Contestaţie la executare. Hotărâre din 02-02-2015, Tribunalul MEHEDINŢI

Comentarii

0

Hotărâre pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 02-02-2015 în dosarul nr. 27/2015

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 27/R

Ședința publică de la 02 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A. M.

Judecător V. N.

Judecător C. E. C.

Grefier D. A. D.

Pe rol pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurenta contestatore A. P. A. A. S. –A. împotriva sentinței civile nr. 2995/14.10.2014 pronunțată de Judecătoria D. T. S., în contradictoriu cu intimații ., ., .- C. C. M.) SA, . C. SA prin A. J. A. D. Srl P. Ș. F., . Cabinet I. De Insolvență P. E., . A. J. A. D. SRL - Ș. F., . A. J. Y. C. SPRL, . Cabinet I. de Insolvență G. V., . A. J. V. C. SPRL, având ca obiect contestație la executare .

La apelul nominal făcut în ședință publică lipsă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, se constată că, dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20.01.2015 și respectiv 27.01.2014, încheieri ce fac parte integrantă din prezenta decizie.

TRIBUNALUL,

Asupra recursului civil de față;

P. cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. T. S. la data de 19.08. 2013, sub nr._, contestatoarea A. pentru A. A. S., în contradictoriu cu intimatul . și terții popriți ., . - C. C. M.) SA, . C. SA prin administrator judiciar A. D. SRL prin Ș. F., . administrator judiciar Cabinet I. de Insolvență P. E., I. C. SPRL, Cabinet I. de Insolvență G. V. și V. C. SPRL, a formulat contestație la executare împotriva actelor de executare efectuate de B. N. D., constând în poprirea efectuata conform art. 452 (1) si urm. C. proc. civ., in baza titlului executoriu reprezentat de Sentința civilă nr. 9171/29.09.2010 a Tribunalului București, Secția a VI- a comerciala si prin care se solicita plata sumei de 9.671.328 USD echivalent in lei la data plații, funcție de cursul oficial leu-dolar stabilit de BNR; procesul verbal din data de 04.04.2011 prin care s-a procedat la actualizarea debitului, in lei, cu un procent de 3,18%, fata de luna septembrie 2010; procesul verbal din data de 03.04.2013 de cheltuieli de executare privind plata sumei totale de 5.203 lei, diferența intre aceste 2 procese verbale, constând in reducerea cuantumului debitului in lei, de la suma de 564.669,63 lei pana la suma de 5203,68 lei, (suma de 559.465,95 lei fiind achitata de A.).

A solicitat suspendarea executării silite pana la soluționarea contestației la executare irevocabil, conform art. 403 alin. (1) C. Pr. Civ., admiterea contestației la executare si anularea actelor de executare menționate mai sus, conform art. 404 si urm. C. proc. civ., întoarcerea executării în conformitate cu art. 404 indice 1 si urm. C. proc. civ., în situația admiterii contestației le executare si anularea actelor de executare contestate.

Pe cale de excepție, a solicitat admiterea excepției nulității actelor de executare întocmite în dosarul nr. 10/E/2011 al B. N. D..

A solicitat constatarea nulității absolute a tuturor actelor de executare transmise deoarece B. N. D., nu a solicitat instanței de executare respectiv Judecătoriei D.-T. S., încuviințarea executării silite potrivit art. 373 ¹ Cod procedura civila (potrivit Ordonanței de urgentă nr. 42/2009 publicată în Monitorul Oficial nr. 324 din 15.05.2009, în acest dosar de executare.

A arătat că potrivit dispozițiilor art. 373 alin 2 Cod procedura civila, instanța de executare este cea in circumscripția căreia se va face executarea.

In cazul declanșării executării silite prin poprire, cum este cazul de fata, instanța de executare competenta este cea de la domiciliul/sediul terțului poprit.

Or, niciun act de executare nu poate fi întocmit daca în prealabil nu s-a obținut încuviințarea executării silite de la instanța competenta.

In acest caz, a arătat că sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art.105 alin 2 Cod procedura civila, având în vedere ca contestatoarea a fost astfel prejudiciata. Acest fapt atrage nulitatea actelor de executare întocmite cu încălcarea dispozițiilor legale arătate.

In conformitate cu dispozițiile art. 403 alin.(1), a solicitat suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabila a contestației la executare având în vedere ca, executarea silita începuta este nelegala si va produce un prejudiciu imediat și irecuperabil A..

A arătat că în dosarul de executare nr.10/E/2011 al B. N. D. a fost anulată definitiv și irevocabil executarea silită, a fost constatată încetată executarea silita și au fost constatate desființate de drept toate actele de executare efectuate prin mai multe hotărâri judecătorești definitive si irevocabile.

A. ,în calitate de instituție publică implicată în procesul de privatizare are obligația legală de a vărsa la bugetul statului sumele încasate cu titlu de venituri din procesul de privatizare, conform art. 9 alin.1 din O.U.G. nr.88/1997/R, care dispune ca, "Veniturile încasate de instituțiile publice implicate din vânzarea acțiunilor emise de societățile comerciale și din dividende se varsă la bugetul de stat...".

A arătat ca, sunt îndeplinite condițiile privind suspendarea executării silite, până la soluționarea prezentei contestații la executare, măsura care duce la evitarea pronunțării unor hotărâri contradictorii și care ar produce un prejudiciu foarte mare A., societăților comerciale si S. R..

De asemenea, în susținerea cererii de suspendare a invocat și dispozițiile imperative ale art. 402(1) C.pr.civ. si urm., în temeiul cărora A. apreciază ca, instanța trebuie sa se pronunțe asupra temeiniciei apărărilor formulate de către A. și să soluționeze contestația la executare.

Contestatoarea a mai arătat că poprirea efectuata în baza art. 452 si urm. C. proc. civ., asupra acțiunilor administrate de A. la aceste societăți comerciale este nelegala, deoarece A. nu este proprietarul acțiunilor acestor societăți comerciale, acțiunile sunt în administrarea sa și numai Statul Român are calitatea de acționar/proprietar al acestor acțiuni, conform Legii nr. 137/2002 (art.5), O.U.G. nr. 23/2004 (art. 5 alin. 1 lit. c) si art. 21 alin. 1 lit. d si e), O.U.G. nr. 88/1997/R.

In considerarea celor expuse, rezulta fără echivoc că, potrivit dispozițiilor art.452 C. proc. civ., terții popriți societățile comerciale nu au față de A. nici o obligație, așadar, procedura popririi este nelegala.

A mai arătat că titlurile executorii pe care terții le obțin față de A., nu pot fi executate prin poprirea acțiunilor societăților comerciale,deoarece este contrară dispozițiilor legale arătate, aceste acțiuni nu sunt în proprietatea A., acestea fiind în proprietatea statului roman.

Contestatoarea a mai arătat că poprirea efectuată în baza art. 452 și urm. c. proc. civ. asupra acțiunilor pe care aceasta le administrează la societățile comerciale –terții popriți din cauză, duce la blocarea procesului de privatizare și se încalcă disp. imperative al OUG nr. 88/1997/R și Legii nr. 137/2002 care reglementează privatizarea societăților comerciale.

În ceea ce privește plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și a cauțiunii, a arătat că fiind o instituție de interes public, este scutită de plata taxelor de timbru, a timbrului judiciar și a cauțiunii, potrivit disp. art. 7 din OG nr. 22/2002.

În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate, a arătat că începerea executării silite prin poprire acțiuni este nelegală, aceasta încălcând disp. art. 454 alin.2¹ și urm. c. proc. civ, art. 371⁶ c. proc. civ., art. 371¹ lit. d c. proc. civ. și disp. OH nr. 22/2002.

Astfel a arătat că potrivit disp. art. 454 alin.2 indice 1 si urm. C. proc. civ., se dispune ca, "Adresa de înființare a popririi va cuprinde... pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si codul de identificare fiscala".

În cauză, a arătat că prin actul de executare - poprire efectuata conform art. 454 (1) C. proc .civ. comunicata către A. prin Adresa nr._/14.05.2013, nu au fost indicate sediul si codul de identificare fiscala a societăților comerciale care au calitatea de terți popriți în cauza.

De asemenea, a arătat că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat, care rezultă din hotărârile judecătorești definitive și irevocabile, în dosarul de executare nr. 10/2011.

A arătat că se poate constata că, la data emiterii actului de executare, poprirea, era anulată definitiv și irevocabil executarea silită însăți, a fost constatată încetată executarea silită, au fost constatate desființate de drept toate actele de executare efectuate și s-a dispus întoarcerea executării.

În acest sens a invocat decizia nr.1634/R/13.06.2012 pronunțată de Tribunalul București, sentința civilă nr.3870/02.05.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, sentința civilă nr. 4877/08.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, sentința civilă nr. 6048/10.07.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, sentința civilă nr._ /31.07.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, decizia civilă nr. 1472/23.05.2012 pronunțată de Tribunalul București.

În ceea privește încălcarea disp. OG nr. 22/2002, care stabilesc pentru instituțiile publice un regim special și derogatoriu de la normele generale.

Astfel, potrivit art. 1 din O.G. nr. 22/2002 se prevede ca, "Creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plata respectiva."

Conform art. 2 O.G. nr. 22/2002 se prevede ca, "Daca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plata" .

Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului.

Așa cum se poate constata, din actele dosarului, actul de executare - poprirea efectuata conform art. 452 (1) si urm. C. proc. civ. si procesele verbale au fost comunicate către A. prin Adresa nr._/04.07.2013.

Având în vedere, data comunicării actelor de executare, se poate constata ca, aceste acte de executare încalcă termenul de 6 luni, așadar, dispozițiile imperative ale O.G. 22/2002.

In susținerea acestui motiv de nelegalitate, a arătat că, instituțiile publice nu pot efectua decât acele cheltuieli care au fost prevăzute in bugetul propriu de venituri si cheltuieli, buget aprobat prin hotărâre a Guvernului si care face parte din bugetul de stat.

Așadar, termenul de 6 luni acordat de legiuitor, ca termen de gratie pentru executarea voluntara a titlurilor executorii, este perioada în care instituțiile publice pot face rectificările bugetare, în vederea introducerii la titlurile de cheltuieli a sumelor necesare onorarii titlurilor executorii.

De asemenea, potrivit art. 4 din O.G. nr. 22/2002 "Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii si ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii."

După cum se poate observa, prin O.G. nr.22/2002 se instituie anumite limite ale executării silite, in sensul ca se pot efectua numai operațiuni privind plați dispuse de ordonatorii de credite, cu respectarea destinațiilor aprobate potrivit legii.

Pe cale de consecința, A.A.A.S. în calitate de ordonator principal de credite este singura instituție care poate dispune efectuarea de plați către debitori, Biroul Executorului Judecătoresc nu poate, în aceasta faza procesuala, să înfăptuiască nici un act de executare silita.

A mai arătat că potrivit disp. art. 3 al O.G. nr. 22/2002, în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plata in termenul prevăzut la art.2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile in materie.

A solicitat să se constate că, legiuitorul prin dispoziții cu caracter imperativ, a exceptat patrimoniul A., autoritate a administrației publice centrale, de la urmărirea silita de drept comun, stabilind totodată calea de urmat pentru executarea obligațiilor stabilite prin titluri executorii împotriva A..

Contestatoarea a mai arătat că din examinarea textelor legale evocate, se poate retine ca prin acestea patrimoniul debitorilor instituții publice nu a fost exceptat de la executarea silita,

fiind instituita, doar o procedura speciala de aducere la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin titluri executorii in sarcina acestora.

Astfel, prin prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002 modificata prin Legea nr. 110/2007, a fost acordata posibilitatea debitorilor din categoria instituțiilor publice de a executa obligațiile de plata a sumelor de bani, ce le revin, in temeiul unor titluri executorii, voluntar, . 6 luni, de la data la care au primit somația de plata comunicata de creditori.

In consecința, în raport de textul legal menționat, în vederea realizării creanței pe care un creditor o are împotriva unui debitor instituție publica, acesta este obligat sa urmeze calea procedurala reglementata de actul normativ cu caracter special.

P. urmare, creditorul va adresa debitorului, o somație de plata, de la primirea căreia debitorul are la dispoziție un termen de 6 luni, in cadrul căruia este ținut sa facă demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata.

D. in măsura în care, instituțiile publice debitoare nu își îndeplinesc obligația de plata in termenul de 6 luni, creditorul va putea trece, conform art. 3 din O.G. nr. 22/2002 modificata prin Legea nr. 110/2007, la executarea silita potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile in materie.

In lumina acestui text legal, procedura executării silite reglementata de dreptul comun, are un caracter subsidiar, putându-se apela la aceasta, numai în ipoteza neexecutării de bunăvoie a obligației, in termenul de 6 luni, ce curge de la primirea somației de plata.

A arătat că în speță,întocmirea actelor de executare s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale menționate anterior, creditoarea trecând direct la executarea silita.

In ceea ce privește natura juridica a termenului de 6 luni, reglementat de art. 2 din O.G. nr. 22/2002 modificata prin Legea nr. 110/2007, acesta este un veritabil termen de gratie acordat de lege, debitorului instituție publica, prin care executarea creanțelor stabilite prin titluri executorii in sarcina acestor debitori este amânata pana la împlinirea termenului.

Așadar, în cauza dedusă judecații, în raport de considerațiile de ordin teoretic expuse, se constată că aceasta creditoare nu a respectat procedura obligatorie instituita de prevederile O.G. nr. 22/2002 modificata prin Legea nr. 110/2007, procedând direct la executarea silita, de drept comun, reglementata de Codul de Procedura Civila, respectiv la obligarea la plata cheltuielilor de executare silita a instituției publice.

Astfel cum a reținut si Curtea Constituționala . speța, prin O.G. nr. 22/2002 se "instituie anumite limite ale executării, în sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai asupra acelora alocate de la buget în acel scop."

Conform dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 22/2002, modificata prin Legea nr. 110/2007, se prevede ca, "daca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plata."

Așadar, deși legea speciala, instituie anumite limite ale executării, in sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai asupra celor alocate de la buget in acest scop, aceasta nu împiedica executarea silita a obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, de vreme ce potrivit art. 2 din O.G. nr. 22/2002, este instituita obligația pentru ordonatorii de credite de a lua toate masurile ce se impun pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.

In acest context, dispozițiile legale speciale constituie o norma de protecție de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executării silite a unui titlu executoriu sa se ajungă la lipsirea unei instituții publice de resursele financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlul executoriu.

In consecința, se poate constata ca, au fost încălcate dispozițiile imperative ale O.G. nr. 22/2002, cu modificările si completările ulterioare, motiv pentru care solicitam admiterea acestui motiv de nulitate si anularea actelor de executare.

În ceea ce privește un alt motiv de nelegalitate, a arătat că începerea executării silite împotriva sa este nelegală deoarece titlurile executorii pe care terții le obțin față de A. nu pot fi executate prin poprirea acțiunilor societăților comerciale, deoarece este contrară disp. art. 452 sl. 1 c. proc. civ. și urm,. Legii nr. 137/2002(art.5), OUG nr. 23/2004, OUG nr. 88/1997R.

