Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 15/2012. Tribunalul MEHEDINŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2012 pronunțată de Tribunalul MEHEDINŢI la data de 17-01-2012 în dosarul nr. 15/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 15/2012
Ședința publică de la 17 Ianuarie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. Z.
Grefier M. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul L. Gh. M. și pe pârâtul S. R., reprezentant prin Ministerul Finanțelor Publice, având ca obiect Despăgubiri Legea nr.221/2009.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns av. V. R. pentru reclamant, lipsă pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri formulate sau excepții ridicate de soluționat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri: Avocat V. R. pentru reclamant solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, obligarea pârâtului la plata daunelor morale pentru că acțiunea a fost formulată anterior pronunțării Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție. Obligarea pârâtului la plata daunelor materiale conform raportului de expertiză efectuat în cauză cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar chitanța privind achitarea onorariului de avocat și practică judiciară.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.05.2010, reclamantul L. Gh. M. a chemat în judecată Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice- Direcția Generală a Finanțelor Publice M. pentru ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat la plata sumei de 60.000 euro cu titlu de despăgubiri morale pentru suferințele fizice și psihice pe care le-a îndurat în perioada în care a fost deportat pe motive politice; plata sumei de 60.000 euro cu titlul de despăgubiri morale pentru suferințele fizice și psihice pe care le-a îndurat tatăl său ( L. N.G.-decedat la data de 22.05.2007) în perioada în care a fost deportat pe motive politice ; plata sumei de 200.000 euro cu titlul de despăgubiri morale pentru suferințele fizice și psihice pe care le-a îndurat bunicul său (L. I.N.-decedat la data de 30.10.1968) în perioada în care a fost deținut politic și deportat pe motive politice; plata sumei de 60.000 euro cu titlul de despăgubiri morale pentru suferințele fizice și psihice pe care le-a îndurat bunica sa ( L. D.M. –decedată la data de 03.07.1982) în perioada în care a fost deportată pe motive politice ; plata contravalorii bunurilor mobile confiscate părinților și bunicilor săi în momentul deportării .
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în noaptea de 17-18 iunie 1951, în jurul orelor 1.00 părinții săi au fost anunțați de milițieni însoțiți de armată și civili să ia strictul necesar și până dimineața să fie gata pentru a fi mutați . Astfel, în data de 18 iunie 1951, în jurul orelor 9.00 în baza Deciziei nr. 200/1951 părinții săi și familia tatălui au fost ridicați în mod forțat de la domiciliu-. și duși în .. În momentul ridicării au fost luați cu armata și miliția și duși în coloană, cu carele, în gara de la Maglavit unde au fost îmbarcați în vagoane de marfă și transportați sub paza în . .
Drumul a fost anevoios și a durat 3-4 zile, timp în care au călătorit fără a ști unde merg, în condiții improprii, în același vagon și oameni și animale. Când au ajuns la destinație, în același fel în care au fost luați de la domiciliu au fost duși în câmp și lăsați acolo, fiecare familie, cum erau în coloană arătându-li-se o parcelă delimitată de doi țăruși și li se spunea că acolo este locul de domiciliu atribuit. Locul unde a fost lăsată familia sa era de fapt un câmp deschis și pentru a se putea adăposti părinții lor au construit inițial o covercă, apoi au săpat un bordei subteran, iar ulterior au construit o casă din chirpici acoperită cu stuf și paie . În acest fel au înfruntat timp de aproape 5 ani sărăcia, frigul, mizeria și bolile, au fost supuși unui trai indecent, la limita supraviețuirii .
În toată această perioadă având pe buletin ștampila D.O. nu se puteau deplasa la mai mult de 5 km în jurul satului și nici nu aveau voie să ia legătura cu rudele rămase în satul natal.
A mai arătat că la plecarea părinților și bunicilor le-au fost confiscate toate bunurile mobile și imobile (terenuri, casa mobilată, uneltele și mașinile agricole, stupi,moara ,pivă), animale, pasările, producția agricolă . După aproape 5 ani de chin și suferințe, în iunie 1956, părinții și bunicii săi au fost lăsați să se întoarcă în localitățile din care fuseseră deportați, dar reîntoarcerea a fost și mai grea întrucât ajunși de unde fuseseră izgoniți, în locul caselor mari și frumoase pe care au fost forțați să le părăsească au găsit doar niște ruine, doar pereți, o casă de nelocuit. De terenuri nici nu a fost vorba, acestea rămânând în continuare la IAS sau CAP.
