Grăniţuire. Sentința nr. 339/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 339/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 27-10-2015 în dosarul nr. 789/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 789/A
Ședința publică de la 27 Octombrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. E. C.
Judecător V. N.
Grefier Lucreția I.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant S. G., împotriva sentinței civile nr. 339/28.01.2015, pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., intimați fiind T. I., T. M., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat D. E. pentru apelantul reclamant și avocat N. A. pentru intimații pârâți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că, apărătorul ales al apelantului reclamant a depus la dosar concluzii scrise și chitanța privind achitarea onorariului de avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și dosarul fiind în stare de judecată s-a acordat cuvântul asupra apelului de față;
Avocat D. E. pentru apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat ,desființarea hotărârii apelate și pe fond admiterea acțiunii formulate. Cu cheltuieli de judecată.
Avocat N. A. pentru intimații pârâți a solicitat respingerea apelului, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală. A solicitat compensarea cheltuielilor de judecată cu cele de la fond.
INSTANȚA,
Asupra apelului civil de față ;
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Drobeta T. S. la data de 28.03.2014 sub nr._ reclamantul Scaueru G. a chemat în judecată pe pârâții T. I. si T. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile noastre (grănițuirea proprietății); ca urmare a stabilirii liniei de hotar, pârâtul sa fie obligat sa-i respecte si dreptul de proprietate si posesia asupra fâșiei de teren pe care a acaparat-o din proprietatea sa in suprafața de 104,50 mp; scoaterea arborilor plantați pe o distanta mai mica de 2 metri de gardul ce desparte cele doua proprietăți; cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
În motivarea acțiunii a arătat că prin contractual de vânzare-cumpărare nr. 5134 din 20 iunie 1990 a dobândit suprafața de 1213,50 mp cu următoarele vecinătăți la sud - Calea Timișoarei, la nord-S. C., la est - I. R., iar la vest -P. E.; la vest- I. R..
A arătat ca aceasta proprietate a cumpărat-o de la numita I. R., care, dupa ce i-a vândut suprafața de teren, a vândut si numitului Ibrahim. Dupa aceste vânzări succesive, s-au măsurat suprafețele de teren si s-a făcut o schița, astfel ca suprafața totala de teren care a aparținut numitei I. R. a fost de 49,50 m.p. la . contractului nr. 5134 din 20 iunie 1990): reclamantul având la ., numitei I. R. rămânându-i 11,50 mp, iar numitului Ibrabim 16,00 m.p. (aceste suprafețe fiind măsurate la . anul 1991 datorita faptului ca reclamantul locuia in străinătate a fost nevoit sa vândă aceasta proprietate tatălui său Scaueru I., prin contractual de vânzare-cumpărare nr. 7574 din 11 iunie 1991. Ca apoi, in anul 1996 prin contractul de vânzare-cumpărare nr 4735 din 11 noiembrie 1996, a cumpărat din nou aceasta suprafața de la părinții săi.
A menționat că, folosindu-se de faptul ca nu locuiește in permanenta la acest domiciliu, numita P. E., cea de la care au moștenit proprietatea parații, muta tot timpul gardul dintre proprietăți, fiind un gard improvizat si îi ocupa din suprafața sa de teren.
Ama arătat că pe jumătate gardul dintre proprietăți este bine delimitat, iar cealaltă jumătate (cea dinspre . gardul pe terenul său, acaparându-i din terenul proprietatea mea o fâșie de aproximativ 104,5 mp.
Au existat tot timpul îndoieli cu privire la faptul ca semnele exterioare de delimitare a hotarului dintre proprietăți nu ar fi amplasate pe traseul hotarului corect dintre cele doua proprietăți limitrofe motiv pentru care au generat tot timpul neînțelegeri.
In anul 2012 paratul T. I. după ce a moștenit de la numita P. E. suprafața de teren care se învecinează cu reclamantul, a încercat sa construiască fără știrea sa gardul despărțitor dintre proprietăți, fiind nevoit sa apeleze la organele de politie locala din Drobeta T. S. care l-au făcut pe parat sa sisteze lucrările de construire a gardului.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.560 NCC,art. 563 NCC, art. 613NCC.
