Pretenţii. Sentința nr. 1912/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1912/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 10-03-2015 în dosarul nr. 104/332/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 167/A
Ședința publică de la 10 Martie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. N.
Judecător C. E. C.
Grefier D. A. D.
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelantul reclamant J. G. împotriva sentinței civile nr. 1912/25.11.2014, pronunțată de Judecătoria Vînju M., în contradictoriu cu intimați pârâți C. E. și R. V., având ca obiect,pretenții .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul reclamant J. G. personal și asistat de avocat B. B. și intimata pârâtă C. E. personal, lipsă fiind intimatul pârât R. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Avocat B. B. pentru apelantul reclamant a depus la dosar un set de înscrisuri reprezentând procesul verbal de constatare încheiat la data de 18.06.2010 de Primăria . extras din cartea funciară.
La interpelarea instanței să depună titlul de proprietate, avocatul apelantului a precizat că nu are decât înscrisurile depuse, alte acte nu are, precizând că a făcut demersuri la Instiuția Prefectului, și există răspunsul la dosarul de fond.
Instanța a procedat la audierea intimatei pârâte C. E., căreia i s-a luat o declarație ce a fost consemnată și atașată la dosar.
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.394 cod procedură civilă, constată încheiate dezbaterile și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat B. B. pentru apelantul reclamant a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței atacate și pe fond trimiterea cauzei spre rejudecare.
Apelantul reclamant a plătit impozitul pentru terenul respectiv și în nenumărate rânduri a făcut demersurile necesare pentru obținerea titlului de proprietate.
Cu privire la obiectul cauzei, apelantul reclamant a căzut în pretenții, el fiind în imposibilitate de a cultiva terenul întrucât pârâții l-au cultivat, iar din actele depuse la dosar există dovada că este proprietarul suprafeței de 1 ha .
A solicitat recuperarea prejudiciului creat în sumă de 10.000 lei cu dovada actelor de la dosar, existând adeverință emisă de primărie, procese verbale pentru culturile cultivate, reprezentând suma cu care reclamantul este în pretenții.
A solicitat cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă a lăsat la aprecierea instanței soluționarea apelului.
INSTANȚA
Asupra apelului de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei Vînju M. la data de 22.01.2014, înregistrată sub nr._ și precizată la data de 05.11.2014, reclamantul J. G. a chemat în judecată pe pârâții C. E. și R. V. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 10.000 lei reprezentând prejudiciul creat ca urmare a folosirii fără drept a unui teren în suprafață de l ha proprietatea reclamantului, situat în punctul „ Carjeloanea” de pe raza satului Izvorul Aneștilor, tarlaua 10/3, . 2010, 2011 ,2012,cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că, pârâții fără niciun drept i-au cultivat suprafața de teren mai sus menționată, de pe care și-au însușit recolta pe perioada 2010, 2011, 2012.
Susține reclamantul că, pârâții au acționat cu bună știință, cu intenție directă de a pregătii terenul, de a-l cultiva și recolta produsele cerealiere, fără a exista vreo înțelegere anterioară, astfel că el a fost prejudiciat.
Pârâții au acționat astfel pe motivul că reclamantul având o vârstă înaintată de 86 ani nu se poate deplasa la fața locului și astfel nu va depista niciodată fapta săvârșită de aceștia.
Mai arată reclamantul că a încercat în repetate rânduri să îi atenționeze pe cei doi pârâți să renunțe la cultivarea terenului, dar nu a găsit nicio înțelegere din partea acestora, motiv pentru care s-a adresat instanței de judecată.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp. art. 998-999 C. civ.
În dovedirea celor invocate, reclamantul a depus la dosar: contractul de premediere nr.29/1/17.02.2014, anexă reprezentând terenurile aflate în proprietatea sa, proces verbal de constatare din data de 18.05.2010, certificatul de informare nr.39/04.03.2014, adresa nr.838/13.06.2014 emisă de Primăria Comunei Livezile, adresele nr. 9000/12.01.2012 și nr.6242/23.08.2011 emise de Instituția Prefectului Județului M., dovada achitării taxei de timbru și împuternicirea avocațială și au solicitat proba cu interogatoriul pârâților și martorii B. C. și I. E., probe ce au fost încuviințate de către instanță potrivit disp. art. 258 c.pr.civ.
