglementate de art. 33 din acest act normativ de obligare a unității deținătoare să soluționeze notificarea la împlinirea termenelor respective.

În subsidiar, având în vedere prevederile Legii nr. 165/2013, solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

1. Odată cu modificarea cadrului normativ din domeniul restituirii proprietăților prin Legea nr. 165/2013, legiuitorul a dat posibilitatea Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor de a valida sau invalida dosarele de despăgubire soluționate în procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001.

Această interpretare dată dispozițiilor legale este susținută și de opinia Curții Constituționale, exprimată prin Decizia nr. 269/2014.

Astfel, Curtea a reținut că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 165/2013, CNCI are obligația „de a verifica existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia și de a evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum și de a emite decizia de compensare în puncte a acestora”.

Astfel, numai în situația în care dosarul este validat de către CNCI, aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv (art. 21 alin. (9) din lege).

Totodată, potrivit prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, „evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale si se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.”

Așadar, solicită să se constate că CNCI este obligată să pună în aplicare dispozițiile legale adoptate de legiuitor, respectiv prevederile art. 1, art. 17 și art. 21 - 26, care prevăd expres: compensarea prin puncte a imobilelor, validarea/invalidarea de către C. Națională și evaluarea imobilelor potrivit grilei notariale.

Prin urmare, față de dispozițiile legale în vigoare, acțiunea reclamanților este prematur introdusă.

Având în vedere aspectele expuse, solicită admiterea excepției invocată, iar pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În drept, a invocat disp: O.U.G. nr. 4/2012, Legea nr. 117/2012, Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr. 247/2005, H.G nr. 1095/2005, Legea nr. 165/2013 modificată cu completări prin Legea nr. 368/2013, art. 205 - 208 Noul Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, a invocat excepția de necompetență materială a tribunalului în raport cu calitatea pârâtei ANRP; excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la primirea și înaintarea dispozițiilor de primar către CNCI și excepția prematurității cu privire la emiterea certificatelor de deținător de puncte.

În susținerea celor solicitate prin întâmpinare, a precizat că în fapt, prin cererea introductivă de instanță așa cum a fost formulată, reclamanții au chemat în judecată A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând instanței:

să oblige pârâta ANRP să înainteze către CNCI, dispozițiile emise in baza Legii nr. 10/2001 de Primăria Gogoșu pentru terenurile preluate abuziv și care nu au putut fi restituite în natură;

să oblige pârâta CNCI să emită deciziile de compensare prin puncte pentru terenurile notificate și să le comunice ANRP în vederea emiterii certificatelor de deținător de puncte.

Solicitarea reclamanților de obligare a sa de a înregistra cele 283 dispoziții transmise prin adresa nr. 6884/19.09.2013 este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Nerespectarea termenului prevăzut pentru depunerea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent (art.22 alin. 5 din lege).

Prin adresa nr. RG/_/13.11.2013, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a returnat în original cererile de restituire formulate pentru terenurile situate pe raza comunei Gogoșu, județul M. întrucât acestea nu au fost formulate în termenul și cu respectarea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001.

Documentațiile transmise au fost asimilate petițiilor, fiind tratate ca atare.

Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001. republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile."

Referitor la excepția de necompetență materială a tribunalului, cu privire la cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, învederează următoarele:

Cererea de chemare în judecată formulată prin care solicită emiterea deciziei de compensare prin puncte potrivit Legii nr. 165/2013, este îndreptată împotriva unei autorității aparținând administrației publice centrale si anume A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Astfel, în cuprinsul art. 1 alin. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 572/2013, se arată că (1) „A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, denumită în continuare A., este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și în coordonarea prim-ministrului, prin Cancelaria Primului - Ministru".

Și art. 23 din OUG nr. 96/2013, conform căruia A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, aflată în subordinea Guvernului și în coordonarea prim-ministrului, prin Cancelaria Primului - Ministru, este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, finanțată de la bugetul de stat, prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.

Totodată, face referire și la dispozițiile art. 96 pct. din 1 Noul Cod de proc. Civilă, potrivit cărora " Curțile de apel judecă în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale."

Prin urmare, soluționarea acțiunii formulată de reclamante în contradictoriu cu A. Națională pentru Restituirea Proprietăților este de competența Curții de Apel București - Secția C. Administrativ si Fiscal.

Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANRP cu privire la primirea și înaintarea dispozițiilor de primar către CNCI, învederează următoarele:

Atât în prezent cât și înainte de . Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire în natură sau prin echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (fostă C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor), sunt două instituții diferite, atribuțiile ce revin fiecăreia dintre acestea, fiind reglementate prin acte normative distincte.

