Evacuare. Decizia nr. 749/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 749/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 05-06-2012 în dosarul nr. 749/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 749/R
Ședința publică de la 05 Iunie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător C. Z.
Judecător F. M.
Grefier I. M. G.
Pe rol judecarea recursului civil formulat de recurenții B. I. C. și M. D. împotriva sentinței civile nr. 8 din 17.01.2012 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. G. E. și B. Z., având ca obiect evacuare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul pârât B. I. C. asistat de avocat V. E. reprezentând și pe recurenta pârâtă M. D., procurator A. B. S. pentru B. G. E., intimata B. Z. personal, lipsă recurenta pârâtă și intimata reclamant B. G. E..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință care învederează instanței că prin serviciul registratură s-au depus relațiile solicitate la termenul anterior și concluzii scrise formulate de procurator A. B. S..
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată închise dezbaterile și în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat V. E. pentru recurenții pârâți B. I. C. și M. D. solicită admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriului, cu precizarea că la al doilea termen de judecată a fost strigată cauza peste rând s-a solicitat instanței de fond să reia cauza și s-a refuzat cu precizarea că dosarul a fost luat în pronunțare; iar în subsidiar, modificarea sentinței și respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale a lui B. E., cu cheltuieli de judecată.
Intimata B. Z. precizează că imobilul este constituit din 4 camere, o cameră este folosită de pârâtă, iar restul sunt folosite de reclamant și solicită respingerea recursului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei Vînju M. la data de 01.11.2011, reclamantele B. G. E. și B. Z. au chemat în judecată pe pârâții B. I. C. și M. D., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună evacuarea pârâților din imobilul situat în . M., pe care îl ocupă fără nici un titlu valabil și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantele au arătat că sunt proprietarele construcțiilor și terenului aferent în suprafață de 2700 m.p., situat în . M., însă pârâții au ocupat și folosit întregul imobil, fără a permite reclamantelor accesul, situație care există și în prezent, reclamantele fiind izgonite din domiciliu..
Întrucât pârâții refuză fără temei să elibereze casa și terenul aferent, reclamantele au formulat prezenta acțiune, solicitând evacuarea acestora din imobilul pe care îl folosesc fără drept.
Au susținut faptul că pârâtul B. I. este nepotul lor iar pârâta M. D. este concubina sa și aceștia sunt agresivi, provocând zilnic scandal și izgonindu-le pe reclamante din domiciliu, conviețuirea cu aceștia fiind practic imposibilă.
Au precizat că deși aceștia au unde să locuiască nu vor să părăsească domiciliul reclamantelor și mai mult decât atât, le-au izgonit pe acestea din propria locuință.
Judecătoria Vînju M. prin sentința civilă nr.8 din 17.01.2012 a admis acțiunea civilă având ca obiect „evacuare” și a dispus evacuarea pârâților din imobilul proprietatea reclamantelor situat în .. M..
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantele au solicitat să se dispună evacuarea pârâților din imobilul situat în . M., pe care îl ocupă fără nici un titlu valabil și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru terenul pe care se află construcțiile ocupate de pârâți reclamantei B. E. i-a fost emis TP 46.641/2006, aceasta fiind prezumată ca fiind și proprietara construcțiilor edificate pe acest teren.
Este cert că pentru construcțiile edificate reclamanta nu deține autorizație de construcție însă pârâții nu susțin faptul că aceste construcții din care se solicită evacuarea sunt proprietatea lor.
Prin concluziile depuse la dosarul cauzei prin apărător pârâții au susținut că reclamantele B. E. și B. Z. sunt străbunica și respectiv bunica maternă a pârâtului B. I., iar reclamanta B. E. nu are calitatea de a solicita evacuarea din imobil deoarece acest imobil a fost construit de reclamanta B. Z. și soțul său, în prezent decedat.
