Pretenţii. Decizia nr. 915/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 915/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 24-11-2015 în dosarul nr. 915/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 915/A
Ședința publică de la 24 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Z.
Judecător C. P.
Grefier A. M. M.
Pe rol, judecarea acțiunii civile, după anulare, formulată de reclamantul B. T. în contradictoriu cu pârâtul I. G., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul și avocat B. A., pentru pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin Serviciul registratură au fost comunicate relațiile solicitate Comisiei Locale de Fond Funciar Tâmna.
Nemaifiind excepții de invocat sau cereri prealabile de formulat, instanța acordă cuvântul probelor asupra probelor.
Reclamantul învederează instanței că nu solicită proba cu martori, înscrisurile existente la dosarul cauzei fiind suficiente și apreciază că este în sarcina pârâtului să dovedească că terenul nu aparține reclamantului.
Pârâtul, prin apărător, solicită proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța, în temeiul art. 392 C.proc.civ., declară deschise dezbaterile, acordând cuvântul în fond.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
Avocat B. A., pentru pârât, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, precizând că, prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului la plata contravalorii lipsei de folosință a terenului în suprafață de 11 ha cultivat cu floarea-soarelui, însă reclamantul nu a dovedit că pârâtul este cel care a ocupat terenul.
Precizează că, cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.
Apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 alin. (1) C.proc.civ, instanța declară închise dezbaterile, reținând cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra acțiunii civile, după anulare:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 30.10.2014, sub nr._, reclamantul B. T. a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul I. G., să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 15.000 lei, reprezentând contravaloarea producției nerealizate în anul 2014 de pe suprafața de 11,6 ha teren arabil situat în ., jud. M..
În motivare, reclamantul a arătat că, în conformitate cu schița de amplasare a terenului întocmită de Comisia Locala de Fond Funciar Tâmna, este proprietarul suprafeței de 11,6 ha teren arabil, împreuna cu frații săi B. G. și B. R., din partea cărora are procură pentru a-i reprezenta.
În anul 20l4, pârâtul, în mod abuziv, i-a ocupat această suprafață de teren, cultivând-o cu floarea soarelui și obținând o recoltă de peste 2.500 kg. la hectar, motiv pentru care a fost împiedicat să-l cultive cu grâu sau porumb.
La dosarul cauzei s-au depus următoarele înscrisuri: schiță teren, plan de amplasament, procură judiciară autentificată sub nr. 450/03.05.2012, adeverința nr. 2202/17.04.2014, act de vânzare-cumpărare, sentința civilă nr. 1079/10.10.2005 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr. 2477/2005 și sentința civilă nr. 1326/08.12.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._ .
La termenul de judecată din data de 07 aprilie 2015, instanța, din oficiu, a invocat excepția autorității provizorii de lucru judecat.
Prin sentința civilă nr. 356/07.04.2015 Judecătoria Strehaia a admis excepția autorității provizorii de lucru judecat și a respins acțiunea formulată de reclamantul B. T., reținând următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantul a chemat în judecată pe pârât, solicitând obligarea acestuia să îi plătească suma de 15.000 lei, reprezentând contravaloarea producției nerealizate în anul 2014 de pe suprafața de 11,6 ha teren arabil, susținând că este proprietar în baza titlului de proprietate nr._/01.07.2003.
În fapt, prin sentința civilă nr. 1326/08.12.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr._, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și respinsă acțiunea, reținându-se că reclamantul a formulat cerere prin care a solicitat pretenții de la același pârât, în același cuantum ca în speța de față, reprezentând contravaloarea producției pe care nu a obținut-o întrucât terenurile din titlul de proprietate nr._/01.07.2003 au fost ocupate de către pârât.
S-a reținut că titlul de proprietate exhibat de reclamant a fost anulat prin sentința civilă nr. 1551/2011, așa încât, nefiind titularul unui drept asupra terenului, reclamantul nu este îndreptățit să obțină despăgubiri.
În drept, conform art. 431 alin. 1 Cod procedură civilă, “Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect”, ceea ce înseamnă că o acțiune nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, fiind interzisă reluarea aceleiași judecăți, în condițiile identității de părți, obiect și cauză.
Totodată, conform art. 430 alin. 4 Cod procedură civilă, „Când hotărârea este supusă apelului sau recursului, autoritatea de lucru judecat este provizorie.” Autoritatea de lucru judecat provizorie există numai până la momentul soluționării căii de atac și numai în situația în care calea de atac este respinsă iar hotărârea devine definitivă, autoritatea de lucru judecat se consolidează.
În speță, sentința civilă nr. 1326/08.12.2014 se găsește în calea de atac a apelului.
Apreciind întemeiată excepția, instanța a admis-o, cu consecința respingerii acțiunii pentru autoritate provizorie de lucru judecat.
Împotriva s.c. nr. 356/07.04.2015, în termen legal a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate din următoarele motive:
Instanța de fond nu a luat în considerare cele solicitate prin cererea de chemare în judecată, respectiv audierea a doi martori, efectuarea unei expertize, nici cererea din data de 02.02.2015, prin care a solicitat ca pârâtul să elibereze terenul cu tulpini de floarea soarelui rămase după recoltare și nici precizările scrise depuse la data de 26.03.2015.