La dosar s-au depus in copie certificată următoarele înscrisuri: certificat de informare nr. 14/24.09.2013, adresa nr. 9132/2012 a Direcției de Politie locala Dr. Tr. S., contract de vânzare-cumpărare nr. 5134 din 20 iunie 1990, schița din 1990, contract de vânzare-cumpărare nr. 7574 din 11 iunie 1991, contract de vânzare-cumpărare nr 4735 din 11 noiembrie 1996, schița din 1996, plan de amplasament si delimitare a bunului imobil nr. 4152 din 23.07.2001, certificat de urbanism nr. 851 din 23.12.2013, delegație avocațiala, dovada de plată a taxei de timbru.
În dovedirea acțiunii a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, expertiza și martorii S. G. și G. I. D..
În conformitate cu dispozițiile art. 200 alin. 1 și 2 C.p.civ., prin rezoluția președintelui de complet învestit cu soluționarea cererii, aflată la fila 62 dosar, s-a pus în vedere reclamantului să completeze lipsurile cererii de chemare în judecată, în termenul prevăzut de art. 200 alin. 2 c.p.civ., iar la data de 12.06.2014 reclamantul a depus la dosar precizări ca răspuns la adresa emisă de instanță și a atașat extras de carte funciară.
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a comunicat pârâților un exemplar al acțiunii și înscrisurilor anexate, cu mențiunea că au obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 09.07.2014 pârâții T. I. si T. M., au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Au motivat că, în fapt, sunt proprietarii suprafeței de 662 mp. teren situat in Drobeta T. S., ..23, județul M., cu titlu de drept de moștenire testamentara dobândit prin succesiune de la defuncta P. E. si aceasta suprafața de teren a fost intabulata si înscrisa in CFsub nr._ /2013.
Au arătat că pe terenul din litigiu se afla si o casa de locuit compusa din parter si subsol, respectiv doua camere, bucătărie, cămara, doua holuri si beci, construcție ce se regăsește înscrisa in CF nr._/2013.
Au precizat ca proprietățile noastre erau despărțite printr-un gard construit atât din lemn cat si din sârma, însa de ceva timp reclamantul a construit o platforma de ciment care a ocupat chiar si din proprietatea lor, afectându-le gardul din lemn ce desparte proprietățile.
De asemenea, au susținut că reclamantul este ., susținând că nu au ocupat abuziv din terenul sau, ci el ocupa mai mult teren decât deține legal cu acte.
Au susținut că au formulat plângere penala la organele de cercetare penala, dat fiind faptul ca acesta si-a permis sa distrugă gardul despărțitor pe latura de vest a proprietății format din sirma ghimpata pe o lungime de aproximativ 40 m. si o înălțime de 2 m.
Au mai arătat pârâții T. I. si T. M. că sunt proprietarii terenului ce se învecinează cu numitul Scaueru G. cat si al gardului despărțitor, acesta fiind construit de aproximativ 50 de ani si si-a însușit-o fara drept.
Totodată, au invederat instanței ca reclamantul nu relatează corect si legal situația de fapt, pentru ca din dorința de a construi un gard despărțitor intre proprietăți, au urmat procedura legala si au obținut autorizație de construcție nr.200/07.06.2013.
Potrivit actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.799/20 Februarie 1915, rezulta clar si cu certitudine ca sunt proprietarii imobilului ce se învecinează cu numitul Scaueru G. si care se afla situat in Schela Cladovei cat si ai gardului distrus de către acesta si care despărțea proprietățile.
Au menționat ca reclamantul nu a obținut niciodată autorizație de construcție, desi prin construirea unei platforme a afectat proprietatea lor si a gardului despărțitor, încercând pe orice cai nelegale si nereale sa obțină suprafața de teren care nu-i aparține, iar pârâții nu au ocupat teren din proprietatea sa.
Cu privire la scoaterea arborilor au precizat faptul ca reclamantul nu a invocat un temei legal. Acești arbori sunt mici, sunt la distanta de linia de hotar si nu afectează proprietatea reclamantului.
În susținerea si dovedirea celor invocate, au solicitat proba cu înscrisuri, respectiv act de vânzare cumpărare, cartea funciara, plan de amplasament, autorizație de construire nr.200/2013, certificat de legatar nr. 15/2012, hotărâre judecătoreasca, interogatoriul reclamantului si proba testimoniala cu trei martori pentru a dovedi situația de fapt, după cum urmează: E. G., Boștina E., Iliut I..
În drept, și-au întemeiat întimpinarea pe dispozițiile art.205 raportat la art.194 - 197 Cod.pr.civ coroborat cu art.563 - 613 Cod.civ. si art.451 -453 Cod.pr.civ.
