Ordin de protecţie. Decizia nr. 13/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 13/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 835/181/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 13/A/MF
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. C. O.
Grefier D. D.
Ministerul Public reprezentat de procuror D. C. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul M.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de Ministerul Public-P. de pe lângă Judecătoria Baia de A. împotriva sentinței civile nr. 86/30.12.2014 pronunțată de Judecătoria Baia de A., în contradictoriu cu intimata- reclamantă G. D. și intimatul-pârât G. M. C., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns:intimata-reclamantă G. D. asistată de avocat B. C. și avocat D. B. pentru intimatul-pârât lipsă G. M. C..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții invocate de soluționat, s-a constatat cauza în stare de judecată și s-a acordat cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului, casarea sentinței și, pe fond, admiterea cererii de instituire a ordinului de protecție. Susține că în cauză sunt îndeplinite cerințele art.23 din Legea 217/2003, iar din înscrisurile depuse la dosar rezultă că intimata-reclamantă are nevoie de protecție.
Avocat B. C. pentru intimata-reclamantă,solicită admiterea apelului, modificarea sentinței și pe fond admiterea cererii de instituire a ordinului de protecție.
Avocat D. B. pentru intimatul-pârât, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală, menționând că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile emiterii ordinului de protecție.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea formulată pe rolul Judecătoriei Baia de A. la data de 18.12.2014 sub nr._, reclamanta G. D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G. M. C., ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie dispus ordinul de protecție privind evacuarea temporară a pârâtului din locuință, indiferent dacă acesta este sau nu titularul dreptului de proprietate, reintegrarea victimei și după caz a copiilor în locuința familiei, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de copii victimei sau față de alte rude ale acesteia, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reședința, locul de muncă, sau unitatea de învățământ a persoanei protejate, interdicția pentru pârât de a se deplasa pe raza comunei Isverna, . precum și obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute, respectiv un cuțit pe care îl poartă în buzunar.
În motivare, reclamanta a precizat că, în data de 13.12.2014, fiul acesteia G. M. C., aflându-se sub influența băuturilor alcoolice a devenit violent și a lovit-o cu un topor în cap, după care a lovit-o de zidul casei sale, din comunei Isverna, ..
A mai arătat reclamanta că a primit îngrijiri medicale în cadrul Spitalului orășenesc Baia de A., întrucât acesta a suferit leziuni fizice, deținând certificat medico-legal în acest sens, existând totodată o situație de risc pentru minorul G. N., pârâtul deținând arme, respectiv arme albe.
Concluzionează reclamanta că a mai fost agresată de către pârât și cu alte ocazii în cursul anului 2014, acestuia întocmindu-i-se un dosar penal de către Postul de Poliție al Comunei Isverna.
În dovedire reclamanta a depus la dosar în copie bilet de trimitere emis în data de 15.12.2014, rezultatul trimiterii, chitanța nr._/15.12.2014, fișă de spitalizare . nr.333/13.12.2014, decont cheltuieli nr. F.O 333/14.12.2014, extras registru.
La data de 22.12.2014, P. de pe lângă Judecătoria Baia de A. a înaintat la dosar ordonanța din data de 22.12.2014 emisă în dosarul nr. 639/P/2014, ordonanță de începere a urmăririi penale nr._/15.12.2014, proces verbal de sesizare din oficiu nr. 639/P/15.12.2014, copie proces-verbal, declarație de persoană vătămată, fișă de spitalizare . nr.333/13.12.2014 și bilet de trimitere din data de 15.12.2014.
Judecătoria Baia de A. prin sentința supusă apelului a respins cererea.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 23 din legea nr. 217/2003, „ (1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții:
a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate;
b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;
c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;
d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate;
e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;
f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima;
g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute;
h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.”
Rezultă că pentru emiterea unui ordin de protecție este necesar ca viața, integritatea fizică sau psihică ori libertatea să-i fie puse în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei printr-un act de violență.
La dosarul cauzei a depus acte medicale, ordonanță din data de 15.12.2014, proces-verbal de sesizare din oficiu, proces verbal fila 23, declarație parte vătămată fila 24-25.
La dosarul cauzei au fost depuse ordonanța din data de 22.12.2014 din dosarul nr. 639/P/2014 din care a rezultat că s-a dispus continuarea urmăririi penală față de pârâtul din prezenta cauză pentru comiterea infracțiunii de lovire sau alte violențe, menționându-se în ordonanța de la fila 20 că acesta a lovit-o pe mama sa, reclamanta din prezenta cauză.
