Contestaţie la executare. Hotărâre din 26-10-2015, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 26-10-2015 în dosarul nr. 775/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 775/A
Ședința publică de la 26 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător A. M.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea apelurilor civile formulate de apelanta-contestatoare O. M. și apelantul-intervenient în nume propriu I. L., împotriva sentinței civile nr.1152/18.03.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în contradictoriu cu intimații B. G. Societe Generale și B. C. G., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul-intervenient în nume propriu I. L., lipsă celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța din oficiu, invocă excepția tardivității apelului declarat de contestatoarea O. M. și acordă cuvântul pe excepție cât și apelul formulat de intervenient în nume propriu I. L..
Apelantul-intervenient solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și proba testimonială cu martori.
Instanța respinge cererile de probatoriu pe de o parte ca fiind tardive având în vedere termenul la care s-au solicitat, iar pe de altă parte că sunt neconcludente.
Apelantul-intervenient în nume propriu, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 17.12.2013, sub nr._, contestatoarea O. M. în contradictoriu cu creditorul B.-G. Societe Generale cu sediul in Dr. Tr. S., str. ..55, jud.M. si B. C. G. cu sediul în Dr. Tr. S., ..40, jud. M., a formulat contestație la executare, împotriva actelor de executare silită efectuate de către B. C. G., în dosarul de executare silită nr. 645/E/2013, la solicitarea creditoruluiBRD-G. Societe Generale solicitând anularea în parte a actelor de executare silită si aceasta numai în ceea ce privește onorariul executorului, întrucât acest onorariu depășește limitele stabilite prin Ordinul nr. 2550/2006.
Astfel, în dosarul mai sus arătat, la solicitarea creditorului, se execută titlul executoriu ce îl reprezintă contractul de credit nr._/15.05.2007 fiind încuviințată executarea silita prin încheierea pronunțată în ședința din camera de consiliu de la 04.11.2013 in dosarul nr._/225/2013 si prin încheierea pronunțată în ședința din camera de consiliu de la 04.1 1.2013 in dosarul nr._/225/2013 de către Judecătoria Drobeta Tr. S., pentru suma de_,25 euro (c/val in lei la data plații, adică_,34 lei luând ca valoare leu = 4,4530 lei curs BNR in data de 11.12.2013.
Așa cum rezultă din somația emisă în 11.12.2013 si comunicată la 12.12.2013, pe lângă suma datorată în cuantum de_,25 euro (c/val in lei la data plații, adică_,34 lei luând ca valoare l euro= 4,4530 lei, se mai adaugă suma de 7208 lei, reprezentând cheltuieli plus onorariu executor judecătoresc, conform procesului verbal anexat.
Din procesul verbal anexat, rezultă că pe lângă onorariul executorului în cuantum de 5000 lei, acesta mai percepe si un onorariu de 200 lei pentru oferirea de consultații în legătură cu constituirea dosarului execuțional, încasați tot sub forma aceluiași onorariu.
Tot astfel si celelalte sume percepute sunt nejustificate, întrucât procesul verbal de îndeplinire a procedurii, nu poate face obiect separat de sumele cu titlu de onorariu si consultații, constituire dosar si celelalte cheltuieli fiind stabilite abuziv, respectiv cheltuieli de executare 500 lei, taxa CF 60 lei, taxe timbru 801ei.
Conform Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, Anexă nr. crt. 3 pct. 3, actualizat prin Ordinul nr. 2.56l/C din 30 iulie 2012, onorariul minimal pentru creanțele în valoare de peste 50.000 lei, dar până la 80.000 lei inclusiv, onorariul minim este de 1175 lei plus un procent de 2% din suma care depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Onorariul maxim pentru creanțele de până la 80.000 lei inclusiv, este de 5000 lei plus un procent de până la 3 % din suma care depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite;
Aplicând aceste dispoziții legale la speța dedusă judecății, rezultă că onorariul minim ce poate fi perceput este de: 1175 lei + (2 % x 6968,34 lei) = 1175 + 139,36 = 1314,36 lei onorariu minim ce poate fi perceput. In acest onorariu fiind incluse toate cheltuielile ce tin de activitatea executorului în dosarul de executare silită.
Onorariul maxim ce poate fi perceput de executor conform aceluiași Ordin, nu poate depăși 5000lei plus un procent de pana la 3% din suma care depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite, așa cum rezultă expres din Ordinul nr. 2.561/C din 30 iulie 2012, respectiv 5000lei+(3% x 6968,34 lei) = 5000+209,05=5209,05 lei.
