Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Sentința nr. 148/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 148/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 17-03-2015 în dosarul nr. 3124/332/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 38/A/MF
Ședința publică de la 17 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Judecător L. B.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de către apelanta reclamantă L. I. M. împotriva sentinței civile nr. 148/27.11.2014 pronunțată de către Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimatul pârât C. G. I., având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosar, prin serviciul registratură de către avocat U. O. pentru intimatul pârât împuternicirea avocațială și concluzii scrise și că, deși apelanta reclamantă a fost citată cu mențiunea, să depună la dosar dovadă achitări taxei de timbru în cuantum de 200 lei aferentă cererii de apel, nu a îndeplinit această prevedere legală.
Față de dispozițiile art. 248 c.pr.civ, instanța, din oficiu invocă excepția netimbrării apelului și reține cauza pentru soluționarea acestei excepții.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Vânju M. la data de 05.11.2013, reclamanta L. I. M. a chemat în judecată pe pârâtul C. G. I., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, s-a căsătorit cu pârâtul la data de 01.10.2010, căsătorie ce a fost desfăcută prin sentința civilă nr.2086 din 03.10.2012 pronunțată de Judecătoria Vînju M., județul M..
Reclamanta a arătat că, în timpul căsătoriei au dobândit următoarele bunuri: două televizoare în valoare de 1000 lei, un DVD în valoare de 300 lei, lenjerii pentru pat și covoare în valoare de 2000 lei, de asemenea, a construit o cameră de locuit, o sobă de teracotă și au cumpărat împreună un număr de 75 de capre în valoare de 15.000 lei, precum și 8000 lei primiți de la tatăl său, a căror împărțire o solicită, contribuția părților fiind egală.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.36 alin.1 C. fam.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosar: copie s.c. nr.2086/03.10.2012 pronunțată de Judecătoria Vînju M., județul M., în dosarul nr._, copie de pe cartea de identitate a reclamantei, proces verbal de informare gratuită privind avantajele medierii, chitanță privind dovada achitării taxei judiciare de timbru, împuternicire avocațială.
Pârâtul, legal citat, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii.
Acesta a arătat că, într-adevăr a fost căsătorit cu reclamanta din 01.10.2010 până la data pronunțării hotărârii de divorț nr.2086/03.10.2012, rămasă irevocabilă la data de 28.11.2012.
De asemenea, pârâtul a arătat că, încă de la începutul căsătoriei, reclamanta nu a avut nici un venit propriu, locuind în gospodăria părinților lui, iar după nașterea minorei și până la despărțirea lor în fapt, aceasta nu a avut nici un loc de muncă, singura resursă financiară fiind alocația fiicei lor, născută la data de 09.03.2010.
Astfel, cu privire la bunurile enumerate de reclamantă în acțiune, pârâtul a precizat că nu este real faptul că acestea au fost achiziționate de către părți, precum nici faptul că ar fi primit ca dar de nuntă suma de 8000 lei de la tatăl reclamantei.
Pârâtul a menționat că, nu a edificat cu reclamanta nicio camera de locuit în timpul căsătoriei lor, deoarece, încă de la începutul căsătoriei au locuit în gospodăria construită de bunicii și părinții lui.
Așadar, acesta a arătat că, casa în care au locuit este compusă din 3 camere, sală și baie, părțile ocupând o cameră mobilată corespunzător, fiind dotată cu sobă de teracotă, edificată de părinții lui, cu circa 10 ani în urmă.
Totodată, a mai arătat că, nu este real faptul că ar fi achiziționat un număr de 75 de capre cu suma de 15.000 lei, întrucât nu au avut niciodată asemenea sume de bani, în lipsa unui loc de muncă și a unui venit stabil. Cu privire la caprele deținute, a arătat că, tatăl său este luat în evidența Primăriei Salcia și înregistrat la Cabinetul Veterinar din . posesie caprine. În acest sens i s-a eliberat adeverința nr.3 din 05.02.2014 de către doamna doctor Balasoiu Sita, din cuprinsul căreia rezultă că tatăl său, C. I., deține 6 bovine, 85 de caprine adulte femele și 3 porci.
În ceea ce privește achiziționarea caprinelor, pârâtul a menționat că acestea au fost dobândite prin achiziționare succesivă în decursul a câțiva ani, din târgurile din zonă, în limita resurselor financiare, precum și prin prasilă proprie.
Cu privire la suma solicitată ca dar de nuntă în cuantum de 8000 lei, pârâtul a susținut că, tatăl reclamantei a afirmat de câteva ori de față cu mai multe persoane că a uitat în Italia banii pe care îi pregătise cu titlu de dar de nuntă.
De asemenea, a mai arătat că tatăl reclamantei nu a contribuit cu nicio sumă de bani la organizarea nunții, și nici după aceasta, de întreaga organizare ocupându-se părinții lui.
A mai arătat că, deși reclamanta pretinde că a dobândit diverse lucruri, aceasta nu a achitat pensia de întreținere la care a fost obligată prin hotărâre judecătorească în favoarea minorei de peste 1 an și 8 luni.
În drept, pârâtul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 205-208 C. pr. civ.
În susținerea cererii, pârâtul a depus la dosar: împuternicire avocațială, adeverința nr.405/05.02.2014 emisă de Primăria comunei Salcia, județul M., adeverința nr.3/05.02.2014 emisă de Cabinet Medical Veterinar.
