Contestaţie la executare. Decizia nr. 812/2015. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 812/2015 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-11-2015 în dosarul nr. 812/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 812/A
Ședința publică de la 02 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. C. O.
Judecător A. M.
Grefier D. D.
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanta-contestatoare C. M. prin P. N. D., împotriva încheierii din data de 10.06.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimații B. M. L., I. A. I. și C. Malovăț, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, s-a luat act că prin serviciul registratură, s-au depus concluzii scrise de către intimatul B. M. L. și constatând că dezbaterile asupra apelului au fost consemnate în încheierea din data de 26.10.2015, ce face parte integrantă din prezenta decizie, s-a trecut la soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 24.02.2015, sub nr._, contestatoarea Comisia Județeană de Fond Funciar M., prin P. N. D., în contradictoriu cu intimații B. M. L. și I. A. I., a formulat contestație împotriva încheierii din data de 13.02.2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare în dosarul de executare nr. 18/E/2015, emisă de B. M. L., executare pornită la cererea creditorului I. A. I. și împotriva somației privind executarea silită emisă în același dosar de executare. A solicitat, de asemenea, și suspendarea executării silite.
În motivarea cererii a arătat că în baza titlului executoriu constând în Sentința Civilă nr.1815/2014 pronunțată de către Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în dosarul nr._, Comisia Județeană de Fond Funciar M. a fost somată ca în termen de 10 zile de la primire, să emită titlul de proprietate pentru suprafața de 3,872 ha teren situat în .> Astfel, a arătat că prin somația înaintată instituției la data de 19.02.2015 (în baza dosarului de executare silită nr. 18/E/ 2015 ) s-a pus în vedere ca în termen de 10 zile de la comunicarea acesteia să elibereze titlul de proprietate numitului I. A. I. pentru suprafața de 3,82 ha, prin aceeași somație punându-i-se în vedere să plătească cheltuielile de judecată în sumă de 1500 lei (reprezentând cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei stabilite în solidar cu C. Malovăț potrivit sentinței civile 1815/2014 și 500 lei cheltuieli de judecată potrivit deciziei civile 366/2014).
Mai mult B. M. L. a somat-o la plata sumei de 5429,80 lei reprezentând cheltuieli de executare.
Revenind la obligația stabilită în sarcina C. M. prin titlul executoriu (sentința civilă nr. 1815/2014), a învederat faptul că aceasta este o obligație de a face nefiind susceptibilă de executare silită, iar referitor la acest aspect a invocat dispozițiile art. 64, alin (2) din Legea nr. 18/1991, actualizată, potrivit cărora: „primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea plății de penalități în condițiile prevăzute la art. 894 din Noul Codul de procedură civilă,, Or, potrivit art 894, devenit prin renumerotare art. 905, alin(l) din N.C.pr.civ. prevede că „ Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare,,.
Concluzionând, a învederat că obligația de a face este o obligație intuitu personae, intrând în competenta exclusivă a celor două comisii de fond funciar, respectiv C. Malovăț și C. M..
În acest sens, a arătat faptul că potrivit art. 5 lit. din Regulamentul 890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, are ca atribuții: analizează cererile; stabilesc mărimea și amplasamentul terenului; pun în posesie prin delimitare în teren persoanele îndreptățite să primească teren și le transmit spre validare Comisiei Județene; întocmesc documentația și o înaintează Comisiei județene de fond funciar pentru validare în vederea eliberării titlului de proprietate.
Totodată, a arătat că potrivit art. 6 din același regulament, Comisia județeană de fond funciar are ca atribuții: validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale, orășenești sau municipale. împreuna cu proiectele de delimitare si parcelare;
A precizat că în situația în care Comisiile locale nu trimit documentațiile spre validare sau le trimit fără a fi întocmite corespunzător cu legislația în vigoare, Comisia Județeană de Fond Funciar nu poate proceda la validarea propunerilor solicitate si ulterior la înaintarea documentației către OCPI M. în vederea cartografierii titlurilor de proprietate .
Referitor la aspectele menționate, a apreciat că executorul judecătoresc nu poate efectua nici un fel de act de executare în numele celor două comisii de fond funciar, neputându-se substitui acestora.
A arătat că în speță, B. M. L. nu a efectuat nici un act de executare propriu-zis, de natură să justifice cheltuielile de executare în cuantum de 5429,80 lei solicitate prin somația înaintată.
P. urmare, a arătat că obligația de a face stabilită prin titlul executoriu (sentința civilă 1815/2014) face obiectul dispozițiilor art.622 alin. (4) din Cod de procedură civilă.
A învederat că potrivit art.622 alin.(4) teza a a doua din Cod pr. Civ. în caz de neconformare a debitorului, creditorul poate recurge la executare silită ori în raport de dispozițiile mai sus menționate nu există nici o dovadă certă a vreunui refuz al C. M. de a-si îndeplini obligația aflată in sarcina sa, respectiv emiterea titlului de proprietate, iar în caz de refuz a executării obligației de a face, pentru realizarea întocmai a obligației stabilita prin titlul executoriu, creditorul obligației are posibilitatea de a uza de dispozițiile prevăzute în art.905 din Cod pr. Civ. respectiv de a constrânge debitoarele prin solicitarea adresată instanței de a le obliga la plata de penalități pe zi de întârziere.
P. urmare, a arătat că executorul judecătoresc nu va putea efectua nici punerea in posesie și nici eliberarea titlului de proprietate pentru că aceste atribuții exced sferei atribuțiilor executorului judecătoresc (aceste obligații realizându-se de către cele două comisii de fond funciar.Ca urmare a concluzionat că nu se justifică cheltuielile de executare solicitate, executorul neîndeplinind nici un act efectiv de executare.
