Contestaţie la executare. Decizia nr. 771/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 771/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 22-10-2015 în dosarul nr. 771/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 771/A
Ședința publică de la 22 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. M.
Judecător V. R.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanta-intimată Compania Națională Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Națională de Drumuri și Poduri C. împotriva sentinței civile nr.789/13.05.2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimatul-contestator A. D., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-au depus la dosar prin serviciul registratură, din partea intimatului-contestator, concluzii scrise, în cuprinsul cărora a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Față de faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform dispozițiilor art.223 alin.3 cod procedură civilă, după care, instanța potrivit dispozițiilor art.394 cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și o reține pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin contestația adresată Judecătoriei Vânju M. la data de 05.02.2015, înregistrată sub nr._, contestatorul A. D., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.S.A – Direcția Națională de Drumuri și Poduri C. a contestat actele de executare efectuate în dosar nr. 3360/EX/2014 de B. T. Adelin D., invocând excepția de necompetență a B. T. Adelin D. privind executarea titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/15.05.2012 întocmit de C.N.A.D.N.R S.A – Direcția Națională de Drumuri și Poduri C. și pe fond admiterea contestației, anularea formelor de executare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației a susținut că prin somația nr.3360/EX/2014 emisă de B. T. Adelin D., a fost somat să achite suma de 28 euro reprezentând c/v tarif de despăgubire și suma de 335,32 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Titlul executoriu pus în executare l-a reprezentat procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/15.05.2012 întocmit de C.N.A.D.N.R S.A – Direcția Națională de Drumuri și Poduri C..
În baza art.39 din 0G 2/2001 raportat la art. 62 din OG 43/1997 coroborat cu art. 8 -10 din OG 15/2002, executarea acestui titlu se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale, procedura reglementata de OG 92/2003, iar punerea în executare a sancțiunii amenzii contravenționale se face de către organul din care face parte agentul constatator, ori de câte ori nu se exercită calea de atac împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției în termenul prevăzut de lege, in condițiile in care in vederea executării amenzii, organele prevăzute la alin. (1) vor comunica din oficiu procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, neatacat cu plângere în termenul legal, în termen de 30 de zile de la data expirării acestui termen, pentru sumele care se fac venit integral la bugetele locale, organelor de specialitate ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază teritorială domiciliază contravenientul persoană fizică sau, după caz, își are domiciliul fiscal contravenientul persoană juridică.
În altă ordine de idei aceste sume constituie creanțe fiscale deoarece așa cum reiese din lumina prevederilor legale ale actelor normative care guvernează atât înființarea și organizarea C. cât și cele ce reglementează regimul contravențiilor aplicabile conform art 41 raportat la art. 60 din OG 43/1997 SI ART. 8-10 DIN OG 15/2002 coroborate cu prevederile OUG 84/2003 reiese faptul că în speță nu poate fi vorba de creanțe ce pot fi executate conform codului de procedura civilă.
În acest sens conform dispozițiilor art.57 lit d și e din OG 43/1997 Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului coordonează din punct de vedere tehnic și metodologic întreaga rețea de drumuri deschise circulației publice, având atribuții gospodărirea fondurilor bugetare și extrabugetare pentru construirea, reabilitarea, modernizarea, repararea, întreținerea, exploatarea și administrarea drumurilor de interes național, precum si repartizarea și gestionarea fondurilor extrabugetare cu aceeași destinație.
Potrivit art. 1 alin 2 din OUG 84/2003 C.N.A.D.N.R. este persoană juridică română, de interes strategic național cât timp statul este acționar majoritar, care se organizează și funcționează sub autoritatea Ministerului Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.
În lumina dispozițiilor art. 60 alin 2 din GO 43/1997 pentru încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1), precum și a restricțiilor de circulație instituite potrivit art. 44 alin. (2) contravenientul va plăti, pe lângă amenda contravențională și contravaloarea autorizației speciale de transport, aceasta având caracterul unei masuri complementare care in anumite cazuri poate duce si la reținerea autovehiculului până la achitarea sa conform art. 60 alin 5 din același act normativ.
Totodată procesul verbal de contravenție constituie titlu executoriu și pentru obligația de plată a autorizației speciale de transport, art. 60 alin 2 din OG 43/1997.
