Pretenţii. Decizia nr. 932/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 932/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 932/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 932/A
Ședința publică de la 26 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. M.
Judecător A. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil declarat apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta T. S. împotriva deciziei numărul 41/14.01.2015 pronunțată de Judecătoria Orșova în contradictoriu cu intimatul-pârât C. C. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței lipsa părților și că prin încheierea de ședință din data de 07.05.2015 judecarea cauzei a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților, iar potrivit referatului întocmit de grefă, la data de 09.11.2015 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru ca în conformitate cu dispozițiile art.416 și 420 cod procedură civilă să se constate intervenită perimarea.
Instanța invocă din oficiu excepția perimării cererii de apel și rămâne în pronunțare asupra ACESTEIA.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la 17.10.2014, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtul C. C. V., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 589 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare în perioada 17.10.2011 – 20.10.2011.
În motivare, reclamantul a arătat în esență că, în data de 17.10.2011, pârâtul a fost internat în cadrul unității reclamante în urma unui accident rutier, beneficiind de îngrijiri medicale în perioada 17.10. – 20.10.2011, menționând că deși nu intra în sarcina sa de a depune diligentele pentru a obține informații cu privire la numele persoanei vinovate de producerea accidentului rutier totuși în repetate rânduri au depus înscrisuri către IPJ M. cu privire la aceasta, mai precis în data de 23.01.2013, a emis către IPJ M. adresa nr. 1377/23.01.2013 prin a solicitat date cu privire la numele făptuitorului care a produs accidentul rutier fără a primi niciun răspuns. Adresa s-a repetat câteva luni mai târziu cu nr._/11.11.2013, fără vreun rezultat nici de această dată.
A mai arătat că a trimis către pârâtul debitor, parte vătămată în dosar, o adresa de înștiințare cu nr. 6097/12.03.2014 prin care au solicitat lămuriri (cu privire la posibilitatea în care acesta a depus vreo plângere penală, dacă există vreun dosar penal în acest sens, soluția/ rezoluția/hotărâre judecătorească definitivă dacă există, dacă au ajuns la o înțelegere pentru soluționare pe cale amiabilă a pricinii, dacă au primit daune morale de la societăți de asigurări, daune în care intră și contravaloarea cheltuielilor de spitalizare și pe care în mod inevitabil, pârâtul este obligat să le returneze unității spitalicești.
Debitorul pârât deși a primit adresa menționată, a refuzat să se prezinte la unitatea reclamantă.
În drept reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 313 din Legea nr. 95/2006 - privind reforma în domeniul sănătății, art. 119-127 Cod Procedură Fiscală.
Sub aspectul probatoriului instanța a încuviințat și administrat pentru reclamant proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 41/27.01.2015, Judecătoria Orșova a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, ca urmarea unui accident rutier, pârâtul a fost internat și tratat în perioada 17.10. – 20.10.2011, în Secția Chirurgie generală a Spitalului Județean de Urgență Dr. Tr. S., reclamant în prezenta cauza, costul îngrijirilor medicale acordate ridicându-se la suma de 589 lei, potrivit decontului de cheltuieli (f.13).
Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 313 din Legea 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, actul normativ pe care reclamanta și-a întemeiat cererea, persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată.
În cauză, instanța a constatat că pârâtul a fost internat în S. Județean de Urgență Dr.Tr.S. ca parte vătămată în urma producerii unui accident rutier, nefiind o persoana care prin fapta sa a adus daune sănătății altei persoane, astfel că nu se încadrează în textul de lege pe care reclamantul își întemeiază cererea, pentru a se dispune obligarea sa la plata cheltuielilor de spitalizare, în temeiul art. 313 din Legea 95/2006.
Având în vedere cele arătate, instanța a analizat răspunderea pârâtului prin prisma răspunderii civile delictuale reglementată de dreptul comun în materie.
Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor, astfel ca având în vedere că pârâtul a beneficiat de îngrijiri medicale din partea reclamantei în perioada 17.10.–20.10.2011 instanța a luat în considerare în cele ce urmează dispozițiile Codului civil din 1864.
Pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală a pârâtului trebuie îndeplinite cumulativ, conform art.998-999 C.civil din 1864, următoarele condiții: existenta unei fapte ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și vinovăția făptuitorului.
Fapta ilicită constituie o acțiune ori inacțiune a unei persoane prin care se încalcă o norma de conduita obligatorie, în forma comisiva autorul faptei încălcând o normă expresă care interzice acțiunea săvârșită, iar în forma omisiva autorul faptei încălcând o normă expresă care îl obliga să săvârșească o anumită acțiune.
Instanța a reținut că situația pârâtului de a necesita îngrijiri medicale ca urmare a unui accident rutier nu poate fi considerată o faptă ilicită. De asemenea, nici faptul că pârâtul nu a furnizat informații privind persoana/ele vinovată/te de această agresiune nu poate fi considerată o astfel de faptă, deoarece nu există nicio obligație a pârâtului de a furniza astfel de informații.
Neexistând faptă ilicită, care este premisa oricărei răspunderi delictuale, instanța a constatat că în cauză nu pot fi întrunite nici celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale, rezultate din interpretarea art. 998 – 999 cod civil din 1864, motiv pentru care a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea acesteia și admiterea acțiunii formulate.