A arătat încă odată că nu este proprietarul acțiunilor, proprietar fiind Statul Român, contestatoarea avându-le doar în administrare, astfel că aceste acțiuni nu pot face obiectul executării silite prin poprire.

Contestatoarea a mai arătat că începerea executării silite prin poprire conform art. 452 și urm. c. proc. civ. împotriva A. este nelegală deoarece se încalcă și disp. art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990/R, iar înființarea popririi asupra acțiunilor deținute de stat la societățile comerciale este inadmisibilă.

În ceea ce privește un alt motiv de nelegalitate, contestatoarea a arătat că a solicitat anularea proceselor verbale privind cheltuielile de executare din data de 04.04.2011 și din 03.04.2013 deoarece aceste sunt nelegale.

A arătat că este nelegal procesul verbal din data de 04.04.2011 prin care s-a procedat la actualizarea debitului, în lei, cu un procent de 3,18%, fata de luna septembrie 2010, deoarece încalcă dispozițiile art.457 al.4 C. proc. civ. care dispun ca, sumele in valuta se convertesc in lei la cursul BNR de la data plații.

Așa cum a mai arătat, în dosarul de executare nr. 10/2011 a B. N. D. a fost anulată executarea silita însăși si toate actele de executare - inclusiv procesul verbal privind cheltuielile de executare din data de 04.04.2011 prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile intrate in autoritatea de lucru judecat.

De asemenea, la data emiterii actelor de executare contestate în dosarul de executare silita nr. 10/2011, a fost anulata definitiv si irevocabil executarea silita însăși, a fost constatata încetata executarea silita, au fost constatate desființate de drept toate actele de executare efectuate si s-a dispus întoarcerea executării silite in acest dosar de executare.

Așadar, fata de efectele hotărârilor judecătorești definitive si irevocabile menționate și intrate în autoritatea de lucru judecat, in acest dosar de executare silita nr. 10/2001, toate actele de executare sunt desființate de drept așadar, și procesele verbale privind cheltuielile de executare din data de 04.04.2011.

In susținerea acestui motiv de nelegalitate, a arătat că, executorul a stabilit nelegal suma de 564.669,63 lei reprezentând cheltuieli de executare, fără să prezinte un mod de calcul detaliat al acestei sume solicitate și temeiul legal al acesteia.

De asemenea, reține în mod nelegal că, onorariul executorului judecătoresc, în raport de contractul de executare nr.10/2011, cheltuieli de executare sunt în suma de 300.000 lei, conform O.P.nr.4 in valoare de 100.000 lei si OP. nr.5 în valoare de 200.000 lei, dar fără sa fie depuse in cauza, aceste înscrisuri si modul detaliat cum s-a calculat aceste sume.

A mai arătat că solicită anularea acestui act de executare nelegal, deoarece în cauza dedusa judecații, deși executorul judecătoresc avea doar obligația de a trimite o notificare conținând somația de plata, a considerat ca somația de plata face parte din dosarul de executare existent, a solicitat ca suma cuvenita creditorului sa fie plătită către el si nu a calculat onorariul de executor la prețul unei notificări.

Debitorul are dreptul să plătească de bunăvoie, in termenul de 6 luni, dar executorul calculează si pretinde onorarii fără a îndeplini acte de executare, astfel cum sunt acestea reglementate de Codul de procedura civila.

Actul de procedura pe care l-a avut in vedere legiuitorul in Legea nr. 110/2007 este cel prevăzut la art. 7 din Legea nr. 188/2000 care prevede ca "executorul judecătoresc are următoarele atribuții" la lit. b specificând "notificarea actelor judiciare si extrajudiciare".

In aceste condiții nu poate fi vorba de aplicarea art. 7 lit. a) "punerea in executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii".

Cheltuielile de executare ar fi trebuit calculate pentru categoria "notificare si alte acte de procedura" adică un onorariu situat intre onorariul minimal -20 de lei si onorariu maximal - 400 lei, așa cum sunt stabilite onorariile executoriilor judecătorești prin Anexa 1 de la Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006.

F. de aceste prevederi legale, se poate constata ca, s-au stabilit in sarcina A. sume de plata foarte cu titlu de cheltuieli de executare, fără a lua în considerare faptul că, în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de dispozițiile speciale, plata debitului poate fi făcuta de buna voie.

De asemenea, a arătat că solicită anularea acestui act de executare, ca fiind nelegal, deoarece încalcă si dispozițiile Legii nr.188 din 1 octombrie 2000, astfel cum a fost modificata si completata, potrivit căreia la art.37 alin.1 lit. b), care reglementează onorariile minimale si maximale ce pot fi percepute de executorii judecătorești, potrivit căruia pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus 1% din suma ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.

In cazul de fata, raportat la cheltuielile de executare calculate ilegal de executor, acestea nu sunt mai mici de 6.300 lei plus 1% din suma ce depășește 100.000 din titlul executoriu aferenta creditorului din dosarul de executare, motiv pentru care se impune anularea actelor de executare contestate.

A mai precizat că în lege nu se specifica ca onorariul poate fi pana la 6.300 lei plus 1% din suma ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite "cu TVA sau fără TVA" și deci potrivit principiului "ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus" nu se poate solicita un onorariu mai mare de acesta, pe considerentul ca diferența ar reprezenta TVA, deoarece debitorul in fapt plătește o suma mult mai mare, ceea ce contravine legii.

Trebuie respectat si principiul de drept "in dubio pro debitori" respectiv nu se poate interpreta actul normative menționat decât in favoarea debitorului respectiv ca suma datorata drept cheltuieli de executare cu tot cu TVA este de maxim 6.300 lei plus 1% din suma ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.

In același sens, a învederat că A. urmează dispozițiile derogatorii ale OUG nr. 22/2002 modificata si completata prin Legea 110/25.04.2007 si nu dispozițiile dreptului comun, in ceea ce privește executarea obligațiilor de plata ale instituției noastre, obligații stabilite prin titluri executorii.

In consecința, solicită anularea proceselor verbale privind cheltuielile de executare în dosarul de executare silita nr. 10/2001, deoarece toate actele de executare sunt desființate de drept, iar in subsidiar, sunt anulabile deoarece încalcă dispozițiile legale menționate.

De asemenea, contestatoarea a invocat și solicitat instanței să dispună întoarcerea executării in conformitate cu art. 404 si urm. C. proc civ. in dosarul de executare nr. 10/2011.

Conform art. 404 indice 2 alin.1 se dispune ca, „In cazul când instanța judecătorească ... sau actele de executare... si asupra restabilirii situației anterioare executării".

Conform art. 404 indice 1 alin.2, se dispune ca, „ Bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit".

Conform art. 404 indice 1 alin.3, se dispune ca, „În cazul in care executarea silita s-a făcut prin vânzarea unor bunuri mobile

F. de cele arătate, solicită instanței să dispună întoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia, în sensul ridicării popririlor/sechestrelor, care au fost înființate prin actele de executare efectuate de B. "N. D." în baza titlului executoriu Sentința comercială nr. 9171/29.09.2010, asupra acțiunilor/părților sociale pe care A. le administrează in numele statului la societățile comerciale - terți popriți, din portofoliul A. si restituirea acțiunilor către societățile comerciale/restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare actualizate legal.

In motivarea cererii de întoarcere a executării, a arătat că, potrivit Legii nr. 137/2002 (art.5), O.U.G. nr. 23/2004 (art. 5 alin. 1 lit. c) si art. 21 alin. 1 lit. d si e) O.U.G. nr. 88/1997/R, A. nu este proprietarul acestor acțiuni din capitalul social al societății comerciale, acestea sunt doar in administrarea sa, numai Statul R. are calitatea de proprietar asupra acestor acțiuni din capitalul social al societății comerciale.

A mai arătat că veniturile obținute de A. din privatizarea (vânzarea acțiunilor) societăților comerciale din portofoliu sau se varsă la bugetul statului întrucât acțiunile sunt bunuri aflate in proprietatea statului așa cum reiese si din art.9 din OUG 88/1997" .

Veniturile încasate de instituțiile publice implicate din vânzarea acțiunilor emise de societățile comerciale si din dividende se varsă la bugetul de stat sau, după caz, la bugetele locale,

In consecința, a arătat că este legala si întemeiata întoarcerea executării silite deoarece executarea silita prin poprirea acțiunilor societăților comerciale este nelegala și conform art. 404 si urm C. proc. civ., solicită să se dispună restabilirea situației anterioare acesteia, respectiv restituirea acțiunilor către societățile comerciale pentru a se evita producerea prejudiciului, atât A. (fosta A.), societăților comerciale cat S. R..

În concluzie, contestatoarea a arătat că solicită suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare irevocabil, conform art. 403 alin. (1) C. Pr. Civ. ; admiterea contestației la executare si anularea actelor de executare menționate mai sus, conform art.404 si urm. c. proc. civ.; întoarcerea executării in conformitate cu art. 404 indice 1 si urm. C. proc. civ., în situația admiterii contestației le executare si anularea actelor de executare contestate.

În drept, a invocat dispozițiile art. 399 si urm., art. 403 alin.(1) si urm. C. proc. civ., art. 379 indice 1 C. proc. civ., art. 371 indice 5 lit. b, d, C. proc. civ., art. 404 si urm. C. proc. civ., Legea nr. 92/2011, O.G. nr. 22/2002/R, O.U.G. nr. 51/1998/R, O.U.G. nr. 88/1997/R, Legea nr.137/2002 si toate celelalte dispoziții legale menționate in textul contestației la executare.

La data de 03.09.2013 instanța a dispus emiterea unei adrese către B. N. D. pentru a înainta dosarul execuțional nr. 10/2011.

La data 23.09.2013 intimata . a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în principal, anularea contestației la executare ca informă iar în subsidiar, respingerea cererii de suspendare, în principal ca lipsită de interes și, în subsidiar, ca neîntemeiată și respingerea contestației la executare, în principal ca lipsită de interes și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

A arătat că contestația formulată de A. este informă și prin urmare, nulă. Astfel, a arătat că potrivit art. 402 alin. (1) teza finală C. proc. civ.. ..Procedura prevăzută pentru judecata în primă instanță se aplică în mod corespunzător". Or. potrivit art. 1 12 C. proc. civ.. ..Cererea de chemare în judecată va cuprinde: (...) 6. semnătura", iar conform art. 133 alin. (1) C. proc. civ. ..Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă".

In speță, contestatoarea este o instituție de specialitate a administrației publice centrale, cu personalitate juridica, în subordinea Guvernului și în coordonarea ministrului economiei și care funcționează în temeiul O.U.G. nr. 23/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a Autorității pentru Valorificarea A. Bancare prin comasarea prin absorbție cu A. pentru Privatizare și Administrare.

Or. potrivit art. 9 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 23/2004, Președintele A.A.A.S. are ca atribuții principale: a) reprezintă A.A.A.S. în raporturile cu Guvernul cu ministerele, cu organele de specialitate ale administrației publice centrale, cu autoritățile administrației publice locale, cu alte instituții, cu persoanele juridice și fizice române și străine precum și în fata instanțelor judecătorești și arbitrate", iar conform art. 10 alin. (2) din același act normativ. ..In cazul în care președintele, din diferite motive, nu își poate exercita atribuțiile curente, îl deleagă prin ordin pe unul dintre vicepreședinți să exercite aceste atribuții, înștiințându-l pe primul-ministru despre acestea.

Din analiza contestației la executare formulată de A.A.A.S.. rezultă că aceasta a fost semnată de dna M. O. în calitate de director, conform Ordinului Președintelui A.A.A.S. nr. 242/24.04.2013. P. urmare, întrucât, potrivit textelor legale citate, singurul care poate reprezenta A.A.A.S. în fața instanței judecătorești este președintele acesteia, care poate delega această atribuție cel mult unuia dintre vicepreședinți, și pentru că semnatara contestației la executare nu este nici președinte, și nici vicepreședinte A.A.A.S.. rezultă că potrivit prevederilor legale citate mai sus, dna M. O. nu poate reprezenta A.A.A.S. in fața instanțelor judecătorești neputând semna. în mod valabil, nici cererea introductivă de instanță, astfel încât contestației la executare îi lipsește un element obligatoriu de formă pentru a putea li valabilă, respectiv semnătura, iar în lumina prevederilor art. 133 alin. (1) C. proc. civ.. acest viciu al cererii introductive de instanță atrage nulitatea cererii.

Pe fondul contestației la executare, solicită respingerea, atât a cererii de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, dar și respingerea contestației la executare formulate de A..

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare, astfel cum a fost motivată, a arătat că aceasta este, în principal, lipsită de interes, iar, în subsidiar, neîntemeiată.

Astfel, una dintre condițiile de exercitare ale acțiunii civile se referă la necesitatea existenței unui interes, adică a unui folos practic urmărit de cel ce a pus în mișcare acțiunea civilă.

Printre altele, interesul juridic trebuie să fie născut și actual, deci trebuie să existe în momentul în care se exercită acțiunea civilă. în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment Ia acțiune, în forma concretă de manifestare a acțiunii.

Or, din cuprinsul cererii de suspendare și al contestației la executare promovată de A., rezultă că unul dintre motivele invocate de aceasta este faptul că A. nu este proprietarul acțiunilor urmărite, ci statul, iar "poprirea efectuată în baza art. 452 și unu. C. proc. civ.. asupra acțiunilor (sau părților sociale) pe care A. le administrează la societățile comerciale menționate mai sus (terți popriți), duce la blocarea procesului de privatizare".

P. urmare, față de susținerile petentei. conform cărora, aceasta nu este proprietara acțiunilor urmărite silit. A. nu justifică vreun interes legitim și. mai ales. personal. în promovarea unei cereri de suspendare a executării silite prin poprirea unor acțiuni aliate în proprietatea unui terț. întrucât prin valorificarea acestora debitoarea nu suferă nici un prejudiciu, cum de altfel, nu dobândește nici un folos material/moral prin împiedicarea valorificării acestora.

In calitatea sa de administrator al bunurilor (și nu de proprietar), A. nu suferă vreun prejudiciu direct, prin diminuarea patrimoniului propriu. în cazul valorificării silite a acestor bunuri. Așa fiind, interesul în promovarea unei contestații împotriva executării silite a unor bunuri care nu sunt în proprietatea A., nu este nici personal, și nici direct.

Pe de altă parte, prin Legea nr. 71/2011. începând cu data de 01.10.2011. au fost abrogate prevederile art. 12 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietatea publică, care îi confereau A., în calitate de administrator al bunurilor statului, dreptul de a sta în instanță, în cazul litigiilor privitoare la dreptul de administrare și la dreptul de proprietate asupra bunurilor.

După această dată, doar Ministerul Finanțelor Publice poate reprezenta statul român în fața instanțelor de judecată (art. 12 alin. (5) din Legea nr. 213/1998).