În drept ,reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile Legii nr.221/02.06.2009, art.112-114 ind.1 C.pr.civ.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar s-au depus următoarele acte: hotărârea nr.212/16.11.1993 a Comisiei pentru aplicarea prevederilor Decretului Lege 118/1990, decizia nr._/13.06.1994 privind acordarea pensiei; certificat de naștere și căsătorie, certificat de deces, adresa nr.5084/26.02.2010 eliberată de Serviciul de Stare civilă al comunei Stancuța, județul B.; hotărârea nr.782/04.12.1990 a Comisiei pentru aplicarea prevederilor Decretului-Lege nr.118/1990, decizia nr._/03.04.1991, decizia nr.626/09.05.2001 a Comisiei pentru acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă ; adresa nr._/10.12.1990 a Ministerului de Interne, adeverința nr.314/01.04.2010 a Primăriei Pristol, adeverința nr.98/13.03.1990 emisă de Primăria comunei Pristol; adeverința nr.L-1289/07.10.1993 emisă de M. Justiției, adresa nr.R/1735/PDTSMH/20.04.2010, certificat de căsătorie, certificat de deces, proces verbal, act de vânzare, autorizație de funcționare, chitanțe nr.20 și nr.41/27.06.1939, autorizațiune de funcționare nr.1193/03.01.1940, act de vânzare 4800/09.05.1942 ; autorizațiune de funcționare nr.1899/14.03.1946, autorizație nr.-209/iulie 1949; adresa nr._/03.04.1943, autorizație de funcționare nr.326, declarații olografe.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea daunelor morale ca neîntemeiate și nedovedite și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Cauza a fost suspendată la data de 23.11.2010, la cererea părților.
La data de 11.10.2011, reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, cerere ce a fost admisă în temeiul art. 245 C.pr. civ.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată și reține următoarele:
Art. 5 alin 1 lit. a din Legea 221/2009 care prevedea posibilitatea acordării daunelor morale a fost declarat neconstituțional.
P. decizia nr. 1358/21.10.2010 pronunțată de Curtea Constituțională s-a admis excepția de neconstituționalitate ridicată de S. R. în mai multe dosare și s-a constatat că prevederile art. 5 alin 1 lit. a teza întâi din legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora pronunțate în perioada 6 martie 1945 – 22 dec. 1989, cu modificările și completările ulterioare sunt neconstituționale.
Decizia a fost publicată la data de 15.11.2010.
În conformitate cu prevederile art. 147 alin. 1 din Constituție, dispozițiile din legi constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice în 45 de zile de la publicarea deciziei Curții, dacă în acest interval, Parlamentul nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției.
Instanța constată că de la data publicării deciziei au trecut 45 de zile și dispozițiile declarate neconstituționale prin decizia menționată mai sus nu au fost puse în acord cu Constituția, prin urmare, acestea și-au încetat efectele.
În raport de aceste dispoziții decizia de neconstituționalitate este general obligatorie, opozabilă erga omnes, inclusiv pentru instanțele judecătorești și are putere numai pentru viitor, ceea ce înseamnă că, după publicare, decizia are efect în cauzele aflate în curs de soluționare sau care se vor soluționa în viitor.
Concluzia care se impune este aceea că dispoziția din lege declarată neconstituțională nu se mai aplică, instanța investită cu soluționarea unei acțiuni căreia i se aplică dispozițiile declarate neconstituționale, continuând soluționarea cauzei, are obligația să nu aplice în acea cauză dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost constatată prin decizia Curții Constituționale .
În măsura în care este necesar, instanța judecătorească aplică direct dispozițiile Constituției de care depinde soluționarea procesului, în lipsa unei reglementări legale care să fi înlocuit dispozițiile declarate neconstituționale, promovând actualitatea principiilor statului de drept.
