Reziliere contract. Decizia nr. 24/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 24/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 21-04-2015 în dosarul nr. 3614/101/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 24/2015
Ședința publică de la 21 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea cauzei civil privind pe reclamantul R. G. și pe pârâtul V. C. Nicușor, având ca obiect „reziliere contract”.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că prin încheierea de ședință din data de 02.09.2014, judecarea cauzei a fost suspendată pentru neîndeplinirea de către reclamant a obligației de a indica domiciliul actual al pârâtului pentru a fi citat și că, potrivit referatului întocmit de grefă, la data de 17.03.2015 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei, pentru ca, în conformitate cu dispozițiile art. 416 și 420 Cod procedură civilă, să se verifice dacă a intervenit perimarea.
Constatând că dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni de la data suspendării, instanța invocă din oficiu excepția perimării cererii de apel și rămâne în pronunțare asupra acesteia.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
La data de 02.08.2013, a fost înregistrată la Judecătoria Dr.Tr.S. sub nr._/225/2013, acțiunea având ca obiect „reziliere contract” formulată de reclamantul R. G., împotriva pârâtului V. C. Nicușor.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 09.07.2010, pârâtul a încheiat cu reclamantul o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare în formă autentică, având nr. 2238 la B.N.P. M. COCUȚA echivalentul unei promisiuni de vânzare-cumpărare, urmând ca în termen de aproximativ o lună de la data semnării acesteia să fie încheiat și contractul în formă autentica.
Prin promisiunea bilaterală, pârâtul s-a obligat ca cel mai târziu la data de 10.08.2010, să încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, obiectul contractului fiind cuprins din două imobile, unul situat în Poiana M., ., cu nr. cadastral 63. suprafață de 2.680 mp (teren arabil si curte), si unul situat în ., . din cărămida și beton.
Prețul total a fost stabilit la suma de 50.000 Euro, preț pe care pârâtul 1-a primit integral la începutul anului 2010, așa cum reiese și din promisiunea bilaterala de vânzare-cumpărare.
Deși a trecut o perioadă considerabilă de timp și deși suma stabilită ca preț a fost achitată integral, nici până în prezent piratul nu a luat legătura cu reclamantul pentru încheierea contractului.
La data de 22.07.2013, reclamantul l-a notificat pe pârât, pentru a se prezenta în data de 29.07.2013 la B.N.P. V. G., în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Așa cum reiese și din încheierea nr.3/30.07.2013 a BNP G. V. depusă la dosarul cauzei, pârâtul nu s-a prezentat la data solicitată prin notificare pentru a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică.
Caracteristica esențială a contractelor sinalagmatice o constituie reciprocitatea și interdependența obligațiilor ce revin părților, împrejurarea că fiecare dintre obligațiile reciproce este cauza juridica a obligației corelative, implicând simultaneitatea de executare a acestor obligații, deci posibilitatea de invocare a excepției de neexecutare, în cazul în care simultaneitatea nu este respectată.
Față de prevederile art.1020 și art. 1021 Cod civil, când una din părți, în mod culpabil, nu îndeplinește angajamentul său, partea care și-a respectat obligațiile are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil sau să ceară desființarea acesteia, cu daune-interese.
Potrivit art. 1066 Cod civil, clauza penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă de a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i, iar conform art. 1069 alin.l Cod civil, clauza penală este o compensație a daunelor interese, ce creditorul suferă din neexecutarea obligației principale.
Rezultă așadar că, potrivit legii, clauza penală este o modalitate de evaluare Convențională a daunelor-interese, executarea ei fiind posibilă numai atunci când sunt întrunite condițiile acordării acestor daune, printre care figurează și culpa.
În speța de față, părțile au încheiat un antecontract de vânzare cumpărare cu caracter sinalagmatic, în sensul că promitentul vânzător s-a obligat a vinde promitentului cumpărător, dreptul de proprietate asupra celor două imobile, pentru un preț de 50.000 euro, suma achitată integral înainte de data întocmirii antecontractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2238/09.07.2010 la BNP.
Prin același antecontract promitentul-vânzător s-a obligat să procure toate actele necesare pentru efectuarea contractului de vânzare cumpărare pe cheltuiala sa, inclusiv documentația cadastrală și încheierea de intabulare, să nu înstrăineze sau să nu greveze cu sarcină imobilul, declarând că acesta nu face obiectul unei ipoteci, servituți, clauze cu uzufruct viager sau orice alte asemenea sarcini.