A precizat că, în speță este de reținut faptul că emiterea unui titlu de proprietate, nu se poate efectua fără ca mai înainte C. să-si îndeplinească obligația de a pune in posesie și de a întocmi documentația către C. în baza căreia OCPI va proceda la scrierea titlului de proprietate.
Cât privește încheierea întocmită de executorul judecătoresc în data de 13.02.2015, a învederat că pe lângă faptul că sumele stabilite de B. M. L. sunt exagerat de mari acestea nici măcar nu se justifică, apreciind că onorariul executorului judecătoresc stabilit în sumă de 5200.00 lei este exagerat, nejustificându-se în nici un fel acest onorariu, în raport de actele de executare efectiv îndeplinite de executor ( acestea lipsind cu desăvârșire), la care acesta mai adaugă încă 200 lei consultanță constituire acte executare.
De asemenea, a arătat că, întrucât pct. 14 din Anexa Ordinului Ministrului Justiției nr.2550/C/2006 prevede un onorariu minim de 20 lei, suma solicitata de B. în cuantum de 5200, 00 lei constituie o îmbogățire fara justa cauză.
A apreciat faptul că, deși, onorariul executorului reprezintă o cheltuială de executare, legea nu statuează că acest onorariu se percepe și fără efectuarea vreunui act efectiv de executare.
În raport de obligația stabilită în sarcina C. M., prin sentința civilă nr. 1815/2014 (respectiv emiterea titlului de proprietate), a arătat că B. M. L. nu justifică efectuarea nici unui act de executare, în aceste condiții nefiind respectate disp. art.703 din Cod pr. civ. ,motiv pentru care a apreciat că lipsa oricăror acte de executare conduce la nulitatea absolută a somației la executare si a încheierii stabilite de B. Madescu L..
A apreciat de asemenea faptul că în nici un caz C. M. nu trebuie să plătească întreaga sumă de 6929,80 lei, ci aceste cheltuieli ar trebui împărțite între cele 2 comisii de fond funciar deoarece nu există nici o dispoziție care să prevadă solidaritatea pasivă a obligației de plată, în aceste condiții apreciind că se aplică regula generală a divizibilității obligației, însă nici în aceste condiții cheltuielile de executare nu sunt justificate față de C. M.
În dovedirea acțiunii a menționat faptul că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri și a depus la dosarul cauzei, în fotocopie, somația de executare emisă în dosarul de executare silită nr. 18/E/2015, încheierea din data de 13.02.2015 prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, încheierea din data de 11.01.2015, sentința civilă nr._/2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ .
În drept au fost invocate dispozițiile art. 711-719 Cod procedural civil, art. 1447 Cod civil.
Instanța, prin rezoluția din data de 02.03.2015, a stabilit termen de judecată la data de 01. 04. 2015, cu citarea intimaților cu copie acțiune și cu mențiunea de a formula întâmpinare, și a contestatoarei cu mențiunea de a indica cadrul procesual (în raport de părțile din litigiul finalizat prin sentința civilă nr. 1815/2014 - titlul executoriu) și de a depune dovada calității de reprezentant în forma prevăzută de art. 151 C. pr. civ.
În conformitate cu dispozițiile art. 716 alin. 2 C. pr. civ. a dispus emiterea unei adrese la Birou Executor Judecătoresc M. L. pentru a comunica copii certificate de pe actele dosarului nr. 18/E/2015.
La data de 10.03.2015 Birou Executor Judecătoresc M. L. a depus la dosarul cauzei copii certificate de pe actele dosarului nr. 18/E/2015( filele 40-52).
La primul termen de judecată acordat la data de 01.04.2015 Birou Executor Judecătoresc M. L. a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării contestației la executare și a cererii de suspendare a executării silite, având în vedere că petenta contestatoare nu a timbrat contestația la executare potrivit OUG nr. 80/2013 și excepția lipsei calității procesuale pasive a B. M. L..
De asemenea a invocat excepția tardivității introducerii contestației la executare față de actele de executare silită efectuate în cauză de B. M. L. respectiv încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 13.02.2015, contestația fiind introdusă la data de 24.02.2015, nefiind introdusă în termen de 5 zile de la comunicare împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită potrivit art. 714 alineat2 Cod procedură civilă.
La același termen de judecată, instanța, având în vedere titlul executoriu și părțile din dosarul de executare, a apreciat necesară și a dispus introducerea în prezenta cauză și a Comisiei Locale de Fond Funciar Malovăț, în calitate de intimat.
La data de 28.04.2015 contestatoarea C.J.F.F. M., prin prefect N. D. a depus la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției netimbrării contestației la executare si a cererii de suspendare a executării silite.
Astfel, a arătat că contestația la executare, formulată de C. M. este scutită de taxa de timbre întrucât potrivit art. 30, alin (1) din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, „Sunt scutite de taxa judiciară de timbru acțiunile și cererile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de Ministerul Finanțelor Publice, indiferent dc obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice, iar potrivit aceluiași act normativ, prin venituri publice se înțeleg ....... precum și veniturile bugetelor instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetul de stat”
De asemenea a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a B. M. L., ca fiind neîntemeiată, invocând dispozițiile art.669 alin.(6) din Codul de procedură civilă: potrivit cărora “pentru sumele stabilite prezentului articol, încheierea constituie titlu executoriu, atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc.", iar cum executorul judecătoresc este persoana fizică învestită de stat cu competența de a îndeplini activități de interes public prevăzute de lege și cum atât somația la executare, cât și titlul executoriu (în speță încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare) sunt întocmite de către B. M. L., apreciem că acesta are calitate procesuală pasivă.