D. urmare, executorul nu poate percepe onorarii în afara dispozițiilor legale exprese care le reglementează, iar dacă o face, instanța le poate cenzura si reduce la limita maximă stabilită de lege. Rațiunea acestor dispoziții legale, este aceea de a proteja debitorii de obligarea acestora la plata unor sume excesive, urmare a înțelegerii dintre executor si creditor.
Că lucrurile stau astfel, dincolo de dispozițiile exprese ale OMJ nr. 2550/2006 modificat de OMJ nr. 2561/C din 2012, rezultă si din împrejurarea că, Uniunea Executorilor Judecătorești din România, a fost sancționată de Consiliul Concurentei prin Decizia nr. 58/2012, cu amendă în cuantum de 593.089 lei, pentru că, a stabilit o listă a cheltuielilor de executare silită aplicabile tuturor membrilor profesiei, aceste cheltuieli excedau codrul legal, fiind diferențiate de onorariile stabilite de ministrul justiției.
Fată de aceste considerente, solicită admiterea contestației la executare si anularea în parte actele de executare silită, numai în ceea ce privește onorariul de executare silită al executorului, reducându-l la cuantumul maxim prevăzut de Ordinul 2550/2006 actualizat, respectiv la nivelul valorii de 5000 lei plus un procent de pana la 3% din suma care depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite, adică la suma de 5209,05 lei.
În drept și-a întemeiat contestație pe disp. art. 71 1 si urmat, din N.C.p.c.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., cheltuielile ocazionate cu acest proces, solicită să fie puse în sarcina creditorului, care probabil le-a avansat executorului.
Conform disp. art. 200 al. 1 c.p.civ., instanța a verificat cererea de chemare în judecată și constatând că, aceasta nu îndeplinește cerințele prev. de art. 194 -197 c.p.civ., prin rezoluția din 10.02.2014, aflată la fila 43 dosar, a pus în vedere contestatorului să complinească lipsurile cererii de chemare în judecată și să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 145 lei
Potrivit disp. art. 33 alin. 2 din OUG nr. 80/2013, i s-a adus la cunoștință contestatorului că are posibilitatea de a formula, în condițiile OUG nr. 51/2008, cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru, în termen de 5 zile de la primirea comunicării, cererea urmând a fi însoțită de înscrisurile prev. de art. 14 alin. 1 din OUG nr. 51/2008.
La data de 26.02.2014 contestatoarea O. M. a formulat cerere de acordare ajutor public judiciar sub forma scutirii de plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 145 lei, cerere ce a fost însoțită de înscrisuri doveditoare, respectiv, declarație pe proprie răspundere, procură, cupon pensii, carte identitate, adeverințe de venit, încheierea din camera de consiliu din data de 03.02.2014.
Prin încheierea din 26.02.2014 s-a admis cererea privind acordarea ajutorului public judiciar formulată de contestatoarea O. M..
Prin rezoluția din 13.03.2014 instanța a dispus comunicarea către intimați a cererii de chemare în judecată, așa cum a fost completată și a înscrisurilor anexate acesteia, cu mențiunea că are obligația de a formula întâmpinare, în termen de 15 de zile, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții.
În temeiul art. 716 alin.2 din c.p.civ., observând caracterul imperativ al acestui text de lege, s-a emis adresă către B. C. G. pentru a înainta copii certificate din dosarul de executare nr. 645/E/2013.
La data de 07.05.2014 a fost înaintat dosarul execuțional nr. 645/E/2013 în copie certificată.
Prin rezoluția din 16.04.2014, instanța a fixat primul termen de judecată la data de 14.05.2014 și a dispus citarea părților.
La data de 14.05.2014, intervenientul I. L. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat să se constate că are un drept de creanță în cotă de 50% din apartamentul din litigiu, motivând că la achiziționarea imobilului de către O. M., a contribuit și el cu jumătate din preț, sume de bani ce au fost împrumutate de la I. S. și că locuiește împreună cu contestatoarea.
A solicitat admiterea cererii de intervenție în interes propriu și anularea actelor de executare silită asupra imobilului situat în Drobeta T. S., . nr.1, ., ., în limita cotei de 50% din valoarea sa și obligarea intimaților să restrângă pretențiile doar în ceea ce privește jumătatea debitoarei.
Prin încheierea din data de 14mai 2014, instanța a pus în vedere intervenientului să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 2.100 lei.