În cuprinsul art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 572/2013, cu modificările și completările ulterioare, sunt prevăzute principalele atribuții ale Autorității.

În privința aplicării Legii nr.10/2001, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților acordă sprijin și îndrumare metodologică autorităților administrației publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr.10/2001, republicată.

De asemenea, A. a asigurat organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor (având în vedere dispozițiile Titlul VII din Legea nr. 247/2005), iar în prezent asigură Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, secretariat care asigură lucrările acestei comisii, iar atribuțiile conferite acestuia constau în centralizarea dosarelor conținând decizii/dispoziții în care s-au consemnat/propus despăgubiri, precum și în verificarea acestora din punct de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii.

Atribuția ANRP de a asigura organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Naționale, presupune exclusiv asigurarea resurselor de personal și logistică necesară desfășurării activității. Dosarele de despăgubire constituite în baza notificărilor depuse de persoanele ce se consideră îndreptățite, sunt transmise așa cum prevede și textul de lege, direct Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și nu Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Mai mult, în cadrul procedurilor administrative de soluționare a dosarelor de despăgubire, subscrisa ANRP nu are atribuții pe Legea nr. 10/2001 așa cum consideră reclamanții, respectiv de emitere a deciziei de stabilire a despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv.

În același context, potrivit Legii nr. 165/2013 s-a înființat C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Astfel, potrivit prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a și b, precum și art. 21 - 26 din lege, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea, în tot sau în parte, de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a deciziei entității învestite de lege (prin care s-a propus acordarea de despăgubiri).

Numai în situația în care dosarul este validat de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv (art. 21 alin. (9) din lege).

Pe de altă parte, conform art. 31 și art. 41 din lege, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților emite titlurile de plată în condițiile stabilite de Legea nr. 165/2013.

Prin urmare, în cadrul procedurii administrative reglementată de Legea nr. 165/2013 privind acordarea despăgubirilor pentru imobilele preluate în mod abuziv, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților nu este învestită cu emiterea deciziei de compensare, acesta fiind atributul exclusiv al Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, ca și entitate distinctă.

Față de dispozițiile legale incidente în cauză, solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Referitor la excepția prematurității emiterii certificatelor de deținător de puncte, susține că așa cum a arătat, în prezent, ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege.

Întrucât noua legislație a abrogat prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau emiterea de către CCSD a deciziilor conținând titlul de despăgubire, precum și condițiile și termenele de valorificare a acestora, a fost instituită o nouă procedură privind soluționarea dosarelor de despăgubire.

Astfel, potrivit prevederilor art. 17 alin. (1) lit. a și b, precum și art. 21 - 26 din lege, procedura de soluționare a dosarului de despăgubire se finalizează prin validarea sau invalidarea de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) a deciziei entității învestite de lege (prin care s-a propus acordarea de despăgubiri).

Învederăm onoratei instanțe, că numai în situația în care dosarul este validat de către CNCI, aceasta emite o decizie de compensare prin puncte a imobilului preluat abuziv (art. 21 alin. (9) din lege).

Următoarea etapă a procedurii administrative este reglementată în art. 27 - 29 din lege. Potrivit acestor dispoziții, titularul deciziei de compensare își poate valorifica punctele stabilite printr-o astfel de decizie, prin achiziționarea de imobile din Fondul N. la licitația națională începând cu data de 01.01.2016.

Conform art. 31 din același act normativ, titularul unei decizii poate opta pentru valorificarea punctelor și în numerar. Astfel în termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deținătorul poate opta pentru valorificarea punctelor și în numerar. în aplicarea alin. (1), deținătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare și nevalorificate în cadrul licitațiilor naționale de imobile. Ultima tranșă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate.

Așadar, în conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 9 din Legea nr. 165/2013, "în cazul validării deciziei entității investite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv."

Potrivit legii, titlurile de plată se emit în baza deciziilor emise de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Totodată, în Cap. III din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013, intitulat Procedura de valorificare în numerar a punctelor, la art. 20, se menționează expres că "In situația în care drepturile care decurg din deciziile de compensare se transmit. în tot sau în parte, sau se valorifică parțial în cadrul licitațiilor naționale de imobile ori în numerar, A. Națională pentru Restituirea Proprietăților emite certificate de deținător de puncte".

În speță, reclamanții nu numai că nu sunt titulari ai unei decizii de compensare prin puncte emisă de CNCI. dar nici nu au dosare de despăgubire înregistrate în baza de date a pârâtei.

Față de acest aspect, precum și față de termenele expres stabilite de legiuitor cu privire la emiterea deciziei de compensare prin puncte și valorificarea punctelor stabilite printr-o astfel de decizie, solicită constatarea că acțiunea este prematură sub dublu aspect.