Totodată, a solicitat respingerea excepției tardivității introducerii contestației la executare față de actele de executare silită, respectiv încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită din 13.02.2015.
Astfel, a arătat că atât somația privind executarea silită din dosarul nr.l8/E/20l5 emisă de B. M. L., la cererea creditorului I. A. I., cât și încheierea din data de 13.02.2015 privind stabilirea cheltuielilor de executare în dosarul de executare nr. l8/E/2015 emisă de B. M. L. la cererea creditorului I. A. I. au fost comunicate instituției contestatoare la data de 19.02.2015, fiind înregistrate sub nr.1602/19.02.2015.
A învederat că, contestația la executare împotriva acestor acte a fost formulată la data de 20.02.2015, iar potrivit art. 181 alin.(l) pct 2 din Noul Cod de pr civ.: „ când termenul se socotește pe zile, nu intră in calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește".
Astfel, contestația la executare formulată împotriva încheierii din data de 13.02.2015 emisă în dosarul de executare nr. l8/E/2015 a fost depusă la Registratura Judecătoriei Dr. Tr. S. în data de 24.02.2015, după cum rezultă din condica de predare-primire corespondență a Instituției Prefectului-2014-1015, în care a semnat de primire judecătorul de serviciu.
În ceea ce privește somația la executare și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare in dosarul nr. 18/E/2015, a învederat că au fost înregistrate la instituția contestatoare la data de 19.02.2015, astfel că încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 13.02.2015 a fost formulată in termenul de 5 zile, prevăzut de art. 714 alin. (2) dir. Noul Cod de procedură civilă
În ceea ce privește contestația !a executare formulată de C. M., a apreciat că aceasta este legală și temeinică, fiind reiterate, în esență, aspecte menționate în cuprinsul contestației la executare.
La data de 29.04.2015 a depus la dosarul cauzei întâmpinare și intimata Comisia Locală de Fond Funciar Malovăț prin care a învederat că este de acord cu motivele contestației formulate de Comisia județeană de aplicare a fondului funciar de pe lângă Instituția Prefectului M., împotriva somației privind executarea silită din dosarul de executare nr. 18/E/2015, emis de B. M. L. din Dr.Tr.S., la cererea creditorului I. A. I., împotriva debitoarelor C. Malovăț și C. M. și a încheierii din data de 13.02.2015, privind stabilirea cheltuielilor de executare in dosarul nr. 18/E/2015, emis de B. M. L., la cererea creditorului I. A. I..
În fapt a arătat că în baza titlului executoriu emis de B. M. L., constând în sentința civilă nr. 1815/2014 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosarul nr._ , Comisia Locală de Fond Funciar Malovăț a fost somată ca în termen de 10 zile de la primire să se conformeze titlului executoriu, în sensul de a întocmi și de a-i înainta numitului I. A. I. documentația necesară emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 3,82 ha teren arabil și fânețe conform titlului provizoriu nr. 161, situat pe raza. localității Malovăț.
Astfel, prin somația înaintată C. Malovăț în data de 23.02.2015 în baza dosarului de executare silită nr. 18/E/2015 s-a pus în vedere ca în termen de 10 zile să plătească cheltuielile de judecată în sumă de 1500 lei în solidar cu C. M.( potrivit sentinței civile nr. 1815/2014 și deciziei civile nr. 366/2014), B. M. L. somând-o la plata sumei de 5429,80 lei reprezentând cheltuieli de executare deși nu a efectuat nici un act de executare propriu-zis de natură să justifice cheltuielile de executare în cuantum de 5429,80 lei solicitate prin somația înaintată la data de 23.02.2015 C. Malovăț.
A învederat că petentul I. A. I. nu a depus și nu a solicitat în baza sentinței civile nr. 1815/2014 Primăriei comunei Malovăț punerea în posesie pentru suprafața de 3,82 ha teren, iar pentru a întocmi documentația necesară eliberării titlului de proprietate Comisia Locală de Fond Funciar Malovăț trebuie să identifice terenurile din titlul provizoriu nr. 161 în prezența titularului și a vecinilor de parcelă pentru a trasa limita proprietății și a întocmi procesul verbal de punere în posesie potrivit prevederilor art. 36. alin. 4 din HG nr. 31/1991 „ punerea în posesie se va face în prezența fiecărui proprietar, care trebuie să semneze tabelul de luare în primire a terenului".
A menționat că la data de 23.09.2014 a fost convocat la sediul Primăriei comunei Malovăț numitul S. I. în calitate de procurator al petentului I. A. loan ( potrivii Sentinței civile nr. 1815/2014), căruia i s-a cerut să prezinte procura prin care era împuternicit de petent să îl reprezinte în fața autorităților competente.
C. Malovăț a constatat că procura prezentată de numitul S. I. nu este valabilă pentru sentința civilă nr. 1815/2014, aceasta făcând referire la sentința civilă nr. 1541 din data de 29.03.2004, pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, potrivit încheierii de autentificare nr. 2966/19.12.2013.
A precizat că nu este vorba de un refuz al C. Malovăț pentru punerea în posesie a petentului I. A. I., dar se întâmpină dificultăți în identificarea parcelelor, din cauza absenței în teren a titularului dreptului.
Față de aceste motive a solicitat admiterea contestației la executare, și anularea somației și a încheierii emise de Birou Executor Judecătoresc M. L. în baza dosarului nr. 18/E/2015.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.