Prin rezoluția din data de 10.07.2014 s-a comunicat întâmpinarea către reclamant, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la comunicare, iar la data de 18.07.2015 reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare, la care a atașat autorizația de construire nr.114/_, planșe foto și schiță.
Prin rezoluția din data de 25.07.2014 s-a fixat termen de judecată la data de 24.09.2014, cu citarea părților.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, a încuviințat proba cu înscrisuri, interogatoriul părților, proba cu martorii S. G. și G. I. D. propuși de reclamant și martorii E. G. și Bostina E. propuși de pârâți și efectuarea expertize specialitatea topografie de către expertul I. C., având în vedere următoarele obiective: identificarea terenurilor părților în raport de actele de proprietate; să se stabilească dacă pârâții au ocupat din terenul reclamanților; să se stabilească linia de hotar linia de hotar în raport de actele de proprietate ale părților; să se precizeze dacă linia de hotar a fost modificată; să se stabilească dacă pârâtul are arbori plantați pe o distanță mai mică de 2 m decât gardul ce desparte cele două proprietăți.
Raportul de expertiză întocmit de expertul I. C. a fost depus la dosar la data de 20.10.2014 la care reclamantul a formulat obiecțiuni ce au fost încuviințate de instanță, astfel că la data de 09.12.2014 expertul I. C. a depus la dosar suplimentul la raportul de expertiză, respectiv răspunsul la obiecțiunile formulate.
Prin cererea dedusă judecății, reclamantul a solicitat stabilirea liniei de hotar care desparte proprietățile părților, obligarea pârâților să-i respecte dreptul de proprietate si posesia asupra fâșiei de teren pe care a acaparat-o din proprietatea acestuia in suprafața de 104,50 mp; scoaterea arborilor plantați pe o distanta mai mica de 2 metri de gardul ce desparte cele doua proprietăți, cu cheltuielilor de judecată.
Din probele administrate în cauză, respectiv interogatoriul pârâților și depozițiile martorilor audiați în cauză, rezultă că există un conflict între părți privind linia de hotar dintre proprietățile acestora, conflict generat și de construirea de către pârâți a unei porțiuni din gardul respectiv și de dispariția unei porțiuni din gardul din plasă de sârmă. Mai mult, reclamantul susține că pârâții au ocupat o suprafață de 104,50 mp din terenul său.
În cauză, pârâții au formulat întâmpinare prin care au arătat că reclamantul este cel care a distrus gardul despărțitor, că aceștia nu au ocupat din terenul reclamantului, iar pomii plantați pe proprietatea lor nu afectează proprietatea reclamantului.
Apărarea pârâților este parțial confirmată de raportul de expertiză întocmit de expert I. C.-V., din care rezultă că pârâții nu au ocupat din terenul reclamantului, că linia de hotar se află pe aliniamentul punctelor 6-5-4-3-2-20-19-18-17-16-15-14-13-12, că aceasta nu a fost modificată și un singur pom este plantat sub distanța legală de 2 m față de linia de hotar, respectiv pomul cu numărul 32 aflat pe proprietatea pârâților.
Potrivit disp. art. 560 Cod civil, proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați să contribuie la grănițuire, suportând în mod egal cheltuielile ocazionate de aceasta.
Grănițuirea este o operație de determinare prin semne exterioare și vizibile a limitelor dintre două proprietăți vecine și poate avea loc atât în situația în care nu există semne vizibile ale liniei de hotar, cât și în situația în care există între proprietăți semne exterioare de delimitare, totuși acestea sunt contestate de părți sau există îndoieli că ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre proprietăți.
Grănițuirea se poate face atât în situația în care nu există semne vizibile de hotar, care trebuie să separe două proprietăți limitrofe, dar și atunci când există între proprietățile învecinate semne exterioare de delimitare ,dar sunt controversate ori există îndoieli că ar fi amplasate pe traseul hotarului dintre proprietăți, stabilit prin voința părților, sau pe cale judiciară.
Din ansamblul materialului probator rezultă că între părți există neînțelegeri cu privire la linia de hotar dintre proprietățile părților, iar expertiza exectuată a stabilitit că nu a fost modificată linia de hotar.