Pârâții, legal citați, au depus întâmpinare în termenul prevăzut de disp. art. 201 alin. 1 c.pr.civ. prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate și au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților și excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la contravaloarea producției pe anul 2010.
Au susținut că reclamantul nu face dovada că este proprietarul suprafeței de teren pentru care solicită contravaloarea producției nerealizate și în raport de disp. art. 998 – 999 C. civ. pentru atragerea răspunderii lor, se cer a fii întrunite cumulativ, următoarele condiții: existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a vinovăției și existența unei legături de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul cauzat.
De asemenea au mai susținut că, nu au muncit această suprafață de teren, care se învecinează cu terenul mătușii lor C. S..
În drept și-au întemeiat întâmpinarea pe disp. art. 205 c.pr.civ.
În dovedirea celor invocate au depus la dosar: certificatul de moștenitori nr.24/19.01.2011, promisiunea bilaterală de vânzare – cumpărare autentificată sub nr.2418/22.08.2013, titlul definitiv de proprietate nr._/10.03.1997, împuternicirea avocațială și au solicitat proba cu martorii B. M. și Pițurnea I., probe încuviințate de asemenea de instanță potrivit disp. art. 258 c.pr.civ.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor formulate și admiterea acțiunii susținând că este proprietarul suprafeței de teren de l ha potrivit înscrisurilor depuse la dosar și că, pârâții fără niciun drept i-au cultivat suprafața de teren și și-au însușit recolta.
În drept reclamantul și-a întemeiat răspunsul la întâmpinarea formulată de pârâți pe disp. art. 150 NCC.
Prin sentința civilă nr. 1912/05.11.2014 Judecătoria Vînju M. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive. A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune. A respins acțiunea având ca obiect „pretenții” formulată de reclamantul J. G., și a obligat reclamantul să plătească pârâților suma de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, reclamantul J. G. a chemat în judecată pe pârâții C. E. și R. V. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 10.000 lei reprezentând prejudiciul creat ca urmare a folosirii fără drept a unui teren în suprafață de l ha proprietatea reclamantului, situat în punctul „ Carjeloanea” de pe raza satului Izvorul Aneștilor, tarlaua 10/3, . 2010, 2011 ,2012,cu cheltuieli de judecată.
Instanța a reținut că, prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâții au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive susținând că, în raport de disp. art. 998 – 999 C. civ. pentru atragerea răspunderii lor, se cer a fi întrunite cumulativ, următoarele condiții: existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a vinovăției și existența unei legături de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul cauzat și excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la contravaloarea producției pe anul 2010.
Potrivit art. 248 N.C.pr.civ., instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere că obiectul cauzei îl reprezintă obligarea pârâților la plata unei sume de bani, pe care reclamantul pretinde că aceștia o datorează ca urmare a prejudiciul creat prin folosirii fără drept a unui teren în suprafață de l ha proprietatea reclamantului, situat în punctul „ Carjeloanea” de pe raza satului Izvorul Aneștilor, tarlaua 10/3, . 2010, 2011 ,2012, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 36 c.pr.civ.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la contravaloarea producției pe anul 2010, instanța a respins-o, reținând că potrivit susținerilor reclamantului din cererea de chemare în judecată, începând cu anul 2010 pârâții au pregătit terenul pentru cultivare (arat, discuit, semănat), fapt ce induce concluzia că producția urma a fi recoltată în vara anului 2011, dată la care se naște dreptul reclamantului la acțiune. Față de aceste considerente, reținând că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 22.01.2014, instanța constată că nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune și urmează să analizeze cauza pe fond.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut că, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata prejudiciului reprezentând contravaloarea recoltelor obținute de pe terenul său de către pârâți, în cuantum de 10.000 lei.
