Pretenţii. Decizia nr. 396/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 396/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-06-2015 în dosarul nr. 2663/313/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 396/2015
Ședința publică de la 02 Iunie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Z.
Judecător C. P.
Grefier N. C. B.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă S. Județean de Urgență Drobeta T. S. împotriva s.c.nr.171/16.02.2015 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr._, intimat pârât fiind S. S., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns: părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează lipsa părților, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Constatând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art.394 c.pr.civ., instanța declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 11.12.2014 sub nr._, reclamantul S. Județean de Urgență Dr. Tr. S. a chemat în judecată pe pârâtul S. Ș., pentru pretenții.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că numitul S. Ș. a fost internat la S. Județean de Urgență Dr. Tr. S. în perioada 16.01.2012 –20.01.2012, urmare a unei agresiuni. Contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 784 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent. Deși a făcut demersuri la IPJ M., reclamanta nu a obținut date privind identitatea persoanei ce a produs ..
A solicitat obligarea pârâtului la plata sumei 784 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare, plus dobânzi și penalități până la data plății efective.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 119-127 C.p.fiscală.
În dovedirea pretențiilor sale reclamantul a depus la dosar: înștiințare nr. 6097/12.03.2014, adresa nr._/74 din 24.03.2014 a SPCLEP DR. TR. S., adresele nr. 1377/23.01.2013,_/11.11.2013 ale Spitalului Județean de Urgență Dr. Tr. S., decont de cheltuieli, foaie de observație clinică.
La termenul din 16.02.2015 instanța din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, Judecătoria Strehaia a pronunțat s.c.nr.171/16.02.2015 prin care a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, invocată prin întâmpinare și a respins acțiunea formulată de reclamantul S. Județean de Urgență Dr. Tr. S., în contradictoriu cu pârâtul S. Ș..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.”
Din analiza dispoziției legale anterior menționate, s-a reținut că spitalul poate cere contravaloarea serviciilor medicale doar de la persoana care a provocat vătămarea ce a necesitat spitalizare, iar nu de la însăși persoana care a suferit vătămarea, în acest sens furnizorul de servicii (spitalul), având calea unei acțiuni directe împotriva presupusului vinovat de săvârșirea faptei ilicite pentru recuperarea prejudiciului cauzat, constând în cheltuielile efective ocazionate de îngrijirile acordate victimei.
În contradicție cu textul pe care își întemeiază acțiunea, reclamantul a acționat pe calea acțiunii de față împotriva victimei pentru recuperarea cheltuielilor ocazionate cu îngrijirea sănătății acesteia.
Acest fapt s-a reținut din foaia de observație clinică generală a pârâtului unde se arată ca acesta este internat ca urmare a unui agresiuni fizice exercitate asupra sa cu un corp contondent.
Opinia majoritară exprimată în minuta CSM din 01.04.2009 este în sensul că, în situația în care persoana spitalizată a fost victima unei agresiuni, față de prevederile art. 313 al. 1 din legea 95/2006 si art. 1 pct. 34 din OUG 72/2006, calitate procesuală pasivă nu are persoana spitalizată, indiferent că este sau nu asigurată, ci autorul faptei. S-a considerat că această interpretare este în conformitate cu practica europeană, prin care se acordă protecție victimelor faptelor ilicite, iar unitatea spitalicească nu poate pretinde victimei să identifice autorul.
Întrucât una din condițiile generale de exercitare a acțiunii civile este și calitatea procesuală care presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă) precum și între persoana pârâtei și cel despre care se pretinde că este obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă), instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a respins acțiunea.
Împotriva s.c.nr.171/16.02.2015, în termen legal a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea căii de atac exercitată, apelanta reclamantă a susținut că în cadrul cercetării penale, victima pacient trebuie să ia cunoștință despre cine l-a vătămat și trebuie să comunice în timp util date despre acesta, lipsa de diligență a pârâtului determinând apelanta să formuleze acțiunea de chemare în judecată.
Cheltuielile de spitalizare ce fac obiectul cauzei de față, nu intră sub incidența art.91-92 din Legea 95/2006 care privesc gratuitatea serviciilor medicale, calitatea de victimă a unui accident rutier/agresiune rezultă din conținutul foii de observație cât și din decontul de cheltuieli.
În cazul accidentului rutier/agresiunii, calitatea de asigurat sau neasigurat nu are relevanță, cum de altfel nici calitatea de minor/major a pârâtului, întrucât serviciile medicale de acest gen nu sunt decontate de CJAS.
A menționat că a făcut demersuri multiple la IPJ M., SEP M. și către pârât pentru a i se comunica cine este agresorul.
Examinând sentința apelată în limitele criticilor aduse conform art.479 c.pr.civ., tribunalul constată că apelul este neîntemeiat din considerentele ce urmează:
Potrivit dispozițiilor art. 313 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, modificată Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 72/2006, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
Dispozițiile art. 998 - 999 din Codul civil prevăd că orice faptă a omului, săvârșită cu intenție, praeterintenție sau din culpă, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara însă acest temei trebuie avut în vedere la aprecierea răspunderii autorului vătămării și nu al persoanei vătămate.
Nu poate fi primită susținerea apelantei în sensul că, din interpretarea acestui text, pârâtul avea obligația să efectueze demersurile legale pentru a stabili vinovăția agresorului chiar și numai în scopul rezolvării obligațiilor ce rezultă din acordarea serviciilor medicale, întrucât atunci când legiuitorul stabilește pe cel responsabil de suportarea cheltuielilor rezultate din acordarea serviciilor medicale precizează expres că acesta este persoana care prin fapta ei aduce daune sănătății altei persoane, adică făptuitorul. Interpretarea dată de recurentă nu rezultă din nici un text legal, iar unde legea nu distinge, nici instanța nu o poate face.
Așadar, față de dispozițiile legale menționate, făptuitorul este obligat să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale, iar nu persoana vătămată, indiferent dacă aceasta din urmă a fost sau nu culpabilă în producerea accidentului, acest din urmă aspect putând fi analizat în alt cadru procesual.
În consecință, față de cele expuse anterior, în temeiul art.480.c.pr.civ., tribunalul va pronunța o decizie prin care va respinge apelul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul civil declarat de apelanta reclamantă S. Județean de Urgență Drobeta T. S., cu sediul în Drobeta T. S., .. 4, județul M., împotriva s.c.nr.171/16.02.2015 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosar nr._, intimat pârât fiind S. S., domiciliată în comuna D., ., având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2015.
Președinte, C. Z. | Judecător, C. P. | |
Grefier, N. C. B. |
Red. CVP
Dact. CNB
Ex.4/ 24Iunie 2015
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 128/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Sentința nr. 2/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