Ori, pentru a nu se perpetua starea de incertitudine cu privira le hotarul dintre proprietățile părților, instanța va stabili linia de hotar pe aliniamentul punctelor 6-5-4-3-2-20-19-18-17-16-15-14-13-12, conform raportului de expertiză.
Judecătoria Drobeta T. S. prin sentința supusă apelului a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul Scaueru G., a fost stabilită linia de hotar dintre proprietățile părților pe aliniamentul punctelor 6-5-4-3-2-20-19-18-17-16-15-14-13-12.
Au fost obligați pârâții să scoată pomul cu nr.32 de pe schița anexă la raportul de expertiză, aflat sub distanța de 2 m față de linia de hotar.
Au fost obligați pârâții, în solidar, să plătească reclamantului suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că ,acțiunea în revendicare este o acțiune reală, prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar, constituind un mijloc juridic specific de apărare a dreptului de proprietate. Reclamantul, în cadrul acțiunii în revendicare imobiliară, trebuie să probeze că el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, deoarece în favoarea pârâtului operează o prezumție relativă de proprietate desprinsă din faptul posesiunii bunului. Proba dreptului de proprietate se face prin titlul de proprietate care poate să fie un act translativ sau declarativ și revine această obligație reclamantului.
În speța de față reclamantul a invocat că este proprietarul unei suprafețe de 1213,50 mp, din care pârâții au ocupat suprafața de 104,50 mp.
Ori, în urma măsurătorilor efectuate de către expert a rezultat că pârâții nu au ocupat din terenul reclamantului, astfel că instanța apreciază că nu sunt îndeplinite dispozițiile art.563 cciv, motiv pentru care capătul de cerere având ca obiect revendicare va fi respins ca neîntemeiat.
În ceea ce privește petitul trei al acțiunii, instanța reține următoarele:
Conform art.613 alin.1 cciv, arborii trebuie sădiți la o distanță de cel puțin 2 metri de linia de hotar, cu excepția acelora mai mici de 2 metri, a plantațiilor și a gardurilor vii, iar alin.2 prevede că în caz de nerespectare a distanței, proprietarul vecin este îndreptățit să ceară scoaterea ori, după caz, tăierea, la înălțimea cuvenită, a arborilor, plantațiilor ori a gardurilor vii, pe cheltuiala proprietarului fondului pe care acestea sunt ridicate.
Coroborând aceste dispoziții legale, rezultă că proprietarul nu poate avea arbori și plantații la o distanță mai mică decât cea fixată de lege, fie că i-a sădit el sau o altă persoană, fie că au crescut în mod natural, iar vecinul are dreptul să ceară și să obțină în justiție ca plantațiile să fie scoase, fără a fi obligat să dovedească existența unui prejudiciu.
Prin urmare, conform textelor menționate, sancțiunea pentru nerespectarea servituții privind distanța plantațiilor, nu este condiționată de existența unei pagube sau de sădirea copacilor de către actualul proprietar al fondului.
Expertul a stabilit că pe terenul proprietatea pârâtului este un singur pom plantat la o distanță mai mică de 2 m, respectiv pomul nr.32.
În principiu, servitutea de a avea arbori și plantații la o distanță inferioară se poate dobândi prin prescripția de 30 ani, dar în prezenta cauză nu s-a invocat dobândirea servituții prin prescripția achizitivă și nici nu s-a stabilit vârsta acestui pom.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel reclamantul S. G. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
In motivele de apel apelantul reclamant a precizat că în mod greșit prima instanța a stabilit linia de hotar dintre proprietățile pârtilor pe aliniamentul punctelor 6-5-4-3-2-20-19-18-17-16-15-14-13-12 si i-a obligat pe parați sa scoată doar pomul cu nr. 32 de pe schița anexat la raportul de expertiza, aflat sub distanta de 2 m fata de linia de hotar.