De altfel prin decizia nr.12 pronunțată în dosarul nr. 14/2011, ICCJ s-a pronunțat în sensul admiterii recursului în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de Apel București și Colegiul de conducere al Curții de Apel G. și a stabilit că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, dispozițiile art.5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr.221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
P. urmare, instanța va respinge petitul privind acordarea daunelor morale.
În ceea ce privește daunele materiale instanța materiale solicitate instanța reține că potrivit disp. art. 5 alin. 1 lit b din Legea nr. 221/2009 se acordă despăgubiri pentru bunurile confiscate prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative, dacă bunurile respective nu i-au fost restituite sau nu a obținut despăgubiri prin echivalent în condițiile legii nr. 10/2001.
P. urmare, pentru a obține despăgubiri petentul trebuie să dovedească faptul că bunurile respective au fost confiscate, iar confiscarea s-a făcut chiar prin hotărârea de condamnare sau ca efect al măsurii administrative dispuse.
Potrivit declarațiilor martorilor care se coroborează cu susținerile reclamantului din acțiune, acesta a fost dislocată împreună cu familia sa având domiciliul obligatoriu până în anul 1956.
În toată această perioadă au îndurat condiții foarte grele de viață, suferind de foame, de frig, neavând locuințe, asistență medicală, haine.
Potrivit dispozițiilor art. 3 din legea nr. 221/2009 este considerată măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu dacă a fost întemeiată pe decizia nr. 200/1951 a Ministerului Afacerilor Interne. Reclamantul se încadrează în aceste dispoziții legale, măsura luată împotriva sa fiind o măsură cu caracter politic.
P. acțiunea formulată reclamantul a solicitat despăgubiri pentru următoarele bunuri: motor de benzină –petrol cu cilindru orizontal, dărac de lână și pivă pentru dimie acționat de motor pe benzină de 8 HP, batoză de treierat marca Căile ferate cu motor de 10 HP și accesorii, moară, pivă și mașină de treierat, garnitură de treierat compusă dintr-o batoză, tractor cu batoză, atelier fierărie, grajd, pătul, magazie, semănătoare, car cu boi și căruță cu cai, strung metalic.
Instanța reține că reclamantul nu a făcut dovada confiscării tuturor bunurilor menționate. Astfel, din înscrisurile aflate la dosar rezultă că au fost confiscate de la autorul reclamantului, L. N. următoarele bunuri: batoză de treierat cereale marca Căile Ferate Ungare și vapori cu aburi în valoare de 8847 lei, moara cu două valțuri și motor diesel de 40 CP în valoare de_ lei, dărac de lână cu scărmănător, piva pentru dimii, motor pe benzină și petrol de 8 CP în valoare de 3744 lei și strung pentru metale și motor diesel de 6 CP în valoare de 1824 lei. Valoarea totală a bunurilor confiscate, astfel cum rezultă din expertiza efectuată în cauză este de_ lei.
În ceea ce privește casa și pătulul martorul audiat a arătat că acestea erau deteriorate, dar au fost restituite familiei în starea în care se aflau. P. urmare, nu se poate reține că intră în categoria bunurilor confiscate, iar legea nu prevede acordarea de despăgubiri pentru bunurile deteriorate.
P. urmare, instanța va admite petitul privind acordarea de despăgubiri pentru daunele materiale aduse autorilor petentului și va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de_ lei.
În temeiul art. 274 cod proced. civ. va obliga pârâtul la plata către reclamant a sumei de 750 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul L. Gh. M., domiciliat în Drobeta Turnu Severin, ., ., . în contradictoriu cu pârâtul S. R., reprezentant prin Ministerul Finanțelor Publice, cu sediul în București, ., sector 5.
Respinge petitul privind acordarea daunelor morale.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 172.559 lei reprezentând daune materiale.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a suei de 750 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 17 Ianuarie 2012, la sediul Tribunalului M..
Președinte, C. Z. | ||
Grefier, M. B. |
ZC/DR;ex.4 cod operator 2626 10.02.2012
| ← Dizolvare persoana juridică. Decizia nr. 40/2012. Tribunalul... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Decizia nr. 16/2012. Tribunalul... → |
|---|
