Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 3040/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3040/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 959/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 959/A
Ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. M.
Judecător L. B.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul-reclamant S. I. împotriva sentinței civile nr.3040/19.10.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimatul-pârât B. A., având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns avocat F. R., pentru intimatul-pârât, lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că nu s-a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru.
Avocat F. R., pentru intimatul-pârât, depune la dosar împuternicirea avocațială.
Instanța din oficiu invocă excepția netimbrării apelului.
Avocat F. R., pentru intimatul-pârât, solicită admiterea excepției și anularea apelului ca netimbrat.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 09.09.2015, sub nr._, reclamantul S. I. a chemat în judecată pe pârâtul B. A., pentru ca pe cale de ordonanță președințială să fie obligat pârâtul să-i permită să folosească două camere din cele șase ale imobilului lipite de Brutăria Malovăț, al cărui coproprietar este împreună cu pârâtul și a căii de acces din imobilul cu șase camere situat în . suprafață de 77 m.p., situate la parter, în scopul desfășurării activităților economice și comerciale ale brutăriei.
În motivarea cererii, reclamantul a susținut că este proprietarul unei clădiri ce are destinația de brutărie situată în com.Malovat, ., brutărie pe care o deține în urma cumpărării acesteia de la fosta Cooperativă de Consum, brutăria aflându-se pe un teren cu suprafața totala de 2500 m.p. cu următoarele vecinătăți: la N-Tesila G., S-DN67, E – Z. M. si la V-Tesila G..
In această brutărie a desfășurat, prin societatea sa, activități de producție în domeniul panificației.
Deoarece lipita de brutăria al cărei proprietar era, se afla o altă clădire ce aparținea aceeași Cooperative de consum, a dorit să-și extindă activitatea si sa achiziționeze si o parte din parterul acesteia pentru a-și putea asigura condițiile minime prevăzute de lege in vederea desfășurării activității economice.
Deoarece parterul clădirii lipite de brutărie se vindea la licitație, parter ce avea sase camere, s-a înțeles cu pârâtul B. A. să cumpere împreună parterul acestui imobil, contribuind amândoi la cumpărarea la licitație a spațiului respectiv.
Pârâtul a fost de acord cu înțelegerea si, deoarece din motive personale, reclamantul nu putea să participe la licitație in ziua convenita, acesta s-a prezentat, a fost declarat adjudecatar si a plătit la data de 19.02.2004 suma stabilita prin actul de adjudecare, conform chitanței pe care o anexează.
In urma intrării în posesia imobilului a continuat sa își desfășoare activitatea economica în brutăria mai sus menționata la care a adăugat spațiul convenit cu pârâtul astfel încât sa îndeplinească condițiile unei a doua intrări-ieșiri din brutărie, condiție impusă pentru autorizarea funcționarii acesteia.
Pentru a nu exista niciun dubiu cu privire la calitatea sa si a pârâtului de coproprietar al acestui imobil adjudecat, s-a prezentat cu paratul in fata BNP I. S. unde au încheiat un act numit «declarație» sub nr.434/21.03.2012 prin care arată că sunt coproprietari ai imobilului adjudecat pentru camerele menționate in aceasta, înțelegerea fiind astfel consfințită ..
Încă o perioada de timp de o lună de la data perfectării în forma scrisa a înțelegerii nu a avut niciun fel de neînțelegeri cu pârâtul în ce privește folosința imobilului bun comun, însă, ca urmare a intervenției primarului comunei Malovăț, numitul B. G., care în urma unor demersuri pretindea că este proprietarul terenului pe care se află brutăria și imobilul adjudecat și care l-a convins pe pârât să renunțe la înțelegerea încheiată, pârâtul deplasându-se singur la același notar, dând o altă declarație în care menționează că datele din declarația anterioară sunt neadevărate si că reclamantul nu ar fi respectat ceea ce a declarat anterior fără a menționa ce nu s-a respectat.
Mai mult, pârâtul i-a interzis să mai folosească cele două camere si a doua intrare-ieșire din brutărie si a făcut toate demersurile pentru ca autoritățile in drept să-i suspende activitatea de producție si comercială desfășurată, deoarece nu ar întruni condițiile unei a doua intrări-ieșiri., astfel că în urma demersurilor acestuia activitatea economică si comercială a fost suspendată.