În ceea ce privește netemeinicia cererii de suspendare a executării silite, din dispozițiile art. 21 alin. 3 din Constituția României, art. 6 paragraf 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 371" alin. 1 și 2 C. proc. civ.. rezultă că executarea unei hotărâri judecătorești face parte integrantă din noțiunea de "proces", care trebuie să se desfășoare într-o manieră echitabilă și într-un termen rezonabil. începând cu cauza Hornsby contra Greciei, Curtea a decis că dreptul la acces în justiție protejează și punerea în executare a hotărârilor definitive, care într-un stat care respectă preeminența dreptului nu pot rămâne fără efect în defavoarea unei părți, în caz contrar, accesul la justiție fiind iluzoriu. Urmează de aici că executarea rapidă a obligațiilor stabilite prin titluri executorii - cu atât mai mult atunci când titlurile executorii sunt hotărâri judecătorești, pronunțate în urma unor dezbateri contradictorii, cu exercitarea dreptului de apărare de către toate părțile - de bunăvoie ori prin executare silită, constituie regulă, iar suspendarea executării silite constituie o excepție limitată la împrejurări grave și serioase care justifică suspendarea executării, pentru prevenirea unei pagube însemnate.

Or, A. nu a adus nici un argument concret în susținerea cererii de suspendare și care să fie susținut de înscrisuri doveditoare în acest sens. cu atât mai mult cu cât contestatoarea are la dispoziție posibilitatea solicitării întoarcerii executării, posibilitate pe care o și valorifică prin prezenta contestație.

In ceea ce privește susținerea A. referitoare la anularea definitivă și irevocabilă a executării silite însăși, constatarea încetării executării silite și desființării de drept a tuturor actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr. 10/2011 al B. N. D., a arătat că aceasta nu poate constitui motiv de suspendare și/sau anulare a executării silite care face obiectul prezentei cauze, pentru că, pe de o parte, hotărârile judecătorești despre care vorbește contestatoarea nu privesc actul de executare contestat în cauză, fiind anterioare acestuia, iar pe de altă parte motivul care a dus la constatarea încetării executării silite și la desființarea tuturor actelor de executare - desființarea titlului executoriu Sentința comercială nr. 9171/29.09.2010 a Tribunalului București prin Decizia civilă nr. 1948/05.04.2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție - nu mai subzistă la data prezentei. întrucât prin Decizia civilă nr. 1011/12.03.2013 a aceleiași înalte Curți de Casație și Justiție s-a anulat Decizia civilă nr. 1948/05.04.2012. astfel încât titlul executoriu este perfect valabil și produce în continuare efecte juridice. Nu în ultimul rând, a arătat că toate hotărârile judecătorești prin care s-a constatat încetată executarea silită fac obiectul unor cereri de revizuire, ca urmare a pronunțării Deciziei civile nr. 1011/12.03.2013.

In ceea ce privește apărarea contestatoarei referitoare la „obligația legală de a vărsa la bugetul statului sumele încasate cu titlu de venituri din procesul de privatizare, astfel cum prevede art. 9 alin. 1 din O.U.G. nr. 88/J997/R", a arătat că nici această critică nu poate duce la suspendarea executării silite.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 116/2011 privind stabilirea unor măsuri temporare pentru funcționarea Autorității pentru Valorificarea A. S. și a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare ..Executarea obligațiilor de plată ale Autorității pentru Valorificarea A. S. se asigură din veniturile bugetului de venituri și cheltuieli aferente activității de privatizare și de valorificare a active/or statului, indiferent de izvorul acestora".

In ceea ce privește excepția lipsei de interes în formularea contestației la executare, susținerile din prezenta întâmpinare sunt pe deplin valabile și în

ceea ce privește contestația la executare.

Astfel, dacă instanța de judecată va reține apărarea A. potrivit căreia executarea ar fi nelegală pentru că poartă asupra unor bunuri care nu aparțin debitorului, deopotrivă ar trebui să rețină și că, în situația dată, A. ,în calitate de debitoare, nu ar justifica vreun interes legitim și, mai ales, personal, în contestarea unei executări silite ce nu o prejudiciază în nici un fel.

P. urmare, este mai mult decât evidentă lipsa de interes a A. în formularea contestației la executare, astfel încât se impune respingerea acesteia din urmă ca lipsită de interes.

Pe fondul contestației la executare, a arătat că aceasta este neîntemeiată, pentru

următoarele considerente:

In ceea ce privește primul motiv de nelegalitate, care ar atrage nulitatea absolută a executării silite, respectiv lipsa autorizării instanței de executare, a arătat că acesta nu este întemeiat.

Astfel, a arătat că prin încheierea pronunțată la data de 27.04.2011 în Dosarul nr. 5_, Judecătoria D.-T. S. a admis cererea B. N. D. și a încuviințat executarea silită a A.A.A.S. pe raza teritorială a Judecătoriei D.-T. S..

Referitor la al doilea motiv de nelegalitate, potrivit căruia executarea silită este nelegală deoarece „nu au fost indicate sediul și codul de identificare fiscală a societăților comerciale care au calitatea de terți popriți în cauză", acesta nu poate fi reținut de către instanța de executare.

Astfel, potrivit disp. ari. 454 alin. (2 ) C. proc. civ., executorul judecătoresc are obligația de a indica în adresa de înființare a popririi denumirea și sediul debitorului persoană juridică și codul de identificare fiscală.

Așa fiind, pe de o parte, nu este prevăzută nicăieri obligația executorului judecătoresc de a indica denumirea și sediul terțului poprit persoană juridică și codul de identificare fiscală al acestuia, cum în mod greșit afirmă contestatoarea.

Pe de altă parte, obligația executorului judecătoresc de a indica denumirea și sediul debitorului persoană juridică și codul de identificare fiscală există doar în ceea ce privește adresa de înființare a popririi comunicată celei de-a treia persoane, nu și în înștiințarea debitorului despre măsura luată.

Pin urmare, B. N. D. nu avea obligația ca. în adresa trimisă debitoarei A. prin care îi comunică măsura luată cu privire la poprirea acțiunilor deținute de aceasta la terții popriți, să indice nici măcar denumirea și sediul debitorului persoană juridică și codul de identificare fiscală.

În ceea ce privește susținerea A. potrivit căreia au fost încălcate dispozițiile

imperative prevăzute de art. 371 indice 6 C. proc. civ. și art. 371 indice 5 C. proc. civ.,

deoarece nu este posibilă reluarea executării silite în cazul în care aceasta a încetat de drept,

urmare a anulării titlului executoriu", a arătat că nici aceasta nu poate fi reținută de instanța de executare.

Astfel, la data de 12.03.2013, prin Decizia civilă nr. 1011. pronunțată în Dosarul nr._ . înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II a Civilă a încuviințat cererea de revizuire formulată de ..A. și a anulat Decizia nr. 1948/05. 04.2012 pronunțată de aceeași instanță supremă, prin care a fost desființat titlul executoriu - Sentința comercială nr. 9171/29.09.2010 a Tribunalului București.

Așa fiind, anulându-se hotărârea care a desființat titlul executoriu din dosarul nr. 10/2011, respectiv Sentința comercială nr. 9171/29.09.2010 a Tribunalului București, acesta este perfect valid și produce efecte juridice, iar executarea silită poate fi reluată din momentul reconfirmării titlului.

Nu se poate vorbi despre o încălcare a prevederilor art. 3716 și art. 37P C. proc. civ., câtă vreme s-a solicitat reluarea executării silite în temeiul unui titlu executoriu valabil.

Faptul că legiuitorul nu reglementează în mod expres posibilitatea reluării executării silite în cazul în care se anulează hotărârea care desființează titlul executoriu nu înseamnă că această posibilitate nu există. Dimpotrivă, această posibilitate rezultă din coroborarea prevederilor art. 3711 alin. (3) cu prevederile art. 371"^ C.pr.civ. Astfel, executarea silită are loc până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume. acordate potrivit legii prin acesta, precum și a cheltuielilor de executare și încetează în cazurile prevăzute de art. 371 C.pr.civ.. printre care și cazul în care se desființează titlul executoriu. Or. în cazul în care titlul executoriu este reconfirmat și nu intervine nici un alt caz din cele prevăzute de art. 371 C.pr.civ., executarea silită începută în temeiul acestuia poate fi reluată din momentul reconfirmării titlului. Nimeni și nimic nu-1 poate împiedica pe creditor să-și valorifice drepturile dobândite prin titlu, orice acțiune contrară fiind abuzivă și nelegală.

În ceea ce privește autoritatea de lucru judecat a Deciziei civile nr.

1634R/13.06.2012. pronunțată de Tribunalul București - Secția a Vl-a civilă în Dosarul nr._/4/2011, Sentinței civile nr. 3870/02.05.2012 pronunțată de Judecătoria Sector 6 București în Dosarul nr._/303/2011. Sentinței civile nr. 4877/08.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în Dosarul nr._/4/2011. Sentinței civilenr.6048/10.07.2012 pronunțată de Judecătoria Sector 5 București în Dosarul nr._ , Sentinței civile nr._/31.07.2012 pronunțată de Judecătoria Sector 1 București în Dosarul nr._/299/2011,Deciziei civile nr. R/1472/23.05.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a civilă în Dosarul nr._, a arătat că potrivit art. 1201 Cod civil. ..Este lucru judecat când a doua cerere are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți...". Astfel, pentru a exista lucru judecat, dedus într-un proces din hotărârea pronunțată într-un proces anterior, potrivit art. 1201 C. civ., trebuie să existe triplă identitate cerută de acest text: de părți, de obiect și de cauză.

A subliniat că este vorba de elementele cererii de chemare în judecată, care nu se confundă cu acțiunea civilă.

A arătat că contestațiile soluționate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au obiecte diferite de cel dedus judecății prin contestația la executare din prezenta cauză, neexistând astfel o identitate de obiect, astfel că această apărare nu poate fi admisă nici prin prisma schimbării împrejurărilor care au determinat pronunțarea celor 6 soluții de către instanțele judecătorești.

Astfel, dacă la momentul pronunțării hotărârilor judecătorești, titlul executoriu - Sentința comercială nr. 9171/29.09.2010 a Tribunalului București - era desființat prin Decizia civilă nr. 1948/05.04.2012 a înaltei Curți de Casație și Justiție, iar soluțiile instanțelor judecătorești de anulare a actelor de executare silită erau impuse de situația existentă atunci, în prezent, anulându-se Decizia civilă nr. 1948/05.04.2012, titlul executoriu este perfect valid și produce efecte juridice, iar instanța de judecată nu mai poate fi ținută de o hotărâre judecătorească pronunțată în considerarea unor realități care nu mai subzistă.

A mai arătat că împotriva tuturor celor șase hotărâri judecătorești, aceasta a formulat cerere în revizuire,urmând ca acestea să fie soluționate de instanțele competente. Mai mult decât atât, una dintre aceste cereri a fost admisă deja de Judecătoria Sectorului 6 București, prin încheierea pronunțată la data de 05.09.2013, în Dosarul nr._/303/2011.

În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor O.G. nr. 22/2002, potrivit art. 1 din acest act normativ, executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.

Aceste dispoziții legale nu pot fi interpretate în sensul că nu se poate înființa măsura popririi asupra acțiunilor unui debitor - instituție publică în situația în care nu ar exista un buget alocat pentru plata datoriei, așa cum a susținut contestatoarea, întrucât aceasta ar însemna ca acest debitor să nu poată fi executat prin poprire, ceea ce ar echivala eu instituirea unui tratament diferențiat în raport cu alți debitori supuși procedurii de executare silită încălcându-se, în final, principiul general de drept al egalității în fața legii.

Mai mult, chiar actul normativ invocat subliniază în art. 2 obligația ordonatorilor de credite de a asigura în bugetele proprii resursele necesare pentru efectuarea plăților stabilite prin titluri executorii prin luarea măsurilor care se impun, inclusiv virări de credite bugetare. Or. în măsura în care o asemenea obligație nu ar fi respectată, situația astfel creată nu poate fi invocată drept motiv pentru imposibilitatea recurgerii la executarea silită, potrivit dreptului comun, întrucât, în acest fel posibilitatea executării hotărârilor judecătorești pronunțate împotriva A. ar rămâne iluzorie, fiind lăsată la latitudinea debitorului. In speță, contestatoarea debitoare nu a dovedit inexistența acestor fonduri speciale și a invocat propria culpă ca motiv de suspendare și anulare a executării silite, deși art. 4 din OG. nr. 22/2002 stabilește un regim derogatoriu de la Legea nr. 500/2002 a finanțelor publice "(1) Ordonatorii principali de credite bugetare cai obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condițiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii.

Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (I) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, și ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanțe/e publice locale".

Mai mult, A. denotă o atitudine arogantă atunci când susține, cu non-șalanță că "A. în calitate de ordonator principal de credite este singura instituție care poate dispune efectuarea de plăți către debitori. Biroul Executorului Judecătoresc nu poate, în această fază procesuală, să înfăptuiască nici un act de executare silită".

Este clar că, în opinia contestatoarei. O.G. nr. 22/2002, astfel cum aceasta a fost modificată prin O.U.G. nr. 4/2011. o plasează pe A. deasupra puterii judecătorești, o transformă în propriul judecător, singurul care decide dacă și când să-și achite obligațiile stabilite prin titluri executorii, în speța noastră o hotărâre judecătorească definitivă.

Or, neexecutarea unei hotărâri judecătorești poate, în mod indirect, să ducă la lăsarea fără conținut a dreptului de acces la o instanță. Se ajunge astfel la încălcarea dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din CEDO. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că dreptul la un proces echitabil se referă inclusiv la garantarea pentru partea care a câștigat procesul a posibilității de a pune în executare hotărârea pronunțată. Așa cum a statuat Curtea, autoritățile sunt obligate să ia măsurile necesare în scopul executării unei hotărâri judecătorești definitive, inclusiv prin sancționarea debitorului (a se vedea cazul Ruianu împotriva României).

Pe de altă parte, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, conform cărora dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Or. câtă vreme există neconcordanțe între art. 6 din CEDO și art. 1-3 din O.G. nr. 22/2002, se impune, în lumina prevederilor art. 20 alin. 2 din Constituția României înlăturarea prevederilor din O.G. nr. 22/2002 în favoarea disp. art. 6 din CEDO.

În altă ordine de idei, A., tocmai în considerarea calității sale de instituție publică are îndatorirea, ca reprezentantă a autorității statului, de a veghea la respectarea principiului legalității și la a executa de bună voie o hotărâre judecătorească ce îi este opozabilă. Or, în cauză, deși sentința comercială, potrivit art. 7208 C. proc. civ., a devenit executorie la data de 29.09. 2010. se constată că între acest moment și data înființării popririi (30.07.2013) nu a existat niciun demers din partea debitoarei pentru achitarea benevolă a obligației stabilite prin titlul executoriu.

Pe de altă parte nu se invocă nici lipsa de lichidități ca motiv de neexecutare a obligației stabilite prin titlul executoriu, lipsă care să justifice curgerea termenului de 6 luni. prevăzut de art. 2 din O.G. nr. 22/2002.

