Acţiune în constatare. Sentința nr. 650/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 650/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 21-05-2015 în dosarul nr. 357/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 357/A
Ședința publică de la 21 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. R.
Judecător F. M.
Grefier M. B.
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanții-reclamanți G. M., G. F., împotriva sentinței civile nr.650/11.12.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova în contradictoriu cu intimații-pârâți G. M., G. E., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se ia act că dezbaterile asupra apelurilor au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 14.05.2015 și încheierea de amânare ulterioară a pronunțării din 21.05.2015, ce fac parte integrantă din prezenta decizie, după care, instanța reține cauza pentru soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Orșova sub nr._, la data de 28.08.2013, reclamanții G. M. și G. F. au chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții G. M. și G. E., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că imobilul situat în Orșova, ., respectiv 44A, constituie de fapt o singură construcție, cu parter și etaj, având două entități locative edificate pe două parcele de teren aparținând părților din litigiu; să se dispună ieșirea din indiviziune asupra construcției conform posesiei exercitate de părți în prezent și asupra terenului conform dreptului de proprietate al fiecăreia dintre părți, reclamanții înțelegând să rămână în indiviziune, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, au arătat că o dată cu strămutarea orașului Orșova, autorii lor G. M. și G. F., respectiv G. P. și G. E. le-au fost atribuite două parcele de teren situat în Orșova, ., în suprafață de 211 mp, ce a aparținut părinților lor și respectiv suprafața de 198 mp corespunzător parcelei 182A, ce a aparținut G. P. și G. E..
Au mai arătat că pe o porțiune din ambele parcele a fost edificat de autori un imobil cu destinație locuință, cu parter și etaj, din momentul edificării, fiecare dintre coproprietari folosind în mod exclusiv partea care îi revenea, reclamanții etajul și pârâții parterul imobilului, în condițiile în care cele două entități locative au și numere de casă diferite.
Au mai arătat că imobilul se află intabulat în CF nr.252 vol.II A pentru reclamanți fiind înscrisă suprafața de 211 mp în ceea ce privește terenul și construcția cu nr.44A compusă din 4 camere și dependințe, iar pentru pârâți fiind înscris în CF nr._ C1 provenită din conversia pe hârtie a CF nr.266 vol.II, construcție compusă din 3 camere, cămară și coridor, situată la nr.44.
Acțiunea nu a fost motivată în drept.
În dovedire au depus în copie: extras CF 252 vol.IIA, extras CF fila_, schița parcelară de atribuire a terenului, plan de amplasament și delimitare al imobilului din 18.01.2013, certificat de moștenitor nr.203/16.08.2007, autorizație de construcție pentru locuință, certificat de informare nr.01/05.03.2013.
La data de 04.09.2013 reclamanții au formulat și depus la dosar cerere de ajutor public judiciar, la care au atașat înscrisuri doveditoare, cerere ce a fost admisă prin încheierea din 25.09.2013.
P. încheierea din camera de consiliu din data de 24.09.2013, instanța a dispus anularea cererii de chemare în judecată.
Împotriva acestei încheieri reclamanții au formulat cerere de reexaminare, cerere ce a fost admisă la data de 31.10.2013 în dosarul nr._ /a1, dispunându-se a se reveni asupra măsurii anulării și trimisă cauza completului inițial investit.
Pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat obligarea reclamanților în temeiul art.200 C.pr.civilă la regularizarea cererii prin precizarea CNP-ului reclamantei G. F., motivarea în drept a cererii, pronunțarea unei hotărâri de ieșire din indiviziune asupra construcției și terenului, conform posesiei actuale, exercitate de părți, precum și a actelor de proprietate deținute de aceștia, cu cheltuieli de judecată.
La termenul din 18.03.2014 instanța a încuviințat pentru reclamanți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriu și expertiză, iar pentru pârâți proba cu înscrisuri, interogatoriu și expertiză.
La același termen de judecată apărătorul pârâților a depus la dosar copia contractului de întreținere autentificat sub nr. 3333/28.12.2006 la BNP D. O..