Însă este binecunoscut că art. 4 din Codul de procedură penală, instituie prezumția de nevinovăție astfel că având în vedere că potrivit art. 249 din codul de procedură civilă „Cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.” iar prin probele administrate reclamanta nu a făcut dovada celor susținute prin cererea de chemare în judecată, instanța având în vedere si art. 25 din Constituție care prevede că „Dreptul la libera circulație, în țară si în străinătate, este garantat” a respins cererea formulată de reclamanta G. D. în contradictoriu cu pârâtul G. M. C., ca nefondată.
Potrivit art.453 din Codul de procedură civilă „ (1) Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
(2) Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată.”.
Având în vedere dispozițiile art.453 C.pr.civ. și Protocolului nr._//2008, instanța a dispus ca onorariuL de avocat-asistență juridică obligatorie, în cuantum de 200 lei pentru reclamantă și onorariu avocat-asistență juridică obligatorie, în cuantum de 200 lei pentru pârât, să fie avansate din fondurile Ministerului Justiției.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel Ministerul Public-P. de pe lângă Judecătoria Baia de A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat că prin cererea adresată Judecătoriei Baia de A. la data de 18.12.2014 reclamanta G. D. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul G. M. C., emiterea unui ordin de protecție prin care să se dispună: evacuarea temporară a pârâtului din locuință, reintegrarea victimei în locuința familiei, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de reședința, locul de muncă a persoanei protejate, interdicția pentru pârât de a se deplasa pe raza comunei Isverna, . și obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute, respectiv un cuțit pe care îl poartă asupra sa.
A susținut că instanța de judecată s-a rezumat a motiva soluția adoptată prin referire la prevederile art. 4 din Codul de procedură penală, care instituie prezumția de nevinovăție și că, potrivit art. 249 Cod procedură civilă, reclamanta nu ar fi tăcut dovada celor susținute prin cererea de chemare în judecată.
În conformitate cu art. 23 din Legea 217/2003 persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei, poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție.
Din acest text legal rezultă că emiterea ordinului de protecție este o cale de înlăturare a unui pericol iminent la care victima unei agresiuni poate fi expusă și care poate genera situații de comitere împotriva sa a unor infracțiuni grave, privind chiar dreptul său la viață și, pe cale de consecință, ordinul de protecție este un instrument preventiv de eliminare a acestei stări de pericol.
Mai mult decât atât, scopul legiuitorului pentru care a legiferat ordinul de protecție este ca judecata să se facă de urgență și cu precădere, nefiind admisibile probe care necesită timp îndelungat de administrare .
A menționat că în cauza de față‚ sunt realizate cele trei condiții revăzute de legiuitor, respectiv să se fi comis un act de violență, actul de violență să fie de natură a pune în pericol, integritatea sau libertate victimei si actul de violență să fi fost comis de un membru de familie al victimei.
În mod practic ordinul de protecție se emite de către judecător mai înainte de eventuala condamnare a pârâtului și până la soluționarea procesului penal, aceasta fiind și rațiunea Legii 217/2003.
Introducerea ordinului de protecție în legislația română are un caracter esențial pentru eficiența prevederii și a înlăturării stării de pericol în care victimele violenței în familie se află în situații de risc și este în sarcina tuturor factorilor responsabili să asigure ca ordinul de protecție să își atingă scopul.
A arătat că este irelevantă în cauza de față motivarea instanței în baza principiului prezumției de nevinovăție, iar soluția adoptată lasă posibilitatea coabitării „sub același acoperiș" a victimei și agresorului, fapt ce poate conduce în viitor și la alte acțiuni de violență ale pârâtului pe parcursul derulării procesului penal declanșat.
A solicitat admiterea apelului casarea sentinței și pe fond admiterea cererii de instituire a ordinului de protecție.
În procedura prealabilă intimații au depus întâmpinare la motivele de apel.
Intimata-reclamantă G. D. a susținut că instanța de fond în mod greșit a respins cererea de instituire a unui ordin de protecție, pe motiv că nu ar fi făcut dovada celor susținute, iar potrivit art.4 din Codul de procedura penala, se instituie o prezumție de nevinovăție, care operează în favoarea intimatului parat.