Trebuie precizat că părțile, spre deosebire de alte contracte de asemenea gen, au înțeles să stipuleze în mod expres o . condiții și termene, respectiv acelea că încheierea în formă autentică a contractului de vânzare cumpărare va fi încheiat până cel mai târziu la data de 10.08.2010.
S-a mai menționat, în cadrul convenției că, în cazul în care promitentul vânzător nu respectă obligațiile ce îi incumbă, promitentul-cumpărător se poate adresa instanței de judecată pentru a-1 obliga să restituie suma de 75.000 Euro.
Cum nici la data de 10.08.2010 și nici ulterior, cumpărătorul nu a mai fost contactat de către vânzător pentru încheierea actului autentic, acesta a procedat la notificarea pârâtului pentru a se prezenta, la data de 29.07.2013, pentru definitivarea acestei operațiuni.
La această dată, conform Încheierii a BNP G. V., promitentul-vânzător nu s-a prezentat pentru perfectarea contractului.
Pe cale de consecință, apreciază că sunt întrunite dispozițiile art. 1020, 1021 cod civil pentru a se dispune rezoluțiunea antecontractului de vânzare cumpărare, având în vedere faptul că s-a făcut dovada existenței obligației pârâtului de a întocmi actul autentic la un termen limită, stipulat de către părți, că acesta nu și-a îndeplinit această obligație la termenul stabilit, deși reclamantul, potrivit notificării emise, a somat pârâtul să-și îndeplinească obligațiile și a solicitat întocmirea formelor autentice ale contractului, iar neexecutarea obligației vânzătorului s-a datorat în mod exclusiv culpei acestuia, conform celor arătate mai sus.
De asemenea, a solicitat, să se facă aplicarea disp. art. 1066, 1069 C Civ, având în vedere faptul că, părțile au stabilit în mod clar, neîndoios, ca în caz de neexecutare a contractului de către vânzător, acesta va restitui suma de 75.000 euro.
In drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 969,970, 1066, 1069 C Civ.
Reclamantul a depus la dosar în copie, promisiunea bilaterală de vânzare – cumpărare autentificată sub nr. 2238 din 09.07.2010 de BNP M. Cocuța, Notificare și confirmarea de primire, Încheierea de certificare nr.3 din 30 iulie 2013.
Pârâtul a formulat întâmpinare la data de 07.11.2013, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței, având în vedere faptul că obiectul pretențiilor are o valoare de peste 200.000 lei, astfel că, în primă instanță, competența de soluționare a prezentei cauze aparține Tribunalului M., fapt ce rezultă din coroborarea disp.art.94, alin.l, lit.j cu art.95, alin.l, NCPCiv.
In acest context, solicită admiterea excepției și declinarea cauzei în vederea soluționării la Tribunalul M..
Pe fond, a arătat că este de acord cu admiterea în parte a acțiunii, respectiv a petitului privind rezilierea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2238/09.07.2010 de BNP M. Cocuța.
Privitor la petitul prin care s-a solicitat obligarea sa la plata de daune compensatorii în sumă de_ euro către reclamant, solicită respingerea acestui petit ca neîntemeiat.
Arată că, este adevărat că la data de 09.07.2010 a încheiat cu reclamantul antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2238 din 09.07.2010 de BNP M. Cocuța, prin care se obliga, în nume personal și în calitate de mandatar al Cappeliny Prod SRL, să-i vândă reclamantului proprietățile descrise în antecontract însă, în realitate, antecontractul nu conține voința reală a vânzătorilor, înscrisul neîndeplinind condițiile imperativ prevăzute de lege privitor la valabilitatea consimțământului, la obiectul și scopul convenției.
In al doilea rând, pentru a se soluționa ambele petite în sensul admisibilității lor, este necesar a se face dovada culpei, respectiv cui a aparținut culpa pentru neîncheierea contractului de vânzare-cumpărare autentificat, la data precizată în antecontract sau ulterior chiar. Din punctul său de vedere, învederează că nu se face vinovat în nici un fel.
Reclamantul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Prin S.C. nr.248/20.01.2014, Judecătoria Dr.Tr.S. a admis excepția necompetenței teritoriale exclusive și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vînju M., reținându-se cu privire la excepția necompetenței teritoriale următoarele:
Reclamantul a solicitat rezilierea antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.2238 din 09.07.2010 al BNP M. Cocuța și obligarea pârâtului la plata de daune interese, obiectul antecontractului fiind reprezentat de terenuri aflate pe raza localităților Poroina M. și Obîrșia de Cîmp, localități ce se află în circumscripția teritorială a Judecătoriei Vînju M..
