Pretenţii. Sentința nr. 55/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 55/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 949/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 949/A
Ședința publică de la 03 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE F. M.
Judecător L. B.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta T. S. împotriva sentinței civile nr.55/20.01.2015 pronunțată de Judecătoria Strehaia în contradictoriu cu intimatul-pârât N. F. C., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-pârât N. F. C., lipsind apelanta-reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin încheierea de ședință din data de 08.05.2015 judecarea cauzei a fost suspendată pentru lipsa nejustificată a părților, iar potrivit referatului întocmit de grefă, la data de 09.11.2015 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru ca în conformitate cu dispozițiile art.416 și 420 cod procedură civilă să se constate intervenită perimarea.
Constatând că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni de la data suspendării, instanța invocă din oficiu excepția perimării cererii de apel și acordă cuvântul asupra excepției.
Intimatul-pârât lasă soluția la aprecierea instanței.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia la data de 13.11.2014 sub nr._, reclamantul S. Județean de Urgență Dr. Tr. S. a chemat în judecată pe pârâtul N. F. C., pentru pretenții.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că numitul N. F. C. a fost internat la S. Județean de Urgență Dr. Tr. S. în perioada 25.11.2011 –13.12.2011, urmare a unei agresiuni. Contravaloarea zilelor de spitalizare a fost în cuantum de 3534 lei, sumă ce nu a fost achitată până în prezent. Deși a făcut demersuri la IPJ M., reclamanta nu a obținut date privind identitatea persoanei ce a produs ..
A solicitat obligarea pârâtului la plata sumei 3534 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare, plus dobânzi și penalități până la data plății efective.
În drept, acțiunea a fost intemeiată pe dispozitiile art. 313 din Legea nr. 95/2006, art. 119-127 C.p.fiscală.
În dovedirea pretențiilor sale reclamantul a depus la dosar: înștiințare nr. 6097/12.03.2014, adresa nr._/65 din 24.03.2014 a SPCLEP DR. TR. S., adresele nr.1377/23.01.2013,_/11.11.2013 ale Spitalului Județean de Urgență Dr. Tr. S., decont de cheltuieli, foaie de observație clinică.
În cauză a formulat întâmpinare pârâtul, solicitând să fie trase la răspundere persoanele vinovate de producerea leziunilor.
La termenul din 20.01.2015 instanța din oficiu a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr.55/20.01.2015, Judecătoria Strehaia, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, a respins acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane, precum și daune sănătății propriei persoane, din culpă, răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.”.
Din analiza dispoziției legale anterior menționate, s-a reținut că spitalul poate cere contravaloarea serviciilor medicale doar de la persoana care a provocat vătămarea ce a necesitat spitalizare, iar nu de la însăși persoana care a suferit vătămarea, în acest sens furnizorul de servicii (spitalul), având calea unei acțiuni directe împotriva presupusului vinovat de săvârșirea faptei ilicite pentru recuperarea prejudiciului cauzat, constând în cheltuielile efective ocazionate de îngrijirile acordate victimei.
În contradicție cu textul pe care își întemeiază acțiunea, reclamanta a acționat pe calea acțiunii de față împotriva victimei pentru recuperarea cheltuielilor ocazionate cu îngrijirea sănătății acesteia.
Deși reclamantului i-a fost comunicată întâmpinarea formulată de pârât în care indică persoanele vinovate de agresiune, nu a înțeles să-și modifice cererea de chemare în judecată și să solicite obligarea acestora la plata cheltuielilor de spitalizare ale victimei.
Opinia majoritară exprimată în minuta CSM din 01.04.2009 este în sensul că, în situatia în care persoana spitalizată a fost victima unei agresiuni, față de prevederile art. 313 al. 1 din legea 95/2006 si art. 1 pc. 34 din OUG 72/2006, calitate procesuală pasivă nu are persoana spitalizată, indiferent că este sau nu asigurată, ci autorul faptei. S-a considerat că această interpretare este în conformitate cu practica europeană, prin care se acordă protecție victimelor faptelor ilicite, iar unitatea spitalicească nu poate pretinde victimei să identifice autorul.
Întrucât una din condițiile generale de exercitare a acțiunii civile este și calitatea procesuală care presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă) precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă), instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând modificarea acesteia și admiterea acțiunii formulate.
Pacientul, victima unui accident/agresiune, nu poate fi interogată cu privire la numele părții vinovate, dat fiind că acesta este, fie în stare de urgență caz în care actul medical este prioritar, fie declară că nu cunoaște identitatea agresorului.
Arată că își susține apelul pe baza înscrisurilor depuse: foaia de observație; decontul de cheltuieli; adresa către IPJ M. prin care a solicitat date privitorare la producerea accidentului rutier, cu nr. 1377/23.01.2013 și_/11.11.2013; adresă către Serviciul de Evidență a Populației M. prin care a solicitat ultimul domiciliu al intimatului-pârât pacient nr._/11.11.2013.