În altă ordine de idei, a arătat că, din interpretarea art. 3 din O.G. nr. 22/2002. conform căruia, în cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite, potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie". dar și din întregul act normativ care îl cuprinde, rezultă că somația de plată este actul premergător executării silite.

Astfel, din interpretarea O.G. nr. 22/2002, inclusiv a titlului acesteia - privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii - rezultă în mod clar și tară echivoc, următoarele: regula stabilită de legiuitor este că toate creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită, de bunăvoie. din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă - art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 22/2002; dacă instituția sau autoritatea publică nu își execută de bunăvoie obligația de plată din cauza lipsei de fonduri, este obligată să facă demersuri pentru a-și îndeplini obligația de plată. într-un termen de 6 luni de la data la care a primit somația de plată - art. 2 din O.G. nr. 22/2002.

Fiind vorba de o autoritate publică, un reprezentant al statului care este garantul respectării principiului legalității și executării de bună voie a obligațiilor stabilite în sarcina sa, considerăm că scopul acestei somații de plată este aducerea la cunoștința debitoarei a existenței datoriei. în vederea achitării acesteia, câtă vreme O.G. nr. 22/2002 vorbește despre obligații de plată stabilite prin titluri executorii in sens generic. Or, câtă vreme, în speță, există o hotărâre judecătorească pronunțată în contradictoriu și cu autoritatea publică debitoare, aceasta avea obligația legală de a o aduce la îndeplinire, iară vreo invitație suplimentară în acest sens.

P. urmare, neemiterea somației de plată către A., în temeiul art. 2 din O.G. nr. 22/2002, în ipoteza în care Sentința comercială nr. 9171/29.09.2010, prin care A. a fost obligată la plata sumei de 9.671.328 USD (în echivalent lei, în funcție de cursul oficial leu-dolar, stabilit de BNR Ia data plății) și 264.669.63 lei, a fost pronunțată în contradictoriu și cu aceasta, nu poate atrage anularea executării silite; dacă instituția sau autoritatea publică. în termen de 6 luni de la data la care ia la cunoștință de existența debitului nu face nici un demers în vederea asigurării fondurilor necesare plății debitului și nu achită debitul de bunăvoie, creditorul poate solicita executarea silită a acesteia. Executarea silită se face în temeiul dispozițiilor Codului de procedură civilă și/sau altor dispoziții legale aplicabile în materie - art. 3 din O.G. nr. 22/2002.

P. urmare, din analiza prevederilor legale menționate, reiese că somația de plată se comunică debitorului în vederea executării voluntare a obligației de plată și înainte de inițierea executării silite. Dacă autoritatea publică debitoare, deși cunoaște existența datoriei sale. nu face nici un demers în vederea achitării voluntare a acesteia, din motive care nu au legătură cu lipsa de fonduri (în speță, A. contestă însăși executarea și nu face vreo referire la neplata datoriei din lipsă de fonduri), sunt aplicabile prevederile art. 3 din O.G. nr. 22/2002. creditorul având dreptul de a solicita executarea silită a debitorului său.

În speță, cauza neachitării benevole a datoriei de către A. nu constituie lipsa de fonduri, ci atitudinea potrivnică, neargumentată legal și netemeinică, a debitoarei față de titlul executoriu și măsurile dispuse de instanțele judecătorești în cadrul acestuia.

Or, acest aspect excede ipoteza reglementată de O.G. nr. 22/2002, în acest sens, s-a pronunțat și înalta Curte de Casație și Justiție Secția a II a Civilă prin Încheierea nr. 2945 /04.10.2011, în Dosarul nr._, atunci când a respins cererea A.. formulată în temeiul art. 6 din O.G. nr. 22/2002 de eșalonare și amânare a plății creanței. înalta Curte a constatat că motivele invocate de A. în susținerea cererii (Decizia comercială nr. 2011 /14.04.2011 a Curții de Apel București prin care s-a respins apelul împotriva Sentinței comerciale nr. 9171/29.09.2010 a Tribunalului București - titlul executoriu - este nelegală. D. A. S.A. nu deține un titlu executoriu împotriva A.. executare silită prin poprirea acțiunilor care nu aparțin A. este nelegala) nu se circumscriu condițiilor prevăzute de dispozițiile art.6 din O.G. nr. 22/2002.

P. urmare, întrucât A. nu a întreprins nici un demers în vederea achitării de bunăvoie a datoriei sale, deși în calitatea sa de ordonator principal de credite bugetare avea obligația, conform art. 4 din O.G. nr. 22/2002, să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare „pe parcursul întregului an bugetar" pentru asigurarea în bugetul propriu a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titlul executoriu, societatea noastră a solicitat executarea silită a acesteia, executare silită care a fost încuviințată de toate judecătoriile din București, dar și de instanțele din țară. inclusiv Judecătoria D.-T. S..

Încuviințându-se executarea silită a A., executorul judecătoresc a procedat în conformitate cu prevederile Cărții V Despre executare silită din codul de procedură civilă și cu respectarea prevederilor art. 3 din O.G. nr. 22/2002. care stipulează în mod expres că executarea silită se efectuează „potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie".

Așa fiind, prin încuviințarea de către Judecătoria D.-T. S. a executării silite a A., s-a depășit etapa prevăzută de art. 2 din O.G. nr. 22/2002 și s-a trecut la etapa reglementată de art. 3 din același act normativ, care trimite în mod expres la prevederile Codului de procedură civilă în materia executării silite.

Pe de altă parte, câtă vreme Judecătoria D.-T. S., cu ocazia soluționării cererii de încuviințare a executării silite, a constatat că nu există impedimente legale care să determine respingerea cererii de încuviințare a executării silite, potrivit art. 3731 alin. (4) pct. 5 C.pr.civ. și nu s-a formulat vreo cerere de anulare, pe calea contestației la executare, a încheierii din data de 27.04.2011, pronunțată de Judecătoria D.-T. S. în Dosarul nr._, executarea silită a A., în oricare din formele sale, pe raza teritorială a Judecătoriei D.-T. S. este perfect valabilă și se face potrivit regulilor instituite de Codul de procedură civilă, tară excepții.

A mai arătat că debitoarea, deși cunoaște de executarea sa silită încă din 07.04.2011, când a luat cunoștință de primul act de executare efectuat în Dosarul de executare nr. 10/2011 al B. N. D. și a formulat mai multe contestații la executare în care s-a prevalat de prevederile O.G. nr. 22/2002. nu a făcut nici un demers pentru obținerea fondurilor necesare achitării sumei datorate societății noastre.

De altfel, a arătat că, la data de 14.06.2011, a somat A. să execute obligația prevăzută în titlul executoriu, dar nici de această dată debitoarea nu s-a conformat și nici nu a răspuns în vreun fel Ia această notificare.

De asemenea, pentru a demonstra o dată în plus reaua credință a debitoarei A., la data de 18.03.2013, după pronunțarea Deciziei civile nr. 1011/12.03.2013 a înaltei Curți de Casație și Justiție, a somat A., în temeiul art. 2 din O.G. nr. 22/2002, să îi achite suma la care a fost obligată prin titlul executoriu - Sentința civilă nr. 9171/29.09.2010 a Tribunalului București, dar debitoarea nu doar că nu a întreprins demersuri în vederea obținerii de fonduri și achitării obligațiilor sale de plată, ci a formulat o contestație la executare, prin care a solicitat Judecătoriei Sectorul 1 București anularea somației din 18.03.2013, contestație respinsă la data de 05.09.2013, prin Sentința civilă nr._, pronunțată în Dosarul nr._/299/2013.

P. urmare, nici această critică nu poate fi reținută de instanța de executare.

Referitor la motivul de nelegalitate al executării silite privitor la calitatea A. de simplu administrator al acțiunilor la terții popriți ..A., G. Di (S. - C. C. M.) S.A., .., .. și .., a arătat că acesta este neîntemeiat.

Astfel, așa cum rezultă din certificatele constatatoare emise de Oficiul Național al Registrului Comerțului. A. este acționar la aceștia. Astfel, potrivit art. 50 din Legea nr. 31/1990. "(1) Actele sau faptele, pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege, nu pot fi opuse terților, în afară de cazul în care societatea face dovada ca aceștia le cunoșteau.

(2) Operațiunile efectuate de societate înainte de a 16-a zi de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, a încheierii judecătorului delegat nu sunt opozabile terților, care dovedesc ca au fost în imposibilitate de a lua cunoștință despre ele", iar potrivit art. 5 din Legea nr. 26/1990, "(1) înmatricularea și mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau în altă publicație, acolo unde legea dispune astfel.(2) Persoana care are obligația de a cere o înregistrare nu poate opune terților actele ori faptele neînregistrate, în afara de cazului în care face dovada ca ele erau cunoscute de aceștia .

Așadar, dispozițiile referitoare la publicitatea societăților comerciale prevăd ca pot fi opuse terților doar actele și faptele față de care s-au efectuat formele de publicitate, iar publicitatea efectuată cu respectarea prevederilor legale este opozabilă inclusiv statului.

P. urmare, câtă vreme din evidențele Oficiului Registrului Comerțului rezultă că acționar la acești terți popriți este A. și nu Statul român, cum încearcă contestatoarea-debitoare să sugereze instanței de judecată, rezultă în mod evident calitatea de proprietar al A. asupra acțiunilor deținute la acești terți popriți.

A arătat că A. este acționar și la societatea noastră și niciodată nu a invocat calitatea sa de simplu administrator al acțiunilor D. A. S.A., ci întotdeauna s-a comportat ca un veritabil proprietar al acțiunilor și, tot în calitate de acționar al D. A. S.A., a fost obligată de instanța de judecată de a plăti societății noastre despăgubirile pentru prejudiciul cauzat pentru nevărsarea la scadență a aportului social subscris, în temeiul art. 65 din Legea nr. 31/1990.

P. urmare, A. este acționar la terții popriți U. S. S.A., G. Di (S.- C. C. M.) S.A., .., .. și .., iar executarea silită prin poprirea acțiunilor acesteia deținute la acești terți popriți este una legală, fiind reglementată de art. 452 și urm. C.pr.civ. Și asta cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 44 alin. 1 din Constituția României, creanțele asupra statului sunt garantate și nu există nici o prevedere legală care să declare acțiunile deținute de A. la terții popriți ..A., G. Di (S.- C. C. M.) S.A., .., .. și .., inalienabile .

În altă ordine de idei, a arătat că, și în ipoteza în care statul român ar fi proprietarul acțiunilor la terții popriți ..A., G. Di (S.- C. C. M.) S.A. .. .. și .., iar A. ar fi administratorul acestora, executarea silită prin valorificarea acestor acțiuni este perfect legală.

Astfel, creanța de 9.671.328 USD stabilită prin titlul executoriu - Sentința comercială nr. 9171/29.09.2010 a Tribunalului București - reprezintă, de fapt, c/val. prejudiciului efectiv suferit de D. A. S.A. în perioada 01.01._04. ca urmare a neîndeplinirii de către Bancorex S.A. a obligației de efectuare a vărsămintelor. conform Convenției Cadru nr. 1345/08.11.1996.

P. urmare, creanța rezultă din răspunderea Băncii Române de Comerț Exterior - Bancorex S.A., în calitate de fost acționar la D. A. S.A.. răspundere reglementată de art. 65 din Legea nr. 31/1990. Această răspundere a fost preluată, în anul 1999. de Banca Comercială Română S.A. în temeiul O.G. nr. 39/1999 privind finalizarea procesului de restructurare a Băncii Române de Comerț Exterior - BANCOREX - S.A. și fuziunea prin absorbire a acestei bănci cu Banca Comercială Română - S.A.

Or, potrivit art. 14 alin. 1 din O.U.G. nr. 18/2004 pentru finalizarea vânzării unor pachete de acțiuni ale Băncii Comerciale Române - S.A. către Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și Corporația Financiară Internațională, precum și către Asociația Salariaților Băncii Comerciale Române - S.A., "Sunt, rămân și vor fi garantate de stat următoarele: toate angajamentele extrabilanțiere și răspunderile rezultate din sau in legătură cu Banca Româna de Comerț Exterior - BANCOREX - SA. pentru care banca este răspunzătoare;toate răspunderile, inclusiv daunele directe și indirecte rezultate din sau in legătură cu litigiile izvorâte din activitatea Băncii Române de Comerț Exterior - BANCOREX - SA., neutru care banca este răspunzătoare".

P. urmare, statul român a garantat, în mod expres, pentru toate răspunderile, inclusiv daunele, rezultate din litigiile izvorâte din activitatea Bancorex S.A., iar debitul debitoarei A. este și debitul statului român.

Mai mult decât atât, potrivit art. 15 alin. (1) din același act normativ, A. pentru Valorificarea A. S. se subrogă în drepturile și obligațiile Băncii Comerciale Române - S.A. și reprezintă statul, în calitate de garant, în toate procesele și cererile cu care sunt sau vor fi investite instanțele judecătorești ori arbitrate în legătură cu angajamentele, răspunderile, daunele directe sau indirecte, precum și orice alte obligații oii pretenții, prezente sau viitoare, izvorâte din activitatea desfășurată de Banca Română de Comerț Exterior - BANCOREX - SA. până la data radierii acesteia din registrul comerțului".

A mai arătat că executarea silită prin poprirea acțiunilor deținute de statul român la terții popriți este legală și în lumina prevederilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 116/2011 privind stabilirea unor măsuri temporare pentru funcționarea Autorității pentru Valorificarea A. S. și a Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare.

A mai arătat că există autoritate de lucru judecat al sentinței civile nr. 3796/27.04.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București, iar instanța de executare este ținută de aceasta.

Cu privire la motivul de nelegalitate a executării silite, raportat la prev. art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, a arătat că A. citează, în mod deliberat și cu rea credință, trunchiat dispozițiile art. 66 din Legea nr. 31/1990.

Este adevărat că potrivit alin. 1 din art. 66 din Legea nr. 31/1990. "Pe durata societății, creditorii asociatului pot să-și exercite drepturile lor numai asupra părții clin beneficiile cuvenite asociatului după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societății, asupra părții ce i s-ar cuveni prin lichidare", dar conform alineatului 2 din același articol, necitat de către contestatoare. "Creditorii prevăzuți la alineatul I pot totuși popii". în timpul duratei societății, părțile ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare sau pot sechestra și vinde acțiunile debitorului lor".