La data de 28.05.2014, intervenientul I. L. a formulat cerere de ajutor public judiciar, la care a anexat în dovedire, certificat de atestare fiscală, chitanță, adeverințe venit, declarație pe proprie răspundere, cupon pensie, carte identitate.
Prin încheierea din data de 30.05.2014 instanța a respins cererea privind acordarea ajutorului public judiciar formulată de către intervenient.
Prin încheierea de ședință din data de 03.09.2014 instanța a încuviințat in principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul I. L..
Prin încheierea din data de 22.01.2015 instanța a admis cererile de acordare a ajutorului public judiciar formulate de petenții O. M. și I. L. și s-a dispune scutirea petenților de plata taxei de timbru în cuantum de 50 lei stabilită prin încheierea din 7.01.2015, iar prin încheierea din data de 09.02.2015 instanța a respins cererile având ca obiect ajutor public judiciar sub forma asistenței prin avocat formulate de petenții O. M. și I. L..
Împotriva acestei încheieri petenta O. M. a formulat cerere de reexaminare, cerere care a fost respinsă prin încheierea din 04.03.2015.
Prin încheierea din data de 04.02.2015 instanța a stabilit o cauțiune în cuantum de 465 lei pentru cererea de suspendare provizorie a executării silite, astfel că petenții au formulat cereri de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata acestei cauțiuni, iar prin încheierea de ședință din data de 26.02.2015 au fost respinse aceste cereri..
Prin încheierea din data de 25.02.2015 instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a intimatului Biroul Executorului Judecătoresc C. G..
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, respectiv cu înscrisurile aflate la dosar și proba testimonială cu martorul Glejdan V..
Judecătoria Drobeta T. S. prin sentința supusă apelului a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea O. M., în contradictoriu cu intimata B. - G. Societe Generale și intervenientul I. L.; au fost reduse cheltuielile de executare stabilite prin încheierea din 11.12.2013 de la 500 lei la 200 lei; a fost respinsă cererea de intervenție formulată de intervenientul I. L.; s-au respins cererile de suspendare a executării silite, iar ajutorul public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 145 lei (O. M.) și 2100 lei (intervenientul I. L.) și a cauțiunii în cuantum de 465 lei, de care au beneficiat ambele părți, au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Prin cererea dedusă judecății, contestatoarea a solicitat reducerea cheltuielilor de executare,, motivând pe lângă suma de 5000 lei reprezentând onorariul executorului judecătoresc, se mai percepe și un onorariu de 200 lei pentru oferirea de consultații în legătură cu constituirea dosarului de executare, iar celelalte sume percepute sunt nejustificate.
În data de 19.09.2013, creditorul B. G. Societe Generale SA a solicitat B. C. G. executarea silită a contractului de credit nr._/15.05.2007 încheiat cu debitoarea O. M. și a contractului de ipotecă imobiliară nr.690/15.05.2007.
Prin somația la executare emisă de executorul judecătoresc, debitorul a fost somat să plătească sumele de 12.793,25 euro, reprezentând credit, dobânzi și comisioane, precum și suma de 7.208 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Conform încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 11.12.2013, cheltuielile de executare silită în cuantum de 7.208 lei se compun din 5000 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc, 200 lei reprezentând consultanță în legătură cu constituirea actelor execuționale, 500 lei reprezentând cheltuieli de executare, 1.368 lei reprezentând TVA, 60 lei taxa CF și 80 lei reprezentând taxe timbru.
Împotriva încheierii de stabilire cheltuieli debitoarea a formulat contestația la executare.
Conform art.711 alin.1 C.proc.civ., „Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vîtămați prin executare”.
Ca atare, contestația la executare este mijlocul procesual prin care părțile interesate sau vătămate prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea sau ignorarea condițiilor si formalităților stabilite de procedura execuționala, se pot adresa instanței competente in vederea desființării sau anularii formelor sau actelor de executare nelegale.
În speță, contestatoarea contestă cheltuielile de executare, apreciindu-le ca fiind prea mari în raport de cuantumul creanței ce formează obiectul executării silite.