Pacientul, victima unui accident/agresiune, nu poate fi interogat cu privire la numele părții vinovate, dat fiind că acesta este, fie în stare de urgență caz în care actul medical este prioritar, fie declară că nu cunoaște identitatea agresorului.
Apelantul-reclamant arată că își susține apelul pe baza înscrisurilor depuse: foaia de observație; decontul de cheltuieli; adresa către IPJ M. prin care a solicitat date privitorare la producerea accidentului rutier, cu nr. 1377/23.01.2013 și_/11.11.2013; adresă către Serviciul de Evidență a Populației M. prin care a solicitat ultimul domiciliu al intimatului-pârât pacient nr._/11.11.2013.
Apelantul-reclamant susține că art. 313 din aceeași lege, se referă cu strictețe la prejudiciile suferite de victimele accidentului rutier/agresiunilor, prejudicii care în mod natural trebuie suportate de persoana vinovată. Victimele accidentelor rutiere/agresiunilor nu cad sub incidența art.92 din Legea nr.95/2006, pentru ele există prevedere legală aparte.
Calitatea de victima a unui accident rutier/agresiune rezultă din conținutul foii de observație cât si din decontul de cheltuieli atașat la acțiune.
În cazul accidentelor rutiere/agresiunilor, calitatea de asigurat sau nonasigurat nu are relevanță, cum de altfel nici calitatea de minor/major a pârâtului, întrucât serviciile medicale de acest gen nu sunt decontate de CJAS, ca atare nu are relevanță conținutul art.220 din legea nr.95/2006, privind persoanele nonasigurate care au dreptul la servicii medicale de urgență.
A mai arătat că demersurile instituției au fost multiple, în sensul că au trimis nenumărate adrese către IPJ M., Serviciul de Evidență a Populației M. și către pârât care au rămas fără finalitatea urmărita. Nu constituie faptă ilicita, dar i-a pus în imposibilitatea de a cunoaște identitatea agresorului, prin atitudinea pasiva a pârâtului-pacient, astfel ca s-au văzut nevoiți să intenteze acțiune împotriva acestuia.
A mai arătat apelantul că, în mod eronat instanța de fond a hotărât ca pacientul-pârât să fie exonerat de la plata debitului în valoare de 589 lei, întrucât acesta a beneficiat de servicii medicale, urmare a vătămării sale.
A solicitat admiterea apelului și casarea sentinței pronunțate de instanța de fond și admiterea cererii de chemare în garanție formulată de intimatul-pârât.
Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 07..05.2015, cauza a fost suspendată, în baza art. 411 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
La data de 09.11.2015, prin referatul întocmit de grefa instanței, s-a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol în vederea verificării subzistenței motivului suspendării cauzei, având în vedere că de la data suspendării, 07.05.2015 și până în prezent au trecut mai mult de 6 luni, timp în care dosarul a rămas în nelucrare din culpa părților.
În ședința publică din data de 26.11.2015 a fost invocată, din oficiu excepția perimării cererii de apel.
Analizând excepția perimării cererii de apel, invocată din oficiu, prin prisma actelor de procedură efectuate în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art.416 Cod Procedură Civilă –„ Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de 6 luni. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu, iar conform art. 417 Cod Procedură Civilă perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.”
Prin urmare, legea statornicește existența cumulativă a două condiții de natură să atragă intervenția sancțiunii perimării și anume, investirea instanței cu o cerere care implică desfășurarea unei activități judiciare și rămânerea cauzei în nelucrare timp de 6 luni.
Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează, atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și are o natură juridică mixtă care sancționează dezinteresul manifestat de părți în desfășurarea activități judiciare și se întemeiază pe prezumția de abandonare a judecății, dedusă tocmai din lipsa de stăruință a părților în întreținerea activității judiciare.
Ambele condiții legale sunt îndeplinite în prezenta cauză, instanța fiind investită cu judecata unei cereri dintre cele enumerate de art. 416 alin.1 Cod procedură civilă, între momentul suspendării judecării cauzei, 07.05.2015 și cel al repunerii pe rol din oficiu, 09.11.2015, împlinindu-se termenul de 6 luni prescris de aceleași dispoziții legale.
Constatând că, cererea a rămas în nelucrare timp de 6 luni și că în tot acest interval de timp nu a fost efectuat nici un act de procedură în vederea judecății, că rămânerea în nelucrare se datorează culpei părții, că termenul de perimare nu a fost întrerupt sau suspendat în raport de dispozițiile art. 417 si art. 418 Cod procedură civilă, instanța apreciază că sunt întrunite toate condițiile pentru a constata intervenită perimarea cererii de apel, cu toate consecințele ei firești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat apelul formulat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta T. S. cu sediul în Dr. Tr. S., .. 4, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 41/14.01.2015 pronunțată de Judecătoria Judecătoria Orșova în contradictoriu cu intimatul-pârât C. C. V., domiciliat în com. Eșelnița, ., jud. M., având ca obiect pretenții.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Noiembrie 2015.
Președinte, F. M. | Judecător, A. M. | |
Grefier, M. B. |
Redactat A.M./07.12.2015
tehnoredactat M.B., Ex.4/4 pag.
jud.fond U. I.C.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 78/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3040/2015.... → |
|---|