Așa fiind, indisponibilizarea acțiunilor prin poprire instituită la data de 30.07.2013 s-a făcut cu respectarea atât a prevederilor art. 452 și urm. C.pr.civ.. cât și a prevederilor art. 66 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Referitor la nelegalitatea Proceselor-verbale din data de 04.04.2011 și 03.04.2013, a arătat că nici acest motiv nu este întemeiat, având în vedere următoarele: referitor la nelegalitatea Procesului verbal privind cheltuielile de executare din data de 04.04.2011, că la data de 03.04.2013. B. N. D. a întocmit un nou proces-verbal privitor la cheltuielile de executare, proces-verbal care a stat la baza întocmirii adreselor de înființare a popririi, alături de titlul executoriu și comunicat terților popriți, împreună cu adresele de înființare a popririi; în ceea ce privește procesul-verbal din 03.04.2013, nu se poate reține autoritatea de lucru judecat invocată, fiind un act întocmit ulterior pronunțării celor 6 hotărâri judecătorești și în alte condiții decât cele existente la momentul pronunțării acestora: în ceea ce privește actualizarea sumei în lei datorată de A., aceasta s-a făcut în conformitate cu prevederile art. 371" alin. (3) C.pr.civ.. în funcție de rata inflației calculată de la data de 29.09.2010, dată când hotărârea judecătorească a devenit executorie și până la data de 31.01.2011. data cererii de executare silită. în acest sens. arătăm că nu sunt incidente prevederile ari. 457 alin. (4) C.pr.civ.. care, pe de o parte, se referă la suma urmăribilă în valută și nu în lei (or, în speță, actualizarea s-a făcut doar cu privire la suma urmăribilă în lei. reprezentând cheltuieli de judecată din cadrul titlului executoriu Sentința comercială nr. 9171/29.09.2010), iar pe de altă parte, se referă la autorizarea băncii terț poprit să convertească în lei sumele urmăribile în valută, fără consimțământul titularului de cont, la cursul BNR din ziua consemnării sumei la dispoziția executorului; în ceea ce privește natura juridică a Adresei nr._/01.08.2013. a arătat că aceasta este actul începător de executare silită prin poprire, astfel cum acesta este reglementat de art. 454 alin. (1) C.pr.civ. și nu are natura juridică a unei simple notificări, astfel cum afirmă în mod cu totul eronat contestatoarea. Așa fiind, nu sunt aplicabile onorariile percepute pentru categoria "notificare și alte acte de procedură", în ceea ce privește încălcarea prevederilor art. 37 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 188/2000, atunci când s-a calculat onorariul de executare, a arătat că, pe de o parte, acesta s-a făcut în temeiul Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006, care, în Anexa nr. 1, prevede că onorariul maximal pentru executarea silită prin poprire este de 1% pentru sumele ce depășesc 100.000 lei. Pe de altă parte, nici prevederile art. 37 alin. 1 lit d) din Legea nr. 188/2000 nu au fost încălcate. Astfel, dintr-un calcul aritmetic simplu rezultă că onorariul de 300.000 lei este sub plafonul maximal prevăzut de art. 37 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 188/2000, care prevede un maxim de 307.753,664 lei pentru executarea sumei de 9.671.328 USD (la cursul BNR de 1 USD = 3,1182 lei. din 31.01.2011. data formulării cererii de executare silită) și 256.512.54 lei. sume care rezultă din S. comercială nr. 9171/29.09.2010 titlul executoriu în temeiul căruia am solicitat B. N. D. executarea silită.

P. urmare, suma de 300.000 lei, calculată cu titlu de onorariu de executare, fiind inferioară plafonului de_ lei, se încadrează în maximul admis de Legea nr. 188/2000. iar susținerile A. nu au suport faptic.

In ceea ce privește întoarcerea executării, a arătat că această cerere este inadmisibilă, raport de art. 404¹ alin. (1) C.pr.civ.

A arătat că, în speță, debitoarea a formulat contestație la executare împotriva unui act de executare și nu împotriva titlului executoriu sau a executării silite însăși, iar eventuala admitere a acesteia nu justifică solicitarea și încuviințarea întoarcerii executării.

Referitor la actele de executare comunicate de B. N. D. contestatoarei prin Adresa nr._/04.07.2013, acte care nu au fost individualizate de către A.A.A.S. prin contestație, în temeiul art. 401 C.pr.civ., invocă excepția tardivității formulării contestației la executare, întrucât de la data comunicării adresei - 04.07.2013 - și data depunerii prezentei contestații la executare, au trecut mai mult de 15 zile. fiind depășit termenul legal.

P. urmare, solicită respingerea ca tardivă, a contestației la executare formulată de A.A.A.S. împotriva actelor de executare comunicate acesteia prin Adresa nr._/04.07.2013.

In concluzie, pentru considerentele arătate solicită, în principal, anularea contestației la executare ca informă; în subsidiar, respingerea cererii de suspendare, în principal ca lipsită de interes și, în subsidiar, ca neîntemeiată și să respingeți contestația la executare, în principal ca lipsită de interes și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

La data de 01.10.2013 intimata . a formulat întâmpinare.

La data de 01.10.2013 a fost înainta dosarul de executare nr. 10/2011 al B. N. D., acesta conținând un număr de 1676 file.

La data de 15.11.2013 intimata . a depus la dosar o . extrase din sistemul ECRIS cu privire la sentințele civile și deciziile pe care le-a invocat.

În temeiul disp. art. 129 al. 5 c. proc. civ. instanța dispus emiterea unei adrese către intimata . pentru a depune la dosar soluțiile irevocabile în cererile de revizuire formulate de intimată, la care a făcut referire în întâmpinare, relațiile fiind înaintate la data de 13.01.2014.

De asemenea, a dispus emiterea unei adrese către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul M. pentru a comunica sediul actual al ., relațiile fiind înaintate la data de 07.01.2014.

P. S. civ. nr. 345/23.01.2014 a Judecătoriei Dr. Tr. S. au fost respinse excepțiile nulității, lipsei de interes, inadmisibilității și autorității de lucru judecat invocate de contestatoare și intimata . iar pe fond s-a dispus respingerea contestației la executare ca neîntemeiată .

La pronunțarea acestei soluții instanța de fond a avut în vedere faptul că prin refuzul de a executa sentința civilă autoritățile naționale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justiție, contestatoarea a avut timp suficient pentru a face rost de fondurile necesare acoperirii creanței stabilite prin titlul executoriu iar susținerile acesteia în sensul că executarea este nelegală deoarece s-a pornit pe bunuri ce nu aparțin debitoarei este neîntemeiată, probele administrate în cauză dovedind contrar, respectiv, faptul că A. este acționară la toți terții popriți din prezenta cauză .

Împotriva sentinței civile nr 345 din 23.01.2014 a declarat recurs contestatoarea, iar prin decizia nr.198/R/17.04.2014, pronunțată de Tribunalul M. s-a admis recursul s-a casat sentința și cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceiași instanță.

La pronunțarea deciziei de recurs, instanța de control judiciar a avut în vedere că prima instanța a avut în vedere, la stabilirea calității de acționar a contestatoarei la terții popriți doar certificatul constatator emis de ORC fără a verifica calitatea în care aceasta deține acțiuni la terții popriți .

Judecătoria D. T. S. prin sentința supusă recursului a respins excepțiile invocate de către intimată.

A fost respinsă cererea de suspendare a executării.

A fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea A. pentru A. A. S..

P. a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că referitor la excepția nulității cererii de chemare în judecată pentru lipsa semnăturii, instanța constată că cererea formulată este semnată de director M. O. și are aplicată ștampila A..

Potrivit prevederilor art.133 C pr civ, cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă. Este adevărat că art.9 alin.1 lit. a din OG nr.23/2004 prevede că Președintele A. are, ca și atribuție, reprezentarea instituției în fața instanțelor judecătorești și arbitrale, însă Președintele A. poate delega atribuțiile sale, neexistând nici o dispoziție legală care să interzică aceasta. Mai mult decât atât, cererea de chemare în judecată poartă ștampila instituției, astfel încât nu se poate reține că nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.133 C pr civ.

În ce privește excepția tardivității contestației la executare, instanța a respins ca neîntemeiată, reținând că adresa de înființarea a popririi a fost comunicată A. la data de 01.08.2013, iar contestația la executare a fost formulată la data de 13.08.2013 (f.131), astfel încât se constată că a fost formulată în termenul legal.

Instanța a respins ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat, invocată de contestatoare, reținând că, între prezenta cauză și decizia nr.1634/R/13.06.2012 a Tribunalului București, dosar nr._/4/2011, sentința civ. nr.3870/02.05.2012 a Judecătoriei Sector 6 București, dosar nr._/303/2011, sentința nr.4877/08.06.2012 a Judecătoriei Sector 4 București, dosar nr._/4/2011, sentința civ. nr. 6048/10.07.2012, a Judecătoriei Sector 5 București, dosar nr._, sentința nr. 6048/10.07.2012 a Judecătoriei Sector 5 București, dosar nr._, sentința civ. nr._/31.07.2012 a Judecătoriei Sector 1, dosar nr._ /299/2011, Decizia civilă nr. R1472/23.05.2012 a Tribunalului București Secția a IV-a civilă, dosar nr nr._ există identitate de obiect, dar nu există identitate de părți și cauză.

A respins ca neîntemeiată și excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimata ., dat fiind că, între prezenta cauză și cauza nr._/302/2011 a Judecătoriei Sectorului 5 București, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 3796/27.04.2012, nu există identitate de părți, în sesnul că terții poriți sunt diferiți.

Cu referire la excepția lipsei de interes privind cererea de suspendare a executării silite și excepția lipsei de interes privind contestația la executare, invocate de intimata ., instanța a respins-o, apreciind că, atâta vreme cât contestatoarea are calitatea de debitor și s-au emis acte de executare pentru recuperarea debitului, aceasta justifică un interes născut și actual în promovarea contestației la execeutare și a cererii de suspendare a executării silite.

În ce privește excepția inadmisibilității cererii de întoarcere a executării silite, invocată de intimata ., instanța a respins-o, reținând că o astfel de cerere este admisibilă în condițiile prevăzute de art.404¹ și următoarele C pr civ.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, prin sentința comercială nr.9171/29.09.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI a Comercială în dosarul nr._, contestatoarea a fost obligată să plătească intimatei echivalentul în lei, în funcție de cursul oficial leu-dolar stabilit de BNR la data plății efective a sumei de 9.671.328 USD cu titlu de prejudiciu efectiv suferit de reclamantă în perioada 01.01._04, ca urmare a neîndeplinirii obligației de efectuare a vărsămintelor conform Convenției Cadru nr.1345/08.11.1996 și suma de 256.512,54 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.

P. recuperarea debitului stabilit în titlul executoriu, creditorul s-a adresa B. N. D., constituindu-se dosarul execuțional nr.10/2011. P. procesul verbal din data de 17.03.2011 și procesul verbal din 04.04.2011 s-a actualizat debitul în funcție de coeficientul de inflație și s-au stabilit cheltuieli de executare în sumă de 300.000 lei.

P. somația emisă în 14.06.2011, contestatoarea fost somată ca, în termen de 1 zi de la comunicare, să execute obligația prevăzută în titlul executoriu sentința comercială nr. 9171 /29. 09.2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI a Comercială în dosarul nr. 23/3/ 2007.

P. decizia civilă nr.1948/05.04.2012, pronunțată în dosarul nr._, ICCJ – Secția a II a civilă a admis recursul declarat de A. împotriva Deciziei comerciale nr.201/14.04.2011 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a VI a comercială, a admis apelul declarat de A. împotriva sentinței comerciale din dosarul nr.9171/29.09.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI a Comercială în dosarul nr._ pe care a modificat-o în parte, în sensul că a respins acțiunea formulată de . împotriva A..

Instanța a reținut că, prin decizia civilă nr.1011/12.03.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admisă cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr.1948/05.04.2012, pronunțată în dosarul nr._ de ÎCCJ – Secția a II a civilă și s-a dispus anularea deciziei civile nr.1948/05.04.2012.

P. urmare, la solicitarea creditorului . a fot reluată executarea silită și s-a emis de către executorul judecătoresc adresa de înființare a popririi din data de 23.07.2013, terți popriți fiind . și alții, comunicată la data de 01.08.2013.

În consecință, atâta vreme cât titlul executoriu inițial, în temeiul căruia a fost pornită executarea, este valabil în prezent, instanța reține că nu sunt aplicabile dispozițiile art.371 ind.5 lit.d C pr civ.

Nu poate fi primită susținerea contestatoarei, conform căreia nu s-a solicitat încuviințarea executării silite, așa cum prevăd dispozițiile art.373 ind.1 C pr civ, având în vedere că a fost încuviințată eexcutarea silită a titlului executoriu sentința comercială nr. 9171 /29.09.2010 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI a Comercială în dosarul nr._, prin încheierea din 11.02.2011 pronunțată de Judecătoria Sectorul 1 București.

În ce privește motivul invocat de contestatoare, privind încălcarea art.454 alin.2 ind.1 C pr civ, prin neindicarea sediului și codului de identificare fiscală, instanța reține că neîndeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege menționat atrage sancțiunea nulității relative, iar nulitatea este condiționată de vătămarea celui ce invocă nulitatea actului de executare contestat, ori în speță nu a fost dovedită o astfel de vătămare.

De asemenea, nu s-a reținut nici motivul invocat de contestatoare, conform căruia sunt aplicabile dispozițiile art.2 și 3 din OG nr.22/2002, potrivit cărora dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din lipsă de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, termenul curgând de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul de executare, la cererea creditorului.

Astfel, în situația în care creditorul – instituție publică – nu execută obligația stabilită în titlul executoriu, creditorul se poate adresa unui organ de executare pentru recuperarea sumelor din titlul executoriu, prin urmărire silită. Dacă instituția publică probează că nu deține fonduri pentru executarea obligației stabilite în titlul executoriu, OG nr.22/2002 instituie obligația creditorului de a aștepta 6 luni până la continuarea executării silite.

Instanța a reținut că art.6 paragraful 1 din Convenția (Europeană) pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale protejează dreptul la un proces echitabil și soluționarea cauzei într-un termen rezonabil, în materie civilă și penală.

Or, acest drept ar rămâne iluzoriu dacă nu ar include și faza de executare a hotărârilor judecătorești definitive. Însă Convenția are în vedere drepturi efective, concrete, iar nu iluzorii, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg în jurisprudența sa, începând cu cauza Artico vs. Italia (1980).

Așadar, refuzul autorităților de a aloca sumele necesare plății debitului constituie și o atingere adusă dreptului ce decurge din art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției.

Așa cum rezultă din cele arătate anterior, art. 6 din Convenție, în maniera în care a fost interpretat de Curte, impune statului (și instituțiilor publice) obligația pozitivă de a da curs hotărârilor judecătorești irevocabile prin care a fost obligat la plata unor sume de bani, nefiind oportun să se ceară unei persoane care a obținut o creanță împotriva statului să inițieze procedura executării silite pentru satisfacerea creanței sale.

În consecință, statul nu poate să refuze, să omită sau să întârzie într-un mod nerezonabil executarea unor asemenea hotărâri, lipsa fondurilor nefiind considerat un motiv justificat pentru întârziere.

Mai mult, în cauză contestatoarea nu a făcut dovada că nu are fondurile necesare acoperirii creanței stabilite în titlul executoriu, în condițiile în care executarea silită a început în anul 2011, iar aceasta a beneficiat de suficient timp pentru a proba acest aspect.