Prin cererea de chemare in judecata am solicitat instanței: stabilirea liniei de hotar ce desparte proprietățile noastre (granituirea proprietății), ca urmarea a stabilirii liniei de hotar, paratul sa fie obligat sa-mi respecte si dreptul de proprietate si posesia asupra fasiei de teren pe care a acaparat-o din proprietatea mea in suprafața de 104,50 mp, scoaterea arborilor plantați pe o distanta mai mica de 2 metri de gardul ce desparte cele doua proprietăți, cu obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
Am arătat ca prin contractul de vanzare-cumparare nr. 5134 din 20 iunie 1990 am dobândit suprafața de 1213,50 mp cu următoarele vecinătăți: la sud cu Calea Timișoarei, la nord cu S. C., la est cu I. R.. iar la vest cu P. E.. Aceasta proprietate am cumparat-o de la numita I. R.. care dupa ce i-a vândut mie suprafața de teren a vândut si lui Ibrahim. Dupa aceste vânzări succesive, s-au măsurat suprafețele de teren si-a făcut o schița astfel ca suprafața totala de teren care a aparținu! numitei I. R. a fost de 49,50 m.p. la . contractului nr. 5134 din 20 iunie 1990, eu având la ..p.. numitei I. R. ramanandu-i 11.50 m.p., iar numitului Ibrahim 16,00m.p.
In anul 1991 datorita faptului ca locuiam in străinătate am fost nevoit sa vand aceasta proprietate tatălui meu Scaueru I. (prin contractul de vanzare-cumparare nr. 7574 din 11 iunie 1991), ca apoi in anul 1996 s-a cumpăr din nou aceasta suprafața de la partintii mei: contractul nr. 4735 din 11 noiembrie 1996).
Folosindu-se de faptul ca cu nu locuia in permanenta la acest domiciliu, numita P. Ecaterin, cea de la care au moștenit proprietatea parații muta tot timpul gardul dintre noi. fiind un gard improvizat si ii ocupa din suprafața mea de teren. Arat ca jumătate din gardul dintre proprietăți este bine delimitat, pe cealaltă jumătate (cea dinspre . gardul pe terenul meu acaparandu-i din terenul proprietatea mea o la-ie de aproximativ 104,5m.p.
Au existat tot timpul îndoieli si neintelegeri cu privire la semnele de delimitare a hotarului dintre cele doua proprietăți, apelantul bazându-se pe schița care a fost făcuta in anul 1990, cat si pe fotografia care am efectuat-o atunci care dovedesc ca gardul dintre cele doua proprietăți era drept, si nu cotit.
Dupa anul 1997 T. I. impreuna cu P. E. au construit un gard de scândura intre cele doua proprietăți, pe care
I-au amplasat de la jumătatea parti de vest spre Calea Timișoarei intrând direct in proprietatea apelantului circa 0,60 m pe o lungime, de aproximativ 22,25 m (asa cum reiese din cele doua fotografii depuse la fisa 1). Iar in continuare a mutat stâlpii din restul de gard care ii aparțineau apelantului in interiorul curții apelantului. De asemenea a mutat si gardul de sarma din interiorul curții lor cumpărat de apelant in partea sa pentru a -si mari terenul (asa cum rezulta si din cele doua fotografii depuse la fisa 2), iar pe răzor au plantat vita de vie adică intre stâlpii de susținere a gardului modificat intre noi (asa cum rezulta din fotografiile de la fisa 3) Acest gard a fost construit fara autorizație de construcție.
Aceasta situație poate sa reiese si din o observare atenta a următoarelor acte: planul de amplasare si delimitare a bunului imobil din 23.07.2001 proprietate Scaueru G.;planul de situație din 05.05.1990 si planul de situație din 1996, si din poza pe care a facut-o înainte de anul 1997 .Din toate acestea reiese cum parații au modificat abuziv vechiul hotar din 1990.
Pe perioada aceea apelantul locuia in Germania.
In anul 2001 cand a realizat măsurătorile pentru planul de amplasament si delimitare a bunului imobil situat in Dr. Tr. S., .. 25 Schela Cladovei), jud. M. am constatat ca desi cumpărase o suprafața de teren de 1213,50 m.p. apelantul poseda in prezent suprafața de 1109 m.p., iar gardul ce despărțea proprietățile părților era cotit, parata P. E. mutând stâlpii de lemn si intrând pe suprafața mea de teren. Apelantul a incercat pe cale amiabila să construiască gardul dintre părți împreuna si pe delimitarea corecta, dar intimatul l-a amânat in conținu.
In anul 2012 paratul T. I. dupa ce a moștenit de la numita P. E. suprafața de teren care se invecineaza cu apelantul a incercat sa construiască fara știrea apelantului gardul despărțitor dintre părți, apelantul fiind nevoit sa apelez la organele de politie locala din Dr. Tr. Severincare l-au făcut pe parat sa sisteze lucrările de construire a gardului si sfatuindu-l sa il acționez in judecata.