Din depozițiile martorilor A. Ș. și S. O., se reține faptul că B. Z. a mers la Poliție întrucât a fost bătută de pârât care este nepotul său. Au mai auzit că pârâtul le-a bătut pe reclamante și altă dată și le-a scos afară din casă. Mai arată că pârâții nu au nici un drept la acest imobil.
Prin adresa nr._/12.01.2012 Secția de Poliție nr.7 Vînju M. a comunicat faptul că la data de 21.10.2011 a fost sesizată prin serviciul 112 de către numita A. B. S. cu privire la faptul că numitul A. I. C. a provocat scandal în familie, pe raza comunei Pădina M., fiind sancționat contravențional cu amendă conform Legii nr.61/1991.
Prin concluziile depuse la dosarul cauzei prin apărător pârâții au solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă a acțiunii deoarece acțiunea în evacuare presupune existența unui contract locativ între părți, contract care nu există.
Instanța a apreciat că această susținere este eronată, căci prin adoptarea ei s-ar aduce atingere dreptului fundamental de acces la un tribunal, reglementat ca o componentă materială a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și de art. 21 din Constituție. Acest drept fundamental nu este unul absolut, ci poate fi supus unor limitări legale din partea statului, însă acestea trebuie să respecte anumite principii, și anume să urmărească un scop legitim, să asigure un raport rezonabil de proporționalitate între scopul urmărit și mijloacele alese și să nu afecteze substanța însăși a dreptului, lăsându-l fără conținut (cauza Golder contra Marii Britanii, hotărârea din 21 februarie 1975 și S. P. contra României, hotărârea din 2 martie 2004).
Cea de a doua cauză juridică a cererii în evacuare invocată constă în imposibila conviețuire a părților.
Din declarațiile martorilor instanța apreciază că neânțelegerile dintre părți au generat o stare conflictuală care face aproape imposibilă conviețuirea, reclamanta B. E., persoană în vârstă de peste 90 de ani fiind izgonită din locuința proprietatea sa.
Este cert că îngăduința și toleranța reclamantei B. Z. și reclamantei B. E. față de pârâți de a locui în imobilul proprietatea lor nu generează pentru aceștia un drept propriu de folosință în lipsa existenței unui drept locativ propriu, iar reclamantele în calitate de proprietare ale terenului și construcțiilor edificate pe acesta, beneficiază de toate drepturile conferite de lege proprietarului.
Susținerile pârâtului B. I. C. că la construcții, cu aportul său ar fi fost aduse o . îmbunătățiri nu-i conferă un drept locativ în imobil, având posibilitatea de a-și recupera investițiile pe calea unei acțiuni separate.
Dată fiind calitatea reclamantei B. E. de proprietară a imobilului aceasta nu trebuie nici să justifice motivul pentru care solicită evacuarea pârâților.
Este evident și de necontestat faptul că reclamantele sunt proprietarele imobilului în care locuiesc pârâții .
Între părți a fost încheiat un acord, o convenție, nematerializată prin înscris, în temeiul căreia pârâților li s-a permis să folosească imobilul, cu titlu gratuit, pe durată nedeterminată. Ei au dobândit calitatea de tolerați în locuință și au obligația de a folosi imobilul potrivit scopului avut în vedere la data la care reclamantele, proprietare ale terenului și construcțiilor edificate pe acesta și-a dat acordul și de a înceta folosința atunci când proprietarele vor solicita acest lucru.
Ca atare, pârâții, având calitatea de tolerați în locuință, sunt obligați să evacueze imobilul la cererea proprietarilor, împrejurarea că acestea au luat această hotărâre din cauza unor neînțelegeri între părți având un caracter subsidiar în soluționarea pricinii. A menține fără termen folosința gratuită a pârâților asupra imobilului ar însemna să se lipsească de conținut dreptul de proprietate al reclamantelor, ceea ce este contrar normelor de drept.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții B. I. C. și M. D. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie .
În motivarea recursului aceștia au arătat că reclamanta B. E. nu are calitate de a solicita evaluarea lor din imobil, neavând nici un drept de proprietate asupra imobilului. Au menționat că imobilul a fost construit de bunicii lor materni, și anume B. I., decedat și reclamanta B. Z.. În urma decesului bunicului lor au rămasa ca moștenitori mama pârâtului, A. (B.) F., B. M., descendent și B. Z., soț supraviețuitor. În timpul vieții bunicului său, mama sa a donat acestuia un partament cu înțelegerea ca imobilul din Pădina M. să rămână în proprietatea sa.
Recurenții au precizat că imobilul este compus din 2 clădiri și anume una cu două camere din care o cameră este folosită de mama sa B. E. și cei doi frați ai săi, D. F. C. și D. A. V. și una compusă din 4 camere din care folosesc o cameră, celelalte 4 camere sunt folosite exclusiv de reclamante. Au precizat că au efectuat îmbunătățiri la imobil și că cea care pornește certurile este B. Z..
Un alt motiv de recurs invocat constă în faptul că în fața instanței de fond le-a fost refuzat dreptul la apărare, în sensul că până la sfârșitul ședinței de judecată s-au prezentat, dar judecătorul a refuzat restrigarea cauzei și au fost nevoiți, fără propune și face probe să pună concluzii.
În dovedirea recursului s-au depus la dosar înscrisuri și acte de filiație.
Analizând recursul formulat instanța constată că acesta este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Prin acțiunea formulată reclamantele B. G. E. și B. Z. au solicitat evacuarea pârâților B. I. C. și M. D. din imobilul proprietatea lor.
Din înscrisurile depuse la dosarul de fond și de recurs, și anume titlul de proprietate nr._/27.11.2006 (fila 3 dosar fond), adeverințele nr. 3345/28.10.2011 și nr. 3319/25.10.2011 (fila 8, 10 dosar recurs), precum și din declarațiile martorilor audiați de instanța de fond, instanța reține că proprietara imobilelor și a terenului este B. E..
Pârâții, deși legal citați în fața instanței de fond nu au făcut dovada că imobilul din care li se solicită să plece ar aparține altor persoane decât reclamantei. Astfel, nici în certificatul de moștenitor nr. 323/7.08.2008 emis pe numele B. Ghe. I. nu apare menționat imobilul ca făcând parte din masa succesorală a acestuia.
Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de fond că cei doi pârâți au calitatea de tolerați în imobil, că nu au niciun drept personal de coproprietate asupra imobilului, aceștia neputând invoca dreptul de coproprietar al altei persoane pentru a justifica dreptul lor de a locui acolo, iar faptul că au efectuat îmbunătățiri, nu le conferă un drept locativ în imobilul respectiv.
Pârâții nu au dovedit nici faptul că nu sunt ei cei care provoacă scandal.
În ceea ce privește încălcarea dreptului la apărare, instanța reține că și acest motiv este neîntemeiat. Astfel, aceștia au avut posibilitatea de a propune probe în fața instanței de fond la termenul din data de 6.12.2011, când au fost legal citați, dar nu s-au prezentat în fața instanței, iar pentru ultimul termen de judecată nu s-a făcut dovada că s-a strigat cauza peste rând sau că s-a solicitat restrigarea, iar faptul că apărătorul s-a prezentat după dezbateri și a depus concluzii scrise nu reprezintă o încălcare a dreptului la apărare.
În consecință, față de considerentele expuse, instanța va respinge recursul ca neîntemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenții pârâți B. I. C., M. D. împotriva sentinței civile nr. 8 din 17.01.2012 pronunțată de Judecătoria Vânju M. în contradictoriu cu intimații-reclamanți B. G. E. și B. Z..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 05 Iunie 2012, la sediul Tribunalului M. .
Președinte, C. P. | Judecător, C. Z. | Judecător, F. M. |
Grefier, I. M. G. |
CZ/DR;ex.2
j.f. T. C.
cod operator 2626
12.06.2012
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 36/2012. Tribunalul MEHEDINŢI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 285/2013. Tribunalul... → |
|---|