Având în vedere argumentele prezentate, solicită admiterea excepțiilor invocate, iar pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta ANRP, ca neîntemeiată.

În drept au fost invocate disp.: H.G.nr.361/2005, cu modificările și completările ulterioare,H.G. 572/2013, Legea nr. 10/200, Legea nr.247/2005, O.U.G. nr. 4/2012, Legea nr.117/2012, Legea 165/2013 modificată și completată prin Legea nr. 368/2013, art. 96, art. 205 - 208 NCPC.

Prin răspunsul la întâmpinări depus la dosar, s-au precizat următoarele:

Față de excepția prematurității cererii de chemare in judecata in raport cu dispozițiile legale in vigoare invocata prin întâmpinarea depusa de C. Naționala pentru Compensarea Imobilelor.

Prin sentința civila nr.70/21.11.2014 pronunțata de Tribunalul M. - Secția I Civilă in dosarul_ * s-a admis excepția prematurității cererii. Curtea de Apel C., prin decizia nr. 2570/27.05.2015, a admis apelul a anulat aceasta hotărârea si a trimis cauza la tribunal pentru rejudecare

Față de excepțiile invocate prin întâmpinarea depusa de către A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților privind:

- necompetenta materiala a tribunalului M. in raport cu calitatea paratei ANRP

- lipsa calității procesuale pasive cu privire la primirea și înaintarea dispozițiilor de primar către CNCI

Prin decizia civila nr. 299/05.09.2014, Curtea de Apel C. a declinat competenta de soluționare a cauzei in favoarea Tribunalului M..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M. - Secția a II a Civila de C. Administrativ și Fiscal sub nr._ .

Prin încheierea din data de 22.09.2014, s-a dispus transpunerea cauzei la Secția I Civila a Tribunalului M. cauza fiind înregistrată sub nr._ *.

Prin sentința civila nr.70/21.11.2014 pronunțata de Tribunalul M. - Secția I Civila în dosarul_ * s-a respins excepția necompetentei materiale si teritoriale a Tribunalului M. si excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților (ANRP).

Față de excepția invocata prin întâmpinarea depusa de către A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților privind prematuritatea cu privire la emiterea certificatelor de deținător de puncte -

Prin acțiunea introdusa de către reclamant au fost doua capete de cerere de chemare in judecata, respectiv:

1) obligarea ANRP (care asigura secretariatul CNCI) să înainteze către CNCI dispozițiile emise in baza iei;ii nr. 10/2001 de Primăria Gogoșu pentru terenurile proprietatea reclamanților preluate abuziv si care nu au putut fi restituite in natură,

2) obligarea CNCI să emită deciziile de compensare prin puncte pentru terenurile respective, așa cum sunt individualizate in extrasul din anexa nr.23 al Comisiei de Fond Funciar al Primăriei Gogoșu și să le comunice ANRP in vederea emiterii certificatelor de deținător de puncte.

Faptul ca A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților invocă excepția prematurității cu privire la emiterea certificatelor de deținător de puncte - este in contradictoriu cu capetele de cerere formulate de către reclamant făcând o confuzie intre:

a) „obligarea CNCI să emită deciziile de compensare prin puncte pentru terenurile respective, așa cum sunt individualizate in extrasul din anexa nr.23 al Comisiei de Fond Funciar al Primăriei Gogoșu și să le comunice ANRP in vederea emiterii certificatelor de deținător de puncte” și

b).„emiterea certificatelor de deținător de puncte”.

Emiterea certificatelor de puncte se face într-adevăr de către A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) dar in etapa următoare, respectiv după înaintarea de către A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților (ANRP) către C. Naționala pentru Compensarea Imobilelor (CNCI) a dispozițiile emise in baza legii nr. 10/2001 și după emiterea deciziilor de compensare prin puncte de către CNCI.

Deci in acțiunea introdusă de către reclamant nu se afla nici un capăt de cerere cu privire la solicitarea față de pârâții prin care sa fie obligați la „emiterea certificatelor de deținător de puncte”.

F. de excepțiile invocate de către A. Naționala pentru Restituirea Proprietăților și de către C. Naționala pentru Compensarea Imobilelor solicită respingerea deoarece instanța Curții De Apel C. si Instanța Tribunalului M. s-u pronunțat cu privire la acestea.

În ceea ce privește fondul cauzei, solicită admiterea pentru motivele din acțiunea principală.