Prin intampinarea depusa parații T. I. si T. M., in mod fals declara ca eu am construit o platforma betonata care ar fi ocupat si din proprietatea lor, afectând gardul din lemn ce desparte cele doua proprietăți si pentru care nu posed autorizație. De asemenea arat ca pentru aceasta platforma betonata posed autorizație de construcție (autorizația de construcție nr. 114 din 11.05.1999), pe care o si atașez si aceasta este de fapt mai mult o cimentare a suprafeței mele de teren pentru a preveni alunecarea sa care se afla la distanta, considerabila de gardul despărțitor; acest aspect reiesind si din declarațiile martorilor cat si din fotografiile depuse la dosar.
De asemenea, a arătat ca dupa începerea demersurilor cu acest proces parații T. I. si T. M., pentru a-l intimida pe apelant au formulat o plângere penala la organele de cercetare penala cum ca a-si fi distrus gardul despărțitor dintre cele doua proprietăți: fapt nereal. constatat si de organele de cercetare penala care au dat ca soluție neinceperea urmăririi penale contra mea.
Consideră ca parații i-au acupat din suprafața de teren aceasta reiesind si din declaratile martorilor audiați in cauza, care arata ca gardul despărțitor dintre cele doua proprietăți in cauza in trecut era drept (aceasta reiesind si din fotografia depusa la dosar care se afla la fila 102),iar in prezent gardul nu mai respecta vechiul amplasament, el fiind deviat către reclamant. Iar din extrasul de carte funciara pentru informare reiese ca parați dețin mai mult teren in realitate decât in acte.
De asemenea, existenta celor 5 pomi care se afla pe o suprafața mai mica de 2 metri de gardul despărțitor dintre cele doua proprietăți rezulta atat din declaratile martorilor (in special a lui G. D.) cat si din fotografiile existente la dosar la filele 180, 181, 182.
Cu privire Ia raportul de expertiza întocmit in aceasta cauza de expertul I. C. am solicitat neomologarea acestuia deoarece acesta dovedește o rea credința si neprofesionalism pentru următoarele considerente:
a) Nu s-a procedat corect: desi expertul I. C. susține ca in prezenta panilor s-a identificat si măsurat terenurile situate in Drobeta T. S., Calea Timișoarei nr. 23 (proprietari T. I. si T. M.) si. Calea Timișoarei nr. 25 (proprietar Scaueru G.), aceasta declarație nu este pe deplin adevărata deoarece s-au făcut măsurătorile numai in prezenta uneia din parti, respectiv s-a măsurat terenul aparținând reclamantului numai in prezenta lui, iar terenul paratului s-a măsurat numai in prezenta paratului T. I.. reclamantul Scaueru G. ne având acces la aceste măsurători si nici nu s-a ținut cont de observațiile sale.
Desi expertul arata ca din acte reclamantul Scaueru G. are dreptul de a deține un teren de 1213,50 m.p. (contract inițial nr. 5134/20.06.1990), in urma măsurătorilor deține mai puțin adică 1.149 m.p. (cu 64,50 m.p. mai puțin). Expertul isi i-a din atributile instanței de judecata, el compara cu documentația cadastrala NC 2350 intocmita in anul 2001 unde reclamantul deține 1109 m.p. (in plus cu 40 m.p.), desi in acțiune arătam ca dupa 2001 cand s-au făcut măsurătorile cadastrale reclamantul a avut certitudinea ca parații i-au ocupat din teren.Expertul in mod greșit trage concluzia ca parații nu ocupa din terenul reclamantului, far a sa tina cont ca parații dețin mai mult teren in realitate decât in acte.
b)Nu a luat in calcul declarațiile reclamantului Scaueru G. si nici fotografi le de la dosar, ignorând o parte din arborii (cel puțin 3 arbori batrini si alti tineri) pe care paratul i-a acoperit cu diverse table si placaje.
c)La intocmirea suplimentului de expertiza nu s-a efectuat o noua verificare la fata locului, iar părțile nu au fost legal citate. Expertul arata ca nu se mai impune a mai anunța părțile, considerând ca nu mai este necesara o noua măsurătoare. Precizând ca obiectul principal al dosarului este granituire, fapt care a si fost realizat inca de la primul raport de expertiza tehnica prin care am arătat linia despărțitoare dintre cele doua proprietăți, măsurătorile fiind efectuate cu aparatura de inalta precizie.