La dosarul cauzei au fost depuse acte medicale (bilet de trimitere, rezultatul trimiterii, fișa de spitalizare) si actele emise în dosarul penal nr.639/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia de A.(ordonanța din data de 22.1._, ordonanța de începere a urmăririi penale, proces verbal de sesizare din oficiu, declarație persoană vătămată), acte ce fac dovada necesitații instituirii ordinului de protecție, așa cum a fost acesta solicitat.
Potrivit art.23 din Legea 217/2013 "Persoana a cărei viață integritate fizică sau psihică ori libertate este pusa in pericol printr-un act de violenta din partea unui membru al familiei, poate solicita instanței, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să dispună, cu caracter provizoriu, una sau mai multe din următoarele măsuri-obligații sau interdicții..."
A menționat că din probatoriul administrat în cauză, rezultă că intimatul-pârât, care este fiul intimatei-reclamante, a comis acte de violenta împotriva mamei sale, lovind-o pe aceasta cu muchia unui topor, prin aceasta fiindu-i pusa în pericol integritatea fizică si sănătatea.
Instituirea ordinului de protecție, nu vine in contradicție cu principiul enunțat de art.4 din Codul de procedura penala, fiind doar o măsura provizorie luata în scopul înlăturării stării de pericol în care victimele violentei in familie se în situații de risc .
A menționat că respingerea ordinului de protecție permite ca agresorul să locuiască în continuare sub același acoperiș cu mama sa, fapt ce poate determina alte acțiuni de violenta din partea agresorului .
Așadar se impune ca, cel puțin până la soluționarea dosarului penal, victima să fie protejata de acțiunile violente ale fiului său prin emiterea ordinului de protecție prin care pârâtul G. M. C., să fie evacuat din imobilul în care locuiește cu mama sa și să fie obligat la a păstra o distanta minima legală față de acesta, pe o perioadă determinată, de 6 luni, precum si interzicerea oricărui contact cu victima.
A solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței și pe fond admiterea cererii de instituire a ordinului de protecție.
Intimatul-pârât G. M. C. prin întâmpinare a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
A susținut că potrivit art. 23 din legea nr. 217/2003, „ (1) Persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție, prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe dintre următoarele măsuri - obligații sau interdicții: a) evacuarea temporară a agresorului din locuința familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; b) reintegrarea victimei și, după caz, a copiilor, în locuința familiei;c) limitarea dreptului de folosință al agresorului numai asupra unei părți a locuinței comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima;d) obligarea agresorului la păstrarea unei distanțe minime determinate față de victimă, față de copiii acesteia sau față de alte rude ale acesteia ori față de reședința, locul de muncă sau unitatea de învățământ a persoanei protejate; e) interdicția pentru agresor de a se deplasa în anumite localități sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic;f) interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod, cu victima; g) obligarea agresorului de a preda poliției armele deținute; h) încredințarea copiilor minori sau stabilirea reședinței acestora.”.
Caracterul preventiv și urgent al măsurii de protecție rezultă totodată și din dispozițiile art.24 din același act normativ care prevăd expres că durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecție se stabilește de judecător și nu poate depăși 6 luni de la data emiterii ordinului.
În consecință, interpretarea coroborată a textelor de lege conduce la concluzia că ordinul de protecție nu poate fi instituit decât dacă măsură este de strictă și esențială necesitate pentru protecția vieții, integrității sau libertății persoanei reclamante. Or, pentru justificarea condiției urgenței, reclamanta era ținută a dovedi existența unui acțiuni faptice ulterioare a pârâtului ce creează un risc serios asupra drepturilor sale, incidentul din 13.12.2014 nefiind dovedit prin nici un mijloc de probă.
A menționat că există o plângere penală formulată împotriva sa de către intimata-reclamantă, cu privire la săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, însă aceasta se află în faza actelor premergătoare, nefiind pronunțată nici o soluție în cauză, prin care să se dovedească vinovăția lui.
Referitor la condițiile necesare în vederea instituirii unui ordin de protecție, a precizat că nu au fost dovedite în nici un fel îndeplinirea cumulativă a acestor condiții, în vederea luării unei asemenea măsuri, deși intimata reclamantă avea posibilitatea solicitării administrării probatoriului adecvat în cauză.