Din probele administrate, respectiv declarațiile martorilor I. E. și B. C., precum și răspunsurile la interogatoriul luat pârâtului R. V., instanța a reținut că pârâții au efectuat lucrări agricole pe pământul reclamantului.
De asemenea, instanța a reținut că reclamantul a recunoscut în răspunsurile la interogatoriu că nu a lucrat terenul respectiv deoarece a fost bolnav.
Față de situația de fapt raportat la prevederile art. 998-999 cod civil din 1864 respectiv prevederile art. 1349 și 1357 din Noul Cod civil, instanța reține că nu sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii civile delictuale. Conform textelor legale menționate, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să o repare. În cauză este îndeplinită condiția existenței unei fapte ilicite, constând în efectuarea de către pârâți a unor lucrări agricole pe terenul reclamantului, însă nu este îndeplinită condiția cu privire la prejudiciul produs prin această faptă. Astfel, instanța a reținut că reclamantul nu a avut intenția de cultiva personal pământul sau de a-l arenda pentru a obține venituri din exploatarea sa.
Prin cererea formulată, reclamantul a pretins un prejudiciu de 10.000 lei reprezentând contravaloarea produselor recoltate de pârâți, fără a preciza cum a fost calculat acest prejudiciu, deși instanța i-a pus în vedere să-și precizeze cuantumul prejudiciului suferit raportat la datele comunicate de Direcția pentru Agricultură M..
Față de aceste considerente, instanța a reținut că, nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute cumulativ pentru atragerea răspunderii civile delictuale.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat apel reclamantul J. G. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat faptul că, prin cererea adresata instanței de fond a chemat in judecata pe parații Casierii E. si R. V. ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea paraților la piața sumei de 10.000 lei reprezentând prejudiciul creat ca urmare a folosirii fără drept a unui teren in suprafața de 1 hectar, în punctul Carjeloanea de pe raza satului Izvorul Aneștilor, tarlaua 10/3, . 2010, 2011, 2012 cu cheltuieli de judecată.
Astfel, instanța de fond fără a analiza in totalitate probatoriul existent în cauza cu privire la întinderea și valoarea prejudiciului produs prin aceasta faptă a pârâților apelanți C. și R. motivând faptul că nu este îndeplinita condiția cumulativa pentru atragerea răspunderii civile delictuale si anume ca prejudiciul produs prin aceasta fapta nu exista, deși la dosarul cauzei existau înscrisuri doveditoare ca probe concludente, pertinente si utile, din care rezulta adresa de la Direcția Agricola M. si calculul efectuat in baza acestei adrese pe cei 3 ani rezultând cu certitudine prejudiciul real creat pe fiecare an si cultura dar si per total fiind îndeplinita astfel condiția esențiala de valoarea a prejudiciului pentru răspunderea civila delictuala.
Faptul ca instanța a amânat pronunțarea cauzei, iar urmare acestui motiv atașând ulterior la dosar înscrisurile solicitate la pronunțarea si emiterea sentinței nr. 1912/05.11.2014 nu sa mai luat in considerare si probabil s-a omis ca prejudiciul este dovedit atât ca întindere cat si ca valoare aspect care întrunește in totalitate condiția privind atragerea răspunderii civile delictuale dovedite cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, neluate in considerare probabil din omisiune de instanța de fond.
Motivația instanței de fond ca proprietarul terenului a fost bolnav si nu a putut lucra terenul nu este un motiv temeinic, obiectiv si cert de respingere a acțiunii introductive având ca fond pretenții, el considerându-l lipsit de orice temei juridic, fara nici o logica si fara a avea legătura cu situația de fapt din teren si consecințele urmării acestuia, daca terenul era cultivat de parați eu am fost in imposibilitatea de a-l cultiva chiar daca era bolnav.
Din probatoriu instanței de fond a rezulta fara putere de tăgada ca el este proprietarul suprafeței de 1 hectar, iar din depozițiile martorilor interogați rezulta ca acest teren îi aparține si a fost lucrat consecutiv de la pregătirea pana la recoltarea produselor paioase de cei doi parați care si-au însușit recolta creându-i prejudiciu cu care este în pretenție.