Instanța, la termenul de judecată din data de 03.06.2015 a respins excepția netimbrării contestației la executare și a cererii de suspendare a executării silite, apreciind că potrivit prevederilor art. 30 alin. 1 din OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, instituțiile publice sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv căile de atac, formulate, potrivit legii, indiferent de calitatea procesuală a acestora când au ca obiect venituri publice, iar C. M. nu are buget propriu, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Birou Executor Judecătoresc M. L., întrucât executarea silită vizează creditorul și debitorul, având în vedere și considerentele deciziei Curții Constituționale și respins excepția tardivității introducerii contestației la executare, față de faptul că de la data comunicării 19.02.2015 și data introducerii contestației la executare 24.02.2015 nu au trecut 5 zile, contestația fiind introdusă în termenul prevăzut de lege.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, în baza art. 258 și 292 și urm. Noul C. pr. civ., a încuviințat proba cu înscrisuri pentru ambele părți, apreciind-o utilă soluționării cauzei.
Judecătoria Drobeta Turnu Severin prin sentința supusă apelului a respins excepția de netimbrare; a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a B.E.J. M. L.; s-a respins contestația la executare formulată împotriva B.E.J. M. L. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a fost respinsă excepția tardivității formulării contestației împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din 13. 02. 2015, s-a admis în parte contestația la executare formulată de contestatoarea C.J.F.F. M., prin prefect N. D., în contradictoriu cu intimații C.L.F.F. Malovăț și I. A. I.; s-a anulat parțial somația și încheierea privind cheltuielile de executare din data de 13. 02. 2015 emise în dosarul execuțional 18E/2015, pentru suma de 2050 lei, reprezentând onorariu executor judecătoresc, din totalul cheltuielilor de executare de 5429.80 lei; au fost reduse cheltuielile de executare silită ale sentinței civile nr. 1815/2014, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S. și ale deciziei nr. 366/2014, pronunțată de Tribunalul M., de la 5429.80 lei la 3379.80 lei (corespunzător reducerii onorariului executorului judecătoresc de la 5200.00 lei la 3150.00 lei).
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
P. sentința civilă nr. 1815/07. 05. 2014, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S., rămasă definitivă prin respingerea apelurilor prin decizia nr. 366/2014, pronunțată de Tribunalul M. (hotărâri care constituie titlurile executorii), s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea creditorului I. A. I. și au fost obligate debitoarele C.L.F.F. Malovăț să întocmească și să înainteze documentația necesară emiterii titlului de proprietate și C.J.F.F. M. să elibereze titlu de proprietate pentru suprafața de 3,82 ha teren arabil și fânețe, și, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei în primă instanță și 500 lei în apel.
La data de 09. 02. 2015, creditorul I. A. I. a solicitat executarea silită a obligațiilor cuprinse în cele două titluri executorii.
În raport de dispozițiile art. 25 C. pr. civ., fiind vorba de o executare silită începută sub imperiul legii noi, instanța a avut în vedere dispozițiile noii legi de procedură.
Potrivit dispozițiilor art. 248 C. pr. civ. instanța s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a B.E.J. M. L. instanța a constatat că, în cadrul procedurii executării silite, Biroul executorului judecătoresc este un organ de executare și nu este parte în cadrul raportului juridic dintre creditor și debitor, neputând avea calitatea de intimat într-o cauză civilă având ca obiect contestație la executare în care contestatorul nu a invocat ca motiv art. 401 alin. 1 lit. a teza a II-a din Codul de procedură civilă, respectiv refuzul executorului de a îndeplini un act de executare.
În consecință, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului B.E.J. M. L. și a respins cererea în contradictoriu cu acest intimat, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Referitor la excepția tardivității formulării contestației împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de judecată, încheiere care se poate ataca, conform art. 714 alin. 2 C. pr. civ., în termen de 5 zile de la comunicare, instanța constată că încheierea a fost comunicată debitoarei contestatoare la data de 19. 02. 2015, iar contestația a fost introdusă la data de 24. 02. 2015, adică înăuntrul termenului de 5 zile, astfel că excepția a fost respinsă.
Contestatoarea C.J.F.F. M. a invocat faptul că obligația de a elibera titlul de proprietate reprezintă o obligație intuituu personae, care nu este susceptibilă de executare silită. De asemenea a susținut că nu poate să-și execute obligația decât după ce C.L.F.F. Malovăț trimite documentația necesară.
În ceea ce privește legalitatea somației de executare, prin analizarea competenței contestatoarei în reconstituirea dreptului de proprietate instanța a avut în vedere faptul că, potrivit art. 6 alin. 1 lit. b și c din H.G. 890/2005, comisiile județene:
„b) asigură îndrumarea și controlul comisiilor comunale, orășenești și municipale prin desemnarea pe comune, orașe și municipii a membrilor din comisia județeană;
c) verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale, în special existența actelor doveditoare, pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestora.”
Potrivit acestor dispoziții legale contestatoarea avea la îndemână pârghiile necesare pentru a se asigura de executarea obligațiilor stabilite în sarcina comisiei locale, cu atât mai mult cu cât hotărârea a rămas definitivă în septembrie 2014, existând o perioadă suficientă pentru a demara executarea obligațiilor.
Referitor la cea de-a doua critică, cea vizând imposibilitatea executării silite a obligațiilor intuitu personae, instanța nu a reținut nici această critică, deoarece art. 905 (în prezent 906) C. pr. civ. reglementează în mod expres modalitatea de executare a acestui tip de obligații, iar pentru a se apela la această procedură este necesară emiterea unei somații de către executorul judecătoresc.
Potrivit art. 906 alin. 1 C. pr. civ.: „ Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare.”