A apreciat ca sunt întrunite condițiile prevăzute de art.998 si următoarele NCPC cu privire la admisibilitatea prezentei cereri de ordonanța președințială.
În dovedirea cererii a înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului. A atașat în copii certificate următoarele înscrisuri: declarație autentificată sub nr.434 din 21.03.2012 de BNP I. Ș., contract de vânzare cumpărare, factură.
La data de 01.10.2015 pârâtul a depus întâmpinare prin care a respingerea acțiunii formulate de către S. I., ca fiind inadmisibilă, iar în subsidiar neîntemeiată, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
A invocat excepția inadmisibilității cererii formulate, nefiind întrunite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, prevăzute de art. 996 și urm. din C. proc. civ., după cum urmează:
Potrivit art. 996, alin. 1 din C.proc. civ., instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența unui drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Potrivit alin. 2 din același articol, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
Potrivit alin. 5, pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Față de condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale și față de demersul reclamantei, a apreciat că nu este îndeplinită niciuna din aceste condiții, după cum urmează:
În ceea ce privește condiția urgenței, reclamantul nu a prezentat probe
din care să rezulte că în lipsa măsurii solicitate suferă vreun prejudiciu ce nu ar
putea fi înlăturat în alt mod.
Nu s-a făcut dovada de către reclamant că ar fi proprietarul Brutăriei Malovăț, nu s-au depus înscrisuri în acest sens. Nu s-a făcut dovada în ce ar consta urgența cu care are nevoie reclamantul de cele două camere lipite brutăriei, cu atât mai mult cu cât brutăria este în prezent închisă, într-o stare avansată de degradare, improprie folosirii sale ca și brutărie, motiv pentru care activitatea ce se desfășura în această brutăria a fost suspendată.
De altfel, reclamantul nu a făcut dovada că ar fi autorizat în sensul de a desfășura activități de panificație, în vreo formă legală.
În ceea ce privește cerința neprejudecării fondului, nici aceasta nu a fost îndeplinită, instanța investită cu această cerere pe cale de ordonanță președințială, în situația în care ar fi admis cererea, s-ar fi pronunțat chiar pe fondul cererii, soluționând astfel chiar fondul litigiului, ceea ce contravine caracterului ordonanței președințiale de a fi o măsură urgentă, provizorie, care nu prejudecă fondul dreptului supus judecății.
Nu este îndeplinită nici condiția vremelniciei cererii, față de faptul că măsura solicitată, în cazul admiterii acesteia, s-ar transforma într-o măsură definitivă, ce ar tranșa în mod definitiv pretențiile reclamantului cu privire la folosința celor două camere.
În subsidiar, a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată, având în vedere următoarele:
Este proprietarul construcției de 77 mp, din care reclamantul a solicitat să folosească două camere, construcția fiind cumpărată de la Cooperativa de Consum Drobeta T. S., la data de 19.02.2001.
A plătit integral prețul pentru această construcție, fără vreo contribuție din partea reclamantului, astfel că acesta nu poate avea calitatea de coproprietar așa cum susține prin acțiune.
Deși reclamantul a încearcat să probeze faptul că este coproprietar al acestei construcții cu declarația autentificată cu numărul nr. 434/21.03.2012, această declarație nu face dovada coproprietății, din următoarele motive:
Declarația a fost retractată prin declarația nr. 656 din 27.04.2012, astfel că nu își mai produce nici un fel de efecte.
În al doilea rând, chiar dacă ar mai fi fost în ființă la această dată, această declarație nu putea valora decât cel mult cu o promisiune de înstrăinare a unei părți din clădire, față de faptul că înstrăinarea unui imobil sau a unei părți din imobil nu se face prin declarație, ci prin acte juridice de vânzare-cumpărare, donație, etc., precum și față de faptul că, construcția a fost dobândită în timpul căsătoriei, este bun comun și deci nu ar putea să înstrăineze singur construcția respectivă, sau părți din construcție.
Astfel, a apreciat că reclamantul nu este și nu a fost vreodată proprietarul a două camere din imobilul de 77 de mp., neatașând la dosarul cauzei vreun înscris cu care să facă această dovadă.
De asemenea, nu s-a făcut dovada faptului că ar fi autorizat să desfășoare activități de panificație.
