Pretenţii. Hotărâre din 23-11-2015, Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 23-11-2015 în dosarul nr. 899/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 899/A
Ședința publică de la 23 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător A. M.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de formulat de apelantul-reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S., împotriva sentinței civile nr.1396/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. P. D., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, nu a răspuns: părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că apelantul reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S.,a solicitat judecarea în lipsă, după care:
Instanța a invocat din oficiu excepția perimării cererii de apel și a reținut cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Strehaia sub nr._, reclamantul S. Județean de Urgenta Drobeta T. S. a chemat în judecată pe pârâtul M. P. D., pentru pretenții.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că, în perioada 04.11.-08.11.2011 pârâtul a fost internat la Spitalului Județan de Urgență Drobeta T. S., iar contravaloarea zilelor de spitlizare în cuantum de 785 lei nu a fost achitată până în prezent.
A solicitat obligarea pârâtului la plata sumei 785 lei, reprezentând contravaloarea zilelor de spitalizare, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.
În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art 313 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
În dovedirea pretențiilor sale reclamanta a depus la dosar un decont de cheltuieli.
Judecătoria Vînju M. prin sentința supusă apelului a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de instanță din oficiu și a respins acțiunea ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Potrivit prevederilor art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006, „Persoanele care prin faptele lor aduc daune sănătății altei persoane răspund potrivit legii și au obligația să repare prejudiciul cauzat furnizorului de servicii medicale reprezentând cheltuielile efective ocazionate de asistența medicală acordată. Sumele reprezentând cheltuielile efective vor fi recuperate de către furnizorii de servicii medicale. Pentru litigiile având ca obiect recuperarea acestor sume, furnizorii de servicii medicale se subrogă în toate drepturile și obligațiile procesuale ale caselor de asigurări de sănătate și dobândesc calitatea procesuală a acestora, în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor judecătorești, indiferent de faza de judecată.”.
Din analiza dispoziției legale anterior menționate, s-a reținut că spitalul poate cere contravaloarea serviciilor medicale doar de la persoana care a provocat vătămarea ce a necesitat spitalizare, iar nu de la însăși persoana care a suferit vătămarea, în acest sens furnizorul de servicii medicale având calea unei acțiuni directe împotriva presupusului vinovat de săvârșirea faptei ilicite pentru recuperarea prejudiciului cauzat, constând în cheltuielile efective ocazionate de îngrijirile acordate victimei.
În speță, astfel cum rezultă din cererea introductivă de instanță, pârâtul a suferit o vătămare urmare a unei faptei ilicite săvârșite asupra sa, fapt reținut din foaia de observație clinică-fila 14. Cu toate acestea, reclamantul a acționat pe calea acțiunii de față împotriva pârâtului, victima faptei ilicite (accident rutier, pentru recuperarea cheltuielilor ocazionate cu îngrijirea sănătății acestuia.
Referitor la susținerea din acțiune în sensul că pârâtul, deși înștiințat de plata spitalizării, nu a făcut demersuri pentru a afla numele făptuitorului, instanța reține, după cum s-a arătat anterior, că, față de prevederile art. 313 alin. 1 din legea 95/2006, calitate procesuală pasivă nu are persoana spitalizată, indiferent că este sau nu asigurată, ci autorul faptei, dispoziția legală fiind în conformitate cu practica europeană, prin care se acordă protecție victimelor faptelor ilicite, iar unitatea spitalicească nu poate pretinde victimei să identifice autorul.
În concluzie, instanța a apreciat că este necesar ca reclamantul să acționeze pe calea unei acțiuni directe împotriva agresorului pe temeiul răspunderii civile delictuale.
Întrucât una din condițiile generale de exercitare a acțiunii civile este și calitatea procesuală care presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care este titularul dreptului afirmat (calitate procesuală activă) precum și între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în cadrul raportului juridic dedus judecății (calitate procesuală pasivă), instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea ca fiind promovată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat că pacienta, victima unui accident/agresiune, nu poate fi interogată cu privire la numele părții vinovate, dat fiind că acesta este, fie în stare de urgență caz în care actul medical este prioritar, fie declară că nu cunoaște identitatea agresorului.
Apelantul-reclamant își susține apelul pe baza înscrisurilor depuse: foaia de observație; decontul de cheltuieli; adresa către IPJ M. prin care a solicitat date privitoare la producerea accidentului rutier, cu nr. 1377/23.01.2013 și_/11.11.2013; adresă către Serviciul de Evidență a Populației M. prin care a solicitat ultimul domiciliu al intimatului-pârât pacient nr._/11.11.2013.
