Contestaţie la executare. Sentința nr. 2/2013. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2/2013 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 01-07-2013 în dosarul nr. 771/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 771/R
Ședința publică de la 01 Iulie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Z.
Judecător V. N.
Judecător M. P.
Grefier D. D.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de contestatoarea Direcția Județeană de T. și S. M., împotriva sentinței civile nr.2111 din 18.04.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, intimată fiind ., având ca obiect contestație la executare .
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns: avocat B. I. pentru recurenta-contestatoare Direcția Județeană de T. și S. M. și avocat S. R. pentru intimata ..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, se ia act că apărătorii părților depun la dosar, împuternicirile avocațiale, după care:
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții ridicate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art.150 și următoarele cod procedură civilă, a constatat încheiate dezbaterile și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat B. I. pentru recurenta-contestatoare, solicită admiterea recursului, menționând că instanța de fond nu s-a pronunțat pe suspendare, fără cheltuieli de judecată.
Avocat S. R. pentru intimată, solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, susținând că instanța s-a pronunțat pe suspendare, cu cheltuieli de judecată. Depune la dosar, chitanța nr.158/01.07.2013, reprezentând onorariu avocat.
INSTANȚA
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25.02.2013, pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin sub nr._ contestatoarea Direcția Județeană de T. și S. Drobeta Turnu Severin a formulat contestație la executare împotriva executării silite pornite la cererea . de către B. G. G. C., solicitând sa se dispună anularea procesului verbal din 20.02.2013, suspendarea executării și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, a precizat că, în data de 20.02.2013, executorul s-a prezentat la sediul unității și a procedat la sigilarea celor două autoturisme ale unității.
A precizat că a fost obligată la plata sumei de 26.554 lei și cheltuieli de judecată și, deși a întreprins demersurile necesare, nu a putut procura fondurile necesare pentru plata acestei sume.
A solicitat anularea procesului verbal de sigilare întrucât cele două autoturisme sunt necesare pentru desfășurarea activității proprii.
Prin s.c. nr. 2111/18.04.2013 s-a respins contestația la executare și cererea de suspendare a executării silite ca fiind rămasă fără obiect.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința nr. 1282 pronunțată de către Judecătoria Drobeta TR. S. la data de 06.10.2011 în dosarul nr._, definitivă prin Decizia nr. 68/2012 a tribunalului M. a fost admisă, în parte, cererea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta Direcția Județeană pentru T. șui S. Drobeta Turnu Severin, și a fost obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 26.554 lei cu titlu de penalități de întârziere și suma de 1675 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 16.11.2011 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin în dosar nr._/225/2011, a fost încuviințată executarea silită a titlului executoriu. – fila 26.
În data de 10.11.2011, intimata creditoare . a formulat cerere de executare silită a sentinței nr. 1282/06.10.211 pronunțată de către Judecătoria Drobeta Tr. S., formându-se dosarul de executare nr. 775/E/2011.- fila 21.
Se observă că prin contestația formulată, contestatoarea înțelege să conteste procesul-verbal de sechestru existent la dosar la fila 3, cu motivarea că cele două autoturisme îi sunt necesare pentru desfășurarea în bune condiții a activității.
Se reține în cauză că, în conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 cod procedură civilă dacă în termen de o zi de la primirea somației debitorul nu plătește suma datorată, executorul judecătoresc de pe lângă instanța de executare va proceda la sechestrarea bunurilor mobile urmăribile ale debitorului, chiar dacă acestea sunt deținute de un terț.
De asemenea, conform art. 419 alin. 2 cod procedură civilă dacă există pericolul ca debitorul să înstrăineze, să substituie ori să deterioreze bunurile sechestrate, executorul judecătoresc va proceda la sigilarea sau la ridicarea lor de la debitor.