Nu se poate reține nici afirmația contestatoarei, conform căreia executarea silită este nelegală pentru că nu pot fi valorificate acțiunile deținute de aceasta la capitalul social al societăților comerciale, având calitatea de administrator și nu de proprietar al acțiunilor. Atâta vreme cât, din evidențele ORC, rezultă că A. este acționar al terților popriți, contestatorul are calitatea de proprietar al acțiunilor deținute la terțul poprit și debitor în cadrul executării silite.

În ce privește onorariul executorului judecătoresc, instanța reține că acesta a fost stabilit în conformitate cu prevederile Legii nr.188/2000 și Ordinului nr. 2550/14.11.2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, iar actualizarea sumei s-a făcut cu respectarea prevederilor art.371 ind.2 alin.3 C pr civ. De asemenea, atâta vreme cât în dosarul execuțional a fost reluată executarea silită, nu se poate reține că actele de executare au fost desființate.

Capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite, față de prev. art. 403 alin. 1 C. proc. civ. conform cu care instanța poate suspenda executarea până la soluționarea contestației la executare, având in vedere ca la termenul de azi instanța s-a pronunțat pe fondul contestației, acesta a rămas fără obiect, urmând a se dispune în consecință.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a formulat recurs contestatore A. P. A. A. S. –A. criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.

In motivele de recurs recurenta contestatoare in temeiul art. 304 pct.9 C.proc. civ., art.304¹ si urm. C.proc. civ, a solicitat admiterea recursului si modificarea in tot a sentinței civile recurate, in sensul, sa se dispună: Suspendarea executării silite pana la soluționarea contestației la executare irevocabil, conform art. 403 alin. (1) C. proc. civ.; Admiterea contestației la executare si anularea actelor de executare, conform art.404 si urm. C.proc. civ.; - întoarcerea executării in conformitate cu art. 404 indice 1 si urm. C. proc. civ., in situația admiterii contestației le executare si anularea actelor de executare contestate.

In ceea ce privește primul motiv de nelegalitate, acesta se încadrează in dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.civ., instanța de fond a incalcat dispozițiile art. 454 alin.2 indice 1 si urm. C.proc. civ. raportat la dispozițiile art. 388 C.proc. civ. si a solicitat anularea actelor de executare.

Conform art. 454 alin.2 indice 1 si urm. C.proc.civ., se dispune ca, "Adresa de înființare a popririi va cuprinde... pentru persoanele juridice, denumirea si sediul lor, precum si codul de identificare fiscala".

A învederat că, prin actul de executare - POPRIRE efectuata conform art. 454 (1) si urm. C.proc .civ. comunicata către MAS prin Adresa nr._/14.05.2013, nu au fost indicate sediul si codul de identificare fiscala a societăților comerciale care au calitatea de terți popriți in cauza.

In consecința, a solicitat demiterea acestui motiv de recurs ca fondat si sa se constate ca au fost încălcate dispozițiile art. 454 alin.2 indice 1 si urm. C.proc.civ. si anularea actelor de executare.

In ceea ce privește al doilea motiv de nelegalitate acesta se încadrează dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.civ., instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 452(1) C. proc. civ. si urm. Legii nr. 137/2002(art.5), O.U.G. nr. 23/2004, O.U.G. nr. 88/1997/R. deoarece, TITLURILE EXECUTORII pe care terții le obțin fata de A. nu pot fi executate prin poprirea acțiunilor societăților comerciale si solicită anularea actelor de executare.

Au motivat că instanța de fond a făcut o grava si nelegala confuzie intre transmiterea dreptului de proprietate si efectele de opozabilitate, deoarece certificatul emis de Oficiului Registrului Comerțului nu este act doveditor ai proprietății acțiunilor.

Au învederat instanței ca efectele înregistrării in Registrul Comerțului sunt următoarele:

efectul de publicitate decurge din prevederile art.4 din L26/1990 (legea Registrului Comerțului) care prevede ca Registrul Comerțului este public. Acest efect are semnificația faptului ca înregistrările in Registrul Comerțului pot fi cunoscute de către persoanele interesate. De asemenea, Oficiul Registrului Comerțului are obligația de a elibera la cerere copii certificate de pe actele prezentate si depuse, precum si referitoare la constatarea actelor, faptelor sau operațiunilor care au fost înregistrate;efectul de opozabilitate decurge din prevederile art.5 din Legea nr.26/1990, dar si din art.7 din Legea nr.359/2004, care prevăd ca inregistrarile in Registrul Comerțului sunt opozabile terților de la data cand au fost inregistrate sau, in cazurile prevăzute de lege, de la data publicării lor in Monitorul Oficial sau . indicata de lege

Efectul de opozabilitate are semnificația faptului ca inregistrarile efectuate in Registrul Comerțului sunt presupuse a fi cunoscute de către terți, care nu vor putea invoca necunoașterea lor.

Cu alte cuvinte, actele sau faptele neînregistrate, contrar legii care prevede obligația înregistrării lor, nu vor putea fi opuse terților decât sau cu excepția cazului in care se face dovada ca erau deja cunoscute de aceștia.

In unele cazuri înregistrarea in Registru! Comerțului produce si un efect specific si anume, are semnificația dobândirii personalității juridice de către comerciantul persoana juridica (ex. societățile comerciale care, potrivit art.41 din L31/1990, dobândesc personalitate juridica de la data înmatriculării in Registrul Comerțului: grupurile de interes economic organizate in condițiile L161/2003, care dobândesc personalitate juridica tot de la data înmatriculării in Registrul Comerțului).

F. de aceste texte legale se poate constata ca certificatul emis de Oficiului Registrului Comerțului nu este act doveditor al proprietății acțiunilor si nu se transmite dreptului de proprietate prin acestea, in consecința nu este legala motivarea instanței de fond.

Conform art. 371³ (1) C. proc. civ. se prevede ca „Veniturile si bunurile debitorului pot fi supuse executării silite daca, potrivit legii, sunt urmaribile si numai in măsura necesara pentru realizarea drepturilor creditorilor".

Conform art. 1718 - 1720 C. civ. se prevede ca, „Oricine este obligat personal este ținut sa-si îndeplinească îndatoririle cu toate bunurile sale mobile si imobile prezente si viitoare".

Astfel, potrivit art. 452(1) C. proc. civ. se prevede ca, "Sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bunuri mobile incorporale urmăribile datorate debitorului de o a treia persoana sau pe care aceasta i le va datora in viitor in temeiul unor raporturi juridice existente."

A mai învederat instanței ca, potrivit Legii nr. 137/2002 (art.5), O.U.G. nr. 23/2004 (art. 5 alin. 1 lit. c) si art. 21 alin. 1 lit. d si e) O.U.G. nr. 88/1997/R, A. nu este proprietarul acestor acțiuni din capitalul social al societăților comerciale, acestea sunt doar in administrarea sa, numai STATUL R. are CALITATEA DE ACȚIONAR /PROPRIETAR așadar, acestea nu pot face obiectul executării silite prin POPRIRE in temeiul art. 452 si urm. C. proc. civ.

In același sens, conform art. 21 lit. d si e din OUG nr. 23/2004 se prevede ca, in vederea indeplinirii rolului sau A. (fosta A.) are următoarele atribuții principale...preluarea fara plata a unor actiuni/parti sociale deținute de stat, exercitarea tutoror drepturilor si îndeplinirea tuturor obligațiilor ce decurg din calitatea de acționar/asociat al statului.

Așadar, POPRIREA efectuata in baza art. 452 (1) si urm. C.Pr. Civ., art. 454, art. 456 C. Pr. Civ, asupra acțiunilor ADMINISTRATE de A. la societățile comerciale menționate, este nelegala, deoarece A. nu este PROPRIETARUL ACȚIUNILOR deținute in capitalul social al societăților comerciale, acțiunile fiind doar in administrarea sa si numai STATUL R. are CALITATEA DE ACȚIONAR/PROPRIETAR al acestor acțiuni, conform Legii nr. 137/2002 (art.5), O.U.G. nr. 23/2004, O.U.G. nr.88/1997/R.

Astfel, A. nu are decât calitatea de administrator al acțiunilor statului si nu pot fi valorificate acțiunile deținute de A. in capitalul social al societăților comerciale, intrucat aceasta autoritate nu este proprietara acțiunilor, iar pe calea executării silite pot fi valorificate numai bunurile debitorului, nu si cele aflate in administrarea acestuia.

In același sens, terții popriți societățile comerciale nu au fata de A. nici o OBLIGAȚIE LEGALA cu obiect sumei de bani, titluri de valoare sau alte bunuri mobile incorporale, așadar, executarea silita este nelegala si nu poate fi instituita, potrivit art.452 si urm. C.proc. civ.

In consecința, poprirea acțiunilor societăților comerciale arătate este vădit nelegala si abuziva, intrucat aceste acțiuni nu se afla in proprietatea debitorului A., ci în proprietate S. R. iar potrivit dispozițiilor Codului de procedura civila, pot fi executate numai bunurile din proprietatea debitorului.

Calitatea de proprietar al statului asupra acțiunilor societăților comerciale aflate in portofoliul A. este consfințită de intrega legislație din domeniul privatizării, prin sintagme de genul « statul e acționar », « capital de stat», « calitatea de acționar al statului la societățile comerciale », « acțiuni deținute de stat »,« diminuarea participatiei statului la societățile comerciale ».( a se vedea in acest sens: art. 4 ³. art.9, art. 13 alin.(5), art. 16. art.24, art.38, art.39 din O.U.G. 88/1997 ; art. 2, art.3, art.16, art.22, art.^-+, âît.31, art.47, art.50, precum si intreg cap.2 intitulat « Diminuarea participatiilor statului » din Legea 137/2002 ; art.14 din Legea 57/2002 ;H.G. 2193/2004, etc).

Astfel, conform art.(1) din Legea nr.137/2002 "Acțiunile se pot vinde... Instituția publica implicata este SINGURA AUTORITATE competenta sa decidă asupra oportunității încheierii contractului de vânzare -cumpărare de acțiuni, având in vedere pe langa pret si celelalte elemente care compun oferta de cumpărare".

In condițiile acestei masuri de executare silita abuziva si nelegala, se cauzează blocarea pachetelor de acțiuni fata de care A. exercita calitatea de administrator pentru stat si nu mai poate fi negociata nici o clauza privind volumul investițiilor angajate, plata obligațiilor restante, etc) si prin care societățile comerciale sunt prejudiciate cu următoarele consecințe: statul nu isi va respecta angajamentele;bugetul statului va fi privat de sumele pe care le-ar incasa din privatizare;

societățile comerciale (tert poprit) vor fi afectate prin aceasta procedura de executare silita, deoarece privatizarea conduce la investiții de care acestea nu mai beneficiază.

In același sens, învederează instanței ca, veniturile obținute de A. din privatizarea (vânzarea acțiunilor) societăților comerciale din portofoliu sau se varsă la bugetul statului intrucat acțiunile sunt bunuri aflate in proprietatea statului asa cum reiese si din art. 9 din OUG 88/1997".

Veniturile încasate de instituțiile publice implicate din vânzarea acțiunilor emise de societățile comerciale si din dividende se varsă la bugetul de stat sau, dupa caz, la bugetele locale,

Susținerea celor arătate mai sus, invocă si prevederile art. 452 alin.2 iit.a C.Pr. Civ. potrivit cărora, nu sunt supuse executării silite prin poprire sumele care sunt destinate unei afectatiuni speciale prevăzute de lege si asupra cărora debitorul este lipsit de dreptul de dispoziție.

Așadar, prin aceasta metoda de executare silita se cauzează o PAGUBA irecuperabila, atat A. (fosta A.), societăților comerciale cat si S. R., deoarece nu exista voința statului prin A. de a vinde acțiunile si a fost incalcat dreptul de proprietate al S. R. asupra acțiunilor societăților comerciale.

In același sens, aceasta executare silita face imposibila recuperarea pachetului de acțiuni vândut la aceste societăți comerciale, deoarece acesta nu mai poate fi identificat, in situația întoarcerii executării silite si repunerea in situația anterioara, in condițiile art. 404 C. proc. civ. si urm.

In consecința, se poate constata ca au fost incalcate dispozițiile imperative ale Legii nr. 137/2002, cu modificările si completările ulterioare si toate actele de executare din acest dosar de executare sunt lovite de nulitate si solicitam anularea acsetora.

In ceea ce privește al treilea motiv de nelegalitate, acesta se incadreaza dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.civ., învederează instanței ca, începerea executării silite impotriva A. este nelegala, deoarece a fost incalcata autoritatea de lucru judecat care rezulta din hotărârile judecătorești definitive si irevocabile si din procesul verbal din data de 27.04.2012 intocmit de B. N. D. in temeiul si condițiile art.371 ind.5 lit.d Cproc. Civ s-a dispus măsura procesuala a incetarii executării silite.

Au fost incalcate dispozițiile imperative prevăzute de art. 371 indice 6 Cproc. civ. si art. 371 indice 5 lit.d C. proc civ., deoarece nu este posibila RELUAREA EXECUTĂRII SILITE IN CAZUL IN CARE ACEASTA A ÎNCETAT DE D., URMARE A ANULARII TITLULUI EXECUTORIU.

Asa cum a arătat, la data emiterii actului de executare - POPRIREA, era anulata definitiv si irevocabil executarea silita insasi, a fost constatata incetata executarea silita, au fost constatate desființate de drept toate actele de executare efectuate si s-a dispus intoarcerea executării silite in acest dosar de executare.

P. procesul verbal din data de 27.04.2012 întocmit de B. N. D. in temeiul si condițiile art.371 ind.5 lit.d Cproc. Civ. s-a dispus măsura procesuala a incetarii executării silite, care are regimul unui act unilateral a cărui efect juridic consta in desființarea de drept a tuturor actelor de executare si indeplinea toate condițiile de valabilitate la momentul întocmirii cand titlu executoriu al creditorului era desființat.învederam instanței ca, executarea silita a incetat in temeiul art. 371 indice 5 C proc. civ. iit. d, deoarece a fost desființat titlul executoriu si nu se putea dispune reluarea procedurii executării silite in acest dosar de executare, fiind necesara o noua cerere de executare formulata de creditorul ., obținerea unei noi încuviințări din partea instanței judecătorești competenta, astfel actele de executare sunt nule.

In consecința, nu este legala reluarea executării silite prin POPRIREA RECOMUNICATA in dosarul de executare nr.10/2011, in vederea RELUĂRII EXECUTĂRII SILITE, deoarece sunt incalcate dispozițiile art. 371 indice 6 Cproc. civ. care prevăd IMPERATIV si RESTRICTIV ca, executarea silita poate fi reluata numai in condițiile art. 371 indice 5 lit.b. C. proc. civ.

Asa cum am arătat, executarea silita a incetat in temeiul art. 371 indice 5 C proc. civ. Iit. d deoarece a fost desființat titlul executoriu, nefiind incidența situația si condițiile prevăzute de art.371 indice 5 lit.b. Cproc. civ.