Instanța de judecată poate cenzura cuantumul cheltuielilor de executare, trebuind să verifice dacă aceste cheltuieli stabilite prin procesul verbal au fost necesare pentru efectuarea executării, dacă sunt reale și dacă sunt disproporționate față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de cei implicați în executare.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, instanța a reținut că potrivit Ordinului nr. 2550/C/14.11.2006 astfel cum a fost modificat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2561/C/2012, pentru creanțele în valoare de până la 50.000 lei, onorariul maxim este de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Cum debitul pus în executare se ridică la suma de 12.793,25 euro (aproximativ_ lei), onorariul executorului judecătoresc se calculează raportat la această sumă. Instanța a reținut că din cheltuielile de executare în cuantum de 7.208 lei, onorariul executorului judecătoresc este în cuantum de 5000 lei, iar prin raportarea acestei sume la debitul restant, a rezultat că onorariul executorului judecătoresc se încadrează în limitele legale.
Conform ordinului menționat, pentru creanțe de peste 50.000 lei, onorariul maximal care putea fi perceput de executorul judecătoresc este 5000 lei plus un procent de 3% din suma care depășește 50.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării.
Ori, instanța a apreciat că onorariul stabilit de executorul judecătoresc este sub limita maximă prevăzută de Ordinului nr. 2550/C/14.11.2006, astfel cum a fost modificat prin Ordinul ministrului justiției nr. 2561/C/2012 și având în vedere actele de executare întocmite de executorul judecătoresc, instanța a reținut că acesta nu este disproporționat față de cuantumul creanței și volumul de muncă efectuată de organul de executare.
În ceea ce privește cheltuielile de executare în cuantum de 500 lei, din încheierea atacată nu rezultă ce reprezintă și având în vedere că separat se percepe și suma de 200 lei reprezentând consultații în legătură cu constituirea actelor execuționale, instanța apreciază că cheltuielile de executare în cuantum de 500 lei nu se încadrează în limitele stabilite de pct.12 din ordin, astfel că vor fi reduse la limita maximă de 200 lei.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte contestația la executare și a redus cheltuielile de executare stabilite prin încheierea din 11.12.2013 de la 500 lei la 200 lei.
În ceea ce privește cererea de intervenție formulată de intervenientul I. L., instanța a reținut că intervenientul este un terț față de executarea silită pornită în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr._/15.05.2007 și contractul de ipotecă imobiliară nr.690/15.05.2007, debitoare fiind contestatoarea O. M..
Prin cererea de intervenție formulată, intervenientul a susținut că pentru achiziționarea imobilului ce face obiectul contractului de ipotecă, a împrumutat împreună cu contestatoarea mai multe sume de bani de la numitul I. S., în datele de 19. 06. 2002, 13.09.2002 și 14.01.2003, conform convențiilor și actelor adiționale la acestea (filele 122-124 dosar), contribuind, astfel și acesta la achiziționarea imobilului cu jumătate din valoarea acestuia și că ar fi prejudiciat prin executarea silită a cotei sale de ½ din imobil.
Din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare, autentificat de BNP M. A. A. prin încheierea nr. 3279/16. 09. 2002 (fila 157), a rezultat că numai contestatoarea figurează în calitate de cumpărător al imobilului situat în Drobeta T. S., ..1, ., ., astfel că intervenientul nu are calitatea de cumpărător în acest act juridic.
Instanța a mai reținut că intervenientul a invocat o relație de concubinaj cu contestatoarea începând cu anul 1996 și până în prezent, perioadă în care au dobândit imobilul ce face obiectul executării silite.
Concubinajul nu este reglementat ca atare în dreptul civil român, nici cu privire la relațiile nepatrimoniale personale și nici cu privire la relațiile patrimoniale dintre concubini.
Prin urmare, regimul juridic al bunurilor dobândite de către soți, anume proprietatea în devălmășie, nu este aplicabil și concubinilor, indiferent de durata conviețuirii acestora. Prezumția comunității de bunuri prevăzută de art. 339 cod civil nu se aplică decât soților, nefiind posibil a se extinde sfera acesteia.
Aceste text de lege consacra dreptul de proprietate in devălmășie al soților, singurul caz de devălmășie legala, particularizându-se prin aceea ca titularii săi nu au determinata nici măcar o cota parte ideala matematica din dreptul de proprietate asupra unor bunuri nefracționate in materialitatea lor.
Prezumția comunității de bunuri operează doar in favoarea soților si nu in favoarea concubinilor. Faptul că intervenientul a pus la dispoziția contestatoarei sume de bani in vederea dobândirii imobilului nu îi dă decât un drept de creanța împotriva concubinului pe numele căruia s-a dobândit imobilul.
În speță, din conținutul contractului prin care s-a dobândit proprietatea asupra imobilului în litigiu a rezultat că doar contestatoarea figurează ca proprietar exclusiv, ceea ce înseamnă că înscrisul autentic face dovada proprietății exclusive.