Consideră apelantul ca in mod eronat expertul face afirmația ca linia dintre cele doua proprietăți nu a fost modificata; pârâții bazându-se pe faptul ca stenepii de lemn pe care au fost efectuate măsurătorile sunt vechi si sunt recunoscuți de ambele parti. . G. a recunoscut stâlpi de lemn de la gard si vechimea lor, dar inca de la introducem actunii a făcut precizarea ca parații mutau in permanenta acești stâlpi. Deci expertul ignora faptul ca reclamantul a recunoscut stâlpii de lemn, dar nu a recunoscut si locul unde se afla aceștia.
d)desi instanța a formulat un nou obiectiv (sa se arate daca pe langa gardul despărțitor dintre cele doua proprietăți se afla construit ceva si la ce distanta) expertul a răspuns la acest obiectiv fara a face o verificare atat la fata locului, cat si la actele depuse la dosar.
Consideră ca expertul cu rea credința nu a lămurit obiectivele si obiecțiunile la raportul de expertiza pentru aceste motive am solicit ca instanța sa nu tina cont de acest raport.
A mai arătat că,desi raportul de expertiza intocmit de expertul I. C. nu ne susține afirmațiile, instanța trebuie sa tina cont si sa aiba in vedere si declarațiile martorilor audiați in cauza, de fotografiile depuse la dosar si de raportul de expertiza efectuat de expertul A. A. numit ridicare topografica.
Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat ,desființarea hotărârii apelate și pe fond admiterea acțiunii formulate.
In drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466 si urm. NCPC, art. 560, 563 si 613 NCC.
In procedura prealabilă intimații pârâți au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului, menținerea hotărârii instanței de fond ca temeinică și legală.
A menționat că apelantul este într-o totală eroare eroare si nu-i ocupă apelantului din teren, apelantul ocupa mai mult teren decât deține legal cu acte. Precizează intimații că au formulat plângere penala la organele de cercetare penala, dat fiind faptul că acesta și-a permis permis sa distrugă gardul despărțitor pe latura de vest a proprietății formal din sârmă ghimpata pe o lungime de aproximativ 40 m. si o înălțime de 2 m. Precizează intimații că sunt proprietarii terenului ce se învecinează eu numitul Scaueru G. cat si al gardului despărțitor, acesta fiind construit de aproximativ 50 de mi apelantul și-a însușit-o fără drept.
Reclamantul apelant nu relatează corect si legal situația de fapt, pentru ca intimații din dorința de a construi un gard despărțitor intre proprietăți, au urmau, procedura legala si au obținut autorizație de construcție.
Potrivii actului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.799/20 Februarie 1915. Rezulta clar că intimații proprietarii imobilului ce se învecinează eu numitul Scaueru G. și care se afla situat in Schela Cladovei cat si ai gardului distrus de către acesta si care despărțea proprietățile.
Reclamantul apelant nu a obținut niciodată autorizație de construcție, deși prin construirea unei platforme a afectat proprietatea intimaților si a gardului despărțitor, încercând pe orice cai nelegale si nereale sa obțină suprafața de teren care nu-i aparține, iar intimații nu au ocupat teren din proprietatea apelantului.
Menționează intimații că nu au afectat în nici un fel proprietatea apelantului. ci din contra acesta a afectat proprietatea intimaților prin mutarea si distrugerea gardului de sârmă prin construirea unei platforme de beton.
In drept intimații și-au întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 205 rap.la art. 194-197 c.pr.civ. coroborat cu art. 563 -613 c.civ. și art. 451-453 c.pr.civ.
Apelantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a reiterat motivele din cererea de apel.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată și reține următoarele:
Din dispozițiile art. 560c.civ. care vorbește de obligația de grănițuire, rezultă că acțiunea în grănițuire este acea acțiune prin care reclamantul pretinde ca, în contradictoriu cu pârâtul ,instanța să determine prin semne exterioare întinderea celor două fonduri învecinate.
Acțiunea în grănițuire își justifică rațiunea atât în cazul unor delimitări între proprietăți, cât și în situația astfel de semne există, dar nu au fost stabilite prin înțelegerea părților sau prin hotărâre judecătorească și sunt contestate de părți.