Având in vedere aceste dispoziții legale care prevăd IMPERATIV SI RESTRICTIV ca, executarea silita poate fi reluata numai in condițiile si situația prevăzuta de art. 371 indice 5 lit.b. Cproc. civ. si care nu este prezenta in cauza, solicitam instanței sa constate ca, nu este legala RECOMUNICAREA POPRIRII in dosarul de executare nr.10/2011, in vederea RELUĂRII EXECUTĂRII SILITE.

In consecința, au solicitat anularea actelor de executare menționate mai sus, deoarece sunt nelegale, fiind incalcate dispozițiile imperative prevăzute de art. 371 indice 6 Cproc. civ. si art. 371 indice 5 lit.d C. proc civ.

In ceea ce privește al patrulea motiv de nelegalitate, acesta se incadreaza dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.civ. deoarece actul de executare - POPRIREA efectuat in acest dosar incalca dispozițiile imperative ale O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările si completările ulterioare, care stabilesc pentru instituțiile publice în regim special si derogatoriu de la normele generale.

Asa cum au arătat, conform art. 1 din O.G. nr. 22/2002 se prevede ca, "Creanțele stabilite prin titluri executorii in sarcina instituțiilor publice se achita din sumele aprobate prin bugetele acestora, de la titlurile de cheltuieli la care se incadreaza obligația de plata respectiva."

Conform art. 2 O.G. nr. 22/2002 se prevede ca, "Daca executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu incepe sau continua din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligata ca, in termen de 6 luni, sa faca demersurile necesare pentru a-si îndeplini obligația de plata" .

Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plata comunicata de organul competent de executare, la cererea creditorului.

Asa cum se poate constata, din actele dosarului, actul de executare -POPRIREA efectuata conform art. 452 (1) si urm. C. proc.civ. si PROCESELE VERBALE au fost comunicate către A. prin Adresa nr._/04.07.2013.

Având in vedere, data comunicării actelor de executare, se poate constata ca, aceste acte de executare încalcă termenul de 6 luni, așadar, dispozițiile imperative ale O.G. 22/2000.

In susținerea acestui motiv de nelegalitate, învederează instanței ca, instituțiile publice nu pot efectua decât acele cheltuieli care au fost prevăzute in bugetul propriu de venituri si cheltuieli, buget aprobat prin hotărâre a Guvernului si care face parte din bugetul de stat.

Așadar, termenul de 6 luni acordat de legiuitor, ca termen de gratie pentru executarea voluntara a titlurilor executorii, este perioada in care instituțiile publice pot face rectificările bugetare, in vederea introducerii la titlurile de cheltuieli a sumelor necesare onorarii titlurilor executorii.

Solicită să se constate ca, legiuitorul prin dispoziții cu caracter imperativ, a exceptat patrimoniul A., autoritate a administrației publice centrale, de la urmărirea silita de drept comun, stabilind totodată calea de urmat pentru executarea obligațiilor stabilite prin titluri executorii impotpva A..

Asa fiind, din examinarea textelor legale evocate, se poate retine ca prin acestea patrimoniul debitorilor instituții publice nu a fost exceptat de la executarea silita,fiind instituita, doar o procedura speciala de aducere la îndeplinire a obligațiilor stabilite prin titluri executorii in sarcina acestora.

Astfel, prin prevederile art. 2 din OG. nr. 22/2002 modificata prin Legea nr. 110/2007, a fost acordata posibilitatea debitorilor din categoria instituțiilor publice de a executa obligațiile de plata a sumelor de bani, ce le revin, in temeiul unor titluri executorii, voluntar, . 6 luni, de la data la care au primit somația de plata comunicata de creditori.

In consecința, in raport de textul legal menționat, in vederea realizării creanței pe care un creditor o are impotriva unui debitor instituție publica, acesta este obligat sa urmeze calea procedurala reglementata de actul normativ cu caracter special.

P. urmare, creditorul va adresa debitorului, o somație de plata, de la primirea căreia debitorul are la dispoziție un termen de 6 luni, in cadrul căruia este ținut sa faca demersurile necesare pentru a-si indeplini obligația de plata.

D. in măsura in care, instituțiile publice debitoare nu isi îndeplinesc obligația de plata in termenul de 6 luni, creditorul va putea trece, conform art. 3 din O.G. nr. 22/2002 modificata prin Legea nr. 110/2007, la executarea silita potrivit Codului de procedura civila si/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile in materie.

In baza acestui text legal, procedura executării silite reglementata de drepturi comun, are un caracter subsidiar, putându-se apela la aceasta, numai in ipoteza neexecutării de bunăvoie a obligației, in termenul de 6 luni, ce curge de la primirea somației de piața.

Intocmirea actelor de executare s-a făcut cu nerespectarea dispozițiilor legale menționate anterior, creditoarea trecând direct la executarea silita.

In ceea ce privește natura juridica a termenului de 6 luni, reglementat de art. 2 din O.G. nr. 22/2002 modificata prin Legea nr. 110/2007, acesta este un veritabil termen de gratie acordat de lege, debitorului instituție publica, prin care executarea creanțelor stabilite prin titluri executorii in sarcina acestor debitori este amânata pana la împlinirea termenului.

Așadar, in cauza dedusa judecații, in raport de considerațiile de ordin teoretic expuse, se constata ca aceasta creditoare nu a respectat procedura obligatorie instituita de prevederile O.G. nr. 22/2002 modificata prin Legea nr. 110/2007, procedând direct la executarea silita, de drept comun, reglementata de Codul de Procedura Civila, respectiv la obligarea la plata cheltuielilor de executare silita a instituției publice.

Astfel cum a reținut si Curtea Constituționala . speța, prin O.G. nr. 22/2002 se "instituie anumite limite ale executării, in sensul ca aceasta nu se poate face asupra oricăror resurse bănești ale instituțiilor publice, ci numai asupra acelora alocate de la buget in acel scop.

In acest context, dispozițiile legale speciale constituie o norma de protecție de interes general, fiind de neconceput ca pe calea executării silite a unui titlu executoriu sa se ajungă la lipsirea unei instituții publice de resursele financiare destinate acoperirii altor cheltuieli decât cele stabilite prin titlul executoriu.

In consecința, se poate constata ca, au fost încălcate dispozițiile imperative ale O.G. nr. 22/2002, cu modificările si completările ulterioare, motiv pentru care solicitam admiterea acestui motiv de nulitate si anularea actelor de executare.

In ceea ce privește al cincilea motiv de nelegalitate, acesta se incadreaza in dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.civ. instanța de fond nu a constatat ca începerea executării silite este nelegala, deoarece se incalca dispozițiile art. 66 aiin.1 din Legea nr.31/1990/R, iar înființarea popririi asupra acțiunilor deținute de stat la societățile comerciale este inadmisibila.

Potrivit dispozițiilor art. 65 din Legea nr. 31/1990/R, bunurile constituite ca aport în societate devin proprietatea acesteia din momentul înmatriculării ei în registrul.

In conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990/R, terțul poprit din cauza este o societate pe acțiuni la care A. ca instituție publica implicata in privatizare a fost mandatata sa administreze/vanda pachetul de acțiuni deținut de stat aferenta cotei de participare la capitalul social. Capitalul social al unei societăți comerciale reprezintă o expresie valorica a totalității aporturilor acționarilor/asociaților. Capitalul social nu are o existenta reala, concreta, in bilanțul societăților comerciale capitalul social apare evidențiat la pasiv, deoarece el reprezintă aportul actionarilor-asociatilor, care la dizolvarea societății trebuie restituit.

Acțiunile sunt valori mobiliare emise de către societățile comerciale, ele sunt titluri reprezentative ale contribuției acționarilor la formarea capitalului social. iecare acțiune reprezintă o anumita fracțiune din capitalul social, care conferă deținătorului acesteia calitatea de acționar, in cauza Statul R..

În conformitate cu dispozițiile art. 66 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, pe durata societății creditorii asociatului pot sa-si exercite drepturile lor numai asupra pârtii din beneficiile cuvenite asociatului dupa bilanțul contabil, iar dupa dizolvarea societății asupra pârtii ce i s-ar cuveni prin lichidare.

Așadar, pe durata societății, creditorii acționarului pot sa-si exercite drepturile lor numai asupra pârtii din beneficii cuvenite asociatului dupa bilanțul contabil, iar dupa dizolvarea societății, asupra pârtii ce s-ar cuveni dupa lichidare.

In ceea ce privește al șaselea motiv de nelegalitate, acesta se încadrează dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.civ., nelegal instanța de fond nu a anulat PROCESELOR VERBALE privind cheltuielile de executare din data de 04.04.2011 si data de 03.04.2013 deoarece sunt nelegale.

Învederează instanței ca, este nelegal PROCESUL VERBAL din data de 04.04.2011 prin care s-a procedat la actualizarea debitului, in lei, cu un procent de 3,18%, fata de luna septembrie 2010, deoarece incalca dispozițiile art.457 al.4 C.proc. cîv. care dispun ca, sumele in valuta se convertesc in lei la cursul BNR de la data plații,

In dosarul de executare nr, 10/2011 a B. N. D. a fost anulata executarea silita insasi si toate actele de executare - inclusiv procesul verbal privind cheltuielile de executare din data de 04.04.2011 prin hotărâri judecătorești definitive si irevocabile intrate in autoritatea de lucru judecat.

De asemenea, la data emiterii ACTELOR DE EXECUTARE contestate in dosarul de executare silita nr. 10/2011, a fost anulata definitiv si irevocabil executarea silita insasi, a fost constatata încetată executarea silita, au fost constatate desființate de drept toate acteie de executare efectuate si s-a dispus întoarcerea executării silite in acest dosar de executare.

Așadar, fata de efectele HOTĂRÂRILOR JUDECĂTOREȘTI DEFINITIVE SI IREVOCABILE menționate mai sus si intrate in A. DE LUCRU JUDECAT, in acest dosar de executare silita nr. 10/2001, toate actele de executare sunt desființate de drept, așadar, si PROCESELE VERBALE PRIVIND CHELTUIELILE DE EXECUTARE DIN DATA DE 04.04.2011.

In susținerea acestui motiv de nelegalitate, învederează instanței ca, executorul a stabilit nelegal suma de 564.669,63 lei reprezentând cheltuieli de executare, fara sa prezinte un mod de calcul detaliat al acestei sume solicitate si temeiul legal al acesteia.

De asemenea se retine in mod nelegal ca, onorariul executorului judecătoresc in raport de contractul de executare nr. 10/2011, cheltuieli de executare sunt in suma de 300.000 lei, conform O.P.nr.4 in valoare de 100.000 lei si OP. nr.5 in valoare de 200.000 lei, dar fara sa fie depuse in cauza, aceste inscrisuri si modul detaliat cum s-a calculat aceste sume.

Motivația pentru care se solicită anularea acestui act de executare nelegal, este aceea ca, in cauza dedusa judecații, desi executorul judecătoresc avea doar obligația de a trimite o notificare conținând somația de plata, a considerat ca somația de plata face parte din dosarul de executare existent, a solicitat ca suma cuvenita creditorului sa fie plătită către el si nu a calculat onorariul de executor la prețul unei notificări.

Debitorul are dreptul sa plătească de bunăvoie, in termenul de 6 luni, dar executorul calculează si pretinde onorarii fara a indeplini acte de executare, astfel cum sunt acestea reglementate de Codul de procedura civila.

Cheltuielile de executare ar fi trebuit calculate pentru categoria "notificare si alte acte de procedura" adică un onorariu situat intre onorariul minimal -20 de lei si onorariu maximal - 400 lei, asa cum sunt stabilite onorariile executoriilor judecătorești prin Anexa 1 de la Ordinul Ministrului Justiției nr. 2550/2006.

F. de aceste prevederi legale, se poate constata ca, s-au stabilit in sarcina A. sume de plata foarte cu titlu de cheltuieli de executare, fara a lua in considerare faptul ca, in interiorul termenului de 6 luni prevăzut de dispozițiile speciale, plata debitului poate fi făcuta de buna voie.

De asemenea, inteleg sa solicite anularea acestui act de executare, ca fiind nelegal, deoarece incalca si dispozițiile Legii nr.188 din 1 octombrie 2000, astfel cum a fost modificata si completata, potrivit căreia la art.37 alin. 1 lit.b), care reglementează onorariile minimale si maximale ce pot fi percepute de executorii judecătorești, potrivit căruia pentru creanțele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus 1% din suma ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite.

In cazul de fata, raportat la cheltuielile de executare calculate ilegal de executor, acestea nu sunt mai mici de 6.300 lei plus 1% din suma ce depășește 100.000 din titlul executoriu aferenta creditorului din dosarul de executare, motiv pentru care se impune anularea actelor de executare contestate.

Referitor la acest aspect ca atunci cand a intenționat ca la onorariu maximal sa se adauge si contravaloarea taxei pe valoare adăugata, legiuitorul a stipulat-o expres in cuprinsul actului normativ (a se vedea in acest sens Ordinul MJLC nr. 772/C/5 martie 2009 art. 1 alin. 2).

Precizează ca in lege nu se specifica ca onorariul poate fi pana la 6.300 lei plus 1% din suma ce depășește 100.000 lei din valoarea creanței ce face obiectul executării silite "cu TVA sau fara TVA" si deci potrivit principiului "ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus" nu se poate solicita un onorariu mai mare de acesta, pe considerentul ca diferența ar reprezenta TVA, deoarece debitorul in fapt plătește o suma mult mai mare, ceea ce contravine legii.

Precizează ca, A. urmează dispozițiile derogatorii ale OUG nr. 22/2002 modificata si completata prin Legea 110/25.04.2007 si nu dispozițiile dreptului comun, in ceea ce privește executarea obligațiilor de plata ale instituției noastre, obligații stabilite prin titluri executorii.

In consecința, solicită anularea PROCESELOR VERBALE privind cheltuielile de executare in acest dosar de executare silita nr. 10/2001, deoarece toate actele de executare sunt desființate de drept, iar in subsidiar, sunt anulabile deoarece încalcă dispozițiile legale menționate mai sus,

Învederează instanței de recurs ca, nelegal instanța de fond nu s-a pronunțat asupra cererii de întoarcere a executării in conformitate cu art. 404 si urm, C. proc civ. in dosarul de executare nr. 10/2011.

F. de cele arătate, solicită să se dispună intoarcerea executării prin restabilirea situației anterioare acesteia, in sensul ridicării popririlor/sechestrelor, care au fost infiintate prin actele de executare efectuate de B. "N. D." in baza titlului executoriu - Sentința comerciala nr. 9171/29.09.2010, asupra actiunilor/partilor sociale pe care A. (fosta A.), le administrează in numele statului la societățile comerciale - terți popriți, din portofoliul A. (fosta A.) si restituirea acțiunilor către societățile comerciale/restituirea de către creditor a sumei rezultate din vânzare actualizate legal.