În dovedirea cererilor formulate de către părți au fost audiați martorii: P. F. (f.41), C. M. (f.42), R. D. (f.43), C. I. (f.48), D. L. C. (f.49), S. A. (f.61), declarațiile acestora fiind consemnate în scris, semnate conform legii și atașate la dosar.
Din depoziția martorilor se reține că părțile au locuit împreună în gospodăria părinților pârâtului și deoarece niciunul dintre aceștia nu avea serviciu au fost întreținuți de către părinții acestuia.
Martorul P. S. a declarat că, a construit o sobă de teracotă în camera fratelui pârâtului, însă în acel moment părțile nu erau căsătorite, iar camera în care locuiau părțile a rămas neschimbată din momentul în care aceștia s-au căsătorit.
Din depoziția martorilor C. M. și C. I. se reține că, atât anterior încheierii căsătoriei cât și după nuntă tatăl pârâtului a achiziționat mai multe capre pe care le-a plătit din banii avuți asupra sa, părțile neavând nici un venit financiar.
Prin sentința civilă nr. 148/27.11.2014 Judecătoria Vânju M. a respins acțiunea și a obligat reclamanta la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că prin cererea adresată acestei instanțe, reclamanta L. I. M. a chemat în judecată pe pârâtul C. G. I., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună partajarea bunurilor comune dobândite în timpul căsătoriei, respectiv: două televizoare în valoare de 1000 lei, un DVD în valoare de 300 lei, lenjerii pentru pat și covoare în valoare de 2000 lei, de asemenea, a construit o cameră de locuit, o sobă de teracotă și au cumpărat împreună un număr de 75 de capre în valoare de 15.000 lei, precum și 8000 lei primiți de la tatăl său, cu cheltuieli de judecată.
Cu privire la bunurile dobândite în timpul căsătoriei, din probatoriul administrat în cauză coroborat cu înscrisurile depuse la dosar și declarațiile martorilor audiați, instanța a reținut că, martorul P. S. a construit o sobă de teracotă în camera fratelui pârâtului, însă în acel timp părțile nu erau căsătorite, iar camera în care locuiau părțile a rămas neschimbată din momentul în care aceștia s-au căsătorit.
În ceea ce privește afirmația reclamantei potrivit căreia, în timpul căsătoriei, părțile au edificat împreună o cameră de locuit și o sobă de teracotă, instanța reține că afirmația acesteia nu este conformă cu probatoriul administrată întrucât, casa în care au locuit părțile este compusă din 3 camere, sală și baie, aceștia ocupând o cameră mobilată corespunzător, fiind dotată cu sobă de teracotă, edificată de părinții pârâtului, cu circa 10 ani în urmă, (declarația martorului P. S.).
De asemenea, reclamanta a susținut că, a cumpărat împreună cu pârâtul un număr de 75 de capre în valoare de 15.000 lei, or, din înscrisurile depuse la dosar, respectiv adeverința nr.3 din 05.02.2014 eliberată de către doamna doctor Balasoiu Sita - Cabinet Medical Veterinar, reiese că tatăl său, C. I., deține un număr de 6 bovine, 85 de caprine adulte femele și 3 porci.
S-a reținut că, același aspect reiese și din declarațiile martorilor C. M. și C. I. care au declarat că anterior încheierii căsătoriei cât și după nuntă tatăl pârâtului a achiziționat mai multe capre pe care le-a plătit din banii avuți asupra sa, părțile neavând nici un venit financiar.
Totodată, cu privire la suma de 8000 lei solicitată de către reclamantă, instanța a reținut, că aceasta nu a depus la dosar nici un act doveditor în acest sens, și nici nu a făcut dovada cu martori a celor susținute.
În consecință, având în vedere, cele anterior menționate, instanța a constatat că cererea reclamantei este nefondată, aceasta nefăcând dovada celor invocate în cererea de chemare în judecată, iar din analiza probelor administrate reiese contrariul celor susținute de acesta, fapt pentru care urmează a respinge acțiunea, ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta.
În drept și-a întemeiat apelul pe disp. art. 466-482 c.p.civ.
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
Prin încheierea din 03.03.2015 (fila 14), s-a stabilit în sarcina apelantei - reclamante obligația timbrării cererii de apel cu 200 lei taxă timbru, obligație pe care aceasta nu și-a îndeplinit-o pentru termenul din 17.03.2014.
Prin art. 197 C.pr.civ., legiuitorul a stabilit că în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrăgând anularea cererii,această mențiune regăsindu-se, și în situația declarării apelului, și în art.470 alin.2.
De asemenea potrivit art.33 alin.1 din O.U.G. nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, alin.2 din același act normativ stabilind că dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din Codul de procedură civilă, obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.
Față de acestea, cum apelanta nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilită prin încheierea de ședințădin 03.03.2015, în temei art. 248, art. 470 alin. 2 și 3 C.pr.civ, tribunalul va anula apelul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat, apelul civil formulat de către apelanta reclamantă L. I. M. cu domiciliul în . împotriva sentinței civile nr. 148/27.11.2014 pronunțată de către Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimatul pârât C. G. I., cu domiciliul în . având ca obiect partaj bunuri comune/lichidarea regimului matrimonial.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică de la 17 Martie 2015
Președinte, C. M. | Judecător, L. B. | |
Grefier, M. B. |
Red. .> Ex.2/16.04.2015
Cod operator 2626
Jud fond N. A
| ← Curatelă. Decizia nr. 30/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 234/2015.... → |
|---|