În lumina prevederilor art 8 alin 3 din OG 15/2002 o parte din sumele provenite din amenzi pentru neplata rovinietei respectiv 25% revin ca venituri extrabugetare ale C. dar și aceste venituri sunt în baza art. 57 lit d) si e), gestionate tot de către Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.
În baza art.4 alin 1 C.N.A.D.N.R. are ca obiect principal de activitate, încasarea în punctele de frontieră și în alte puncte a obligațiilor datorate de către utilizatori pentru folosirea autostrăzilor și drumurilor naționale, iar potrivit art. 9 din OUG 84/2003 este doar administratorul drumurilor naționale în baza contractului de concesiune încheiat cu Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului care așa cum s-a arătat gestionează fondurile bugetare și extrabugetare care constituie venituri ale C..
În concluzie suma de 28 euro pentru care s-a solicitat executarea silită, constituie creanțe fiscale, conform dispozițiilor art. 21 din OG 92/2003.
Potrivit dispozițiilor art.136 alin.1 din O.G nr.92/2003 „în cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, procedează la acțiuni de executare silită..”.
Or, potrivit art.136 ind.1 alin.3 din același act normativ „În situația în care debitorul datorează impozite, taxe sau alte venituri la bugetul local și nu are bunuri urmăribile pe raza teritorială a respectivei unități administrativ-teritoriale sau a subdiviziunii unității administrativ-teritoriale a municipiului, competența pentru efectuarea procedurii de executare silită revine organului fiscal în a cărui rază teritorială se află bunurile urmăribile”.
Deci competența pentru executarea debitului de 28 euro revine organelor fiscale și nu executorului judecătoresc, fiind vorba de executarea unei creanțe bugetare.
Cât privește cuantumul cheltuielilor de executare a considerat că acesta este exagerat de mare nefiind proporțional cu complexitatea cauzei, cuantumul debitului și munca executorului judecătoresc așa cum prevede Ordinul Ministrului Justiției 2550/C/14.11.2006 și HG nr.19/2010.
În drept și-a întemeiat cererea pe disp. art. 711 și urm. cod procedură civilă și OG 92/2003.
În dovedire a depus :titlul executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/15.05.2012 întocmit de C.N.A.D.N.R S.A – Direcția Națională de Drumuri și Poduri C. somația nr.3360/EX/2014, încheierea nr.3360/27.01.2015, încheierea din data de 04.11.2014, dovada achitării taxei de timbru și dovada achitării amenzii contravenționale.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare și pe fond respingerea contestației ca neîntemeiată.
Cu privire la excepția inadmisibilității contestației a susținut că, potrivit disp. art. 39, alin. 4 al OG 2/2001, împotriva actelor de executare se poate face contestație la executare, în condițiile legii, dar nu se poate cerere anularea procesului verbal, deoarece acest lucru este reglementat de art. 31 alin. 1 al aceleiași legi. Împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Pe fond a arătat că, procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/15.05.2012 întocmit de C.N.A.D.N.R S.A – Direcția Națională de Drumuri și Poduri C., reprezintă titlu executoriu și suma de 28 euro constituie venit propriu al C. SA – DRDP C..
Referitor la cheltuielile de executare a susținut că procesul verbal de cheltuieli a fost încheiat în mod legal de către executorul judecătoresc, respectând prevederile Ordinului nr.2550/C/14.11.2006.
Contestatorul a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimată prin care a solicitat respingerea excepția inadmisibilității contestației la executare, întrucât prin contestația formulată contestatorul a solicitat anularea formelor de executare silită și nu anularea procesului verbal de constatare a contravenției, admiterea excepția necompetenței materiale a B. T. A. Adelin susținând că se solicită executarea silită a unei creanțe fiscale și procedura de executare este cea prev. de OG 92/2003 și nu procedura de drept comun privind executarea silită reglementată de cod procedură civilă, competența revenind organului fiscal și nu executorului judecătoresc, iar pe fond admiterea contestației, anularea formelor de executare în dosarul de executare nr.3360/EX/2014 și în subsidiar diminuarea cheltuielilor de executare, acestea sunt exagerate.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.789/13.05.2015 Judecătoria Vânju M., a admis contestația la executare, pentru următoarele considerente:
Prin contestație formulată contestatorul A. D., în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R.S.A – Direcția Națională de Drumuri și Poduri C. a contestat actele de executare efectuate în dosar nr. 3360/EX/2014 de B. T. Adelin D..
