Contestaţie la executare. Decizia nr. 605/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 605/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 11-05-2012 în dosarul nr. 605/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 605/R
Ședința publică de la 11 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. C.
Judecător M. C. O.
Judecător A. M.
Grefier T. I.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenta contestatoare T. A. împotriva sentinței civile nr.227 din 10.02.2012 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimata C. de Asigurări de Sănătate M., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic P. S., pentru intimată, cu împuternicire de reprezentare juridică nr._ din 25.04.2012, lipsă fiind recurenta contestatoare T. A..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosar prin serviciul registratură din partea intimatei C. de Asigurări de Sănătate M., întâmpinare, cu exemplar pentru comunicare.
Se ia act că cererea de recurs nu a fost legal timbrată, deși la termenul anterior i s-a pus în vedere recurentei contestatoare T. A., prezentă în instanță, să achite taxa judiciară de timbru în sumă de 72 lei și să depună timbru judiciar în valoare de 3 lei, sub sancțiunea anulării recursului prevăzută de art. 20 alin.3 din Legea 146/1997.
Instanța, din oficiu, a invocat excepția anulării recursului ca netimbrat și a acordat cuvântul asupra excepției.
Consilier juridic P. S., pentru intimată, solicită admiterea excepției și anularea recursului ca netimbrat.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecatoriei Strehaia la data de 05.01.2012, sub nr._, contestatoarea T. A. a solicitat în contradictoriu cu intimata C.A.S. M., anularea titlului executoriu nr. 1997/07.12.2011 emis de CAS M., prin care a fost somat sa plătească suma de 1835 lei reprezentând fond CAS, majorări si penalități până la data de 2.06.2006 și suspendarea executării silite.
In motivarea contestației la executare, contestatoarea a arătat ca a fost somată de CAS M. prin somatia nr. 1997/07.12.2011, comunicata la data de 20.12.2011 să plătească suma de 1835 lei privind fondul CAS, majorări si penalități, menționându-se că se execută decizia de impunere nr. ACC nr. 2361/13.12.2010 pentru perioada de activitate 2005-2009. A arătat că cel puțin pentru doi ani, 2005-2006, pentru orice fel de debite operează instituirea prescrispției extinctive și prin urmare, solicită să se ia act că solicită să se constate intervenită prescripția obligației de plată, iar în ceea ce privește restul perioadei, respectiv 2007-2009, cuantumul calculat de către intimată prin decizia contestată este stabilit diferit prin doua decizii, cu același număr și aceeași dată, apreciind astfel că decizia contestată a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale și a principiilor instituite de Codul de Procedură Fiscală.
La dosar au fost depuse următoarele înscrisuri: somație nr. 1997/07.12.2011, titlul executoriu nr.1997/07.12.2011.
Intimata CAS M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestatiei. In motivare, s-a susținut ca, conform art. 51 al.2 lit. b din OUG 150/2002 (cu modificările si completările ulterioare) până la 29.05.2006, iar de la 29.05.2006 până în prezent de Lg 95/2006, Lg 571/22.12.2003, cap. III, art. 47, al.-3 privind codul fiscal, ordinul CNAS nr 617/2007, contributia lunara a persoanei asigurate se stabileste sub forma unei cote de 6,5 %, iar de la 01.07.2008 de 5,5% până la 31.12.2008, de la 01.01.2009 de 6,5 % pentru anul 2010 si 2011 de 5,5% pentru perioada verificata. În cazul reclamantei, termenul de scadență a fost trimestrial, respectiv 15.03, 15.06, 15.09, 15.12 ale fiecărui an când datora contribuții la f.n.u.a.s.s. și nu de la data stabilirii acestor accesorii. A mai arătat că CAS are obligația de a coresponda numai cu asigurații aflați în evidență, actul inițial de evidență fiind declarația contribuabilului pe care acesta are obligația de a o depune anual la CAS. Nedepunerea declarațiilor fiscale dă dreptul organului fiscal să procedeze la stabilirea din oficiu a impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului. De asemenea, a mai susținut că la data de 13.12.2010 i s-a comunicat contestatoarei prin poștă cu confirmare de primire Decizia de impunere nr. ACC 2361/13.12.2010 și situația privind obligațiile la FNUASS pentru suma totală de 1835 lei. Întrucât nu au fost achitate obligațiile stabilite în baza Deciziei de impunere nr.ACC 2361/31.12.2009, s-a procedat la emiterea Somației și a Titlului Executoriu nr. 1997/07.12.2011.
La solicitarea instanței, a fost atașat în copie dosarul de executare.
Judecătoria Strehaia, prin sentința civilă nr. 227 din 10.02.2012 a respins contestația la executare ca neîntemeiată și a respins cererea de suspendare a executării silite ca rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că, la data de 07.12.2011 au fost emise de către CAS M., în cadrul dosarului de executare nr.1997, în baza deciziei de impunere nr. ACC 2361/13.12.2010, titlul executoriu nr.1997/07.12.2011 pentru suma de 1835 lei reprezentând fond CAS, majorări și penalități pentru perioada 2005 -2009 și somația nr. 1997/07.12.2011.