La termenul din 15.05.2014 părțile au depus la dosar acte de stare civilă (filele 85-94) și instanța a dispus unirea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei G. E. cu fondul cauzei.
În cauză a fost efectuat și depus raportul de expertiză de expert S. G. la data de 12.06.2014 (filele 111-114), la care părțile au formulat obiecțiuni, răspunsul fiind comunicat de expert la data de 05.09.2014, la care a anexat o schiță (filele 128,129).
În cauză a fost luat interogatoriu reclamantei G. F. (fila 121,122).
La termenul din 18.09.2014 instanța a încuviințat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, care a fost depus de expert la dosar la data de 09.10.2014 (fila 138).
La termenul din 23.10.2014 instanța în baza art.411 alin.1 pct.1 C.pr.civilă a dispus suspendarea cauzei la solicitarea expresă a părților, fiind repusă pe rol la cererea părților la termenul din 04.12.2014.
În considerarea probelor de la dosar și prin raportare la dispozițiile legale incidente în cauză, prin sentința civilă nr.650/11.12.2014 Judecătoria Orșova, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei G. E. și a respins acțiunea, pentru următoarele considerente:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei G. F., invocată de pârâți:
Calitatea procesuală pasivă presupune identitatea între persoana pârâtului și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
În raport de obiectul cauzei, respectiv constatarea unei stări de fapt și ieșirea din indiviziune privind imobilul casă și teren situat în Orșova, . și nr.44 A, având în vederea că pârâtul G. M. deține nuda proprietatea asupra cotei sale de proprietate din imobilul cu nr. 44, iar pârâta G. E. dreptul de uzufruct viager, apreciind că ieșirea din indiviziune și partajarea bunurilor privește coproprietarii sau codevălmașii și nu uzufructuarii care au doar un drept de folosință viager, instanța a admis excepția invocată și a respins acțiunea formulată de reclamanții G. M. și G. F., în contradictoriu cu pârâta G. E. cu domiciliul în mun. Orșova, ., jud. M., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Cu privire la fondul cauzei:
P. cererea pendinte, reclamanții G. M. și G. F., în contradictoriu cu pârâții G. M. și G. E. au solicitat să se constate că imobilul existent pe . respectiv nr. 44A constituie de fapt o singură construcție, cu parter și etaj și să se dispună ieșirea din indiviziune asupra construcției, potrivit posesiei exercitată de părți.
Cu privire la petitul privind constatarea unei stări de fapt, respectiv a faptului că imobilul mai sus indicat constituie o singură construcție:
Potrivit art. 35 Cod pr. civilă”Cel care are interes poate să ceară constatarea existenței sau inexistenței unui drept.”
D. urmare cererile în constare pot avea ca obiect numai constatarea existenței sau inexistenței unui drept, iar nu a unei situații de fapt cu excepția ipotezelor prevăzute de dispozițiile art. 359-365 Cod pr. civilă, care reglementează procedura asigurării probelor.
În raport de aceste considerente instanța a respins acest petit ca nefondat.
Cu privire la ieșirea din indiviziune:
Având în vedere prevederile art.66 alin.2 din legea de punere în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, potrivit cărora dispozițiile art. 669-686 din Codul Civil se aplică și partajului judiciar atunci când cererea de chemare în judecată a fost introdusă după . Codului civil, observând că acțiunea a fost introdusă la 28.08.2013, în raport de aceste prevederi legale instanța, a făcut aplicarea Noului Cod civil.
Conform art. 670 cod civil partajul poate fi făcut prin bună învoială sau prin hotărâre judecătorească, în condițiile legii.
Potrivit art. 1143 alin. 1 Cod civil „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Moștenitorul poate cerere oricând ieșirea din indiviziune, chiar și atunci când există convenții sau clauze testamentare care prevăd altfel.”
Formele proprietății comune potrivit art. 632 Cod civil sunt proprietatea pe cote părți (coproprietatea) care poate fi obișnuită sau forțată și proprietatea în devălmășie.