Apelantul-reclamant susține că art. 313 din aceeași lege, se refera cu strictețe la prejudiciile suferite de victimele accidentului rutier/agresiunilor, prejudicii care în mod natural trebuie suportate de persoana vinovata. Victimele accidentelor rutiere/agresiunilor nu cad sub incidența art.92 din Legea nr.95/2006, pentru ele există prevedere legală aparte.
Calitatea de victima a unui accident rutier/agresiune rezultă din conținutul foii de observație cât si din decontul de cheltuieli atașat la acțiune.
În cazul accidentelor rutiere/agresiunilor,calitatea de asigurat sau nonasigurat nu are relevanță, cum de altfel nici calitatea de minor/major a pârâtului, întrucât serviciile, medicale de acest gen nu sunt decontate de CJAS, ca atare nu are relevanță conținutul art.220 din legea nr.95/2006, privind persoanele nonasigurate care au dreptul la servicii medicale de urgență.
A mai arătat că demersurile instituției au fost multiple, în sensul că au trimis nenumărate adrese către IPJ M., Serviciul de Evidență a Populației M. și către pârât care au rămas fără finalitatea urmărita. Nu constituie faptă ilicita, dar i-a pus în imposibilitatea de a cunoaște identitatea agresorului, prin atitudinea pasiva a pârâtului-pacient, astfel ca s-au văzut nevoiți să intenteze acțiune împotriva acestuia.
A mai arătat apelantul că, în mod eronat instanța de fond a hotărât ca pacientul-pârât să fie exonerat de la plata debitului în valoare de 785 lei, întrucât acesta a beneficiat de servicii medicale, urmare a vătămării sale.
A solicitat admiterea apelului și casarea sentinței pronunțate de instanța de fond și admiterea cererii de chemare în garanție formulată de intimatul-pârât.
În procedura prealabilă intimatul-pârât M. P. D. a depus întâmpinare la motivele de apel prin care a solicitat respingerea apelului.
La termenul de judecată din data de 20.04.2015, cauza a fost suspendată, în baza art. 411 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, pentru lipsa nejustificată a părților.
La data de 21.10.2015, prin referatul întocmit de grefa instanței, s-a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol în vederea verificării subzistenței motivului suspendării cauzei, având în vedere că de la data suspendării, 20.04.2015 și până în prezent au trecut mai mult de 6 luni, timp în care dosarul a rămas în nelucrare din culpa părților.
În ședința publică din data de 23.11.2015 a fost invocată, din oficiu excepția perimării cererii de apel.
Analizând excepția perimării cererii de apel, invocată din oficiu, prin prisma actelor de procedură efectuate în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art.416 Cod Procedură Civilă –„ Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de 6 luni. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu, iar conform art. 417 Cod Procedură Civilă, perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.”
Prin urmare, legea statornicește existența cumulativă a două condiții de natură să atragă intervenția sancțiunii perimării și anume, investirea instanței cu o cerere care implică desfășurarea unei activități judiciare și rămânerea cauzei în nelucrare timp de 6 luni.
Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează, atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și are o natură juridică mixtă care sancționează dezinteresul manifestat de părți în desfășurarea activități judiciare și se întemeiază pe prezumția de abandonare a judecății, dedusă tocmai din lipsa de stăruință a părților în întreținerea activității judiciare.
Ambele condiții legale sunt îndeplinite în prezenta cauză, instanța fiind investită cu judecata unei cereri dintre cele enumerate de art. 416 alin.1 Cod procedură civilă, între momentul suspendării judecării cauzei, 20.04.2015 și cel al repunerii pe rol din oficiu, 21.10.2015, împlinindu-se termenul de 6 luni prescris de aceleași dispoziții legale.
Constatând că, cererea a rămas în nelucrare timp de 6 luni și că în tot acest interval de timp nu a fost efectuat nici un act de procedură în vederea judecății, că rămânerea în nelucrare se datorează culpei părții, că termenul de perimare nu a fost întrerupt sau suspendat în raport de dispozițiile art. 417 si art. 418 Cod procedură civilă, instanța apreciază că sunt întrunite toate condițiile pentru a constata intervenită perimarea cererii de apel, cu toate consecințele ei firești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat apelul formulat de apelantul-reclamantul S. Județean de Urgență Drobeta T. S., cu sediul în Dr. Tr. S., .. 4, jud. M., împotriva sentinței civile nr.1396/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimatul-pârât M. P. D., cu domiciliul în Strehaia ., jud. M. având ca obiect pretenții.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Noiembrie 2015
Președinte, M. C. O. | Judecător, A. M. | |
Grefier, D. D. |
Redactat. M.A. /02.12. 2015/Tehnoredactat D.D. /4 ex.
Jud. fond V. S. /Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 741/2015. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 1976/2015. Tribunalul... → |
|---|