La data de 21.12.2011 s-au comunicat contestatoarei T. A. titlul executoriu nr. 1997/07.12.2011 și somația nr. 1997/07.12.2011, așa cum rezultă din plicul cu data poștei (fila 5).
Împotriva titlului executoriu și a somație contestatoarea a formulat contestație la executare arătând că în ceea ce privește fondul cererii, cel puțin pentru doi ani, 2005-2006, pentru orice fel de debite pretins datorate intimatei a intervenit prescripția extinctivă, iar în ceea ce privește restul perioadei, respectiv 2007-2009, cuantumul calculat de către intimată este stabilit diferit prin două decizii cu același număr și aceeași dată.
Cu privire la invocarea de către contestatoare a motivului constând în intervenirea prescripției extinctive în privința sumelor aferente perioadei 2005-2006, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 172 alin.3 C.pr.fiscală contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
De asemenea, în considerentele Deciziei nr. XIV/5 februarie 2007, datã de ICCJ pentru soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a reținut cã “(…) dacă pentru contestarea titlului de creanță fiscală nu s-a reglementat accesul la o instanță judecătorească, pe calea contestației la titlul executoriu fiscal, adresată instanței de executare, pot fi cerute nu numai lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea titlului, ci se pot invoca și apărări de fond cu privire la însăși validitatea creanței fiscale.”
În consecință, procedura contestației la executare nu prevede posibilitatea invocării unor apărări de fond, atâta timp cât legea prevede o procedură specială.
În cauză, legalitatea și temeinicia obligațiilor fiscale stabilite în sarcina contestatorului nu pot face obiectul unei contestații la executare, întrucât împotriva titlului de creanță contestatorul se poate îndrepta cu o contestație ce face obiectul unei proceduri speciale reglementată de disp. art. 205 si urm OG 92/2003.
Astfel, împotriva deciziei de impunere, care, potrivit dispozițiilor art.28 coroborate cu cele ale art.110 alin.3 din Codul de procedură fiscală, constituie titlu de creanță, contestatorul are la îndemână posibilitatea contestării, iar conform dispozițiilor art. 206 alin.3 din OG nr.92 /2003 contestațiile se depun la organul fiscal, respectiv vamal, al cărui act administrativ este atacat și nu este supusă taxelor de timbru.
Deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii. ( art.217 din Codul de procedură fiscală).
Având în vedere că, titlul de creanță fiscală poate fi atacat pe calea contenciosului administrativ-fiscal, contestatorul beneficiind de dreptul de acces la o instanță judecătorească, conform dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, instanța apreciază că acesta nu mai poate invoca apărări de fond pe calea contestației la executare.
Referitor la celălalt motiv invocat de către contestatoare, și anume acela că pentru perioada 2007-2009 cuantumul calculat de către intimată este stabilit diferit prin două decizii cu același număr și aceeași dată, instanța îl apreciază ca neîntemeiat. Astfel, examinând actele dosarului de executare se constată că obligațiile fiscale datorate de către contestatoare pentru perioada 2005-2009 au fost individualizate prin decizia de impunere nr.ACC 2361/13.12.2010, stabilindu-se suma de 1835 lei. În titlul executoriu contestat nr.1997/07.12.2011 s-a menționat la rubrica „documentul prin care s-a evidențiat suma de plată” această decizie de impunere, iar suma pentru care au fost emise de către intimată titlul executoriu și somația este aceeași cu cea înscrisă în decizia amintită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea T. A. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, drept pentru care solicită casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivare a susținut că, de suma de 1835 lei reprezintând CAS, majorări și penalități de întârziere, nu a avut cunoștință până în momentul începerii executării silite, iar instanța trebuia să rețină excepția prescripției obligațiilor fiscale.
Intimata CAS M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând cu prioritate excepția anulării recursului, ca netimbrat, se constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Conform disp. art. 20 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, alin.3 din același articol prevăzând că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Față de dispozițiile art.20 din Legea nr.146/1997 și văzând că, deși la termenul din data de 20.04.2012 i s-a pus în vedere recurentei contestatoare T. A., prezentă în instanță, să achite taxa judiciară de timbru în sumă de 72 lei și să depună timbru judiciar în valoare de 3 lei, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței, urmează a se anula recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursul civil formulat de recurenta contestatoare T. A. împotriva sentinței civile nr.227 din 10.02.2012 pronunțată de Judecătoria Strehaia, în contradictoriu cu intimata C. de Asigurări de Sănătate M., ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Mai 2012, la sediul Tribunalului M..
Președinte, S. C. | Judecător, M. C. O. | Judecător, A. M. |
Grefier, T. I. |
Red. M.A./ Tehn. T.I.
2 ex. - 22 Mai 2012
Cod operator 2626
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 503/2015. Tribunalul... | Fond funciar. Decizia nr. 630/2012. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