A solicitat admiterea apelului, anularea sentinței atacate si pe fond trimiterea cauzei spre rejudecare.
In drept și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art. 466-480 cod procedura civila, înțeleg sa dovedesc cele susținute cu înscrisurile existente la dosarul cauzei si alte probe in faza de judecata.
Intimații pârâți Casieu E. și R. I. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat si menținerea sentinței .
Au motivat că, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea formulata de reclamant având in vedere faptul ca acesta nu a putut sa dovedească valoarea presupusului prejudiciu, întrucât în ședința din data de 24.09.2014, instanța a pus in discuție suplimentarea probatoriului, punându-i in vedere reclamantului sa-si precizeze cuantumul prejudiciului suferit raportat la datele comunicate de Direcția pentru Agricultura M..
Cu privire la contravaloarea producției nerealizate solicitate de reclamant au arătat faptul ca reprezintă o îmbogățire fara just temei, întrucât acestea ar fi justificat numai in situația in care reclamantul ar fi înființat cultura pe cheltuiala sa, însă ei parații ar fi recoltato, ori din răspunsul la interogatoriul luat reclamantului acesta afirma ca a fost bolnav și nu a cultivat terenul respectiv pentru care nici nu deține titlu definitiv de proprietate.
Este evident faptul ca reclamantul nu a cheltuit nici o suma de bani pentru înființarea vreunei culturi iar in acest context nu poate obține vreo producție fără a investi in teren.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma motivelor invocate, cât și prin raportare la art. 479 alin1 teza a II-a C pr civilă, tribunalul constată apelul nefondat.
Astfel, prin cererea introductivă de instanță așa cum a fost precizată reclamantul J. G. a solicitat obligarea celor doi pârâți să-i plătească suma de 10.000 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului adus acesteia ca urmare a folosirii fără drept de către pârâți ,a unei suprafețe de teren de 1 ha proprietatea reclamantului.
Potrivit art. 8 alin 1 din Legea 18/1991 stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile acestei legii, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
Prin prisma dispozițiilor de mai sus, dovada dreptului de proprietate se poate face doar în condițiile Legilor fondului funciar, simpla evidență în registrele agricole anterioare colectivizării, nefiind suficientă, în lipsa unui titlu de proprietate eliberat în condițiile art. 8 din Legea 18/1991.
În speță, deși reclamantul solicită contravaloarea folosirii abuzive a unui teren proprietatea sa, nu face dovada dreptului său de proprietate asupra terenului în condițiile Legii 18/1991.
Împrejurarea că, acesta a făcut demersuri pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului și eliberarea titlului de proprietate – așa cum rezultă din răspunsurile date de Instituția prefectului M. (filele 70-71 dosar fond ) și aceea că reclamantul apelant se află înregistrat în evidențele agricole (fila 13 dosar fond) nu conferă calitate de proprietar acestuia, cu atât mai mult cu cât evidențele agricole sunt întocmite în baza declarațiilor părților.
Nefiind proprietar al terenului în condițiile legii, reclamantul nu poate fi prejudiciat pentru lipsa de folosință a unui teren al cărui proprietar nu este, motiv pentru care dispozițiile art. 998 Cod civil nu sunt îndeplinite pentru a atrage răspunderea delictuală a pârâților.
Așa fiind,sentința atacată este temeinică și legală, apelul reclamantului urmând a fi respins ca nefundat, făcându-se aplicarea dis part. 480 C pr civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul reclamant J. G., cu domiciliul în com. Livezile, . M. împotriva sentinței civile nr. 1912/25.11.2014, pronunțată de Judecătoria Vînju M. intimați fiind C. E., cu domiciliul în com. Livezile, . M., R. V., cu domiciliul în com. Hinova, ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2015, la sediul Tribunalului M..
Președinte, V. N. | Judecător, C. E. C. | |
Grefier, D. A. D. |
Red. NV/DDA
5ex/26.03.2015
Jud fond L. L
Cod operator 2626
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 2120/2015.... | Uzucapiune. Sentința nr. 2178/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