A invocat excepția de necompetență a B. T. Adelin D. privind executarea titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/15.05.2012 întocmit de C.N.A.D.N.R S.A – Direcția Națională de Drumuri și Poduri C. și pe fond admiterea contestației și anularea formelor de executare, cu cheltuieli de judecată.
Instanța a constatat că prin somația nr.3360/EX/2014 emisă la data de 27.01.2015 de B. T. Adelin D., contestatorul a fost somat să achit suma de 28 euro reprezentând c/v tarif de despăgubire și suma de 335,32 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Suma de 28 euro reprezentând c/v tarif de despăgubire a fost stabilită în sarcina contestatorului prin procesul verbal de constatare a contravenției ., nr._/15.05.2012 întocmit de C.N.A.D.N.R S.A – Direcția Națională de Drumuri și Poduri C. potrivit disp. art. 8 alin. 3 din OG 15/2002.
Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 28 de euro, creanță a cărei executare se solicită a fi încuviințată.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Instanța a apreciat că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului CC, astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de debitor, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate.
În aceste condiții, dând eficiență principiului cu valoare constituțională al retroactivității legii contravenționale, instanța a apreciat că numitul A. D. nu mai poate fi tras la răspundere contravențională sau la o altă răspundere juridică derivată din săvârșirea contravenției respective, obligația acestuia de a plăti suma de 28 de euro nemaiavând nici un suport legal în prezent.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea, alineatul 2 al art. 20 din Constituția României prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art.1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, prevede că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație."
În aceste condiții, instanța a apreciat că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care distinge intervenția anulării obligațiilor de plată a despăgubirilor în funcție contestarea sau necontestarea în instanță a proceselor-verbale până la . respectivei legi, introduce un tratament diferit în situații comparabile, bazat exclusiv pe criteriul contestării sau necontestării proceselor verbal într-un anumită perioadă, o astfel de măsură nefiind justificată în niciun fel de motive obiective.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit prevederilor art.712 alin. 2 cod procedură civilă „ în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acest titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui”.
În speță, instanța a reținut că la data intrării în vigoare a legii 144/2012, contestatorul nu mai avea posibilitatea exercitării căii procesuale specifice pentru desființarea procesului verbal de contravenție, respectiv expirase termenul legal în care acesta putea formula plângere împotriva procesului verbal de contravenție.
Pentru aceste considerente, instanța a admis contestația la executare civilă formulată de contestatorul A. D. și a anulat formele de executare întocmite în dosarul de executare nr. 3360/Ex/2014 de B. T. Anelin D..
În temeiul art. 453 c.pr.civ, a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 537 lei cu titlu de cheltuieli judiciare reprezentând taxa de timbru și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține că, instanța de fond a interpretat și aplicat eronat prevederile Legii 144/23.07.2012.
În primul rând, art. II din Legea nr. 144/2012 se referă exclusiv la situațiile în care, contravenientului căruia i s-a întocmit proces verbal de constatare a contravenției și i s-a aplicat tariful de despăgubire, a formulat plângere împotriva acestuia în termenul procedural, respectiv "tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 aplicate ȘI contestate în instanța pana la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează".
Conjuncția "ȘI" condiționează imperativ aplicarea dispozițiilor acestui act normativ, cu consecința executării ori a neexecutării obligației de a achita tariful de despăgubire conținut în cuprinsul procesului verbal. Sancțiunea a fost aplicată, dar nu și contestată până la data intrării în vigoare a legii de referință (Legea nr. 144/2012), iar aceasta nu derogă de la litera sa în sensul de a crea posibilitatea anulării sancțiunii doar dacă a fost aplicată, fără să fi fost și atacată până la termenul precizat de lege. În economia acesteia nu se regăsește doar formularea "aplicate", ci se edifică, cu certitudine, printr-o conjuncție coordonatoare "aplicate și contestate".
Or, așa cum se reflectă din context, contestatoarea a recunoscut ea însăși că nu a atacat pe fond actul sancționator cu plângere contravențională, făcând astfel încă de la bun început, inaplicabile prevederile acestei legi. În concluzie, cauzei îi sunt incidente dispozițiile art. 37 din O.G. nr.2/2001- privind regimul contravențiilor, sens în care procesul verbal aplicat și neatacat în instanță, cu toate precizările din cuprinsul său, rămâne titlu executoriu, inclusiv în ceea ce privește tariful de despăgubire.