În situația intervenientului, în speță era necesar a se stabili pe baza probelor administrate, contribuția contestatoarei și a intervenientului la dobândirea imobilului, precum și intenția dobândirii în comun a bunului imobil, grefată pe proba relației de concubinaj.
Prin probele administrate în cauză, intervenientul nu a făcut dovada contribuției sale concrete și efective la dobândirea bunului suspus executării silite. Astfel, din înscrisurile depuse de acesta la dosar, respectiv convenția din 19. 06. 2002 (fila 122) și actele adiționale la aceasta (filele 123, 124), rezultând că intervenientul și contestatoarea au împrumutat sumele de 5000 USD, 3000 USD și 2000 USD de la numitul I. S., pe care au garantat-o cu rețeaua de telecomunicații proprietatea acestora din localitatea Gura Văii, județul M..
Din depoziția martorei Glejdan V., propusă de intervenient, a rezultat că a auzit că intervenientul și contestatoarea au împrumutat suma de 10.000 USD pentru achiziționarea imobilului, însă nu cunoaște de unde au luat împrumutul.
Depoziția acestei martore nu se coroborează cu materialul probator administrat, motiv pentru care a fost înlăturată de instanță.
Prin urmare, instanța a reținut că intervenientul nu a făcut dovada certă că a contribuit la dobândirea bunului imobil achiziționat de pârâtă, ori că intenția părților a fost de a achiziționa bunul în comun în calitate de coproprietari.
Împrejurarea că cei doi au avut o relație de concubinaj și că intervenientul ar fi contribuit la cu bani la achiziționarea imobilului al cărui proprietar exclusiv este contestatoarea, nu conferă acestuia decât un drept de creanță și nu de proprietate.
În consecință, instanța a respins cererea de intervenție ca neîntemeiată.
De asemenea, au fost respinse și cererile de suspendare a executării silite, având în vedere că, potrivit dispozițiilor art.718 alin.1 cpciv, executarea silită se poate suspenda numai pentru motive temeinice.
Întrucât suspendarea executării silite temporizează executarea silita demarata de către creditor in baza unui titlu executoriu,fiind de multe ori o modalitate de amânare a urmăririi silite, de prelungire a perioadei de neachitare a obligațiilor scadente, noul cod de procedura civila stabilește ca instanța de executare poate suspenda executarea silita doar daca sunt îndeplinite trei condiții cumulative: exista solicitarea scrisa a parții interesate, sunt invocate motive temeinice si este achitata cauțiunea in cuantumul prevăzut de lege.
Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separata, putând fi dispusa de instanța pana la soluționarea contestației la executare sau pana la soluționarea altei cereri privind executarea respectiva.
Plata cauțiunii nu reprezintă o condiție obligatorie pentru instanța in vederea dispunerii suspendării executării silite, ci trebuie însoțită de o indicare a motivelor de fapt care ar impune o astfel de măsura cu caracter excepțional, existând riscul prejudicierii creditorului.
Suspendarea executării se poate dispune numai în măsura în care, din examinarea sumara a stării de fapt si a motivelor pe care se întemeiază contestația, prin raportare la actele de executare deja efectuate si a consecințelor acestora, instanța concluzionează ca se vor produce prejudicii ireparabile daca executarea continua si ulterior exista posibilitatea reala a constatării caracterului ei nelegal.
Ori, în speță, motivele invocate în cererea de suspendare a executării silite formulată de cele două părți, coincid cu motivele din cererea de intervenție, astfel că nefiind contestată executarea silită, ci doar încheierea de stabilire a executării silite și constatând că intervenientul nu este titularul unui drept de coproprietate asupra imobilului, instanța a apreciat că nu sunt motive temeinice pentru suspendarea executării silite, astfel că cererile au fost respinse.
În temeiul art. 19 alin. 1 din OUG nr. 51/2008, instanța a dispus ca ajutorul public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 145 lei (O. M.) și 2100 lei (intervenientul I. L.) și a cauțiunii în cuantum de 465 lei, de care au beneficiat ambele părți, să rămână în sarcina statului.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel contestatoarea O. M. și intervenientul în nume propriu I. L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea apelului său intervenientul în nume propriu I. L. a arătat că prin cererea de intervenție a arătat instanței că la dobândirea imobilului supus executării, alături de O. M., a contribuit și el cu jumătate din suma plătită, fără să solicite să se constate un drept de coproprietate,dreptul său fiind, evident un drept de creanță pe care îl are în virtutea relației de concubinaj pe care a avut-o la momentul achiziționării și pe care o are, de altfel, și în prezent, cu contestatoarea.