Coproprietatea obișnuită se referă la faptul că fiecare coproprietar este titularul exclusiv al unei cote părți din dreptul de proprietate
Conform art. 669 Cod civil „Încetarea coproprietății prin partaj poate fi cerută oricând, afară de cazul în care partajul a fost suspendat prin lege, act juridic ori hotărâre judecătorească.”
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei instanța a constatat că autorii reclamanților G. M. și G. F. au fost numiții G. M. decedat la 19.09.1991 și G. F.- predecedată.
Conform certificatului de moștenitor nr. 203 din 16.08.2007 al BNP D. O. reclamantul G. M., în calitate de fiu, a dobândit cota de 1/1 din masa succesorală a defunctului său tată G. M. reprezentată prin cota de 2/4 din imobilul situat în mun. Orșova, . compus în casa de locuit cu nr. 44A având două camere și dependințe împreună cu teren loc de casă de 211 mp întabulat în CF fila nr. 252 vol. II Orșova, lot nr. 182 zona Sud, fără nr. top. Terenul a fost dobândit de defunct prin atribuire prin compensație, iar casa prin construire împreună cu soția predecedată G. F..
C. de 2/4 din imobilul mai sus amintit aparținând defunctei G. F. a fost moștenită în cote egale de reclamanți, cei doi copii ai acesteia, conform certificatului de moștenire nr. 449/1989.
Potrivit extrasului de carte funciară nr. 252 vol II A reclamantul G. M. deține în proprietate o cotă de 3/4, iar reclamanta G. F. o cotă de 1/4 din imobilul lot 182 zona Sud cu casa nr. 44A situat în . suprafață de teren de 211 mp.
La data de 28.12.2006 autorii pârâților, numiții G. P. și G. E. au încheiat în calitate de înstrăinători cu pârâtul G. M.-fiul acestora, în calitate de dobânditor, contractul de întreținere autentificat sub nr. 3333 (f.70), prin care primii au dat în schimbul întreținerii dobânditorului nuda proprietate asupra imobilului proprietatea lor situat în Orșova, ., zona Sud compus din casă de locuit cu trei camere, bucătărie,cămară, coridor și plațul în suprafață de 198 mp înscris în CF fila nr. 266 vol. II A . nr. top, rezervându-și dreptul de uzufruct viager. Terenul aferent construcției în suprafață de 198 mp este proprietatea Statului Român care s-a transmis în folosință dobânditorului.
Imobilul a fost dobândit prin construire în regie proprie casă și atribuire prin compensație terenul plaț de casă în anul 1979.
Înstrăinătorul G. P. a decedat la 19.08.2007.
La data de 17.12.2010 autorii pârâților, numitul G. C.-fratele pârâtului, în calitate de înstrăinător, și G. E.-mama acestuia, în calitate de uzufructuară, au încheiat cu pârâtul G. M., în calitate de dobânditor, contractul de întreținere autentificat sub nr. 881 (f.71), prin care primul a dat în schimbul întreținerii mamei sale G. E., dobânditorului nuda proprietate asupra cotei indivize de ½ din imobilul situat în Orșova, ., zona Sud compus din casă de locuit cu trei camere, bucătărie,cămară, coridor, ce formează un apartament situat la parter, nr. top 182/A/C1(A1) întabulat în CF fila nr._-C1 (provenită din conversia de pe hârtie a filei CF nr. 266 vol II A) zona sud. Terenul aferent construcției în suprafață de 198 mp înscris în Cf_ (provenită din conversia de pe hârtie a file nr. 266 vol II A) a mun. Orșova este proprietatea statului, dobânditorului construcției transmițându-i-se dreptul de folosință asupra cotei de ½ din teren.
Înstrăinătorul G. C. a dobândit nuda proprietate asupra cotei de 1/2 din imobil în baza contractului de întreținere autentificat sub nr. 1939 din 19.08.2008 de BNP D. O., având caracterul de bun propriu.
Potrivit extrasului de carte funciară pârâtul G. M. deține în proprietate o cotă de 1/1 din imobilul construcție situat în mun. Orșova, . si dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 198 mp al cărui proprietar este Statul român, drept dobândit prin expropriere.