Susține că art. 313 din aceeași lege, se refera cu strictețe la prejudiciile suferite de victimele accidentului rutier/agresiunilor, prejudicii care în mod natural trebuie suportate de persoana vinovata. Victimele accidentelor rutiere/agresiunilor nu cad sub incidența art.92 din Legea nr.95/2006, pentru ele există prevedere legală aparte.
Calitatea de victima a unui accident rutier/agresiune rezultă din conținutul foii de observație cât si din decontul de cheltuieli atașat la acțiune.
În cazul accidentelor rutiere/agresiunilor,calitatea de asigurat sau nonasigurat nu are relevanță, cum de altfel nici calitatea de minor/major a pârâtului, întrucât serviciile, medicale de acest gen nu sunt decontate de CJAS, ca atare nu are relevanță conținutul art.220 din legea nr.95/2006, privind persoanele nonasigurate care au dreptul la servicii medicale de urgență.
Mai arată că demersurile instituției au fost multiple, în sensul că au trimis nenumărate adrese către IPJ M., Serviciul de Evidență a Populației M. și către pârât care au rămas fără finalitatea urmărita. Nu constituie faptă ilicita, dar i-a pus în imposibilitatea de a cunoaște identitatea agresorului, prin atitudinea pasiva a pârâtului-pacient, astfel ca s-au văzut nevoiți să intenteze acțiune împotriva acestuia.
Mai arată că apelantul că, în mod eronat instanța de fond a hotărât ca pacientul-pârât să fie exonerat de la plata debitului în valoare de 3534 lei, întrucât acesta a beneficiat de servicii medicale, urmare a vătămării sale.
A solicitat admiterea apelului și casarea sentinței pronunțate de instanța de fond și admiterea cererii de chemare în garanție formulată de intimatul-pârât.
Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 08.05.2015, cauza a fost suspendată, în baza art. 411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
La data de 09.11.2015, prin referatul întocmit de grefa instanței, s-a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol în vederea verificării subzistenței motivului suspendării cauzei, având în vedere că de la data suspendării, 08.05.2015 și până în prezent au trecut mai mult de 6 luni, timp în care dosarul a rămas în nelucrare din culpa părților.
În ședința publică din data de 03.12.2015 a fost invocată, din oficiu excepția perimării cererii de apel.
Analizând excepția perimării cererii de apel, invocată din oficiu, prin prisma actelor de procedură efectuate în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art.416 Cod Procedură Civilă –„ Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de 6 luni. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu, iar conform art. 417 Cod Procedură Civilă perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.”
Prin urmare, legea statornicește existența cumulativă a două condiții de natură să atragă intervenția sancțiunii perimării și anume, investirea instanței cu o cerere care implică desfășurarea unei activități judiciare și rămânerea cauzei în nelucrare timp de 6 luni.
Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează, atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și are o natură juridică mixtă care sancționează dezinteresul manifestat de părți în desfășurarea activități judiciare și se întemeiază pe prezumția de abandonare a judecății, dedusă tocmai din lipsa de stăruință a părților în întreținerea activității judiciare.
Ambele condiții legale sunt îndeplinite în prezenta cauză, instanța fiind investită cu judecata unei cereri dintre cele enumerate de art. 416 alin.1 Cod procedură civilă, între momentul suspendării judecării cauzei, 08.05.2015 și cel al repunerii pe rol, 09.11.2015, împlinindu-se termenul de 6 luni prescris de aceleași dispoziții legale.
Constatând că, cererea a rămas în nelucrare timp de 6 luni și că în tot acest interval de timp nu a fost efectuat nici un act de procedură în vederea judecății, că rămânerea în nelucrare se datorează culpei părții, că termenul de perimare nu a fost întrerupt sau suspendat în raport de dispozițiile art. 417 si art. 418 Cod procedură civilă și că nu există o cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială, instanța apreciază că sunt întrunite toate condițiile pentru a constata intervenită perimarea cererii de apel, cu toate consecințele ei firești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat apelul formulat de apelantul-reclamant S. Județean de Urgență Drobeta T. S. cu sediul în Dr. Tr. S., .. 4, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 55/20.01.2015 pronunțată de Judecătoria Strehaia în contradictoriu cu intimatul-pârât N. F. C., domiciliat în comuna D., ., având ca obiect pretenții.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Decembrie 2015.
Președinte, F. M. | Judecător, L. B. | |
Grefier, M. B. |
Redactat L.B.
tehnoredactat M.B., Ex.4/4 pag.
jud.fond N. V.Șt.
Cod operator 2626
| ← Pretenţii. Sentința nr. 396/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Fond funciar. Sentința nr. 1349/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