În conformitate cu dispozițiile art. 666 alin. din C. pr. civ.: „ Executorul judecătoresc se pronunță asupra încuviințării executării silite, prin încheiere, fără citarea părților.”
Coroborând aceste dispoziții legale care stabilesc competența încuviințării executării silite în favoarea executorului judecătoresc, precum și faptul că se poate solicita obligarea debitorului la plata unor penalități, dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația, se deduce că pentru executarea acestui tip de obligații este necesară sesizarea organului de executare.
Chiar dacă suntem în prezența unor obligații intuitu personae trebuie să existe mijloace de constrângere pentru debitorul care nu-și execută obligațiile de bună voie, altfel hotărârea judecătorească ar rămâne fără finalitate, neexistând mijloacele procedurale de punere în executare silită.
Nu în ultimul rând instanța a reținut că prin cele două titluri executorii s-a stabilit și obligația solidară a celor două comisii de a achita cheltuieli de judecată, creanță care se poate executa silit.
Pe de altă parte art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală.
Acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive. Însă Convenția are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudența sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).
Statul și instituțiile publice au îndatorirea, reprezentând autoritatea publică, de a veghea la respectarea principiului legalității și de a executa de bunăvoie hotărârea judecătoreasca de condamnare a lor, termenul rezonabil de soluționare prevăzut de art. 6 din Convenție fiind aplicabil și în faza executării silite. Întârzierea în executarea unei sentințe, imputabilă autorităților care nu furnizează o justificare valabilă în acest sens, aduce atingere și dreptului creditorului la respectarea bunurilor sale, drept protejat de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției.
În ceea ce privește cheltuielile de executare, în raport de argumentele expuse, precum și de faptul că neexecutarea de bună voie a obligației și neachitarea cheltuielilor de judecată au determinat-o pe creditoare să se adreseze executorului, care, la rândul său, față de prevederile art. 7 lit. a din Legea nr. 188/2000, avea obligația să pună în executare dispozițiile din titlul executoriu, instanța apreciază că este legală calcularea onorariului de executare, precum și a celorlalte cheltuieli (având în vedere și dispozițiile art. 669 C. pr. civ., referitor la stabilirea cheltuielilor de executare și persoana care este ținută a le suporta).
În schimb, susținerea contestatoarei cu privire la cuantumul onorariului executorului este întemeiată, întrucât, conform art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000 și a Anexei nr. 1 la Ordinul Ministerului Justiției nr. 2550/C/2006, onorariul maximal nu poate depăși 10% din valoarea creanței, in cazul sumelor ce nu depășesc 50.000 lei. Cum valoarea creanței este de 1500 lei, rezulta ca onorariul care putea fi stabilit pentru această obligație este de 150 lei. Referitor la obligația de a face, onorariul a fost stabilit, probabil, prin raportare la onorariile prevăzute pentru activitatea de punere în posesie, având în vedere faptul că potrivit Ord. M.J. nr. 2550/2006, în cazul persoanelor juridice onorariul maximal este de 5200 lei.
Ținând seama de faptul că executorul judecătoresc nu execută efectiv această obligație, fiind o obligație intuitu personae, stabilirea unui onorariu în cuantumul maxim stabilit de lege 5200 lei, apare excesivă. Instanța a avut în vedere și faptul că executarea silită vizează două obligații de a face, una în sarcina contestatoarei și alta în sarcina comisiei locale, astfel că va aprecia că un onorariu de 1500 lei pentru fiecare debitoare, respectiv un total de 3000 lei, la care se adaugă și suma de 150 lei (pentru cheltuielile de judecată), adică un onorariu total de 3150 lei, reprezintă un onorariu proporțional cu activitatea efectivă depusă de executorul judecătoresc.
Față de toate aceste considerente, instanța a admis în parte contestația la executare, apreciind-o drept întemeiată doar cu privire la modul calculării onorariului executorului și în consecință a dispus anularea în parte a somației de executare silită și a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din 13. 02. 2015 din dosarul nr. 18/E/2015 al B. M. L., în sensul că a redus onorariul executorului judecătoresc de la 5200.00 lei la 3150.00 lei, cu consecința reducerii cheltuielilor de executare de la 5429.80 lei la 3379.80 lei, respingând restul pretențiilor, ca neîntemeiate.
În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite, având în vedere dispozițiile art. 718 alin. 1 C. pr. civ., conform cărora aceasta se poate dispune până la soluționarea contestației la executare, precum și faptul că, prin prezenta sentință, contestația a fost soluționată, instanța a respins-o ca rămasă fără obiect.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatoarea C. M. prin P. N. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A motivat că instanța de fond nu a manifestat un rol activ nici în analiza judicioasă a situației de fapt existente și descrise prin acțiunea promovată și nici in coroborarea dovezilor administrate cu textele de lege invocate de către contestatoarea-apelantă.
În acest fel, instanța de fond s-a mărginit să concluzioneze doar în baza existenței celor două documente, somația de plată nr. 18/E/2015 și încheierea din 13.02.2015.
A precizat că în opinia instanței de fond, simpla existență a celor două documente mai sus amintite, reprezintă destulă relevanță pentru a justifica obligația stabilită in sarcina Comisiei Județene de Fond Funciar de a se supune executării. Acest aspect, a condus in mod greșit la admiterea in parte a acțiunii promovate de către Comisia Județeană de Fond Funciar M.. Este evident faptul că o necoroborare a dovezilor administrate în cauză cu textele de lege invocate și cu situația de fapt existentă, au influențat negativ soluția instanței de fond.