Pe de altă parte, în sensul prevederilor constituționale precum și a Deciziei Curții Constituționale nr.228/2007, referitoare la excepția de neconstituționalitate a art. 12 alin. 1 din OG nr.2/2001 s-a avut în vedere faptul că potrivit textului de lege criticat, dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează chiar dacă a fost săvârșita înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.
În concluzie solicită admiterea apelului, modificarea sentinței apelate în sensul respingerii contestației la executare și menținerea formelor de executare emise în dosarul de executare nr. 3360/EX/2014 de B. T. Adelin D..
Intimatul a depus întâmpinare prin care solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței civile nr.789/13.05.2015 pronunțata de Judecătoria Vânju M. în dosar nr._ /2014 ca fiind temeinică și legală.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității contestației la executare invocată de către apelanta-intimata, solicită respingerea ei întrucât prin contestația formulată, a solicitat anularea actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 3360/EX/2014, iar nu anularea procesului-verbal de contravenție.
Totodată, arată că prima instanță s-a pronunțat asupra acestei excepții, respingând-o, motivând că prin contestația la executare formulată, contestatorul a contestat actele de executare silita, iar nu procesul-verbal de contravenție.
Pe fondul cauzei, susține că prima instanța în mod corect și legal a reținut că obligația de plată a sumei de 28 euro reprezentând c/v trafic de despăgubire nu mai are în prezent niciun suport legal, răspunderea sa contravenționala nemaiputând fi antrenată, din moment ce prin art.I alin.2 din Legea nr. 144/23.07.2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea traficului de utilizare și a traficului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, a fost abrogate art.8 alin.3 si art.3 ind.l din O.G. nr. 15/2012, dispoziție legală care a constituit practic temeiul juridic pentru obligarea sa la plata sumei de 28 euro.
În conformitate cu disp. art. 248 pct. (1) cod procedură civilă, potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei,tribunalul analizând cu prioritate excepția tardivității formulării apelului constată următoarele:
Reglementare C.pr.civ.:
Art.651 Instanța de executare
(3) Instanța de executare soluționează contestațiile la executare, precum si orice alte incidente apărute in cursul executării silite, cu excepția celor date de lege in competenta altor instanțe sau organe.
(4) În toate cazurile, instanța de executare se pronunță prin încheiere executorie care poate fi atacata numai cu apel, in termen de 10 zile de la comunicare, daca prin lege nu se dispune altfel.
Articolul 180 Stabilirea termenelor
(1) Termenele procedurale sunt stabilite de lege ori de instanță si reprezintă intervalul de timp in care poate fi îndeplinit un act de procedura sau in care este interzis sa se îndeplinească un act de procedura.
Articolul 181 Calculul termenelor
(1) Termenele, in afara de cazul in care legea dispune altfel, se calculează după cum urmează:
2. când termenul se socotește pe zile, nu intra in calcul ziua de la care începe sa curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește;
În cauză hotărârea atacată a fost comunicată apelantei intimate la data de 15.06.2015, iar calea de atac a fost exercitată la 06.07.2015. Or, cum termenul pentru exercitarea apelului în materia contestației la executare este de 10 zile de la comunicare, calculându-se pe zile libere, tribunalul constată că data până la care putea fi declarat apelul era data de 26.06.2015, inclusiv.
Față de acestea, cum apelul declarat a fost înregistrat la instanță la data de 06.07.2015, cu mult peste termenul mai sus calculat, în temei art.248 alin.1 și art.651 alin.4 C.pr.civ. va fi admisă excepția invocată și va fi respins apelul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv formulat apelul civil formulat de apelanta-intimată Compania Națională Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - Direcția Națională de Drumuri și Poduri C. împotriva sentinței civile nr.789/13.05.2015 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimatul-contestator A. D., având ca obiect contestație la executare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Octombrie 2015.
Președinte, F. M. | Judecător, V. R. | |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.
tehnoredactat M.B., Ex.4/6 pag.
jud.fond L. L.
Cod operator 2626
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 1660/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Obligaţie de a face. Sentința nr. 516/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