In motivarea acestei cereri de întoarcere a executării, învederează instanței ca potrivit Legii nr. 137/2002 (art.5), O.U.G. nr. 23/2004 (art. 5 alin. 1 lit. c) si art. 21 alin. 1 lit. d si e) O.U.G. nr. 88/1997/R, A. nu este proprietarul acestor acțiuni din capitalul social al societății comerciale, acestea sunt doar in administrarea sa, numai Statul R. are calitatea de proprietar asupra acestor acțiuni din capitalul social al societății comerciale.

Astfel, au învederat instanței ca, veniturile obținute de A. (fosta A.), din privatizarea (vânzarea acțiunilor) societăților comerciale din portofoliu sau se varsă sa bugetul statului intrucat acțiunile sunt bunuri aflate in proprietatea statului asa cum reiese si din art.9 din OUG 88/1997" .

Veniturile încasate de instituțiile publice implicate din vânzarea acțiunilor emise de societățile comerciale si din dividende se varsă la bugetul de stat sau, dupa caz, la bugetele locale.

In consecința, este legala si întemeiata întoarcerea executării silite deoarece executarea silita prin poprirea acțiunilor societăților comerciale este nelegala si conform art. 404 si urm C.proc. civ. sa se dispună restabilirea situației anterioare acesteia, respectiv restituirea acțiunilor către societățile comerciale pentru a se evita producerea prejudiciului, atat A. (fosta A.), societăților comerciale cat S. R..

Intimata D. A. S.A., a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de A. împotriva Sentinței civile nr. 2995/14.10.2014 pronunțată de Judecătoria D. T. S. în Dosarul nr._ ca nefondat.

Verificând sentința recurată prin prisma art. 304, 304 ind. 1 și 306 alin 2 C pr civilă, tribunalul constată recursul nefondat.

Astfel, un prim motiv de recurs se referă la împrejurarea că, în adresa_/14.05._ nu au fost indicate sediul și codul de identificare fiscală a societăților comerciale care au calitatea de terți popriții în cauză.

Sub acest aspect urmează a se constata că, potrivit art. 454 alin2 C pr civilă, în adresa de poprire se va pune în vedere celei de a treia persona, care devine terț poprit, interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i le datorează, ori pe care i le va datora, declarându-le poprite în măsura necesară pentru realizare obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 454 alin 3 C pr civilă, adresa de înființare a popririi va cuprinde numele și domiciliul debitorului persoană fizică, ori pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și codul de identificare fiscală.

Din economia dispozițiilor legale de mai sus, rezultă că, identificarea denumirii, sediului și codului de identificare fiscală, în adresa de înființare a popririi este obligatorie doar în privința debitorului, nu și în privința terților popriții, motiv pentru care acest motiv de recurs urmează a fi respins ca nefondat.

Nu poate fi reținut nici motivul de recurs referitor la împrejurarea că recurenta A. nu este proprietara acțiunilor executate, ci doar administratoarea acestora, Statul Român fiind proprietarul acestor acțiunii, iar în exercitarea atribuțiilor sale, prin Guvern și potrivit prevederilor Legii 90/2001 a mandatat A. să administreze acțiunile la societățile comerciale.

Sub acest aspect urmează a se constata că, potrivit art. 372 C pr civilă, executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărârii judecătorești ori unui alt înscris care potrivit legii constituie titlu executoriu.

Potrivit art. 373 C pr civilă, cererea de executare silită, însoțită de titlul executoriu se depune la executorul judecătoresc care în termen de 5 zile va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite, înaintându-i în copie cererea de executare și titlul respectiv. Instanța de executare încuviințează executarea silită a obligației stabilite prin titlul executoriu prin încheiere dată în camera de consiliu, fără citarea părților.

În cazul de speță, titlul executoriu îl reprezintă sentința comercială nr. 9171/29.09.2010 a Tribunalului București secția a IV – a comercială, rămasă definitivă prin decizia 201/2011 a Curții de Apel București și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1011/12.03.2013 a ICCJ București. Potrivit dispozițiilor executorii a fost admisă acțiunea precizată formulată de . București împotriva pârâtei A. și obligată pârâta A. să plătească reclamantei sumele din dispozitiv.

P. urmare, potrivit titlului executoriu, A. în nume propriu și nu ca mandatară a statului Român sau altei persoane are calitatea de debitoare.

Totodată, potrivit art. 5 din Legea 26/1990, înmatricularea și mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului, ori de la publicarea în Monitorul Oficial sau în altă publicație . Persoana care are obligația de a cerere o înregistrare nu poate opune terților actele ori faptele neînregistrate în afară de cazul în care face dovada că ele erau cunoscute de acestea.

Potrivit dispozițiilor de mai sus, pot fi opuse terților doar actele și faptele față de care s-a efectuat actele de publicitate. Ca atare, atât timp cât din evidențele ORC rezultă că acționar este A., iar nu Statul Român, rezultă că susținerile recurentei în sensul că Statul Român este proprietar al acțiunilor nu poate fi opus terților atât timp cât nu s-au făcut mențiunile în Registrul Comerțului potrivit art. 5 din legea 26/1990.

Având calitatea de terț față de actele societare încheiate de A. și ceilalți acționari ai terților popriți, le sunt opozabile doar acele acte și fapte pentru care s-a făcut publicitate prev. de Legea 26/1990 și care rezultă din evidențele Registrului Comerțului.

Totodată, potrivit art. 1 alin 2 din OUG 23 din 2004 A. este instituție de specialitate a administrației Publice centrale cu personalitate juridică, iar potrivit art. 5 lit. d din OUG 23/2004 acesta administrează participațiile statului la societățile comerciale aflate în portofoliul său, în calitate de acționar, putând dispune de acțiunile deținute prin vânzarea acestora utilizând metodele prevăzute de OUG 88/1997.

Totodată, potrivit art. 4 ind.3 din OUG 88/1997 ea poate exercita toate drepturile decurgând din calitatea de acționar a statului având capacitatea de a împuternicii reprezentanții săi în A. să acționeze pentru administrarea eficientă a societăților comerciale, în vederea sporirii atractivității sau lichidarea societăților comerciale neprofitabile. Instituția publică implicată în procesul de privatizare ia- măsurile necesare pentru realizarea acestuia, putând executa vânzarea la prețul de piață, acțiunilor emise de societățile comerciale.

Față de această situație de fapt, instanța urmează să aprecieze motivul de recurs ca nefondat, sentința atacată fiind temeinică și legală.

Un al treilea motiv de nelegalitate se referă la încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute de 371 ind.6 C pr civilă și 371 ind. 5 lit. d C pr civilă, întrucât nu este posibilă reluarea executării silite în cazul în care acesta a încetat de drept ca urmare a titlului executoriu.

Sub acest aspect, urmează a se constata că, prin decizia civilă nr. 1011/12.03.2013 a Secției a II-a civile a ICCJ București, s-a încuviințat cererea de revizuire formulată de . și a fost anulată decizia nr. 1948/05.04.2012 pronunțată de aceeași instanță supremă prin care se desființase titlul executoriu – sentința comercială nr. 9171/29._ a Tribunalului M.. Ca atare, anulându-se hotărârea care a desființat titlul executoriu, acesta devine perfect valid și produce efecte juridice, executarea silită putând fi reluată din momentul reconfirmării titlului.

Este adevărat că, potrivit art. 371 ind. 5 lit .d C pr. civilă, executarea silită încetează dacă a fost desființat titlul executoriu și că, după desființarea titlului executoriu executorul judecătoresc a încheiat un proces verbal prin care a constatat încetarea executării. Numai că, atât timp cât a fost anulată hotărârea de desființare a titlului executoriu este evident că titlul executoriu rămâne valabil, existând implicit posibilitatea reluării executării silite chiar dacă această ipoteză nu a fost reglementată expres de lege.

Aceasta deoarece, potrivit art. 371 ind.1 alin 3 C pr civilă, executarea silită are loc până la realizarea dreptului recunoscut în titlul executoriu, ea putând înceta doar în condițiile art. 371 ind.5 C pr civilă. Ori, cum în speță, au fost anulate motivele de încetarea executării în condițiile art. 371 ind.5 lit. d C pr civ, executarea trebuie să continue în condițiile art. 371 ind. alin 3 C pr civilă.

P. argumentele de mai sus, nici acest motiv de recurs nu poate fi reținut ca întemeiat.

Cel de-al patrule motive de recurs îl reprezintă încălcarea prin actul de poprire ce face obiectul prezentei contestații la executare, a dispozițiilor imperative ale OG 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată a instituțiilor publice, stabilite prin titlurile executorii.

Sub acest aspect urmează a se constata că prin somația emisă la 14.06.2011, contrastatoarea a fost chemată ca în termen de o zi, de la comunicare, să execute obligația prevăzută în titlul executoriu, sentința comercială nr. 9171 pronunțată de Secția a IV – civilă a Tribunalului București.

Este adevărat că, potrivit art. 2 din OG 22/2002, dacă executarea creanței stabilite prin titlul executoriu nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată, numai că, acest termen de 6 luni nu este decât un termen de grație pentru ca instituțiile publice să-și facă rectificările bugetare în vederea introducerii la titlurile de cheltuieli a sumelor necesare.

Acest termen, nu poate fi prelungit însă astfel încât să vină în contradicție cu di part. 6 CEDO care protejează dreptul părții la un proces echitabil și de soluționare a cauzei, inclusiv în faza de executare, într-un termen rezonabil.

Întârzierea în executare unei sentințe, imputabilă autorităților care nu furnizează o justificare valabilă în acest sens aduce atingere și dreptului creditorului la respectarea bunurilor sale, drept protejat de art. 1 din protocolul I al Convenției.

Sub acest aspect, instanța de fond în mod corect a făcut trimitere la Cauza Ș. contra României care a statuat că, dacă administrația refuză sau omite să execute o hotărâre judecătorească ori întârzie în executarea acesteia, garanțiile art. 6 de care a beneficiat justițiabilul în fața instanțelor judecătorești își pierd orice rațiune de a fi. Curtea a concluzionat că, prin refuzul de a executa silita autoritățile naționale au lipsit reclamantul de un acces efectiv la justiție în faza de executare, fiind încălcat art. 6 alin 1 din Convenție.

În cazul de speță, atât timp cât somația de executare a fost emisă la 14.06.2011 și atât timp cât nici până în prezent nu s-au alocat fondurile necesare executării titlului executor, soluția instanței de fond în sensul respingerii motivului contestației la executare privitor la încălcarea art. 2 din OG 22/2002 este temeinică și legală.

Nu poate fi reținut nici motivul de recurs privind inadmisibilitatea popririi acțiunilor în raport de art. 66 alin 1 din Legea 31/1990.

Deși în motivele de recurs, recurenta face referire la dis part. 66 alin1 din L 31/1990, potrivit cărora, „pe durata societății, creditorii asociatului pot să-și exercite drepturile lor numai asupra părții din beneficiile cuvenite asociatului după bilanțul contabil, iar după dizolvarea societății, asupra părții ce i s-ar cuvenii prin lichidare”, urmează a se constat că potrivit aliniatului 2 al art. 66 din L 31/1990 „ creditorii prevăzuți la alinatul 1 pot totuși poprii, în timpul duratei societății, părțile ce s-ar cuveni asociaților prin lichidare sau pot sechestra si vinde acțiunile debitorului lor.

Ori, dispozițiile de mai sus se coroborează cu cele ale art. 452 alin 1 C pr. civilă potrivit cărora, „sunt supuse executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte bucurii mobile incorporale….”

Urmează a fi respins ca nefundat și motivul de recurs referitor la nelegalitatea proceselor verbale din 04.04.2011 și respectiv 03.04.2013 privind cheltuielile de executare.

Sub acest aspect, urmează a se constata că procesul verbal din 04.04.2011 rămâne valabil atât timp cât a fost anulată decizia care a condus la încetarea executării și atât timp cât reluarea executării a fost considerată de instanță, pentru motivele arătate mai sus ca fiind valabilă.

Iar hotărârile judecătorești la care se face referire în motivul de recurs, prin care fuseseră desființate de drept actele de executare, inclusiv procesul verbal din 04.04.2011, nu pot fi invocate ca autoritate de lucru judecat de vreme ce potrivit sentințelor depuse în copie la dosar unele din aceste hotărârii au fost revizuite.

În privința onorariului executorului judecătoresc, în mod corect instanța de fond a reținut că acesta a fost stabilit în conformitate cu prevederile Legii 188/2000 și Ordinului 2550/14.11.2006 privind aprobarea onorariilor minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești, iar actualizarea sumei s-a făcut cu respectarea art. 371 alin 3 C pr civilă.

P. toate aceste considerente instanța apreciază sentința atacată ca fiind temeinică și legală, recursul urmând a fi respins ca nefundat, făcându-se aplicarea dis part. 312 C pr civilă.

P. ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul ca nefondat l, formulat de recurenta contestatore A. P. A. A. S. –A., cu sediul în București, .. Ș., nr. 50, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2995/14.10.2014 pronunțată de Judecătoria D. T. S., în contradictoriu cu intimații intimatele ., cu sediul în București, .. 2 - 4, sector 1 și terții popriți ., cu sediul în Dr. Tr. S., .. 1, județul M., .-C. cantine M.) SA, cu sediul în Dr. Tr. S., .. 143, județul M., . sediul în Dr. Tr. S., ., județul M., . sediul în Dr. Tr. S., ., județul M. prin administrator judiciar ., cu sediul în Dr. Tr. S., ., județul M. prin Ș. F., . sediul în Dr. Tr. S., .. 2, județul M., prin administrator judiciar Cabinet I. de Insolvență P. E., cu sediul în Hinova, ., județul Meheidnți, Y. C. SPRL, cu sediul în Dr. Tr. S., .. 18, județul M., Cabinet I. de Insolvență G. V., cu sediul în Dr. Tr. S., ., ., ., județul M. și V. C. SPRL, cu sediul în Dr. Tr. S., .. 86, ., ..

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2015, la sediul Tribunalului M..

Președinte, A. M.	Judecător, V. N.	Judecător, C. E. C.
	Grefier, D. A. D.

Red. NV/ADD

2ex/04.03.2015

Jud fond G. A

Cod operator2626

← Fond funciar. Decizia nr. 139/2015. Tribunalul MEHEDINŢI		Pretenţii. Sentința nr. 3309/2015. Tribunalul MEHEDINŢI →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Obligaţie de a face. Decizia nr. 134/2015. Tribunalul MEHEDINŢI Contestaţie la executare. Decizia nr. 2/2015. Tribunalul MEHEDINŢI Fond funciar. Decizia nr. 9/2015. Tribunalul MEHEDINŢI Fond funciar. Decizia nr. 139/2015. Tribunalul MEHEDINŢI Pretenţii. Sentința nr. 3309/2015. Tribunalul MEHEDINŢI Pretenţii. Decizia nr. 163/2015. Tribunalul MEHEDINŢI Autorizarea executării obligaţiei de a face. Art. 580 ind.2 C.p.c. / art.903 NCPC. Decizia nr. 152/2015. Tribunalul MEHEDINŢI Acordare personalitate juridică. Decizia nr. 697/2015. Tribunalul MEHEDINŢI