A menționat că instanța a interpretat greșit cererea sa, formulată ca un simplu justițiabil, lipsit de cunoștințe juridice, cu toate că, în baza rolului activ, avea obligația ca, pe parcursul judecății să lămurească aceste aspecte.
Pe de altă parte, analizând întregul material probator, apreciază că a dovedit atât calitatea de concubinaj pe care a avut-o cu O. M., relație care a început cu mult înainte de a dobândi acest imobil, respectiv din anul 1996 și până în prezent, contribuția sa la achiziționarea imobilului, precum și intenția lor de a achiziționa bunul în comun chiar dacă actul de proprietate a fost întocmit doar pe numele acestea.
Astfel,din înscrisurile depuse la dosar reiese că împrumuturile făcute de ei au fost făcute în acest scop, ultimul fiind în data de 13.09.2002,doar cu trei zile înainte de cumpărarea imobilului, fapt confirmat de altfel și de martora Glejdan V.,care cunoaște că în acea perioadă căutau bani pentru a cumpăra garsoniera și că locuiau împreună.
A susținut că în mod greșit instanța a dispus respingerea cererii de suspendare a executării silite concluzionând că motivele invocate coincid cu motivele din cererea de intervenție, atâta vreme cat motivele arătate de el sunt temeinice, cererea fiind formulată tocmai pentru a preveni producerea unui prejudiciu ireparabil și tocmai pentru că există posibilitatea constatării caracterului ilegal al executării.
În speță, prin cererea de intervenție a invocat faptul că are un drept de creanță asupra imobilului supus executării, că acest imobil este practic singura lui casă și că în condițiile în care s-ar produce executarea asupra întregului imobil el ar fi prejudiciat în dreptul pe care îl are,astfel că era evident că aceste motive trebuiau să stea la baza cererii de suspendare.
A arătat că în mod nelegal instanța prin încheierea din 09.02.2015, a respins cererea de acordare asistentei juridice prin delegarea unui avocat din cadrul Baroului M. pentru asistentă și reprezentare juridică.
Potrivit art. 6 alin. a din OUG 5 l/2008, actualizată, ajutorul public judiciar se poate acorda în următoarele forme:a) plata onorariului pentru asigurarea reprezentării, asistenței juridice și, după caz, a apărării, printr-un avocat numit sau ales, pentru realizarea sau ocrotirea unui drept ori interes legitim în justiție sau pentru prevenirea unui litigiu, denumită în continuare asistență prin avocat.
Cu toate că,prin cererea formulată am dovedit cu înscrisuri că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 8 din ordonata de mai sus, instanța a procedat la respingerea cererii, apreciind în mod nejustificat că scopul urmărit este de a tergiversa soluționarea cauzei.
A solicitat admiterea apelului și admiterea atât a cererii de intervenție cât și a cererii de suspendare.
Apelanta-contestatoare O. M. în motivarea apelului său arătat că hotărârea instanței de fond netemeinică și nelegală, deoarece conform încheierii din data de 11.12.2013, cheltuielile de executare silită în cuantum de 7208 lei se compun din 5000 lei reprezentând onorariu executor judecătoresc, 200 lei reprezentând consultanță în legătură cu constituirea actelor execuționale, 500 lei reprezentând cheltuieli de executare,1368 lei reprezentând TVA ,60 lei CF și 80 iei reprezentând taxe de timbru.
Se poarte observa că, deși executorul percepe onorariu de 5000 lei, taxe de timbru și TVA, toate acestea reprezentând de fapt cheltuielile de executare, mai percepe totuși și suma de 700 lei(200 lei-consultanță și 500 lei-cheltuieli de executare) sume pe care le consideră abuzive și nejustificate, așa cum reține de altfel și instanța de fond.
A menționat că din încheierea atacată nu rezultă ce reprezintă suma de 500 lei, iar suma de 200 lei nu se justifică ( activitatea depusă de executor pentru care a perceput onorariul de 5000 lei, incluzând și activitatea de consultanță), soluția corectă ar fi fost de reducere a cheltuielilor de executare de la 7208 lei la 6508 lei
A solicitat admiterea apelului și reducerea cheltuielilor de executare cu suma de 700 lei.
În procedura prealabilă au depus întâmpinări intimata B. G. Societe Generale și apelanta-contestaroare O. M. la motivele de apel formulate de intervenientul I. L..