Analizând actele de stare civilă instanța a stabilit că autorul pârâților numitul G. P. născut la 07.02.1947, căsătorit cu pârâta G. E. și decedat la 19.08.2007 a fost fratele reclamanților, însă acesta este străin de succesiunea tatălui său G. M., prin neacceptare.
Din cuprinsul raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul S. G., expert tehnic autorizat în specialitatea construcții-evaluări imobiliare, cele două proprietății nr. 44 și 44 A din . singur corp de clădire-parter și etaj. Pârâții G. M. și G. E. sunt proprietarii parterului, iar reclamanții G. M. și G. F. sunt proprietarii etajului pe care-l ocupă în prezent.
Examinând înscrisurile depuse la dosarul cauzei (certificatul de moștenitor nr. nr. 203 din 16.08.2007 al BNP D. O., contractul de întreținere nr. 3333 din 28.12.2006), instanța a reținut că autorii pârâților au construit în regie proprie parterul imobilului de pe . reclamanților au construit etajul imobilului, corpuri ce au nr. diferite, respectiv nr.44 și nr. 44A, corpurile de proprietate fiind intabulate distinct, respectiv pentru parter cota de 1/1 pe numele pârâtului G. M. cu uzufruct viager în favoarea pârâtei G. E. și pentru etaj cota de 3/4 pe numele reclamantului G. M., iar cota de 1/4 pe numele reclamantei G. F.
Instanța a reținut că la promovarea acțiunii reclamanții au solicitat ieșirea din indiviziune doar cu privire la pârâți, înțelegând ca ei să rămână în indiviziune.
Având în vedere faptul că reclamanții nu sunt în coproprietari sau devălmași cu pârâții, în sensul dispozițiilor art. 634 și art. 667 Cod civil, cu privire la imobilul construcție, fiecare deținând un drept propriu de proprietate, reclamanții asupra etajului (în coproprietate, stare pe care doresc să o mențină), iar pârâtul G. M. asupra parterului acestuia, dar nici cu privire la imobilul teren, care este doar în folosința pârâților, proprietatea aparținând statului român, în raport de dispozițiile legale mai sus enunțate care reglementează partajarea bunurilor aflate în coproprietate sau devălmășie, instanța a apreciat acțiunea ca nefondată și a respins-o.
În raport de dispozițiile art. 19 alin. 1 din O.U.G. 51/2008 față de faptul că și reclamanta a căzut în pretenții, suma de 4.362,28 lei reprezentând 1/2 din valoarea taxei de timbru pentru care reclamanta a beneficiat de ajutor public judiciar rămâne în sarcina statului.
Având în vedere că reclamanții au pierdut procesul potrivit dispozițiilor art. 453 Cod pr. civilă i-a obligat pe aceștia, în solidar, în favoarea pârâților, la plata sumei de 1.500 lei, cu titlul cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat și onorariu expert.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susțin că, instanța de fond analizând în mod superficial actele aflate la dosarul cauzei, nu s-a pronunțat cu privire la unele părți ale imobilelor cu destinație de construcție și respectiv teren, despre care trebuia să menționeze în mod expres că rămân în folosință comună.
Instanța de fond trebuia să se pronunțe asupra împărțirii podului existent la construcția în cauză, care este un spațiu comun și care se află situat deasupra locuinței aflate la etajul clădirii.
De altfel, podul acestei clădiri a fost omis și în raportul de expertiză, aspect ce a fost sesizat instanței de fond solicitând expertului să facă variante de lotizare prin care să împartă această dependință sau să o atribuie uneia din părți în schimbul unei sulte corespunzătoare.
Mai arată că, instanța de fond nu a luat act și nu a menționat în hotărâre că la imobilul cu destinație de locuință există o singură intrare, neexistând posibilitatea unei alte intrări.
Învederează reclamanții faptul că instanța de fond, având în vedere probele administrate în cauză și constatările raportului de expertiză nu a menționat expres că rămân în indiviziune calea de acces din . 1,25 m lățime și 11,70 m lungime), o zonă la capătul din curte al aleii unde se separă intrările în imobil, scara metalică ce urcă la grădină, o platformă de un m.p. situată la separarea intrării la grădina ce se află în posesia lor.