Examinând apelul, prin prisma criticilor formulate, se constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Pârâtul este fiul reclamantei, ambii locuind într-un imobil situat în satul Drăghești, . înscrisurile administrate în cauză - respectiv declarația de parte vătămată a reclamantei dată în cauza ce face obiectul cercetării penale în dosarul nr.639/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Baia de A., procesul verbal încheiat de organul de cercetare penală care a constatat atât prezența victimei la spital cât și starea în care aceasta se găsea imediat după producerea agresiunii, fișa de spitalizare a victimei și biletul de trimitere eliberat de către medicul legist pentru investigarea victimei de către un medic de specialitate - rezultă că în data de 13.12.2014, acesta a exercitat acte de violență asupra mamei sale, lovind-o în cap cu muchia unui topor, leziunile astfel provocate necesitând îngrijire de specialitate.
. exercitată asupra reclamantei, astfel cum aceasta a fost descrisă, intră în conținutul noțiunii de „violență în familie”, așa cum este definită de art. 3 alin.1 din Legea nr.217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie.
Astfel fiind și văzând că reclamanta are în îngrijire și pe minorul G. N., iar potrivit susținerilor sale pârâtul nu este la primul act de violență exercitat față de ea și există riscul ca și minorul să fie afectat de manifestările violente ale acestuia, pentru înlăturarea stării de pericol în care se găsesc cei doi, se impune protejarea lor prin emiterea ordinului de protecție .
Contrar considerentelor primei instanțe, Tribunalul evidențiază că, emiterea ordinului de protecție în beneficiul victimei unui act de violență și în detrimentul celui care agresează, are rolul de a înlătura starea de pericol generată, respectiv de a preîntâmpina producerea unor noi violențe asupra victimei, scopul fiind de protejare a vieții și integrității acesteia, iar o astfel de măsură provizorie nu înlătură prezumția de nevinovăție reglementată de legea procesual penală, atingerea minimă adusă dreptului la liberă circulație prevăzut în legea fundamentală, care nu este unul absolut, respectând cerința proporționalității.
În temeiul celor de mai sus, apreciind că sunt întemeiate criticile apelantei, în conformitate cu art. 480 alin. 2 C.pr.civ., Tribunalul va admite apelul și schimba sentința, în sensul admiterii cererii, emiterii ordinului de protecție, urmând ca în baza art. 23 alin.1 lit. a și d din Legea nr. 217/2003, să se dispună evacuarea temporară a pârâtului din locuința familiei, obligarea acestuia de a păstra o distanță de minim 100 m atât față de reclamantă și minor, cât și față de locuința familiei situată la adresa mai sus indicată, măsuri ce se impun pe o perioadă de 6 luni de la data emiterii prezentului ordin.
Față de disp.art.31 din același act normativ, ordinul de protecție se va comunica de îndată structurilor Poliției Române în a căror rază teritorială se află locuința victimei și a agresorului, respectiv Inspectoratului de Poliție M. și Postului de Poliție al comunei Isverna.
Făcând și aplicarea dispozițiilor art.453 c.pr.civ,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECDIE:
Admite apelul civil formulat de către Ministerul Public-P. de pe lângă Judecătoria Baia de A. împotriva sentinței civile nr. 86/30.12.2014 pronunțată de Judecătoria Baia de A., în contradictoriu cu intimata-reclamantă G. D. și intimatul-pârât G. M. C..
Schimbă sentința.
Admite cererea.
Emite ordinul de protecție în favoarea reclamantei G. D.-CNP-_, domiciliată în comuna Isverna, . și a minorului G. N., născut la data de 27.01.2001.
Dispune evacuarea temporară a pârâtului G. M. C.,CNP_, fiul lui N. și D., domiciliat în comuna Isverna, ., din locuința familiei, respectiv din imobilul situat la adresa de domiciliu, și anume comuna Isverna, ..
Obligă pârâtul să păstreze o distanță de minim 100 m față de reclamantă și față de minorul G. N., precum și față de locuința familiei situată la adresa mai sus indicată.
Măsurile de mai sus se dispun pe o perioadă de 6 luni de la data emiterii prezentului Ordin.
Obligă pârâtul la plata către stat a sumei totale de 400 lei cu titlu de onorarii avocat din oficiu pentru asistența juridică acordată acestuia și reclamantei.
Executorie.
Prezenta se va comunica Inspectoratului Județean de Poliție M. și Postului de Poliție al comunei Isverna.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2015
Președinte, A. M. | Judecător, M. C. O. | |
Grefier, D. D. |
Redactat. M.A. /23. 01.2015
Tehnoredactat D.D. /5 ex.
Jud. fond B. I. C.
Cod operator 2626
| ← Curatelă. Decizia nr. 92/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Exequator. Recunoaștere înscrisuri / hotarâri străine.... → |
|---|