Intimata B. G. Societe Generale a susținut că sunt lipsite de orice relevanta susținerile intervenientului cum că, martora Glejdan V. știa faptul ca acesta a plătit jumătate din suma cu care a fost cumpărat imobilul din sumele obținute din împrumuturi și că fiind vorba de o perioadă de timp mare -12 ani-aceasta nu putea prezenta faptele cu acuratețe.
De asemenea sunt lipsite de relevanta și susținerile ca în mod greșit instanța a dispus respingerea cererii de suspendare a executării silite sau că nu i s-a acordat asistenta juridica prin delegarea unui avocat.
A precizat că demersul intervenientului creează o suspiciune majora de tentativa frauduloasa fie în beneficiul său fie al contestatoarei cu scopul prejudicierii executării silite, iar exercitarea acțiunii in pretenții a intervenientului împotriva contestatoarei are o cale separată, neavând niciun temei de judecare în cadrul contestației la executare, cu atât mai mult cu cât obiectul prezentei contestații îl reprezintă doar cuantumul onorariului de executor.
A susținut că toate susținerile apelantului sunt nerelevante și sunt de natură a induce in eroare instanța, iar B. M. și B. C. G. au procedat corect, si-au îndeplinit obligațiile care le reveneau în calitate de creditor și executor,acțiunile întreprinse fiind corecte si fără încălcarea dispozițiilor legale în vigoare .
A solicitat respingerea apelului așa cum a fost formulat și pe fond menținerea în tot a sentinței .
Apelanta-contestatoare O. M. a solicitat admiterea apelului declarat de intervenientul I. L. și desființarea sentinței, menționând că în mod greșit instanța de fond a respins cererea de intervenție cu motivarea că nu s-a făcut dovada certă a contribuției sale la dobândirea imobilului în care ei locuiesc de la achiziționare dar și în prezent și nici intenția lor de a achiziționa bunul în calitate de coproprietari.
Analizând cu prioritate excepția tardivității apelului declarat de către contestatoare, se constată că aceasta este întemeiată, dat fiind următoarele argumente:
Potrivit dispozițiilor art. 468 alin.1 c.pr.civ „termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel”.
În speță se constată că debitoarei contestatoare i-a fost comunicată sentința obiect al apelului la data de 21.04.2015,fapt ce reiese din dovada comunicării hotărârii aflată la fila 316 dosar, iar cererea de apel a fost depusă la registratura Tribunalului la data de 22.06.2014, deci cu depășirea termenului prevăzut de lege, astfel fiind, va fi admisă excepția, cu consecința respingerii apelului ca tardiv formulat.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor aduse de intervenient, se constată că apelul declarat este nefondat, pentru următoarele considernte:
Prin cererea adrewsată instanței, intervenientul a susținut cvă imobilul garsonieră ce face obiectușl executării silite a fost achiziționat de către debitoarea contestatoare la data de 16.09.2002, însă el a contribuit cu jumătate de preț la plata acestuia, precizând că se află în relații de concubinaj cu aceasta din anul 1996, solicitând atât anularea actelor de executare silită emise de către B. la cererea creditoarei B. în limita unui procent de 50% din valoarea imobilului, cât și obligarea intimațilorsă-și restrângă pretențiile doar în privința cotei ce parține debitoarei.
Concret, a arătat că, împreună cu concubina sa a împrumutat de la numitul I. S., sumele de 2000, 3000 și 5000 dolari, la datele de 19.06.2002, 13.06.2002 și 14.01.2003 potrivit convenției și actelor adiționale, practic el fiind cel care a plătit jumătate din valoarea garsonierei.
Practic, cererea acestuia vizează constatarea unui drept de creanță în temeiul contribuției bănești pe care susține că ar fi avut-o la plata prețului imobilului ce constituie obiectul executării.
Tribunalul reține că, actele de executare efectuate de B. C. G. în dosar nr.645/E/2013, se referă la urmărirea silită a imobilului situat în Dr. Tr. S., ..1, ., proprietatea debitoarei, cu care aceasta a garantat restituirea creditului contractat sub nr._/15.05.2007 de la B. G. Societe, iar urmare a cererii creditoarei, instanța de executare a încuviințat atât executarea silită a contractului de credit respectiv, cât și a contractului de ipotecă autentificat de către BNP I. M. sub nr.690/15.05.2007.