Susținerile contestatoarei cu privire la faptul că autoturismele îi sunt necesare pentru desfășurarea activității nu sunt de natura sa înlăture necesitatea măsurii, care are drept scop asigurarea realizării creanței și eliminarea eventualelor posibilitatea de sustragere de la executare, neîncetând astfel motivele avute în vedere la înființarea sechestrului, măsura fiind menita sa asigure eficacitatea până la capăt a acțiunii judiciare.
Instanța reține de asemenea că în conformitate cu prevederile art. 419 alin. 1 cod procedură civilă bunurile sechestrate se lasă, cu acordul creditorului, în custodia debitorului; în acest caz, debitorul poate folosi bunurile sechestrate, dacă, potrivit naturii lor, ele nu pierd din valoare prin întrebuințare.
Din raportul de evaluare întocmit în cauză se constată că valoarea autoturismelor a fost calculată având în vedere și deprecierea fizică a acestora, avându-se în vedere în acest caz numărul de kilometri parcurși.
Ca urmare, prin folosirea în continuare de către contestatoare a autoturismelor pe care s-a aplicat sechestru ar continua deprecierea fizică a acestora și ar conduce implicit la o pierdere de valoare prin întrebuințare.
Chiar contestatoarea în motivarea acțiunii recunoaște că cele două autoturisme îi sunt necesare pentru desfășurarea activității, recunoscând astfel implicit folosirea acestora, ceea ce determină uzura și în mod automat și o pierdere de valoare prin întrebuințare.
Având în vedere soluționarea fondului cauzei instanța a respins cererea de suspendare a executării ca rămasă fără obiect.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 cod procedură civilă a admis cererea intimatei și a dispus obligarea contestatoarei la plata către intimată a sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului aceasta a arătat că instanța de fond a făcut o analiză superficială a probelor, nu a ținut cont de faptul că sunt o instituție publică, iar bunurile puse sub sechestru sunt necesare pentru buna desfășurare a activității. De asemenea, nu s-a avut în vedere faptul că s-a achitat suma de 8500 lei, precum și faptul păstrarea sub sechestru nu duce la o mai bună valorificare a autoturismelor, acestea nefiind vândute, deși s-a încercat în mai multe rânduri scoaterea la licitație. A arătat că s-au făcut demersuri pentru efectuarea plăților și nu se mai impune ținerea bunurilor sub sechestru.
Recurenta a mai arătat că instanța de fond nu a pus în discuție și nu s-a pronunțat asupra suspendării executării.
Analizând recursul formulat instanța constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Instanța a analizat în mod corect probele administrate în cauză și areținut că nu se impune admiterea contestației, folosirea autoturismelor de către debitoare ducând la o depreciere a acestora și deci la scăderea valorii lor. Faptul că s-a achitat o parte din debit nu conduce la concluzia că se impune ridicarea sechestrului, cu atât mai mult cu cât contestatoarea nu mai făcut dovada că a achitat de la data pronunțării sentinței și până la soluționarea recursului din debitul recunoscut.
De asemenea, faptul că debitoarea este instituție publică nu prezintă relevanță în soluționarea cauzei de față, iar autoturismele au fost sechestrate tocmai pentru a se evita folosirea acestora de către debitor și prin urmare și deprecierea acestora și deci scăderea valorii.
Nefondată este și critica privind nepronunțarea asupra petitului suspendării executării silite, instanța pronunțându-se asupra acestuia.
În consecință, față de considerentele expuse, instanța va respinge recursul ca neîntemeiat.
În temeiul disp. Art. 274 cod proced civ instanța va obliga recurenta la plata către intimata a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de contestatoarea Direcția Județeană de T. și S. M., împotriva sentinței civile nr.2111 din 18.04.2013 pronunțată de Judecătoria Drobeta Turnu Severin, intimată fiind ...
Obligă recurenta să-i plătească intimatei 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Iulie 2013
Președinte, C. Z. | Judecător, V. N. | Judecător, M. P. |
Grefier, D. D. |
C.Z./D.D.
Cod operator 2626
9.07.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2069/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 984/2013. Tribunalul... → |
|---|