La dosarul cauzei s-au depus din partea reclamantului opis, titlu de proprietate, adresă către instituția prefectului, o filă din tabelul nominal, raport privind analizarea acordări de despăgubiri persoanelor trecute în anexa 23, anexa la raportul Comisiei de Fond Funciar, cererea adresată primarului, fila din registrul agricol, adeverința emisă de Primăria Gogoșu, copia cărții de identitate.

Analizând actele și lucrările dosarului, cu prioritate asupra excepțiilor invocate, conform art. 248 din Codul de procedură civilă, Tribunalul reține următoarele:

Relevante sub acest aspect sunt dispozițiile coroborate ale art. 21 al. 1, 5 și 8 din Legea nr. 165/2013 și art. 17 al. 5 din același act normativ.

De altfel, se observă că, deși pârâta ANRP susține că nu are atribuții pe Legea nr. 165/2013, aceasta este cea care a restituit dosarul reclamantei împreună cu dispoziția emisă de primar.

Pe de altă parte, așa cum rezultă din cele două petite ale cererii, pârâta ANRP nu a fost chemată în judecată de reclamant pentru a fi obligată a emite decizia de compensare prin puncte, cum susține, calitatea sa procesuală neputând să fie analizată în raport de un asemenea petit.

Referitor la excepția prematurității cu privire la emiterea certificatelor de deținător de puncte, invocată de pârâta ANRP, din cererea de chemare în judecată rezultă că reclamantul nu a înțeles să solicite ca pârâta să fie obligată să emită certificatul de deținător de puncte, ci doar obligarea CNCI să emită decizia de compensare prin puncte pentru terenul respectiv, și să o comunice ANRP in vederea emiterii certificatelor de deținător de puncte, astfel că, excepția invocată este lipsită de obiect.

În schimb, excepția prematurității cu privire la obligarea CNCI de a emite decizia de compensare prin puncte este întemeiată.

Din dispozițiile art.21 din Legea 165/2013 rezultă că procedura pentru acordarea de măsuri compensatorii se desfășoară în mai multe etape.

Prima etapă presupune înregistrarea deciziei entității investite de lege împreună cu documentația care a stat la baza emiterii ei de către Secretariatul Comisiei Naționale asigurat de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților și verificarea de către aceasta a dosarului din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii.

După ce această etapă este realizată, Secretariatul înaintează dosarul Comisiei Naționale care, întrunită în ședință, urmează să valideze sau să invalideze decizia entității investită de lege.

Dacă soluția este cea de validare a deciziei, C. Națională urmează să emită ulterior și decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.

În speța de față, C. Națională nu s-a pronunțat asupra dispoziției emisă de primar cu propunerea de acordare a măsurilor compensatorii prin puncte în sensul de a o valida sau invalida deoarece prima etapă nu a fost desfășurată la nivelul Secretariatului condus de către pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Din acest punct de vedere, se reține că, de vreme ce C. Națională pentru Compensarea Imobilelor nu a fost sesizată pentru a se pronunța asupra dispoziției privindu-l pe reclamant, nu se poate reține că aceasta nu și-a exercitat în mod corespunzător atribuțiile prevăzute de lege sau a refuzat să le exercite.

Potrivit disp. art.16 din Legea 165/2013, cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7).

Conform art.21 al.1 din același act normativ, „în vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.”

Alineatul 2 prevedere că: „deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege”, iar potrivit alineatului 3 „dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.”

Potrivit alineatului 5 „Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.”

În cauză se constată că reclamantul, în termen legal, în baza legilor fondului funciar, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafețele de teren deținute de autorul său.

Pentru o parte din această suprafață de teren a fost eliberat titlu de proprietate iar pentru diferența de teren ce nu a putut fi restituită în natură deoarece terenul a fost acoperit de ape prin construirea sistemului hidroenergetic și de navigație Porțile de F. II, s-a propus acordarea de despăgubiri emițându-se de către Primarul comunei Gogoșu dispoziție în acest sens.

Dispoziția emisă în baza Legii 10/2001 a fost avizată de Agenția Domeniilor Statului – Sucursala M., Oficiul Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie M., fiind exercitat și controlul de legalitate de către Prefectul Județului M..

După exercitarea controlului de legalitate de către prefect, în temeiul disp. art.21 al.3 din Legea 165/2013, prin adresa nr.6884/18.09.2013, Primăria Gogoșu a înaintat Secretariatului Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, asigurat, potrivit art.17 al.5 din lege de către pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, dispoziția emisă reclamantului cu propunerea de acordare a despăgubirilor, precum și documentația care a stat la baza emiterii acesteia, însoțită de documentele care atestă situația juridică a terenurilor.