Mai mult, nu s-a specificat ce legătură este între Brutăria Malovăț și cele două camere a căror folosință o solicită, deși leagă necesitatea de a obține folosința celor două camere de vecinătatea cu Brutăria Malovăț.
Nu s-a specificat nici care ar fi legătura dintre cele două camere și terenul de 2500 de mp, pe care pretinde că l-ar fi cumpărat.
Legat de acest aspect, a menționat că la dosarul cauzei s-a depus un contract de vânzare cumpărare pentru terenul în suprafață de 2500 mp, însă acesta nu este în formă autentică, astfel încât valorează doar ca promisiune de vânzare și nu ca vânzare cumpărare, întrucât transferul dreptului de proprietate asupra imobilelor se poate face doar prin acte în formă autentică.
Pârâtul a solicitat în apărare proba cu înscrisuri, depunând în copii certificate: declarația autentificată sub nr.656 din 27.04.2012, chitanța nr._ din 19.02.2001, factură din 19.02.2001, certificat de căsătorie.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.3040/19.10.2015 Judecătoria Dr.Tr.S., a respins cererea având ca obiect ordonanță președințială, pentru următoarele considerente:
Potrivit declarației comune a părților dată în formă autentică la 21.03.2012, s-a recunoscut dreptul de proprietate al reclamantului pentru 2 camere lipite de brutărie, înțelegând astfel să se stingă un litigiu bănesc între părți.
La data redactării acestei declarații, proprietar al imobilului construcție, în întregime, era pârâtul B. A., astfel că interpretarea corectă a voinței părților exprimată la acea dată a constat în acea că pârâtul s-a obligat să transfere dreptul de proprietate a două camere reclamantului din cauza de față.
Coroborând susținerile părților, instanța a reținut că ulterior acestei date pârâtul nu a procedat la ducerea la îndeplinire a obligației asumate, păstrând proprietatea întregului imobil construcție, dar și posesia, astfel că pentru reclamant, la data promovării acțiunii de față, nu s-a putut reține existența unei aparențe de drept cu privire la cele două camere aflate în discuție din imobilul respectiv.
Cât privește urgența măsurii solicitate, aceasta nu a rezultat în vreun fel din înscrisurile depuse la dosar, reclamantul nedovedind că este proprietarul brutăriei din vecinătatea construcției în discuție și nici iminența punerii acesteia în funcțiune pentru a se putea trage concluzia că punerea în funcțiune a brutăriei reclamă imperios necesară folosința încăperilor cu privire la care părțile și-au exprimat punctul de vedere la 21.03.2012.
Cât privește pretinsul caracter provizoriu al folosinței celor două încăperi, acesta nu a fost dovedit, iar modul de formulare al cererii introductive conduce la aprecierea că folosința celor două încăperi ar constitui un apanaj permanent al funcționării brutăriei și astfel nu s-a putut aprecia ca având caracter provizoriu măsura pretinsă.
Față de cele expuse, s-a apreciat cererea ca fiind neîntemeiată și a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, precizând că motivele de apel le va indica după comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Deși apelantul-reclamant a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei ,sub sancțiunea anulării cererii, acesta nu și-a îndeplinit obligația stabilită de instanță.
Prin art. 197 C.pr.civ., legiuitorul a stabilit că în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrăgând anularea cererii,această mențiune regăsindu-se, în situația declarării apelului și în art.470 alin.2 și 3.
Față de acestea, cum apelantului i-a fost comunicată odată cu citația și obligația de a achita taxa judiciară de timbru aferentă cererii de apel, iar acesta, deși a primit personal comunicarea la data de 20.11.2015, nu a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina sa, în temeiul art. art. 470 alin. 2 și 3 C.pr.civ, tribunalul va admite excepția netimbrării cererii de apel și va anula apelul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat apelul civil formulat de apelantul-reclamant S. I. domiciliat în comuna Malovăț, ., având CNP_5împotriva sentinței civile nr.3040/19.10.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta T. S. în contradictoriu cu intimatul-pârât B. A. domiciliat în comuna Malovăț, ., având CNP_, având ca obiect ordonanță președințială.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2015.
Președinte, F. M. | Judecător, L. B. | |
Grefier, M. B. |
Redactat F.M/.07.12.2015
tehnoredactat M.B., Ex.4/4 pag.
jud.fond G. D.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Decizia nr. 932/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Pretenţii. Sentința nr. 396/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