A susținut că s-a făcut o interpretare greșită a legii, astfel că textului de lege invocat, în speță, art.401 alin.l lit. a teza a II-a din Cod pr. Civ. apreciind că C. M. nu trebuia să invoce articolul respectiv, din Vechiul Cod de pr civilă, deoarece chiar instanța de fond a reținut că fiind vorba de o executare silită începută sub imperiul legii noi, instanța va avea în vedere dispozițiile noii legi de procedură.
Ori, dispozițiile art.669 alin.6 c.pr,civ, prevăd că „ pentru sumele prevăzute în prezentul articol, încheierea constituie titlu executoriu, atât pentru creditor, cât și pentru executorul judecătoresc”, astfel fiind, cum executorul este persoană fizică investită de stat cu competența de a îndeplini activități de interes public prevăzute de lege și cum atât somația la executare, cât și titlul executoriu sunt întocmite de B. M. L., acesta are calitate procesuală pasivă în prezenta contestație.
A susținut și că, instanța de fond a făcut o interpretare greșită a dispozițiilor art.622 c.pr.civ. I s-a dat o interpretare greșită, injustă în raport cu obiectul obligației de executare.
A menționat că așa cum a susținut prin acțiunea promovată punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate nu sunt susceptibile de executare silită.
Dând o greșită interpretare a obligației „de a face” instanța de fond,, a apreciat în mod greșit că situația invocată de Comisia Județeană de fond funciar ar constitui o recunoaștere a faptului că aceste obligații sunt in sarcina celor două Comisii (C. Malovăț și C. M..).
Fiind vorba de ,, obligația de a face” ( în speță punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate), apreciază că devin incidente dispozițiile art.622 alin.(4) din Cpr civ.
Potrivit disp. art.622 alin. 4, teza a doua, in caz de neconformare a debitorului, creditorul poate recurge la executare silită.
În raport de dispozițiile art.622 alin.(4) din Cpr. Civilă, neexistând dovada certa a unui refuz din partea Comisiei județene de fond funciar M., de a duce la îndeplinire obligația de a face in sarcina sa, apreciază ca fiind prematură recurgerea la executarea silită împotriva Comisiei județene de fond funciar M..
Mai mult, potrivit dispozițiilor art.6 din Regulamentul aprobat prin HG 890/2005. Comisiile județene de fond funciar au următoarele atribuții principale:validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale, orășenești sau municipale; împreuna cu proiectele de delimitare si parcelare; emit titlurile de proprietate pentru cererile validate.
A precizat că noțiunea de emitere a titlului de proprietate este improprie, deoarece in realitate, procedura de emitere a unui titlu de proprietate este următoarea:
a.) După validarea documentelor înaintate C. de către Comisia locală de fond funciar. întreaga documentație, se înaintează către OCPI are in urma verificării acesteia procedează la cartografierea titlului de proprietate.
b.) După cartografiere, titlul de proprietate se trimite către Comisia Județeană spre a fi semnat de către președintele comisiei, după care din nou sunt returnate la OCPI.
c.) De la OCPI, titlurile sunt ridicate de către primării prin reprezentant și tot primăriile sunt cele care le distribuie sub semnătură titularilor de drept. In consecință, cum nu se emite efectiv titlu de către C., obligația stabilita prin titlu executoriu, de a reconstitui dreptul de proprietate petentului și emiterea titlului de proprietate, devine imposibil de executat de către C. M..
Mai mult validarea documentației în vederea emiterii titlului de proprietate devine imposibilă, atunci când această documentație nu este întocmită și înaintată de către C. către C..
Pentru a se efectua punerea în posesie, potrivit dispozițiilor art.5 din Regulamentul aprobat prin HG 890/2005, Comisiile locale de fond funciar sunt cele care:analizează cererile;
stabilesc mărimea și amplasamentul terenului; pun în posesie prin delimitare în teren persoanele îndreptățite să primească teren și le transmit spre validare Comisiei Județene; întocmesc documentația și o înaintează Comisiei Județene de Fond Funciar pentru validare în vederea eliberării titlului de proprietate.
A arătat că în situația în care Comisiile Locale nu trimit documentațiile spre validare sau le trimit fără a fi întocmite corespunzător cu legislația in vigoare, Comisia județeană nu poate proceda la validarea propunerilor solicitate și ulterior la înaintarea documentației către OCPI M. in vederea cartografierii titlurilor de proprietate ( în situația reconstituirii dreptului de proprietate).
A nu se proceda în acest fel, inversând ordinea obligațiilor, ar însemna că executarea silită să fie lipsită de obiect (ceea ce se și întâmplă în realitate în cazul de față), executarea în sine având un aspect pur formal (conducând în același timp la perceperea unor cheltuieli de executare în condițiile în care nu s-a întocmit nici un act efectiv de executare propriu-zisă).
În aceste condiții, chiar daca s-ar achita cheltuielile de executare solicitate, obligațiile În sine (punerea efectivă În posesie și emiterea titlului de proprietate) ar rămâne in continuare fără nici o finalitate.
A susținut că toate aceste aspecte nu au fost analizate de instanța de judecată, deși prin contestația formulată s-au precizat la modul concret atribuțiile celor două comisii.
A menționat că instanța de fond în mod eronat a apreciat comisionul executorului judecătoresc ca fiind în conformitate cu limitele impuse de Ordinul Ministrului Justiției nr.2550/2006 și că acesta nu este unul exagerat.
A arătat că prin somație s-a stabilit un termen de 10 zile pentru executarea de buna voie a obligației stabilita prin titlul executoriu, fără a se stabili un termen rezonabil și pentru plata cheltuielilor de executare. Astfel termenul de 10 zile dispus prin somația înaintata instituției pentru plata cheltuielilor de executare a fost stabilit cu nerespectarea dispozițiilor OG 22/2002, că somația este un act începător de executare si nu o executare propriu-zisa.