Din actul de proprietate al apelantului reclamant, respectiv contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4365/ 11 .11.1996 și schița anexă a acestui contract rezultă că, terenul reclamantului car se învecinează a vest cu cel al pârâtului are o lungime în partea de sud ce reprezintă și calea de ieșire la stradă de 22 m,iar linia de hotar așa cum este trasată între cele două proprietăți este dreaptă într-un unghi aproape perpendicular pe Calea Timișoarei. La fel este situația în ceea ce privește limita dintre proprietățile părților și la nivelul anului 1991, când reclamantul se învecina la vest cu autorul pârâților, respectiv P. E..
Aceeași stare de fapt a fost constată de expertul Biteș S. prin raportul de expertiză specialitatea topografie efectuat în apel, care în urma analizării situației, a planului ce a stat la baza actului de vânzare a terenului apelantului reclamant, a constatat că lățimea terenului de la Calea Timișoarei era de 22 m, mai mare cu 0,30 m față de cea actuală., propunând îndreptarea hotarului despărțitor în partea de sud între punctele 9 C ce ar presupune deplasarea punctului C cu 30 cm către părăți.
Cum, în lipsa unei convenții a părților linia de hotar trebuie să respecte atât întinderea dreptului de proprietate al păreților dar și configurația terenului așa cum exista ea la momentul dobândirii s constată că sub acest aspect apelul este întemeiat, urmând a fi linia de hotar ce desparte proprietățile părților pe aliniamentul C-9-10-11-12-13-14-15-16-17, conform schiței anexă la raportul de expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
In raport de cele mai sus reținute se constată că și acțiunea în revendicare este întemeiată în parte doar pentru suprafața de 2 mp situată între punctele 9 și C din schița la raportul de expertiză ce au fost ocupați de pîrîți, ca urmare a configurării greșite a liniei de hotar între aceste puncte.
In schimb Tribunalul reține că nu s-a făcut de către reclamant nici o dovadă că părății iar fi ocupat o suprafață mai mare de teren așa cum acesta susține, chiar dacă părății dețin în fapt cu 12 mp mai mut teren decât în acte nu rezultă din nici o probă că aceștia din urmă ar fi trecut peste limita lor de proprietate, cu excepția suprafeței de 2 mp .
Tot din raportul de expertiză efectuat în apel rezultă că există doi arbori de esență dud și aflați pe latura de N, latura 1-2 a terenului intimaților pîrîți, notați cu literele a și b - pe schița la raportul de expertiză, și care se află la distanțe sub 2 m de linia de hotar, respectiv 1,4 m arborele A ,respectiv 1,0 m arborele B.
Față de această situație de fapt și având în vedere disp. art. 613 din codul civil care stabilește distanța minimă pentru arbori de cel puțin 2 m față de inia de hotar, precum și dreptul proprietarului vecin de a cere scoaterea sau tăierea arborilor se constată întemeiată și această critică urmând a fi obligați pârâții să taie cei doi arbori notați cu a și b pe schița raportului de expertiză.
Pe cale de consecință în temeiul art. 480 c.pr.civ. se costată că apelul este întemeiat, urmând a fi admis și schimbată sentința în sensul celor de mai sus expuse, urmând a fi făcută aplicarea art. 453 c.pr.civ. și obligați pîrîții intimați la plata cheltuielilor de judecată către apelantul reclamant în cuantum de 1450 lei din care 15o taxă timbru, 700 lei onorariu expert, 600 lei onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul apelantul reclamant S. G., domiciliat in Drobeta T. S., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 339/28.01.2015, pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S., intimați fiind T. I., având CNP_, domiciliat in Drobeta T. S., .. 9, . ., jud. M. T. M., având CNP_, domiciliata in Drobeta T. S., .. 9, . ., jud. M..
Schimbă sentința, în sensul că:
Admite acțiunea.
Omologhează raportul de expertiză întocmit de expert Biteș S..
Stabilește linia de hotar ce desparte proprietățile părților pe aliniamentul C-9-10-11-12-13-14-15-16-17, conform schiței anexă la raportul de expertiză ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Obligă pârâții să lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de teren de 2 mp conform schiței anexă la același raport de expertiză.
Obligă pârâții să taie cei doi arbori notați cu a și b pe schița raportului de expertiză.
Obligă intimații la 1450 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Octombrie 2015.
Președinte, C. E. C. | Judecător, V. N. | |
Grefier, Lucreția I. |
CC/LI/ 4 ex.
Data 4.12.2015.
Jud.fond G. L.
Confidențial cod.op.2626
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 26-10-2015, Tribunalul... → |
|---|