Pârâții au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca lipsit de temeinicie.
Arată că, potrivit dispozițiilor art.641 alin.2 cod civil „…partajul poate fi cerut în cazul părților comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente atunci când aceste părți încetează de a mai fi destinate folosinței comune”, destinația folosinței comune încetând numai cu acordul tuturor coproprietarilor. Or, în cauza de față, pârâții nu și-au dat acordul în privința acestei împărțiri, în sensul folosinței spațiului doar de către reclamanți.
În practica juridică s-a stabilit că este posibilă încetarea coproprietății forțate asupra bunurilor comune, în mod excepțional, dacă se va dovedi că ea nu se mai impune cu necesitate a fi menținută, iar natura și destinația spațiului comun permit împărțeala sa.
Mai mult decât atât, reclamanții nu au făcut dovada că prin rămânerea în indiviziune este afectată în vreun fel normala folosire a bunurilor principale.
Cu privire la motivul că instanța de fond nu a menționat expres că rămân în indiviziune cu privire la unele părți ale imobilelor, susțin că aceste aspecte nu puteau fi reținute în dispozitivul unei hotărâri judecătorești, atâta timp cât acestea rezultă prin puterea legii, în sensul că se află în ipoteza unei coproprietăți forțate, coproprietate ce poate înceta numai prin buna învoială.
În ultimul rând, cu privire la solicitarea reclamanților ca instanța să constate că cele două proprietăți constituie o singură construcție, consideră că, așa cum a stabilit și instanța de fond, cererile în constatare pot avea ca obiect numai constatarea existenței sau inexistenței unui drept, iar nu a unei situații de fapt, precum este cazul în speța de față.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, în conformitate cu dispozițiile art.479 alin.1 cod procedură civilă, instanța apreciază că este fondat, pentru următoarele considerente:
Urmare strămutării orașului Orșova, autorii lor G. M. și G. F., respectiv G. P. și G. E. le-au fost atribuite două parcele de teren situat în Orșova, ., în suprafață de 211 mp, ce a aparținut părinților lor și respectiv suprafața de 198 mp corespunzător parcelei 182A, ce a aparținut G. P. și G. E.
Autorii pârâților au construit în regie proprie parterul imobilului de pe . reclamanților au construit etajul imobilului, corpuri ce au nr. diferite, respectiv nr.44 și nr. 44A, corpurile de proprietate fiind intabulate distinct, respectiv pentru parter cota de 1/1 pe numele pârâtului G. M. cu uzufruct viager în favoarea pârâtei G. E. și pentru etaj cota de 3/4 pe numele reclamantului G. M., iar cota de 1/4 pe numele reclamantei G. F..
Față de acestea, tribunalul constată că soluția adoptată de instanța de fond cu privire la partajul imobilului este temeinică întrucât fiecare parte este titularul unui drept de proprietate individual determinat intabulat distinct în cartea funciară, astfel că, deși este un imobil construcție comun, dat fiind faptul că fiecare parte este proprietar pe o suprafață locativă individual determinată, nu se impunea partajarea cu privire la acestea.
În ceea ce privește acoperișul imobilului construcție.
Așa cum s-a reținut anterior deși individuale proprietățile părților fac parte din aceiași clădire și cum acoperișul clădirii este unic la partajarea unui imobil trebuie avute în vedere dispozițiile privind partajul părților comune.
Este adevărat că potrivit art.649 alin.1 lit.b Cartea a III-a, Secțiunea a 3-a sunt părți comune fundația, curtea interioară, …, acoperișul, terasele, scările și casa scărilor, holurile, pivnițele și subsolurile necompartimentate, rezervoarele de apă, centralele termice proprii și ascensoarele iar potrivit art.671 alin.1 C.civ. partajul este inadmisibil în cazurile prevăzute de secțiunile a 3-a și a 4-a din prezentul capitol, precum și în alte cazuri prevăzute de lege însă nu este mai puțin adevărat că prin alin.2 al art.671 C.civ. legiuitorul stabilește că partajul poate fi cerut în cazul părților comune din clădirile cu mai multe etaje sau apartamente atunci când aceste părți încetează de a mai fi destinate folosinței comune.