Raportându-se la dispozițiile art.678 din C .pr.civ. pentru toate actele de executare efectuate, executorul are obligația sa încheie procese verbale, în care sa precizeze atât data cât și ora la care a fost efectuat actul de executare, cât si masurile luate de executor sau constatările acestuia, mențiuni legate de prezența sau absenta părților la executare, opozițiile sau obiecțiunile participanților la executare, mențiuni legate de absenta debitorului sau creditorului sau a împiedicării de a semna procesul-verbal, precum si a persoanelor cărora li s-a înmânat acesta
A precizat că potrivit dispozițiilor alin.2 al art.678 din Cpr. Civ. lipsa anumitor mențiuni atrage nulitatea procesului-verbal de executare. În cazul de fata, procesul-verbal de executare propriu-zisă lipsește cu desăvârșire. Este adevărat ca. toate cheltuielile ocazionate de efectuarea executării sunt in sarcina debitorului, însă in cazul de față executarea efectivă lipsește nefiind realizată prin executare obligația stabilită efectiv prin titlul executoriu.
Este adevărat ca onorariul executorului, reprezintă o cheltuială de executare, însa legea nu stipulează că acest onorariu se percepe și fără a se efectua vreun act efectiv de executare.
Daca textul de lege s-ar interpreta în sensul că perceperea onorariului executorului poate avea loc în orice condiții, chiar și fără o executare propriu-zisă. ar însemna ca procedura de executare prevăzuta de lege, să nu-și mai atingă finalitatea, iar textul de lege care statuează aceasta procedura să aibă un caracter pur formal. Or in speța, executorul nu-și justifică și nu explică calculul onorariului în funcție de actele de executare întocmite.
Pe de alta parte, potrivit dispozițiilor art.7 din Legea nr. 188/2000,care stabilesc atribuțiile executorului judecătoresc, punerea in executare vizează dispozițiile din titlul executoriu. sens in care părțile din titlu executoriu sunt notificate spre a fi prezente la executare, se comunică actele de procedura, se trece la constatarea stării de fapt in condițiile Codului de procedura civilă, întocmindu-se orice alte operațiuni date de lege în competența executorului.
Mai mult, potrivit dispozițiilor art.56 alin 5 din Legea nr. 188/2000, executorul judecătoresc trebuie sa se conformeze hotărârii judecătorești rămasă irevocabilă.
A susținut că în speță, nu numai ca nu s-au respectat dispozițiile privitoare la executare, dar lipsesc orice acte care sa dovedească o executare propriu-zisa, iar în aceste condiții apreciază că este vorba de o nulitate absoluta a formelor de executare prezentate de executor, deoarece cerința întocmirii proceselor-verbale de executare efectivă și cerințele referitoare la mențiunile care trebuie efectuate în mod obligatoriu în conținutul acestora, nu au fost respectate.
A solicitat admiterea apelului și reținând cauza pentru o noua judecare asupra fondului să se dispună schimbarea în tot a sentinței civile apelate, în sensul admiterii în totalitate a contestației la executare promovate și să se dispună anularea tuturor formelor de executare contestate.
În procedura prealabilă intimatul B. M. L. a depus întâmpinare la motivele de apel, arătând că în mod corect instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a B. M. L..
A susținut că a fost respectat Ordinul MJ nr.2550/2006 privind onorariile minimale si maximale pentru executorii judecătorești și nu există nici un motiv de anulare a formelor de executare silită ale B. M. L. în dosarul de executare silita nr.l8/E/2015.
A precizat că prin sentința civila nr.1815 din 07.05.2014 a Judecătoriei D. neta T. S. rămasă definitiva prin decizia civila nr.366/2014 a Tribunalului M. debitoarea C. M. a fost obligată să elibereze creditorului I. A. I., titlul de proprietate pentru suprafața de 3,82 ha teren arabil și fânețe precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei în primă instanță și 500 în apel.
Întrucât debitoarele C. M. și C. Malovăț nu au pus în executare aceasta sentința irevocabila s-a recurs la executarea silita prin B. M. L..
A menționat că debitoarele C. M. si C. Malovăț aveau obligația legala să facă tot ce le stă în putință în cel mai scurt timp posibil pentru a pune in executare sentința civila nr.1815 din 07.05.2014 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin și nu să stea în pasivitate sau să facă contestație la executare pentru tergiversarea punerii in executare a acestei sentințe irevocabile.
A solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheieri Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
În procedura prealabilă apelanta-contestatoare a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul B. M. L. prin care a reluat motivele de apel.
Examinând sentința apelată prin prisma motivelor invocate,se constată că apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 622 alin. 2 C. pr. civ. „în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, care începe odată cu sesizarea organului de executare, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.
Având în vedere că, obligațiile stabilite în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 1815/07. 05. 2014, pronunțată de Judecătoria Dr. Tr. S., și decizia nr. 366/2014 a Tribunalului M., nu au fost îndeplinite de bună voie de către debitoarele C. Malovăț și C. M. conform dispozițiilor art. 622 alin. 1 c. pr. civ, Tribunalul constată că în mod întemeiat s-a adresat intimatul creditor B. M. L. în scopul realizării, prin constrângere, a dreptului său.
