Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 4/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 13-01-2012 în dosarul nr. 4/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 4/2012
Ședința publică de la 13 Ianuarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. C.
Grefier L. I.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul S. G. în contradictoriu cu pârâtul S. R., R. P. M. FINANȚELOR PUBLICE, având ca obiect Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic C. C. pentru pârâtă ,lipsă reclamantul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care;
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții invocate de soluționat, instanța, potrivit dispozițiilor art. 150 și următoarele cod procedură civilă, a constat încheiate dezbaterile și a acordat cuvântul asupra cauzei civile de față;
Consilier juridic C. C. pentru pârâtă a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
T R I B N A L U L;
Asupra cauzei civile de față;
Constată că la data de 18 .10.2010 reclamantul S. G. a chemat în judecată pe pârâtul S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice pentru ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța acesta să fie obligat la plata daunelor morale în valoare de 500.000 euro echivalent în lei la data plății pentru prejudiciul moral suferit de reclamant prin strămutarea și stabilirea de domiciliu forțat.
In motivarea acțiunii reclamantul a arătat că la data de 21.11.1952 până la data de 19.01.1956 i-a fost stabilit domiciliu forțat împreună cu restul familiei în ..Bărila,pentru o perioadă de 3 ani 3 luni și 22 zile.
In dimineața zilei de 18.06.1951 reclamantul împreună cu părinții săi au fost ridicați din domiciliul lor din Gârla M., de către organele de securitate fără nici o explicație,duși în gara Maglavit ,de acolo au fost urcați în vagoane și lăsați în gara Zagna Vădeni,jud.B..
Ajunși acolo au fost lăsați în câmp ,și-au construit bordeie în pământ pentru a putea locui. Au îndurat foamea, frigul, au fost lipsiți de asistență medicală, au trăit pur și simplu în condiții inumane.
La data de 15.03.1956 după o perioadă de 3 ani,3 luni și 22 zile au fost lăsați să revină la domiciliile lor.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din 26.11.2010 s-a dispus suspendarea cauzei, pentru lipsa nejustificată a părților ,în temeiul art. 242 pct.2 c.pr. civ și repusă cauza pe rol la cererea reclamantului la data de 13.01.2012.
Potrivit disp. art. 3 din Legea 221/2009 este considerată măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei securități având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu dacă a fost întemeiată pe decizia 200/1951 a Ministerului Afacerilor Interne .
Reclamantul a solicitat prin acțiunea dedusă judecății acordarea daunelor morale pentru prejudiciul suferit de el și părinții săi în perioada dislocării.
Art. 5 alin 1 lit. a din Legea 221/2009 care prevedea posibilitatea acordării daunelor morale a fost declarat neconstituțional prin Decizia nr. 1358 din 21.10.2010 a Curții Constituționale publicată în MO din 15 noiembrie astfel că trebuie avute în vedere disp. art. 31 alin 1 din Legea 47/1992 și disp. art. 147 din Constituția României .
În raport de aceste dispoziții decizia de neconstituționalitate este general obligatorie, opozabilă erga omnes, inclusiv pentru instanțele judecătorești și are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că, după publicare, decizia are efect în cauzele aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor .
Concluzia care se impune este aceea că dispoziția din lege declarată neconstituțională nu se mai aplică, instanța investită cu soluționarea unei acțiuni căreia i se aplică dispozițiile declarate neconstituționale, continuând soluționarea cauzei, are obligația să nu aplice în acea cauză dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost constatată prin decizia Curții Constituționale .
În măsura în care este necesar, instanța judecătorească aplică direct dispozițiile Constituției de care depinde soluționarea procesului, în lipsa unei reglementări legale care să fi înlocuit dispozițiile declarate neconstituționale, promovând actualitatea principiilor statului de drept .
Din această perspectivă se reține că reclamanta a beneficiat de măsuri reparatorii cu caracter pecuniar în baza Decretului Lege 118/1990, care se apreciază că sunt suficiente în raport cu suferința resimțită .
De altfel prin Decizia nr.12 în dosarul nr. 14/2011 ICCJ s-a pronunțat în sensul admiterii recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel București și Colegiul de conducere al Curții de Apel G. și a stabilit că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, dispozițiile art.5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Conform art. 3307 alin. 4 din codul de procedură civilă această decizie este obligatorie pentru instanțele judecătorești .
Față de aceste considerente tribunalul va respinge acțiunea reclamantului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. G., domiciliat în ..M. în contradictoriu cu pârâtul S. R., R. P. M. FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică azi 13.01.2012 la sediul Tribunalului M..
Președinte, S. C. | ||
Grefier, L. I. |
CS/LI/4 ex./19.01.2012
Confidențial cod.op.2626
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 86/2012.... | Fond funciar. Decizia nr. 65/2012. Tribunalul MEHEDINŢI → |
|---|