Prin adresa RGR_/13.11.2013, pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a restituit Primăriei Gogoșu dispoziția de acordare a despăgubirilor precum și întreaga documentație „pentru reanalizare și soluționare în conformitate cu legislația...”.

Din dispozițiile legale mai sus citate aplicate la speța de față, tribunalul reține că refuzul pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților de a înregistra documentația înaintată de Primăria Gogoșu și apoi de a-și exercita atribuțiile de a o verifica, nu numai că nu este prevăzut de lege dar nici nu este justificat.

Astfel, rezultă cu claritate din articolul 21 al.1 coroborat cu alineatul 5 din lege că A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în calitatea sa de a asigura Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, este obligată să înregistreze dosarul transmis de către entitatea investită de lege și apoi să procedeze, pe baza documentelor primite, la verificarea dosarului, după care, singura soluție prevăzută de lege (alineatul 8) fiind aceea de a înainta dosarul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor cu propunere, după caz, de validare sau de invalidare.

Așa cum se prevede în mod expres, pentru clarificarea aspectelor din dosar, cel mult se pot solicita documente în completare, dar în nici un caz nu este prevăzută posibilitatea de a restitui dosarul, urmând a se pronunța pe baza actelor de la dosar dacă persoanele interesate nu au adus în completare alte documente.

Pentru a-și motiva restituirea întregii documentații, pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a invocat în principal două aspecte, respectiv că nu ar exista notificarea prevăzută de art.22 al.5 din Legea 10/2001 și că nu rezultă că terenurile ar fi situate în intravilan.

Cu privire la aceste aspecte se constată că susținerile reclamantului sunt întemeiate în sensul că pe de o parte notificarea prevăzută de articolul 22 al.5 din Legea 10/2001 nu se aplică cauzei de față deoarece dispoziția emisă de Primăria Gogoșu nu face obiectul solicitării în justiție de măsuri reparatorii iar pe de altă parte, din actele aflate la dosar și adresa comunicată de Primăria Gogoșu, rezultă că terenul se află în intravilanul localității.

Nu în ultimul rând, tribunalul consideră că refuzul de a înregistra dosarul privindu-l pe reclamant ca un dosar de despăgubire așa cum recunoaște implicit pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, ci doar ca o simplă petiție, nu poate să aducă atingere drepturilor reclamantului și să ducă la eludarea termenelor prevăzute de art.35 din lege pentru soluționare, astfel că, se apreciază că aceste termene urmează a fi calculate de la data de 23.10.2013 când pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților a înțeles să înregistreze sub nr._/RG „ca fiind o simplă petiție”.

Față de cele mai sus expuse, tribunalul urmează a pronunța o sentință prin care va admite în parte acțiunea și va obliga pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților (care asigură Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor) să înainteze către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor dispoziția emisă în baza legii nr. 10/2001 de Primăria Gogoșu pentru terenul reclamantului A. G. G., care nu a putut fi restituit în natură și va respinge capătul de cerere privind obligarea CNCI de a emite decizia de compensare prin puncte.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în raport de primul petit privind înaintarea către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a dispozițiilor emise în baza Legii nr. 10/2001 de către Primăria Gogoșu.

Respinge excepția prematurității cu privire la emiterea certificatelor de deținător de puncte, ca lipsită de obiect.

Admite excepția prematurității cu privire la obligarea CNCI de a emite decizia de compensare prin puncte.

Admite în parte acțiunea civilă privind pe reclamanta B. D. Mița, CNP._ domiciliată în comuna Gogoșu, . M., cu domiciliul ales la cab. av. C. I., cu sediul în Drobeta T. S., ., ., ., județul M. și pe pârâtele A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, ambele cu sediul în București, Calea Floreasca nr.202, sector 1, având ca obiect obligație de a face .

Obligă A. Națională pentru Restituirea Proprietăților (care asigură Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor) să înainteze către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor dispoziția nr.1357/5.12.2011 emisă în baza Legii nr. 10/2001 de Primăria Gogoșu pentru terenul reclamantului care nu a putut fi restituit în natură.

Respinge capătul de cerere privind obligarea CNCI de a emite decizia de compensare prin puncte.

Cu apel, în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 13 Noiembrie 2015.

Președinte,

C. E. C.

Grefier,

N. C. B.

Red. CEC

Dact. CNB

Ex.5/ 11.12. 2015

Cod operator 2626

← Fond funciar. Decizia nr. 185/2015. Tribunalul MEHEDINŢI		Obligaţie de a face. Sentința nr. 114/2015. Tribunalul MEHEDINŢI →

Obligaţie de a face. Sentința nr. 113/2015. Tribunalul MEHEDINŢI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Sentința nr. 113/2015. Tribunalul MEHEDINŢI