Din clauzele sus enunțatului contract de ipotecă, aflat la fila 77 dosar fond, reiese că, garanția imobiliară s-a bazat pe existența contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 3279/16.09.2002 și pe manifestarea de voință a garantului ipotecar în calitate de proprietar al imobilului că înțelege să apere Banca împotriva oricăror evicțiuni.
Această ipotecă a fost intabulată în cartea funciară, fiind opozabilă terților, iar ea a fost cunoscută de intervenient care nu a înțeles să inițieze niciun demers de atacare a acesteia, efectual aceswtei înscrieri consacrând dreptul de urmărire a imobilului ipotecat în orice mână ar trece, indiferent chiar de drepturile reale constituite după înserierea ipotecii sale ( art.2360 cod civil).
Mai mult, deși intervenientul susține că se afla în relații de concubinaj cu debitoarea la momentul în care aceasta a achiziționat imobilul și că a făcut împrumuturi pentru achiziționarea acestuia, în calitatea sa de terț față de contractele de credit și ipotecă, nu a reclamat față de debitoare dreptul său de creanță până la acest moment și nici atacat actele prin care imobilul respectiv garanta creditul de care a beneficiat contestatoarea debitoare, ieșirea din această pasivitate a intervenientului fiind limitată în prezenta la încercarea de anulare a actelor de executare prin care se încearcă de către creditoarea B. scoaterea la licitație a imobilului pentru a-și recupera datoria pe care o are în contra debitoarei sale, respectiv de anihilare a posibilității acesteia de a-și realiza creanța prin urmărirea silită a imobilului care a garantat-o, pretenție care nu poate fi primită întrucât s-ar încălca dispozițiile legale ce consacră drepturile creditorului ipotecar de a-și satisface creanța înaintea creditorilor de rang inferior, dreptul de ipotecă menținându-se asupra bunului grevat în orice mână ar trece acesta (art.2345, art.2360 cod civil).
De altfel se constată că, dreptul de creanță pe care îl reclamă intervenientul, constând în contribuția avută la dobândirea imobilului executat, poate fi valorificat asupra oricărui alt bun care aparține cu titlu de proprietate concubinei sale, respectiv din eventuala sumă rămasă din prețul obținut la licitație după achitarea creanței datorate creditoarei ipotecare B., aceasta în virtutea dreptului de preferință, trebuind să de îndestuleze prioritar în raport de creditorii chirografari.
Cât privește critica ce vizează soluția dată cererii de suspendare a executării silite, Tribunalul reține că, în condițiile în care, motivele de care s-a prevalat intervenientul în formularea acesteia – identice cu cele inserate în cuprinsul cererii de intervenție - nu se refereau la aspecte de natură a crea acestuia prejudicii iremediabile prin faptul continuării executării silite, măsura de suspendare solicitată de intervenient nu se justifica.
Nici nemulțumirea exprimată de apelantul intervenient față de modul de rezolvare a cererii sale privitoare la încuviințarea ajutorului public, sub forma asistenței judiciare de către un avocat, nu poate fi primită câtă vreme, o astfel de cerere a fost formulată în fața instanței după administrarea probelor, respectiv la mai bine de 9 luni de la data la care investise instanța cu pretenția sa.
În temeiul argumentelor expuse, prin aplicarea dispozițiilor art.480 alin.1 c.pr.civ, apelul intervenientului va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.19 alin.1 din OUG 51/2008,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității apelului declarat de către contestatoarea O. M., având CNP_, domiciliată în Drobeta T. S., ..1, ., jud. M., și, în consecință respinge apelul acesteia, împotriva sentinței civile nr.1152/18.03.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în contradictoriu cu intimații B. G. Societe Generale, cu sediul în Drobeta T. S., str. ..55, jud. M. și B. C. G., cu sediul în Drobeta T. S., .. 40, ca fiind tardiv.
Respinge ca nefondat apelul intervenientului I. L., domiciliat în Drobeta T. S., ..1, ., jud. M., împotriva sentinței civile nr.1152/18.03.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., în contradictoriu cu intimații B. G. Societe Generale și B. C. G., cu sediul în Drobeta T. S., .. 40, având ca obiect contestație la executare.
Cheltuielile în sumă de 1050 lei pentru care apelantul intervenient a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Octombrie 2015
Președinte, M. C. O. | Judecător, A. M. | |
Grefier, D. D. |
Redactat. M.A /19.11.2015
Tehnoredactat D.D. / 6 ex.
Jud. fond G. L.
Cod operator 2626
| ← Grăniţuire. Sentința nr. 339/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 813/2015. Tribunalul... → |
|---|