Față de acestea, cum în cazul unui partaj instanța pronunțându-se asupra partajului se pronunță asupra tuturor elementelor aflate în indiviziune, inclusiv asupra părților comune, tribunalul constată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra partajării acoperișului imobilului în care se află cele două unități locative, astfel că față de disp.art.480 alin.3 C.pr.civ. va fi anulată sentința și cauza va fi trimisă instanței de fond pentru a analiza cererea reclamanților cu privire la partajul acoperișului parte comună.
La rejudecare însă este de datoria instanței de a stabili nu numai dacă acoperișul clădirii este comun dar și de a stabili dacă a fost destinat sau nu folosinței comune întrucât așa cum s-a reținut mai sus legiuitorul autorizează partajarea părților comune numai dacă încetează de a mai fi destinate folosinței comune. A stabili dacă a fost destinat folosinței comune înseamnă a identifica toate acele elemente care să ducă la ideea că încă de la construirea imobilului nu numai că s-a urmărit o utilitate comună dar și o folosință comună cu toate consecințele legate de căi de acces sau contribuție la plata cheltuielilor comune.
Asupra motivelor de apel privitoare la faptul că instanța de fond nu a luat act și nu a menționat în hotărâre că la imobilul cu destinație de locuință există o singură intrare, neexistând posibilitatea unei alte intrări și că nu a menționat expres că rămân în indiviziune calea de acces din . 1,25 m lățime și 11,70 m lungime), o zonă la capătul din curte al aleii unde se separă intrările în imobil, scara metalică ce urcă la grădină, o platformă de un m.p. situată la separarea intrării la grădina ce se află în posesia lor.
Tribunalul reține că, prin cererea formulată reclamanții au solicitat ieșire din indiviziune cu privire la dreptul de proprietate asupra terenului însă așa cum a reținut și instanța de fond aceștia nu sunt titularii dreptului de proprietate asupra terenului ci autorii lor au dobândit doar folosința asupra unor parcele individualizate conform înscrierilor în cartea funciară. P. urmare, în lipsa dreptului de proprietate nu pot fi partajate imobilele teren deținute de părți. Mai mult, în condițiile în care fiecare parte are individualizată suprafața deținută în folosință nici partajarea folosinței nu poate fi admisă în cazul încălcării acesteia părțile având la îndemână alte mijloace procedurale.
Față de acestea, cum instanța este ținută de limitele investirii potrivit art.22 alin.6 C.pr.civ. fiind obligată să se pronunțe doar cu privire la cererile cu care a fost investită tribunalul constatând, nu numai că nu pot fi partajate suprafețele de teren deținute dar și că reclamanții nu au solicitat cele cuprinse în motivele analizate, apreciază că cererea de apel cu privire la acestea, nu poate fi primită.
La rejudecarea cauzei, instanța de fond va menține soluția cu privire la excepția lipsei calității procesuale a numitei G. E. întrucât, ca urmare a calității de uzufructuar și față de obiectul cererii de chemare în judecată, aceasta nu are calitate în prezenta cauză.
De asemenea, instanța de fond va avea în vedere și modul în care vor fi suportate de stat sau de părți a sumelor acordate cu titlu de ajutor public judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelanții-reclamanți G. M., G. F., cu domiciliul procesual ales în mun. Orșova la cabinet av. T. F., ., nr. 1, ., jud. M. împotriva sentinței civile nr.650/11.12.2014 pronunțată de Judecătoria Orșova în contradictoriu cu intimații-pârâți G. M., G. E. cu domiciliul în mun. Orșova, ., jud. M., având ca obiect acțiune în constatare.
Anulează sentința.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2015.
Președinte, V. R. | Judecător, F. M. | |
Grefier, M. B. |
Redactat V.R.22.06.2015
tehnoredactat M.B., Ex.6/6 pag.
jud.fond C. O.-E.
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 565/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 102/2015. Tribunalul... → |
|---|