Învederează instanței că locuiește permanent în Dr. Tr. S. și întâmplător, a aflat că terenul în suprafață de 10 ha aflat lângă drumul județean este ocupat abuziv și cultivat cu grâu. Terenul ce face obiectul prezentului litigiu se referă la suprafața de 11,6 ha, și este teren arabil cultivat cu floarea soarelui.
La data când a constatat că tarlaua de 10 ha a fost cultivată cu grâu, nu a știut că tarlaua de 11,6 ha a fost cultivată tot de I. G., fapt pentru care a fost nevoit să depună în instanță și această acțiune.
Faptul că despăgubirea de 15.000 lei ce reprezintă contravaloarea producției de grâu ce ar fi fost obținută de la fiecare . și de 11,6 ha) este corectă.
Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.
Prin decizia civilă nr. 624/A/22.09.2015, Tribunalul M. a admis apelul declarat de apelantul-reclamant B. T. împotriva sentinței civile nr. 356/07.04.2015 pronunțată de Judecătoria Strehaia în contradictoriu cu intimatul-pârât I. G., a anulat sentința și a respins excepția autorității de lucru judecat, reținând următoarele:
Prin acțiunea introductivă de instanță, reclamantul a solicitat ca pârâtul să fie obligat să-i plătească despăgubiri constând în contravaloarea recoltei din anul 2014, de pe terenul de 11,6 ha, pe care pârâtul l-a cultivat cu floarea soarelui, teren situat în T 89 potrivit schiței anexată acțiunii.
În cadrul dosarului nr._, în care s-a pronunțat s.c. nr. 1326/08.12.2014, reclamantul l-a chemat în judecată pe pârât solicitând contravaloarea recoltei obținută în toamna anului 2013 de pe suprafața de 10 ha din T 86, P2562/1, T140, P3976/2. pe care acesta a cultivat-o în anul 2013, lipsindu-l astfel de reclamant de producția pe care ar fi obținut-o.
Prin urmare, constatând că între cele două dosare nu este identitate de obiect și cauză întrucât pretențiile din dosarul de față sunt pentru anul 2014, iar cele din dosarul nr._ sunt pentru anul 2013 și suprafețele de teren de pe care se cer despăgubirile sunt diferite, în dosarul pendinte fiind vorba despre un teren pe care pârâtul l-a cultivat cu floarea soarelui( situat în T 89), iar în celălalt dosar, un teren cultivat tot de pârât însă cu grâu (T 86, P 2562/1, T 140, P3976/2), tribunalul a reținut că în mod greșit prima instanță a constatat autoritatea de lucru judecat a sentinței nr.1326/08.12.2014, cerințele art. 431 c.pr.civ., nefiind îndeplinite.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 480 c.pr.civ., tribunalul a pronunțat o decizie intermediară prin care a admis apelul, a anulat sentința, a respins excepția autorității de lucru judecat și a reținut cauza pentru judecarea fondului.
La termenul de judecată din data de 13.10._ s-a luat declarație reclamantului care a precizat că terenul pe care l-a cultivat pârâtul cu floarea soarelui în anul 2014, cu suprafața de 11,6 ha se află în T 89/3, P1, fiind menționat în TP nr._/15.10.2014, titlu depus la fila 27 din dosarul de apel.
Instanța a apreciat necesară solicitarea de relații cu privire la acest titlu, acestea fiind comunicate prin adresa nr. 7329/11.11.2015 (fila 56) . Conform acesteia, titlul de proprietate invocat de reclamant nu a fost anulat, iar punerea în posesie s-a făcut prin procesul verbal nr. 13/30.08.2012 (fila 60 ).
Față de aceste relații și față de obiectul cauzei, instanța a acordat cuvântul părților asupra probelor, reclamantul precizând că nu solicită alte probe față de cele care se află deja la dosar și că pârâtul este cel care trebuie să dovedească faptul că reclamantul nu este proprietar.
Conform dispozițiilor art. 249 cod proced civ „ cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.”
Prin urmare, față de aceste dispoziții legale, reclamantul are în cauza de față sarcina probei, nefiind suficient să dovedească faptul că este proprietarul terenului de 11,6 ha, ci trebuie să dovedească și faptul ocupării și cultivării acestui teren, fără drept, de către pârât.
Având în vedere că nu s-au făcut aceste dovezi, instanța va respinge acțiunea, după anulare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge acțiunea, după anulare, formulată de reclamantul B. T., domiciliat în Dr. Tr. S. ..2, ., ., în contradictoriu cu pârâtul I. G., domiciliat în C., .. 18, jud. D. având ca obiect pretenții, ca neîntemeiată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 24.11.2015.
Președinte, C. Z. | Judecător, C. P. | |
Grefier, A. M. M. |
Red. Z.C./Tehnored. M.A.M.
4 ex./3pag./7.12.2015
Cod op. 2626
| ← Obligaţia de a nu face. Sentința nr. 339/2015. Tribunalul... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 190/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