În acest context este de evidențiat că, obligația principală stabilită în sarcina apelantei debitoare, respectiv aceea de a elibera intimatului creditor titlu de proprietate pentru suprafața de 3,82 ha teren arabil și fânețe, deși reprezintă o obligație personală, ce nu poate fi adusă la îndeplinire de către o altă persoană decât însuși debitorul, nu anihilează dreptul creditorului de a apela la toate demersurile legale pentru a constrânge debitoarea la realizarea acesteia, o astfel de procedură fiind reglementată în cadrul cărții a-V-a – despre executarea silită, de dispozițiile art.906 c.pr.civ.
Cât privește obligația accesorie a plății sumei de 1500 lei cu titlu de judecată, stabilită în solidar în sarcina ambelor debitoare, ea poate fi executată silit prin oricare dintre formele de urmărire silită, mobiliară sau imobiliară, respectiv poprire, iar B. M. L. a ținut seama de faptul că debitoarea este instituție publică câtă vreme, prin somația emisă a prevăzut că se va trece la executare după expirarea termenului acordat de OG 22/2002 debitoarei în scopul efectuării de demersuri pentru obținerea fondurilor bănești necesare efectuării plății.
Faptul că, eliberarea titlului de proprietate, se face în temeiul unei documentații care trebuie să fie întocmite în conformitate cu legislația în vigoare de către C. Malovăț, nu implică, astfel cum susține apelanta, o amânare a executării propriei obligații până la momentul la care respectiva documentație va fi realizată câtă vreme, în cadrul unei astfel de proceduri, C. putea uza de atribuțiile de îndrumare și control a activității respectivei comisii locale ( HG 890/2005), pentru a face posibilă realizarea într-un termen cât mai scurt a acesteia.
Cât privește critica ce vizează soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a B. M. L., Tribunalul constată că aceasta nu poate fi primită dat fiind că, în procedura executării silite, părți sunt doar creditorul și debitorul( art.645 c.pr.civ), iar nu și organul de executare, acesta având menirea de a îndeplini activitățile impuse de lege pentru a realizat silit obligația debitorului, dispozițiile art.644 alin.1 c.pr.civ, numindu-l doar participant în cadrul executării silite.
Întemeiată se găsește însă a fi nemulțumirea apelantei legată de modul de rezolvare a contestației formulate sub aspectul onorariului executorului judecătoresc stabilit prin încheierea din 13.02.2015.
Concret, Tribunalul reține că, prin sus enunțata încheiere, executorul judecătoresc s-a limitat să insereze suma de 5200 lei cu titlu de onorariu executor, fără a preciza în concret modalitatea de stabilire, respectiv cât din acesta este aferent aducerii la îndeplinire a obligației de a face și cât corespunde executării silite a obligației de plată a cheltuielilor de judecată.
Sub acest aspect Tribunalul reține că, în condițiile în care, astfel cum s-a arătat, obligația debitoarei de emitere a titlului definitiv de proprietate este una personală, constrângerea acesteia pentru îndeplinirea întocmai a obligației se poate realiza doar de către instanță pe calea procedurii reglementate de art.906 c.pr.civ, respectiv prin obligarea la plata de penalități, situație în care, nu poate fi perceput un onorariu de executor prin raportare la limitele prevăzute de Ordinul MJ 2550/2006 pentru activitatea de punere în posesie, suma de 3000 lei stabilită de către prima instanță cu acest titlu în sarcina celor două debitoare fiind deopotrivă exagerată și neproporțională cu referire la actele de executare efectiv îndeplinite, limitate la încuviințarea executării silite și emiterea somației.
În privința onorariului de executor pentru executarea silită a obligației de plată a sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată, Tribunalul reține că deși acesta respectă limita maximă prevăzută în sus enunțatul Ordin, nu poate fi acordat în acest cuantum ( 150 lei) dat fiind că, până în acest moment, activitatea de executare a fost limitată la emiterea somației și nu se poate anticipa că, după scurgerea termenului de 6 luni reglementat de dispozițiile art. 2 din OG 22/2002, se va impune continuarea executării .
Practic, cenzurând onorariul executorului judecătoresc, Tribunalul constată că, suma de 1100 lei cu acest titlu în sarcina celor două debitoare pentru actele de executare îndeplinite de executor cu referire atât la obligația de a face prevăzută în sarcina fiecăreia prin titlul executoriu, cât și la obligația de plată a cheltuielilor de judecată, stabilită în solidar, respectă proporția între natura uneia dintre obligații, respectiv valoarea celeilalte și activitatea de executare .
În temeiul considerentelor expuse și făcând aplicarea dispozițiilor art.480 alin.2 c.pr.civ, va fi admis apelul și schimbată sentința sub aspectul cuantumului onorariului cuvenit executorului judecătoresc, acesta urmând a fi redus de la 5200 lei la 1100 lei, diminuare ce se va reflecta și în totalul cheltuielilor de executare stabilit prin încheierea din 13.02.2015.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanta-contestatoare C. M. prin P. N. D., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, ., județul M., împotriva încheierii din data de 10.06.2015 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, în contradictoriu cu intimații B. M. L., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 4, județul M. I. A. I., având CNP_ și domiciliul în București, ., ., . și C. Malovăț, având ca obiect contestație la executare.
Schimbă parțial sentința în sensul că reduce cuantumul onorariului executorului judecătoresc de la 5200 lei, la 1100 lei, urmând ca totalul cheltuielilor de executare stabilite de executor prin încheierea din 13.02.2015 să fie diminuate la 1329,80 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Noiembrie 2015
Președinte, M. C. O. | Judecător, A. M. | |
Grefier, D. D. |
Redactat. M.A /12.11.2015
Tehnoredactat D.D. / 6 ex.
Jud. fond P. Teluța
Cod operator 2626
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 61/2015. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 813/2015. Tribunalul... → |
|---|