După declinare, Judecătoria Vînju M. a înregistrat cauza sub nr._/225/2013.
La termenul din 07.05.2014 reclamantul a depus o cerere prin care înțelege să renunțe la cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâtului.
Totodată, instanța a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a judecătoriei, având în vedere prevederile art.94 pct.1 lit.j C.proc.civ. conform cărora judecătoriile sunt competente să judece cererile evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei. Pentru cererile evaluabile în bani în valoare de peste 200.000 lei competentța soluționării revine tribunalului în primă instanță, fiind incidente dispozițiile art.95 pct.1 C.proc.civ.
Având în vedere dispozițiile art. 406 C.proc.civ., instanța a apreciat că trebuie soluționată cu prioritate excepția necompetenței materiale și apoi pusă în discuție cererea de renunțare la judecată.
Pentru aceste considerente, prin sentința civilă nr. 641/07.05.2014, ținând cont de valoarea obiectul cererii în suma de 75.000 euro, aproximativ 330.00 lei conform aprecierii reclamantului, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Vînju M. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului M..
La data de 21.05.2014, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului M. sub nr._, acțiunea având ca obiect „reziliere contract” formulată de reclamantul R. G., împotriva pârâtului V. C. Nicușor.
La termenul de judecată din data de 02.09.2014, cauza a fost suspendată, în baza art. 242 pct.1 Cod procedură civilă, pentru neîndeplinirea de către reclamant a obligației de a indica domiciliul actul al pârâtului pentru a fi citat.
La data de 17.03.2015, prin referatul întocmit de grefa instanței, s-a dispus, din oficiu, repunerea cauzei pe rol în vederea verificării subzistentei motivului suspendării cauzei având în vedere că de la data suspendării, 02.09.2014 și până în prezent au trecut mai mult de 6 luni, timp în care dosarul a rămas în nelucrare din culpa părților.
În ședința publică din data de 21.04.2015 a fost invocată, din oficiu excepția perimării cererii de chemare în judecată.
Analizând excepția perimării cererii de chemare în judecată, invocată din oficiu, prin prisma actelor de procedură efectuate în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art.416 Cod Procedură Civilă –„ Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții, timp de 6 luni. Partea nu se socotește în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu, iar conform art. 417 Cod Procedură Civilă perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.
Prin urmare, legea statornicește existența cumulativă a două condiții de natură să atragă intervenția sancțiunii perimării și anume, investirea instanței cu o cerere care implică desfășurarea unei activități judiciare și rămânerea cauzei în nelucrare timp de 6 luni.
Perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală care operează, atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și are o natură juridică mixtă care sancționează dezinteresul manifestat de părți în desfășurarea activități judiciare și se întemeiază pe prezumția de abandonare a judecății, dedusă tocmai din lipsa de stăruință a părților în întreținerea activității judiciare.
Ambele condiții legale sunt îndeplinite în prezenta cauză, instanța fiind investită cu judecata unei cereri dintre cele enumerate de art. 416 alin.1 Cod Procedură Civilă, între momentul suspendării judecării cauzei, 02.09.2014 și cel al repunerii pe rol, 21.04.2015, împlinindu-se termenul de 6 luni prescris de aceleași dispoziții legale.
Constatând că, cererea a rămas în nelucrare timp de 6 luni și că în tot acest interval de timp nu a fost efectuat nici un act de procedură în vederea judecății, că rămânerea în nelucrare se datorează culpei părții, că termenul de perimare nu a fost întrerupt sau suspendat în raport de dispozițiile art. 417 si art. 418 Cod Procedură Civilă și că nu există o cauză de stingere a procesului prevăzută de o normă specială, instanța apreciază că sunt întrunite toate condițiile pentru a constata intervenită perimarea cererii, cu toate consecințele ei firești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția perimării.
Constată perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul R. G., cu domiciliul ales în Timișoara, ..2, . împotriva pârâtului V. C. Nicușor, domiciliat în . de Câmp, județul M., având ca obiect „reziliere contrat”.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.04.2015.
Președinte, C. M. | ||
Grefier, M. B. |
Red. C.M../Tehnored. M.B.
Ex. 4/5 pag./28.04.2015
Cod op. 2626
| ← Pretenţii. Decizia nr. 269/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Fond funciar. Sentința nr. 3990/2015. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
